Magazin, ianuarie-iunie 1993 (Anul 36, nr. 1-25)

1993-01-09 / nr. 1

ED4 incursiune [UNK] [UNK] [UNK]/ш La relatarea care urmează orice co­mentariu parapsihologic pare nu doar inutil, ci perturbant. Să lăsăm deci po­vestea să curgă la adevărul ei neco­mentat ... „Mi-au trebuit mulți ani de așteptare — Îmi scrie doamna M.A. din Arad — pinâ să pot să-mi destăinui o intimplare care m-a obsedat in permanentă, și că­reia nu-i găseam o explicație. Vă aduc­ la cunoștință că sînt in deplinătatea fa­cultăților mintale — secretară șefă la o școală din Arad. Am copilărit intr-o localitate din Ju­dețul Arad si intr-o noapte am avut ur­mătorul vis : Mă aflam lingă fîntina din fața sediului Primăriei din localitate. Mi-am Îndreptat privirea, in vis, spre restaurantul din centrul orașului pentru a cere ajutorul cuiva, deoarece fîntâna era defectă și nu puteam scoate apă. Ri­­dicindu-mi privirea, l-am văzut pe Lala țiganul care tocmai venea foarte furios spre mine, străfulgerîndu-mă cu o privi­re plină de răutate, cum numai In vis o poți vedea. Ingrozindu-mă de privirea lui, fără a fi discutat ceva cu el incep să fug, uitindu-mă din cinci in cinci in urmă să văd dacă mai vine cineva după mine. Cum era de așteptat, tiranul Lala era doar la cîțiva pași in urma mea fugind ca un nebun să mă prindă. Ajungind la o intersecție după ce am ocolit niste șan­țuri pentru scurgerea apei, mi-am Îndrep­tat pașii, inspăimîntată, spre un atelier unde se reparau biciclete, atelier care avea două încăperi. In prima încăpere erau aproximativ 20 de biciclete pentru reparat, o tejghea pen tîmplărie pe care erau tot felul «de piese, scule, cutii cu diverse piulițe, pe ре [UNK]ей erau ani­mate cauciucuri și camere de biciclete etc. Fiind sftr­ită după fugă, cinci de spai­mă și de oboseală simțeam că mă lasă picioarele, mi-am mai scos o dată capul Pe ușă In speranța că poate am scăpat de urmăritor, dar țiganul, care era in virstă, se afla la circa 20 de metri de atelier si mă căuta cu privirea, probabil neștiind unde am dispărut. Negăsind pe nimeni In atelier am fu­git in cealaltă Încăpere pentru a mă as­cunde. Spre fericirea mea, acolo era de serviciu o cunoștință de-a părinților mei, mai precis un bărbat foarte inalt si pu­ternic căruia am reușit să-i spun doar atît : «Ascunde-mă că mă omoară tata­. Bărbatul m-a ascuns in acea încăpere după o perdea care acoperea un raft pentru stare si automat a ieșit spre ușă, moment în care Lala a apărut în încăpe­re si i-a spus acestuia : «Unde-i, c-o omor ?». Bărbatul l-a apucat cu minulie ne ți­ganul Lala, l-a scos afară din atelier și afară. In stradă, i-a spus că el trebuie să plece acasă și să încuie atelierul — in care nu se mai află nimeni. A încuiat atelierul cu mine Înăuntru, iar Lala a pornit mai departe, tot in fugă, pentru a mă căuta. Aceasta am văzut-o pe un geam din prima încăpere in care am ve­nit după ce am auzit lncuindu-se ușa atelierului. După aproximativ 10 minute salvatorul meu a venit mi-a spus că Lala a fugit spre cinematograf și că mă con­duce acasă. Deci acesta a fost visul la care aș pu­tea să dau și alte amănunte, dar mă li­mitez la cit v-am povestit. După aproximativ o săptămână ,de la acel vis, de data aceasta în realitate, am plecat spre fintură după apă și mi-am reamintit instantaneu visul. Mă gîndeam că ar fi culmea să pățesc ceea ce am­ pățit un vis ! Ajungind lingă fîntîna am rămas stu­pefiată cind am constatat că fîntina este defectă. Efectiv mi-a fost groază să-mi ridic privirea, dar cu toată groaza am privit înainte și am văzut că la 7—8 me­tri de mine se afla țiganul Lala ! Totul a fost identic cu visul, țiganul se apropia de mine, eu am urmat exact același tra­seu din vis, cu ocolirea șanțurilor pentru scurgerea apei, apoi am ajuns la inter­secția cunoscută. Aici m-am oprit nești­ind, in realitate, încotro e-o apuc. Intr-o fracțiune de secundă am reconstituit tra­seul din vis și am luat-o spre stingă, unde se afla atelierul de reparat biciclete. In­­trînd în atelier mi am fost surprinsă că nu am găsit in încăperea dinții pe ni­meni, deoarece deja știam că mai am timp să ajung ln cealaltă Incăpere unde voi fi ajutată să scap de Lala. Totul s-a Intîmplat ca după un program riguros prestabilit Respectivul bărbat, cunoscîn­­du-mă, m-a ascuns după perdea, l-a dat pe țigan afară imbrincindu-L a inouiat atelierul. Iar eu am așteptat liniștită să revină, după care m-a dus acasă. După citeva zile m-am intilnit cu so­ția țiganului, eu fiind insotită. ai tocmai dorea să-și ceară scuze pentru cele pe­trecute, deoarece auzise din nu știu rare surse ce s-a intîmplat Aram nu ar vrea să credeți că absolut toate visele mele se adeveresc după cî­­teva zile. Nu chiar toate, dar mi sе in­­timplă foarte des așa*. ION ȚUGUI ly UN VIS PREMONITORIU SENZAȚIONAL 15 zile de existență In plus pentru or­ganisme care trăiesc In mod obișnuit doar O lună înseamnă prelungirea vieții cu un procentaj fabulos — 50 la Sută. Prin aplicarea procedeului la om dacă s-ar putea aplica bine ar fi, dar dacă nu a venit vremea, longevitatea sa ar crește la 120 ani ! Ar fi de-a dreptul fantastic. Această speranță incredibilă a fost pre­figurată In urma unui experiment reali­zat la Universitatea din Băle (Elveția), In cadrul căruia un grup de ..nnm­ele be­țive* (drosophila) au fost transformate genetic de un grup de biologi aflat­ sub conducerea lui Walter Geh­ring. O altă semnificație importantă a expe­riențelor de la Băle­și consta in faptul că oamenii de stiintă au repurtat pentru prima oară o victorie împotriva morții programate. In opinia specialiștilor, re­levă Sciences et Avenir, „nu este vorba de un efort terapeutic menit să mențină scînteia vieții intr-un organism ruinat, nu de un surplus de existență normală acol­­ D VICTORIE ÎMPOTRIVA MORȚI PROGRAMATE dat micii insecte ca și cind savanții ar fi modificat controlul biologic, care, in fiecare organism, numără timpul scurs din momentul nașterii și dă semnalul „stop* «tunel cind s-a Împlinit durata maximă a vieții, caracteristică speciei*. Cum a acționat grupul de biologi din „Țara cantoanelor* asupra acestui con­tor ” Sursa menționată subliniază : „In cursul oricărei imbătrîniri se constată un «declin progresiv al sintezei de proteine In celule, care Își inratinesc activitatea Si pun In perival funcționarea organis­mului*. 01 Încă un indiciu­­ la drosophi­la melanogaster s-a observat că deficie­rea producției de proteine este prece­dată de declinul sintezei unei proteine speciale —EF-1 alfa. Numit si „factor de elongație”, acest produs începe să scadă destul­­ le repede, incă din timpul stadiului de adult. Rolul acestui factor în procesul im­­bătrinirii a fost deci dovedit în ceea ce privește drosophila. Ulterior, el a mai fost dovedit la șoareci si chiar pe fibro­­plastele umane aflate in cultură. Pro­teina FF-1 asfa nu este insă singurul factor care condiționează imbătrînirea. Nu se cunoaște încă mecanismul răspun­zător de încetinire a exprimării genei „factorului de elongație”. Experiențele de l­a­zăre nu au rezolvat enigma imbătri­­nirii, dar i-au determinat pe oamenii de știință să-și pună noi Întrebări (la care sperăm să răspundă­m­ peste mult timp). Ele au deschis, totuși, cal«» unor cercetări susținute, de amploare. Dr. PILEA IOAN IVANA Psihoterapia între certitudine și speranță UN FEL DE PAIDE0MA A STĂRILOR PSIHICE Red. După cum se vede, oamenii vin la Dv. cu cele mai diferite simptome și probleme ... Jean Chi Нас (JC) Am uitat Să vă spun de ipohondri ... Red. Chiar voiam să vă Întreb , pro­babil că sunt unii care vin și vă spun. Știu eu, că suferă de una-alta, de pildă de ceva „vecin la ciroza“... Adrian Voich­ovski (A.v.) Asta depinde foarte mult de numărul de medici pe la care a avut șansa să treacă și de cărțile de medicină pe care le-a citit — cărți pe care nu avea pregătirea să le citească. Red. — Și iși vun singuri diagnosticul... A.V. — Da, și își iau informațiile de la alți pacienți, de la cei „la experiență”. J.C. — Vedeți, „a pune un diagnostic* este un adevărat tur de forță. Ne temem, de exemplu, de psihoze. Nu știi, «facă sapi prea adine, ce poate ieși. Și încă un lucru extrem de important : nu știm până la «e nivel s-au produs a­­ceste distorsiuni, disocieri mentale, după 40—50 de ani. Red. — Ceea ce faceți Dv. este chiar un început ! A.V. — ...O explorare. Red. — Vă confruntați pentru prima oară «și un asemenea gen de experiență. A.V. — Sintem­ in total necunoscut. J.C. — Vedeți, eu urmăresc de exemplu cazuistica franceză. Acolo lucrurile sînt oarecum clare : nevroza obsesională e nevroză, isteria e isterie(deși, e drept că a apărut de larînd o nevroză narci­sistă, și au și ei aceleași probleme ca ț­­p ei — nu știu cum să o trateze). Ceea ce ne îngrijorează pe noi acum este această paletă slab conturată... A.V. — Lucrurile aparent ușoare, be­­eigne. J.C. — Problemele grave apar „de mic", cum spune și Adrian, și înăuntru de fapt , un dezastru. Dacă luați de exemplu visul — căcu vom ajunge și acolo — ce poate să fie acolo, ce suprapunere si con­fuzie de personaje ... Și el, săracul, este intr-o continuă luptă să ierarhizeze per­sonaje si structuri, in timp ce... A.V. — ...în timp ce tu ii dai altă com­binație, altă schemă. Nu apucă bine să Înțeleagă ceva și se schimbă totul ! Nu mai are principii de operare. Red. — Aici se intră în ceea ce spuneți Dv., intr-un labirint de ind­roplări. Și în loc să te trezești dimineața odihnit, ești hărțuit de coșmaruri și vise îngrozitoare, mai obosit decit atunci cind te-ai culcat seara. A.V. — Acesta este conținutul bio-psi­­hologic al problemei, dar dezastrul este legat de conținutul trăirilor onirice, care de fapt exprimă lucrurile foarte grave care se petrec acolo, in adine... J.C. — Noi ne-am dori să realizăm un fel de paideamă, o vedere generală asu­pra stărilor psihice omenești, a structuri­lor înnăscute la care funcționăm noi. Căci bineînțeles că ai un stil de viață Înăuntru. Red. — o metri«». J.C. — Și câtă vreme nu cunoști aceas­tă matrice, este foarte greu să te situezi numai la nivelul pur formal, accidental. Acesta, ca să spun așa, este aspectul ne­gativ al psihanalizei : concentrarea pe accidental, pe traumatic. Probleme este mult mai largă, metafizică, retragerea în totalitate, un brahman. Or, psihanaliza tocmai acest lucru il Împiedică. Vă spun un lucru surprinzător : occidentalul $1 mai ales românul, au stări fuzionate la tot pasul. Luați exemplul Dv. cu tendin­ța regresivă spre copilărie... Ce este ea de fapt ? O stare. De plenitudine. Asta vrei să regăsești, pentru că acum te simți imbucățit, ipotecat. Iar sarcina biologi­cului, deci a evoluției, este să obții fu­zionat­ul heterosexual, relațional. Asta este și obligația mea. Red. — Și dacă omul depășește niște etape, se grăbește. A.V. — Aici nu merge pe sărite. J.C. •— N-are cum ! Biologicul interfe­rează psihicul. Și noi vorbim de psiho­­sexual. Nu ne referim in nici un fel la calitățile intelectuale ale Individului, ci la trăirile la nivel sexual odată la ma­turizarea organelor genitale. Iar Instala­rea unei faze anacronice intr-o stare ce trebuie depășită, ce Înseamnă T Nevroza. De fapt, o regresiune. Sînt in afara tim­pului ! Un fenomen de Inadaptare, de inadecvare la ceea ce si pretinde existenta lui socială. A.V. — Și așa se ajunge la necesitatea găsirii unei soluții acceptabile și fezabi­­le, care să-l scoată din impas. Aceasta este psihoterapia Red. — Și afară de mica pregătire de la început, trecînd prin Yoga ... A.V. — De fapt noi nu facem Yoga ! Preluăm doar niște elemente, in speță tehnica de relaxare. Red. — Prescrieți medicamente, plim­bare, aer, gimnastică, hrană consistentă , J.C. — Medicamente niciodată. Iar sub­nutriți­i intem­ cu toții. Acesta este un „dat”. Luați un om neantrenat și supu­­neți-1 la un efort intelectual : adoarme ! Intră automat In stare alfa se autopro­tejează. Și mai interesant este că 10 la sută din oamenii pe care-i infilnesc pe stradă se află continuu in stare alfa ț A.V. — Și atunci lu­se mai e nevoie să-i înveți tehnici de relaxare ? J.C. — Ei sînt totdeauna la nivel de acte reflexe. Fac mereu același lucru. Aceasta numesc eu stare de monotonie delirantă Și există interferențe ! Cor­pul creează automat anomalii : «C ea ce ti dai, el face. A.V. — Și este extraordinar să vezi cum In alterarea unui organ, a unei funcții, se reflectă în mod simbolic o În­treagă simptomatologie psihică. MIHAELA DOROBANȚU Nr. 1 (1837) «fin 9 tonueife m3 Ш8аЖШЯШЕВ^ПГТ11¥!ШГШМ No Șl SWjllMi Ш0С1ЩТШ1 «o Un procedeu care solicită perseverentă și eforturi suplimentare îl constituie .im­plantarea gindului contrar", o trăire pe dos a propriilor noastre sentimente cus­­turi, principii. Să spui (și să asimilezi acest pseudoadevăr) ,mu­lt­e foame", cind senzația de foame e evidentă și ma­sa e întinsă, să spui: „ii iubesc" pe cei care, cu puțin timp înainte, te-a lovit. Prin refularea senzațiilor de „necesitate", a dorințelor, devenim din ce în ce mai independenți, iată «ie stimuli­ negativi prevanindu-ne atît de prețioasa imunitate psihică de care avem nevoie intr-o so­cietate devorantă, intr-o continuă explo­zie a surselor de stres. Am putea, In sfirșit, să nu mai suferim In dragoste, să nu ne mai simțim umiliți, trădat«, să nu păstrăm «»Imul și luciditatea In orice im­­prejurare, să ne controlăm durerile sufle­tești. Acest exercițiu nu duce la steriliza­rea capacității noastre senzoriale, la de­generarea afectelor ci la un nou mod de abordare a senzațiilor, la reglarea sis­temului de autocontrol al psihicului d organismului nostru, la sănătatea noastră. In ultimă instanță. Ce poate fi mai de preț pentru om decit eliberarea sa de sub povara gin­durilor nocive, a suferințelor și împlinirea sa intr-o lume deopotrivă, reglată de sentimente și precepte morale binefăcătoare . Intr-o perspectivă ideală, totul pare necesar firesc, simplu : dacă toată lumea ar fi binevoitoare, afectuoasă, s-ar crea o armonie generală, o stere de detentă, de confort interior, de bucurii , sănătate. Conflictele, războaiele ar ri­­mine o mărturie a unui trecut absurd, irațional. Dar atîta vreme iit resenti­mentele, ideologiile. Interesele politice sunt mai puternice decit ideea de «alvar» a ««menirii, etn­a vreme ci­ existenta u­­mană stă sub semnul fatidic al dereglări­lor genetice In fata cărora medicina, e­­ducația familială, justiția, rămân neputin­cioase, atita vreme cit realitatea exteri­­oară e mai puternică decit viata Interi­oară a individului, o astfel de idee nu poate triumfa. Iar «cei «sare se Încumetă cei blinzi, ori­cumsecade, cei sensibili, cei toleranți, ori iubitori, nu sunt ««are victime sigure intr-o lume vorace d oarbă . Un sfânt In zilele noastre nu poate­­ decit o b­udațenie, un idiot dostoievschian, un «raz de anormalitate. Cei tari, fără scrupule vor profita de bunătatea de slă­biciunea lui, vor căuta să-l ingenunchie­­ze, să-l jefuiască, într-una din emisiu­­nile legate d de Afacerea deșeurilor, un personaj implicat in relațiile eneroase ,la partenerul german, un oarecare dome Weiner. Il cita pe acesta din urmă î .I­a fiecare cinci secunde, se naște rste un fraier pe pămînt Totul e să-1 găsești și să profiți". Dar nu e mai puțin adevărat că în fiecare secundă (unitatea de timp e pur simbolică) se naște lste un IR. Ewing, că în nouă din zece familii edu­cația se bazează pe deviza : ca să reu­­șești in viață trebuie să fii mai puternic, mai șiret, mai rapace decit semenul tău. Ce vor răspunde cei slabi, or­­e rare simt că din dosul unui tufiș, un animal de pradă este gata să sară, să sfișie ?_ Cum vor reacționa ? Isi vor as­cu­ți si ei un­ghiile, vor Învăța și nu să prindă gustul singelui ? Vor fugi 7 San vor Ingenunchle ? Să fie inutile, oare­ eforturile monahilor, sihastrilor, yoglnikii care-si concentrează energiile mentale asupra omenirii Incer­­cind s-o vindece de ginduri malefice si boli ? Se spune că dacă ni-ar Înceta ru­găciunile și emisiile de biocurenți ome­nirea s-ar afla in pragul unui dezastru... Cit de infirmi trebuie să fim, devreme ce acești anonimi aflați la distante con­­tinentale, sunt mai aproape de noi decit ne aflăm noi «ie noi înșine... Shivananda ne întinde o mină. Cu­i o vor­­ pura 7 С [UNK] au nevoie de as 7 DORIN MARAN

Next