Magazin, ianuarie-iunie 1991 (Anul 34, nr. 1-26)

1991-06-22 / nr. 25

S3 8 «ИИ IN VIZITĂ LA VATICAN Colecția de cadouri Din dragoste pentru artă sau din dra­goste pentru Dumnezeu, aproape două milioane de vizitatori vin în fiecare an la muzeele Vaticanului. Ca să contemple colecțiile bibliotecii apostolice vaticane, mai multe mii de turiști trec prin sala Urbain XII, străjuită de o galerie de du­lapuri decorate cu peisaje și vederi din vechea Romă. Curiozitatea e un păcat ? Atunci, păcătuind în deschiderea acestor dulapuri, apare surpriza, cadouri desti­nate pagilor de mai bine de un secol. Stau îngrămădite și amestecate, agățate sau in cutii de aur , călimări, cuțite pen­tru tăiat hîrtia, săbii, chei, tot felul de obiecte. încăperea care adăpostește aces­te comori nu primește decît lumina, care pătrunde prin ferestrele dinspre grădi­nile Vaticanului. Pentru moment nu se știe cînd va fi această galerie dotată cu electricitate. Cu bucuria unui copil care caută in pachetele de Crăciun, rînd pe rînd se pot descoperi, în diferite unghere, ca­douri de la aproape toate popoarele. Fie­care cadou este conservat cu grijă, căci reprezintă și o ofrandă adusă lui Dumne­zeu. Interesantă este nu numai valoarea documentară a ofrandei, ci și imaginația donatorilor. Astfel pentru a marca lan­sarea lui Apollo II in 1969, președintele Nixon a oferit Vaticanului o piatră lu­nară . Un fel ciudat de apropiere cu ce­rul... Dar poate că cel mai surprinzător din­tre cadouri este lebăda în mărime natu­rală expediată de către arhiducesa de New York in 1976. Animalul este consti­tuit din minuscule petale de porțelan, fi­ind un frumos tur de forță din partea ce­­ramistului. Cîteva luni mai trziu­, la Va­tican soseau nuferi și alte accesorii me­ni­te să completeze decorul. Dacă ne întrebăm care este cel mai fascinant cadou ? Răspunsul va fi unul singur papirusul din secolul I , mai exact un fragment dintr-o scrisoare a lui Saint Pierre, oferită de către un biblio­fil elvețian. André Frossard explică în „spirituala“ sa prefață la catalogul ex­poziției „Comorile Vaticanului“, că „nu e o îngrămădire de bogății, ci o acumu­lare de amintiri in mijlocul căreia fa­milia ecleziastică trăiește in sărăcie ca și bătrînele doamne ruinate.“ Cu bunăvoința Monseniorului David Lewis, administrator pontifical la bazi­lica Sainte-Marie-Mayeure se pot desco­peri veșmintele sacerdotale. Deschizînd dulapul ce altădată aparținuse lui Paul V Borghese, la începutul secolului al XVII-lea, se revarsă lucruri deosebite brodate în fir de aur și argint, o încîn­tare pentru privire. De aici au fost a­­duse ornamente prețioase pentru armele lui Urbain VIII (1623—1644) care astăzi sînt expuse la Paris. Prin tratatul de la Tolentino, Bonaparte, care nu avea frică de nimic, impune în 1798 papalității un tribut de zece milioane de lire sau cinci milioane în obiecte preți­oase. Astăzi aceste obiecte se in­torc în vizită in Franța. Toate aceste minuni au făcut subiectul expoziției : „Comorile Vatica­nului“, organizată­ la Paris. Jacques Charles, comisarul general al expoziției a fost un încurcăturii, neștiind ce să mai aleagă dintre atîtea­ minuni încredințate de Sfîntul Scaun. După în­cheierea expoziției, care s-a bucurat de succes, comorile s-au întors în „pivni­țele Vaticanului“. MANUELA SPATARO Macheta bazilicii Sf. Petru din Roma, sculptată în fildeș și oferită Papei Pius al XI-lea de către eparhia de Cuttack din India. O exotică sperietoare de muște provenind fără îndoială din țările calde și în­depărtate, mărturie a generozității creștine. Carte de aur sau un aur ? Ambele ! Obiectul a fost oferit în 1970, de către președintele Nixon. Lingă o mulinetă cu inscripție dedicată Papei se află o cruce de origine indiană și o portocală in aur masiv. Fructul a fost adus Papei Paul al VI-lea de către reprezentanta orașului Palermo (Sicilia.) • Nr. 25 (1757) din 22 iunie 1991 • Submarinul pentru cercetări ști­ințifice „Nautice" a realizat prima ex­plorare a zonei adâncurilor oceanului planetar, unde deplasarea fundului o­­ceanic este cea mai rapidă : 16-17 cen­timetri pe an. Situată pe dorsala Pa­cificului de Est, la 13 grade și 25 mi­nute latitudine, nordică și 112 grade longitudine vestică, ea se află la 5200 m adincime. Este una din rarele zone care permit studierea tranziției intre mantaua terestră și scoarța oceanică. • Salinizarea terenurilor irigate a condus la prăbușirea Mesopotamiei și Babilonului. Poate și a civilizației Maya din America Centrală. Sandra Poștei, de la Institutul Worldwatch din Washington, apreciază că 61 milioane de hectare de pămînt irigat din În­treaga lume au fost distruse din ca­uza depunerilor de sare. Se reduc ast­fel recoltele intr-o perioadă cînd nu se mai cultivă noi terenuri. • La Muntele Pinatubo (Filipine) vulcanologii au înregistrat peste 1500 cutremure după 4 aprilie a.c. Era pre­ludiul erupției vulcanului, care se afla adormit din anul 1380. Cu înăl­țimea de 1745 m, vulcanul a generat panică în rîndul locuitorilor provinciei Zambales. Riurile de lavă scurse din crater au produs pagube considerabile regiunii amintite. Peste 130 de oameni și-au pierdut viața. In Filipine mai există alți 19 vulcani activi. Geologii filipinezi nu au exclus legătura intre cutremurul cel mare, din 16 iulie 1990, și activitatea vulcanică din arhipelag ce a urmat. • Cite limbi se vorbesc oare pe Terra ? 5000 de limbi și dialecte. Peste cinci miliarde de păminteni comunică zilnic la nivel planetar. A cunoaște una sau două limbi reprezintă o ob­ligație. Pentru a putea face față uri­așului flux de știri și informații din și în limbi mai puțin vorbite și scrise. BBC World Service este pe cale de a introduce un sistem computerizat de traducere a textelor în 36 de limbi di­ferite, inclusiv rusa și chineza, cele mai răspîndite dintre limbile care nu folosesc alfabetul latin. Computerul traducător și-a făcut apariția in do­menii in care calitatea nu este esen­țială, dar in care promptitudinea își are importanța ei. TELEX MT­ELEX • Un laborator de prevestitori bio­logici în care se studiază comporta­mentul animalelor în ajunul cutremu­relor a luat ființă la Institutul de seis­mologie al Academiei de Științe a Kazahstanului. In această vastă re­giune geografică se află mai multe puncte de observare a animalelor. La Parcul zoologic de la Alma Ata, lupii au refuzat hrana, au început să urle și s-au agitat cu mult înaintea ulti­mului cutremur înregistrat in zonă. Cercetările ar putea să ofere răspun­sul la întrebarea dacă merită sau nu să ne bizuim pe ajutorul animalelor in prognoza seismelor. • Efectele anticoagulante produse de o jumătate de aspirină, luată zil­nic, ar salva viețile a 10 000 de ame­ricani dintr-un milion tratați de afec­țiuni cardiace sau de infarct și ar­­ preveni tot atît de multe atacuri de cord, susține cercetătorul britanic Ri­chard Pete, epidemiolog la Universi­tatea din Oxford. El a realizat ana­lize pe 100 000 de pacienți, cuprinse în 215 studii prezentate Colegiului A­­merican de Cardiologie " intrunit la Atlanta (statul Georgia). Aspirina ar putea salva anual mii de vieți ome­nești reducînd riscul atacurilor de cord și infarcturi cu cel puțin 25 la sută, este de părere Richard Pete. Dar nu numai el. Ш Navele și echipamentele de combatere a urmărilor nefaste produ­se de „mareea negră“ din Golful Per­sic vor reuși să „colecteze“ sau să trateze o infimă parte din petrolul de­versat în apă. O parte a țițeiului se va evapora în atmosferă altă parte se va sedimenta, este de părere Michael Wunderlich, șeful grupului „Dezinte­grarea biologică“ de la Institutul pen­tru ape din Koblenz (Germania). A­­flat la fața locului, specialistul ger­man apreciază că circa o treime din țițeiul care plutește pe întinsul apelor Golfului va rămîne la suprafață și va fi descompus de bacterii. Acest proce­deu nu va trebui să fie urgentat prin implantarea de bacterii. In apele Gol­fului se află deja foarte multe bac­terii. O plantă de pe vremea lui Iisus Christos Un extraordinar record de longevitate vegetală și de adaptabilitate găzduiește teribilul deșert al Namibiei. Virsta incre­dibilei plante, estimată de celebrul bota­nist american John Lavranos (specialist al Grădinii botanice din Saint Louis, statul Missouri) este de circa 2000 de ani. în plin deșert, în mijlocul unei uriașe limbi de nisip, tronează precum o regină neîncoronată a misterului vieții, planta numită Welwitschia mirabilis (după nu­mele descoperitorului ei din anul 1859, naturalistul austriac Friedrich M. Wel­­witsch). Nu este afectată nici de tempe­ratura de 70 ° C a nisipului, nici de cele 40 ° C ale aerului, nici de umiditatea ex­trem de scăzută sau de infima cantitate de apă echivalentă cu 20 mm. ploaie pe an. Imensele sale frunze, in lungime de peste patru metri, continuă să crească nestingherite datorită unei capacități ne­obișnuite de a fabrica mereu celulele vii. Cum se explică acest miracol ? Pe lo­cul acestui desert namibian, in urmă cu 135—205 milioane de ani se afla o pădure tropicală luxuriantă. Treptat, in urmă cu circa 60 milioane de ani, regiunea s-a deșertificat, dar o urmașă a vechii păduri s-a adaptat de minune noilor condiții cli­materice. Astfel, această plantă preisto­rică trăiește și azi, datorită luptei pentru |/!ENT PENTj^jJ TOATE ViRSTELE 1 I •• 3 ! . y ' ' • 1 am ’ff/V în actualitate Știri privind localizarea a cinci epave de avioane americane în largul coastelor Floridei au trezit din nou interesul față de misteriosul triunghi al Bermudelor. Dar și de celebrul „Zbor 19” soldat, în 1945, cu dispariția fără urmă a cinci avi­oane cu echipaj cu tot. Tot astfel dispuse și hidroavionul ame­rican cu 13 oameni la bord, pornit în cău­tarea supraviețuitorilor. Fără a mai apuca să lanseze un S.O.S... Soarta tragică a echipajului „Zborului 19” a intrat în analele istoriei militare americane. Nici măcar o adevărată armată compusă din 300 de avioane și 21 de nave nu a reușit să găsească vreo urmă a apa­ratelor de zbor dispărute. S-au fabricat multe explicații „nor­male”, dar au existat și multe fantastice de tipul întîlnirii cu un OZN. Triunghiul Bermudelor devine treptat un adevărat „triunghi al diavolului”. O legendă. De la începutul secolului au dispărut aici peste o sută de nave, inclusiv mari nave comer­ciale și vreo 40 de avioane. Cit mai mis­terios. Circa 1000—2000 de oameni au dis­părut in neant, nu se cunoaște nici pînă azi vreun supraviețuitor. Dar ce s-ar fi putut întîmpla? Furtuni declanșate subit? Valuri de peste 30 m înălțime? Virtejuri nimicitoare? „Simple” greșeli de navigație? . Irl sfirșit s-a întrezărit o primă șansă de a afla cu­ mai multe despre aceste mis­tere, deoarece o echipă aparținînd unei societăți americane de recuperare a epa­velor a localizat la o distanță de aproxi­mativ 10 mile marine, în plină mare, la Muzeu al pietrelor prețioase Pascal Entremont trebuie să fie un om fericit. El este posesorul celei mai impor­tante colecții de pietre prețioase din lu­me : mai mult de 350 piese reprezentînd peste 100 de varietăți, achiziționate în 10 ani de „vinătoare“, de pe toate con­tinentele globului. Pietre rarisime, mai scumpe decît dia­mantul alb, așa cum este chrisotherilul a­­lexandrit, a cărui culoare trece de la ver­de la roșu, în funcție de tipul luminii, ambientale, (naturală sau artificială). Co­lecționarul posedă și un granat stea, de­ 5000 carate, cel mai mare, dintre cele­­­ cunoscute în lume. Pascal Entremont este, în același timp­, posesorul unor geme care cumulează trei elemente de raritate generate de specie,, fenomene optice și raportul greutate / su­prafață. Așa sînt un chrisoberil stelat, un beril — bicolor, sau un smarald „ochi de­ tigru“. Aceste geme sînt atît de rare încît­ s-ar putea face recenzarea lor pe planetă. Și cum fericitul colecționar (de la Centrul de cercetări gemologice al Facultății de Științele Naturii din Nante) nu este un egoist, a fost creat în Franța primul mu­zeu unde sunt expuse aceste pietre preți­oase. Alături de o importantă colecție de cărți vechi, scrisori, sau unelte folosite in prospecțiunile geologice, Orhideele în casă Orhideea, mult timp misterioasă, ra­ră, inaccesibilă a devenit acum o floare familiară pe care o putem cultiva fie in sere, fie in locuința noastră fără în­grijiri extraordinare, dar cu condiția să fie bine plasată. Fie că are cupe de cu­loare albă, roz, violetă sau tigrată, or­hideea este o floare elegantă și pentru ca să înflorească de mai multe ori pe an are nevoie de căldură, deci trebuie să asigurăm o temperatură de 18 °—24 ° si lumină, dar nu in plin soare. Un micro­climat umed este necesar și-l vom pu­tea realiza priind ghiveciul pe un strat de pietricele sau bile de argilă pla­sat la fundul său intr-un recipient cu apă. Atenție insă, ca nu cumva ghive­ciul să atingă apa și să putrezească rădăcinile. Va trebui să stropim plan­ta de două ori pe săptămână și să va­­porizăm din cinci in cinci frunzele cu apă fără calciu. In ceea ce privește in­­grășămîntul, vom aplica o soluție de 3—4 ori mai diluată decît pentru alte plante, o dată pe săptămină in timpul verii și o dată pe lună in timpul iernii, lăsin­­du-le un repaus după fiecare înflorire. Cu acest tratament sperăm că pasio­nații de orhidee să le aibă permanent in decorarea apartamentelor. Ш est de Fort Landerdale, la o adîncime de 30 m, epave de avioane bine conser­vate. Puteau fi ele epavele „Zborului 19“? O știre de ultimă oră transmisă de mai vechi decît cele ale „Zborului 19”. Și astfel Triunghiul Bermudelor rămîne în continuare la capitolul „Deocamdată... enigme...“. (M. D.). '„«■н [UNK]ту [UNK]» ''.лиев CD* adaptare a speciei sale. Darwin, aflînd despre ea, a numit-o „ornitorincul rega­tului vegetal“. Welwitschia mirabilis face parte din fa­milia gimnospermelor și este capabilă să producă peste 1000 metri pătrați de masă vegetală. Rădăcina ei imensă poate fi comparată cu un morcov adine implantat in sol, constituind rezervorul ei de umi­ditate. Generozitatea ei, determină exis­tenta multor insecte și animale care pro­fită de pe urma îndărătniciei cu care a­­ceastă minune, a naturii se luptă cu moar­tea. (Paul Ioan). Vedetă de cinema la... 116 ani „Ultima aniversare a zilei mele de naștere, cînd am împlinit virsta de 116 ani a fost deosebit de emoționantă pen­tru mine. Am primit nenumărate cado­­uuri și cel mai curios dintre ele a fost acea diplomă care îmi atribuie recor­dul mondial de longevitate. Mă simt foarte bine și am avut cu prilejul aniver­sării mele și bucuria că evenimentul a corespuns și cu faptul că am fost solici­tată să apar ca actriță intr-un film. La început am încercat un sentiment de fri­că, dar am intilnit multe persoane genti­le și interesante care m-au încurajat, astfel că sper că aportul meu nu a fost zadarnic“. Acestea au fost primele declarații fă­cute de Jeanne Calment, care locuiește în localitatea Arles din Franța, unor re­porteri care, literalmente au asediat-o după aflarea știrii că femeia cea mai bă­­trînă din lume a devenit vedetă de cine­ma. Și acest fapt surprinzător este ade­vărat. Jeanne Calment va apare intr-un film dedicat celebrului pi­ctor Vincent Van Gogh, pe care ea a avut norocul să-l cunoască personal în 1888. Ea avea atunci doar 13 ani, iar el 35. Datele și amănun­tele pe care le-a furnizat scenaristului l-au ajutat pe acesta să reconstituie cât mai fidel atmosfera, aspecte caracteris­tice vieții lui Van Gogh care trăia atunci în Arles. Deși Jeanne are unele probleme cu ve­derea și auzul, ea este perfect lucidă și capabilă să-și amintească cu mare pre­cizie foarte multe și in­edite date privind viața lui Van Gogh și care, repetăm, au fost reținute de scenaristul Rock De­mers. Filmul se va intitula „Vincent și eu“ și s-a născut după o idee a regizoru­lui canadian Michael Rubbo care doreș­te să realizeze un film jumătate istoric, iar cealaltă jumătate să aibă un caracter misterios, cu suspans. Eroina principală va fi­ o canadiancă în vîrstă de 13 ani, Jo, care-l adoră pe Van Gogh și se angajea­ză intr-o acțiune de a împiedica prin ori­ce mijloace trimiterea uno­r tablouri exe­cutate de pictor în Franța In aceste îm­prejurări are posibilitatea de a o cunoaș­te pe... Jeanne Calment, care îi dezvă­luie multe adevăruri neplăcute din via­ța idolului său și-i provoacă în acest fel un adevărat șoc. Ajunsă la venerabila vîrstă de 116 ani, Jeanne Calment este o adevărată vedetă de cinema, deja solicitată și de alți re­gizori. Medicul ei, Victor Lebre, susține că ea este capabilă de asemenea eforturi datorită faptului că a rămas „tînără“ ca spirit și sănătate și chiar de alte efor­turi in legătură cu noua sa „carieră“. GH. RUSSU § O idee bine răsplătită In orașul Győr (Ungaria) funcționează un local inso­lit situat în parcul „Elvis“. Este vorba de o idee ferici­tă a unui fost pilot care a cumpărat un avion scos din uz și l-a transformat in­tr-un cochet local. Inițiati­va sa s-a bucurat de un mare succes. Mereu se gă­sesc amatori dornici să con­sume cite ceva sub aripile protectoare ale avionului. ‘■0­ ^ 1 ^ ЛТ' УИ [UNK]“? P­л -л [UNK]и ■J «та M'.rJEffgtMgüfaHLWli

Next