Magazin, ianuarie-iunie 1991 (Anul 34, nr. 1-26)
1991-06-22 / nr. 25
S3 8 «ИИ IN VIZITĂ LA VATICAN Colecția de cadouri Din dragoste pentru artă sau din dragoste pentru Dumnezeu, aproape două milioane de vizitatori vin în fiecare an la muzeele Vaticanului. Ca să contemple colecțiile bibliotecii apostolice vaticane, mai multe mii de turiști trec prin sala Urbain XII, străjuită de o galerie de dulapuri decorate cu peisaje și vederi din vechea Romă. Curiozitatea e un păcat ? Atunci, păcătuind în deschiderea acestor dulapuri, apare surpriza, cadouri destinate pagilor de mai bine de un secol. Stau îngrămădite și amestecate, agățate sau in cutii de aur , călimări, cuțite pentru tăiat hîrtia, săbii, chei, tot felul de obiecte. încăperea care adăpostește aceste comori nu primește decît lumina, care pătrunde prin ferestrele dinspre grădinile Vaticanului. Pentru moment nu se știe cînd va fi această galerie dotată cu electricitate. Cu bucuria unui copil care caută in pachetele de Crăciun, rînd pe rînd se pot descoperi, în diferite unghere, cadouri de la aproape toate popoarele. Fiecare cadou este conservat cu grijă, căci reprezintă și o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Interesantă este nu numai valoarea documentară a ofrandei, ci și imaginația donatorilor. Astfel pentru a marca lansarea lui Apollo II in 1969, președintele Nixon a oferit Vaticanului o piatră lunară . Un fel ciudat de apropiere cu cerul... Dar poate că cel mai surprinzător dintre cadouri este lebăda în mărime naturală expediată de către arhiducesa de New York in 1976. Animalul este constituit din minuscule petale de porțelan, fiind un frumos tur de forță din partea ceramistului. Cîteva luni mai trziu, la Vatican soseau nuferi și alte accesorii menite să completeze decorul. Dacă ne întrebăm care este cel mai fascinant cadou ? Răspunsul va fi unul singur papirusul din secolul I , mai exact un fragment dintr-o scrisoare a lui Saint Pierre, oferită de către un bibliofil elvețian. André Frossard explică în „spirituala“ sa prefață la catalogul expoziției „Comorile Vaticanului“, că „nu e o îngrămădire de bogății, ci o acumulare de amintiri in mijlocul căreia familia ecleziastică trăiește in sărăcie ca și bătrînele doamne ruinate.“ Cu bunăvoința Monseniorului David Lewis, administrator pontifical la bazilica Sainte-Marie-Mayeure se pot descoperi veșmintele sacerdotale. Deschizînd dulapul ce altădată aparținuse lui Paul V Borghese, la începutul secolului al XVII-lea, se revarsă lucruri deosebite brodate în fir de aur și argint, o încîntare pentru privire. De aici au fost aduse ornamente prețioase pentru armele lui Urbain VIII (1623—1644) care astăzi sînt expuse la Paris. Prin tratatul de la Tolentino, Bonaparte, care nu avea frică de nimic, impune în 1798 papalității un tribut de zece milioane de lire sau cinci milioane în obiecte prețioase. Astăzi aceste obiecte se intorc în vizită in Franța. Toate aceste minuni au făcut subiectul expoziției : „Comorile Vaticanului“, organizată la Paris. Jacques Charles, comisarul general al expoziției a fost un încurcăturii, neștiind ce să mai aleagă dintre atîtea minuni încredințate de Sfîntul Scaun. După încheierea expoziției, care s-a bucurat de succes, comorile s-au întors în „pivnițele Vaticanului“. MANUELA SPATARO Macheta bazilicii Sf. Petru din Roma, sculptată în fildeș și oferită Papei Pius al XI-lea de către eparhia de Cuttack din India. O exotică sperietoare de muște provenind fără îndoială din țările calde și îndepărtate, mărturie a generozității creștine. Carte de aur sau un aur ? Ambele ! Obiectul a fost oferit în 1970, de către președintele Nixon. Lingă o mulinetă cu inscripție dedicată Papei se află o cruce de origine indiană și o portocală in aur masiv. Fructul a fost adus Papei Paul al VI-lea de către reprezentanta orașului Palermo (Sicilia.) • Nr. 25 (1757) din 22 iunie 1991 • Submarinul pentru cercetări științifice „Nautice" a realizat prima explorare a zonei adâncurilor oceanului planetar, unde deplasarea fundului oceanic este cea mai rapidă : 16-17 centimetri pe an. Situată pe dorsala Pacificului de Est, la 13 grade și 25 minute latitudine, nordică și 112 grade longitudine vestică, ea se află la 5200 m adincime. Este una din rarele zone care permit studierea tranziției intre mantaua terestră și scoarța oceanică. • Salinizarea terenurilor irigate a condus la prăbușirea Mesopotamiei și Babilonului. Poate și a civilizației Maya din America Centrală. Sandra Poștei, de la Institutul Worldwatch din Washington, apreciază că 61 milioane de hectare de pămînt irigat din Întreaga lume au fost distruse din cauza depunerilor de sare. Se reduc astfel recoltele intr-o perioadă cînd nu se mai cultivă noi terenuri. • La Muntele Pinatubo (Filipine) vulcanologii au înregistrat peste 1500 cutremure după 4 aprilie a.c. Era preludiul erupției vulcanului, care se afla adormit din anul 1380. Cu înălțimea de 1745 m, vulcanul a generat panică în rîndul locuitorilor provinciei Zambales. Riurile de lavă scurse din crater au produs pagube considerabile regiunii amintite. Peste 130 de oameni și-au pierdut viața. In Filipine mai există alți 19 vulcani activi. Geologii filipinezi nu au exclus legătura intre cutremurul cel mare, din 16 iulie 1990, și activitatea vulcanică din arhipelag ce a urmat. • Cite limbi se vorbesc oare pe Terra ? 5000 de limbi și dialecte. Peste cinci miliarde de păminteni comunică zilnic la nivel planetar. A cunoaște una sau două limbi reprezintă o obligație. Pentru a putea face față uriașului flux de știri și informații din și în limbi mai puțin vorbite și scrise. BBC World Service este pe cale de a introduce un sistem computerizat de traducere a textelor în 36 de limbi diferite, inclusiv rusa și chineza, cele mai răspîndite dintre limbile care nu folosesc alfabetul latin. Computerul traducător și-a făcut apariția in domenii in care calitatea nu este esențială, dar in care promptitudinea își are importanța ei. TELEX MTELEX • Un laborator de prevestitori biologici în care se studiază comportamentul animalelor în ajunul cutremurelor a luat ființă la Institutul de seismologie al Academiei de Științe a Kazahstanului. In această vastă regiune geografică se află mai multe puncte de observare a animalelor. La Parcul zoologic de la Alma Ata, lupii au refuzat hrana, au început să urle și s-au agitat cu mult înaintea ultimului cutremur înregistrat in zonă. Cercetările ar putea să ofere răspunsul la întrebarea dacă merită sau nu să ne bizuim pe ajutorul animalelor in prognoza seismelor. • Efectele anticoagulante produse de o jumătate de aspirină, luată zilnic, ar salva viețile a 10 000 de americani dintr-un milion tratați de afecțiuni cardiace sau de infarct și ar preveni tot atît de multe atacuri de cord, susține cercetătorul britanic Richard Pete, epidemiolog la Universitatea din Oxford. El a realizat analize pe 100 000 de pacienți, cuprinse în 215 studii prezentate Colegiului American de Cardiologie " intrunit la Atlanta (statul Georgia). Aspirina ar putea salva anual mii de vieți omenești reducînd riscul atacurilor de cord și infarcturi cu cel puțin 25 la sută, este de părere Richard Pete. Dar nu numai el. Ш Navele și echipamentele de combatere a urmărilor nefaste produse de „mareea negră“ din Golful Persic vor reuși să „colecteze“ sau să trateze o infimă parte din petrolul deversat în apă. O parte a țițeiului se va evapora în atmosferă altă parte se va sedimenta, este de părere Michael Wunderlich, șeful grupului „Dezintegrarea biologică“ de la Institutul pentru ape din Koblenz (Germania). Aflat la fața locului, specialistul german apreciază că circa o treime din țițeiul care plutește pe întinsul apelor Golfului va rămîne la suprafață și va fi descompus de bacterii. Acest procedeu nu va trebui să fie urgentat prin implantarea de bacterii. In apele Golfului se află deja foarte multe bacterii. O plantă de pe vremea lui Iisus Christos Un extraordinar record de longevitate vegetală și de adaptabilitate găzduiește teribilul deșert al Namibiei. Virsta incredibilei plante, estimată de celebrul botanist american John Lavranos (specialist al Grădinii botanice din Saint Louis, statul Missouri) este de circa 2000 de ani. în plin deșert, în mijlocul unei uriașe limbi de nisip, tronează precum o regină neîncoronată a misterului vieții, planta numită Welwitschia mirabilis (după numele descoperitorului ei din anul 1859, naturalistul austriac Friedrich M. Welwitsch). Nu este afectată nici de temperatura de 70 ° C a nisipului, nici de cele 40 ° C ale aerului, nici de umiditatea extrem de scăzută sau de infima cantitate de apă echivalentă cu 20 mm. ploaie pe an. Imensele sale frunze, in lungime de peste patru metri, continuă să crească nestingherite datorită unei capacități neobișnuite de a fabrica mereu celulele vii. Cum se explică acest miracol ? Pe locul acestui desert namibian, in urmă cu 135—205 milioane de ani se afla o pădure tropicală luxuriantă. Treptat, in urmă cu circa 60 milioane de ani, regiunea s-a deșertificat, dar o urmașă a vechii păduri s-a adaptat de minune noilor condiții climaterice. Astfel, această plantă preistorică trăiește și azi, datorită luptei pentru |/!ENT PENTj^jJ TOATE ViRSTELE 1 I •• 3 ! . y ' ' • 1 am ’ff/V în actualitate Știri privind localizarea a cinci epave de avioane americane în largul coastelor Floridei au trezit din nou interesul față de misteriosul triunghi al Bermudelor. Dar și de celebrul „Zbor 19” soldat, în 1945, cu dispariția fără urmă a cinci avioane cu echipaj cu tot. Tot astfel dispuse și hidroavionul american cu 13 oameni la bord, pornit în căutarea supraviețuitorilor. Fără a mai apuca să lanseze un S.O.S... Soarta tragică a echipajului „Zborului 19” a intrat în analele istoriei militare americane. Nici măcar o adevărată armată compusă din 300 de avioane și 21 de nave nu a reușit să găsească vreo urmă a aparatelor de zbor dispărute. S-au fabricat multe explicații „normale”, dar au existat și multe fantastice de tipul întîlnirii cu un OZN. Triunghiul Bermudelor devine treptat un adevărat „triunghi al diavolului”. O legendă. De la începutul secolului au dispărut aici peste o sută de nave, inclusiv mari nave comerciale și vreo 40 de avioane. Cit mai misterios. Circa 1000—2000 de oameni au dispărut in neant, nu se cunoaște nici pînă azi vreun supraviețuitor. Dar ce s-ar fi putut întîmpla? Furtuni declanșate subit? Valuri de peste 30 m înălțime? Virtejuri nimicitoare? „Simple” greșeli de navigație? . Irl sfirșit s-a întrezărit o primă șansă de a afla cu mai multe despre aceste mistere, deoarece o echipă aparținînd unei societăți americane de recuperare a epavelor a localizat la o distanță de aproximativ 10 mile marine, în plină mare, la Muzeu al pietrelor prețioase Pascal Entremont trebuie să fie un om fericit. El este posesorul celei mai importante colecții de pietre prețioase din lume : mai mult de 350 piese reprezentînd peste 100 de varietăți, achiziționate în 10 ani de „vinătoare“, de pe toate continentele globului. Pietre rarisime, mai scumpe decît diamantul alb, așa cum este chrisotherilul alexandrit, a cărui culoare trece de la verde la roșu, în funcție de tipul luminii, ambientale, (naturală sau artificială). Colecționarul posedă și un granat stea, de 5000 carate, cel mai mare, dintre cele cunoscute în lume. Pascal Entremont este, în același timp, posesorul unor geme care cumulează trei elemente de raritate generate de specie,, fenomene optice și raportul greutate / suprafață. Așa sînt un chrisoberil stelat, un beril — bicolor, sau un smarald „ochi de tigru“. Aceste geme sînt atît de rare încît s-ar putea face recenzarea lor pe planetă. Și cum fericitul colecționar (de la Centrul de cercetări gemologice al Facultății de Științele Naturii din Nante) nu este un egoist, a fost creat în Franța primul muzeu unde sunt expuse aceste pietre prețioase. Alături de o importantă colecție de cărți vechi, scrisori, sau unelte folosite in prospecțiunile geologice, Orhideele în casă Orhideea, mult timp misterioasă, rară, inaccesibilă a devenit acum o floare familiară pe care o putem cultiva fie in sere, fie in locuința noastră fără îngrijiri extraordinare, dar cu condiția să fie bine plasată. Fie că are cupe de culoare albă, roz, violetă sau tigrată, orhideea este o floare elegantă și pentru ca să înflorească de mai multe ori pe an are nevoie de căldură, deci trebuie să asigurăm o temperatură de 18 °—24 ° si lumină, dar nu in plin soare. Un microclimat umed este necesar și-l vom putea realiza priind ghiveciul pe un strat de pietricele sau bile de argilă plasat la fundul său intr-un recipient cu apă. Atenție insă, ca nu cumva ghiveciul să atingă apa și să putrezească rădăcinile. Va trebui să stropim planta de două ori pe săptămână și să vaporizăm din cinci in cinci frunzele cu apă fără calciu. In ceea ce privește ingrășămîntul, vom aplica o soluție de 3—4 ori mai diluată decît pentru alte plante, o dată pe săptămină in timpul verii și o dată pe lună in timpul iernii, lăsindu-le un repaus după fiecare înflorire. Cu acest tratament sperăm că pasionații de orhidee să le aibă permanent in decorarea apartamentelor. Ш est de Fort Landerdale, la o adîncime de 30 m, epave de avioane bine conservate. Puteau fi ele epavele „Zborului 19“? O știre de ultimă oră transmisă de mai vechi decît cele ale „Zborului 19”. Și astfel Triunghiul Bermudelor rămîne în continuare la capitolul „Deocamdată... enigme...“. (M. D.). '„«■н [UNK]ту [UNK]» ''.лиев CD* adaptare a speciei sale. Darwin, aflînd despre ea, a numit-o „ornitorincul regatului vegetal“. Welwitschia mirabilis face parte din familia gimnospermelor și este capabilă să producă peste 1000 metri pătrați de masă vegetală. Rădăcina ei imensă poate fi comparată cu un morcov adine implantat in sol, constituind rezervorul ei de umiditate. Generozitatea ei, determină existenta multor insecte și animale care profită de pe urma îndărătniciei cu care această minune, a naturii se luptă cu moartea. (Paul Ioan). Vedetă de cinema la... 116 ani „Ultima aniversare a zilei mele de naștere, cînd am împlinit virsta de 116 ani a fost deosebit de emoționantă pentru mine. Am primit nenumărate cadouuri și cel mai curios dintre ele a fost acea diplomă care îmi atribuie recordul mondial de longevitate. Mă simt foarte bine și am avut cu prilejul aniversării mele și bucuria că evenimentul a corespuns și cu faptul că am fost solicitată să apar ca actriță intr-un film. La început am încercat un sentiment de frică, dar am intilnit multe persoane gentile și interesante care m-au încurajat, astfel că sper că aportul meu nu a fost zadarnic“. Acestea au fost primele declarații făcute de Jeanne Calment, care locuiește în localitatea Arles din Franța, unor reporteri care, literalmente au asediat-o după aflarea știrii că femeia cea mai bătrînă din lume a devenit vedetă de cinema. Și acest fapt surprinzător este adevărat. Jeanne Calment va apare intr-un film dedicat celebrului pictor Vincent Van Gogh, pe care ea a avut norocul să-l cunoască personal în 1888. Ea avea atunci doar 13 ani, iar el 35. Datele și amănuntele pe care le-a furnizat scenaristului l-au ajutat pe acesta să reconstituie cât mai fidel atmosfera, aspecte caracteristice vieții lui Van Gogh care trăia atunci în Arles. Deși Jeanne are unele probleme cu vederea și auzul, ea este perfect lucidă și capabilă să-și amintească cu mare precizie foarte multe și inedite date privind viața lui Van Gogh și care, repetăm, au fost reținute de scenaristul Rock Demers. Filmul se va intitula „Vincent și eu“ și s-a născut după o idee a regizorului canadian Michael Rubbo care dorește să realizeze un film jumătate istoric, iar cealaltă jumătate să aibă un caracter misterios, cu suspans. Eroina principală va fi o canadiancă în vîrstă de 13 ani, Jo, care-l adoră pe Van Gogh și se angajează intr-o acțiune de a împiedica prin orice mijloace trimiterea unor tablouri executate de pictor în Franța In aceste împrejurări are posibilitatea de a o cunoaște pe... Jeanne Calment, care îi dezvăluie multe adevăruri neplăcute din viața idolului său și-i provoacă în acest fel un adevărat șoc. Ajunsă la venerabila vîrstă de 116 ani, Jeanne Calment este o adevărată vedetă de cinema, deja solicitată și de alți regizori. Medicul ei, Victor Lebre, susține că ea este capabilă de asemenea eforturi datorită faptului că a rămas „tînără“ ca spirit și sănătate și chiar de alte eforturi in legătură cu noua sa „carieră“. GH. RUSSU § O idee bine răsplătită In orașul Győr (Ungaria) funcționează un local insolit situat în parcul „Elvis“. Este vorba de o idee fericită a unui fost pilot care a cumpărat un avion scos din uz și l-a transformat intr-un cochet local. Inițiativa sa s-a bucurat de un mare succes. Mereu se găsesc amatori dornici să consume cite ceva sub aripile protectoare ale avionului. ‘■0 ^ 1 ^ ЛТ' УИ [UNK]“? Pл -л [UNK]и ■J «та M'.rJEffgtMgüfaHLWli