Magazin, ianuarie-iunie 1990 (Anul 33, nr. 1-26)

1990-01-06 / nr. 1

• SAPTAMIN­AL CULTURAL-ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT • ÎNTOARCEREA fiecăruia LA UNELTELE SALE La televizor a apărut, printre alții, un student care ținea intr-o mină un stilou și un pix, iar in cealaltă un glonț. El a ri­dicat deasupra capului stiloul și pixul și a spus apăsat : „Acestea sunt armele noas­tre". Apoi, arătind și glonțul, a adăugat : „Nu acesta", iată cum înțelepciunea iz­vorăște din același suflet tinăr din ca­e s-a ivit și eroismul ! Revoluția din decembrie a fost gran­dioasă și dramatică, reușind să impună definitiv în conștiința lumii ideea că ro­mânii, așa răbdători cum par, sunt de fapt, atunci cînd imprejurările o cer, oameni de un curaj extraordinar. Iar fervoarea cu care este regîndită în momentul de față organizarea societății dovedește că după aproape jumătate de secol de paralizie a vieții politice românii nu și-au pierdut ap­titudinea de militanți — de adevărați mi­litanți — în probleme de interes public. Trebuie înțeles însă, de către toată lu­mea, că în prezent prima urgență o con­stituie întoarcerea fiecăruia la uneltele sale. Minerul trebuie să scoată cărbuni, scriitorul să scrie, țăranul să-și hrănească vitele, elevul să învețe, medicul să îngri­jească bolnavi. In maria l lor majoritate, , oamenii așa au făcut, revenind la locu­rile lor de muncă. Dar mai există încă destui cetățeni care nu au depășit starea d­e febrilitate generată de revoluție și con­tinu S­i să practice o agitație sterilă. Ei nu-.. . mai îndeplinesc obligațiile profe­sionale, angajîndu-se în dispute fără sfîr­­șit, ade­seori chiar în timpul programului de lucru, și înțelegind în mod greșit liber­tatea ce ne o Insubordonare față de or­ganizarea procesului muncii. Nu așa se servește involuția ! Nu așa se valorifică marile postt­t| ! 'ți pe care revoluția le-a deschis ! In fond, '­. '..ținea în sine era ceea ce ne indigna în timpul regimului dictatorial dinaintea revoluției. Nemulțumirea noas­tră avea ca obiect faptul că trebuia de multe ori să muricim in mod absurd, că nu era respectată competența profesio­nală, că se tindea spre o uniformizare forțată a valorilor, prin promovarea siste­matică a mediocrității. Mai exact spus, ne indigna profund faptul că nu eram lăsați să muncim, așa cum am fi vrut și așa cum am fi putut. Acum se tinde spre o orga­nizare a societății care să valorifice cît mai mult din experiența, pregătirea, ta­lentul fiecăruia dintre noi. In concluzie, în perioada care urmează se va munci mai mult decît înainte de revoluție. Se va munci cu pasiune, cu bucurie, cu dragoste, dar se va munci mai mult. De aceea este bine și imperios necesar ca fiecare să se întoarcă la uneltele sale. Aceasta nu înseamnă nici pe departe o renunțare la preocupările de ordin politic, însă aceste preocupări trebuie să aibă ca acoperire in aur, în toate domeniile, lucrul bine făcut Totodată, trebuie înțeles că procesul muncii nu se poate desfășura haotic,­că este nevoie, așa cum a fost ne­voie de-a lungul intre­gii istorii, de oameni care să-l coordoneze, și că acești oameni trebuie luați în seamă. Se renunță la o disciplină a muncii rigidă — la acel au­toritarism caricatural care salva pînă nu demult numai aparențele —, dar nu se poate renunța la adevărata disciplină a muncii, care înseamnă organizare inteli­gentă, rațională, eficientă. După ce lu­crurile se vor așeza, după ce societatea românească își va cristaliza noua struc­tură, va veni vremea cînd fiecare dintre noi va avea drept legitimație munca sa. Va veni vremea cînd vom fi priviți in ochi și întrebați : „Tu ce ai făcut în perioada aceasta ?“ și va trebui să avem ce arăta. ALEX. ȘTEFANESCU wrap brivire In acest număr, m Dosare redeschise SUROGATUL ALIMENTAR .„numai cu cianura n-au încercat • Ipoteze Strania materie născută din supernovă • Medicina la zi Iarna, vorbind despre ortopedie (Pagina a 2-a) • Ci­ne ne-a creștinat pe noi, românii, și cînd ? (Pagina a 4-a) • Biografia unui cîntec: „Deșteaptă-te române“ (Pagina a 5-a) Civilizația românească Un savant de origine română, părintele navigației spațiale (Pagina a 4-a) (Pagina a S-a)­­ (­Pagina a t-a) " ,;.4 T TIRGU-MU5Ï I PARADOXUL KHOWATTULUI-ORĂ­ u o consfătuire energetică inter­națională, sunt câțiva ani de atunci, cineva își intitulase intervenția : „Spune-mi cită energie consumi (în economie, dar, mai ales, nemijlocit pentru om), ca să-ți spun cum tră­iești...“ Criza energetică instituise un moment nou. Consumurile teh­nologice se cereau regîndite, indus­triile energofage trebuiau puse la zid, la zidul lucidității— Nimănui nu i-a trecut însă prin minte — exceptînd mințile primitive — să instaureze o politică de reducere a consumului electro-casnic. Am avut neșansa istorică, cvasifalimentară, a unei astfel de politici, cu perfor­manța antieuropeană (anticulturală și antiumană) de a ne apropia ver­tiginos de un consum electrocasnic de numai 6—7 la sută din total, iar grație sistematicelor întreruperi de la sistem să ne îndreptăm chiar spre abisul unui 5 la sută, record de pauperitate. Au existat voci, și Conștiințe, întîi, care se străduiau să demonstreze — asemenea doc­torului ing. Vlad Dumitrescu în in­­tilnirile sale cu cititorii revistei — că o scădere a numărului de lucși, sub un anume standard unanim acceptat, într-o încăpere. In plus, insuficient încălzită, prezintă un efect interactiv, psihologic, de dis­­trucție umana. La o temperatură de sub 18 grade Celsius, senzația de iluminare insuficientă se accentu­ează, iar în condiții de semiîntune­ric, o temperatură scăzută conduce la o stare de nesiguranță, de neli­­niș­te, teamă. Efectul conex : o sta­re de morbiditate în creștere. Re­zultatele la învățătură ale copiilor — în scădere. Disfuncții ale vieții cotidiene, familiale t~ din ce în ce mai numeroase și grave. Sentimen­tul de nedreptățiră, în plus, reducea drastic forța creativă. De aici, și sensul însemnării : re­venirea la tariful de 65 bani pen- DOREL DORIAN (Continuare in pagina a S-a) V­ ? Vom naște copiii pe care ni-i dorim Una din „indicațiile" degradante impuse de vechiul regim corpului medical din țara noastră, și intens supravegheată pentru a fi anume transpusă în practică era contro­lul ginecologic obligatoriu al fe­meilor din întreprinderi pentru de­pistarea precoce a sarcinilor. Pre­textul mascat fiind descoperirea virtualelor boli ale aparatului ge­nital. Cu forța, pe bază de tabel era dus la cabinetul ginecologic a­șa-nu­mi­tul „lot fertil“ — denumire ce corespunde zootehniei și nicidecum medicinii umane. Fiecare femeie, tînără sau matură era astfel umili­tă de două-trei ori pe an, jignită adinc în demnitatea ei de om, frustrată de libertatea de a decide dacă vrea sau nu să aducă un copil pe lume. Multe tinere femei s-au sinucis, altele au rămas mutilate pe viață sau au murit infectate în ur­ma avorturilor, lăsîndu-și familiile îndoliate. Controalele ginecologice pentru depistarea sarcinilor deveniseră, în plus, un mijloc de îmbolnăvire a femeilor cu germenii patogeni ai bolilor transmisibile. Deoarece mă­nușile chirurgicale deveniseră o raritate, ca și substanțele necesare dezinfectării acestor mănuși, fe­meile erau controlate ginecologic într-un regim de totală lipsă de igienă. Medicii nu numai că erau nevoiți să folosească o singură pe­reche de mănuși pentru examina­rea unei grupe de femei, adeseori făcind acest control cu mina goală, dar ei nu aveau la dispoziție nici măcar dezinfectanți necesari pen­tru a asigura asepsia după fiecare control. De aici sporirea numărului de boli ale aparatului genital, in­fecțiile tot mai puțin stăpînite ca­re amenințau viața viitoarei mame și a nou-născutului. Am văzut des­tule cabinete din acestea cu femei pămîntii la ușă, așteptind umilite, jignite de a fi tratate nu ca femei ci ca animale, cu medici ce îmi mărturiseau îngroziți despre ceea ce erau obligați să facă. Am auzit din gura acestor medici nenumă­rate mărturii incredibile despre co­piii abandonați, despre copiii năs­cuți handicapați, despre copiii lă­sați să moară. Asta într-o țară ai cărei oameni și-au iubit dintotdea­­una copiii ca pe lumina ochilor. Absurdul decret a căzut..Au că­zut atîtea alte decrete profund po­trivnice moralei poporului român. Vom naște, în sfîrșit, copiii pe care ni-i dorim... MIRELA ROZNOVEANU T 4

Next