Magazin, iulie-decembrie 1997 (Anul 40, nr. 27-52)

1997-07-03 / nr. 27

1940. Montignac, un sătuc din regia­ Dordogne­­ din Franța. Un grup de copii care, în căutare de noi locuri de joacă, țin morțiș să găsească drumul spre subteranele unui han. Spre stupoarea lor, ei vor descoperi o fascinantă peșteră, ai­ cărei pereți sînt decorați cu cele mai frumoase picturi cunoscute astâzi în lume. Vîrsta lor? 17000 de ani!... Este lesne de imaginat entuziasmul imediat al cercetătorilor ca și al autorităților locale. Din păcate fatal pentru peșteră. Primii, în frunte cu abatele Breuil, uluiți de spectacolul picturilor, distrug practic celălalt mare tezaur, cel al mărturiilor arheologice: fosile, unelte, „lămpile” folosite de pictori. Autoritățile dau însă o lovitură și mai grea: în entuziasmul comercia­lizării neașteptatei comori pentru satul lor, ei amena­jează peștera pentru... vizite și chiar picnic­uri. 2000 de vizitatori pe zi poluează totul! Reacția, ca orice reacție luata în grabă și cu teamă pentru ce ar fi putut să se întîmple, face și mai mult rău. Căci, speriați că atmosfera peșterii îi făcuse la leșine pe mulți vizitatori, autoritățile obștii locale instaleazâ un... ventilator. Acesta „scormonește” pur și simplu solul său fragil și împrăștie peste tot polenul și algele aduse de vizitatori. O moarte verde amenință peștera, ai cârei pereți se acoperă cu o colonie de alge care proliferează. Concomitent cu ciuma albă a unui strat de calcar favo­rizat de temperatura în per­manenta creștere și de poluare... în fața morții iminente a peșterii, un alt preot, abatele Glory, decide să pornească de unul singur o luptă aparent fără speranță. Noapte de noapte, dupa plecarea vizitatorilor, ascultînd muzică de Mo­zart, el culege fir cu fir polenul, curăță și salvează tot ce mai putea fi salvat. Aerul, atmosfera peșterii, necesitând măsuri speciale. Și atunci, în ceasul al 12-lea, se ia măsura închiderii peșterii pentru accesul public. Era în 1963. „Badijonată”, tratată cu antibiotice, în spatele unui formidabil sistem de securitate, practic izolată de exterior, ca un submarin păzit pentru a nu pătrunde nici o picatură de apă în el, Lascaux începe sa renască. Singurii admiși, pentru perioade­­ strict monitori­zate, sînt­­ știință­­ și aceștia în număr foarte mic și doar pe bază de autori­zații speciale. Dar publicul? Aspectul comercial neputînd fi complet înlăturat - cine și-ar mai putea permite așa ceva la sfîrșit de mileniu doi? - a apărut ideea, care a și fost materializată, de a construi o... copie la indigo a peșterii. Lascaux 2 este des­chisă astfel vizita­torilor. Care, chiar privind copiile pic­turilor, nu se poate­­ să nu-și pună aproa­pe aceleași întrebări ca și cercetătorii care au acces la original. Cum au ajuns să fie pictate frescele care au făcut ca Lascaux să fie considerată - potrivit revistei „Express” - „o adevărată Capelă Six­tină a preistoriei”? Ce semnificație pot avea animalele fabu­loase de pe pereții sâi? Vom putea pă­trunde vreodată ceața timpului pentru a stabili cînd a fost realizată fiecare pictură? * Vom ști vreodată?... Sau­ va rămîne Lascaux un alt sarcofag al necunoaș­terii noastre, așteptînd într-o impre­sionanta tacere un alt Champollion care sa-i descifreze taina?... t MIHAELA DOROBANȚII ❖ Id­'ELA SIXTIy* ,­NIRII PREIST)* fàlâloi­ie în Peștera l.a*ca«i­ - un­­ sanctuar interzis. ♦ In joaca lor,­­ grup de copii Capela Sixtină a picto­­r iie” ♦ Ventilatorul nd­descoperă »««#?«=*« minimm m­i­rilor preistorice» # Ventilpton A s Q acțiune de salvare in m . — ^ C» SS­­A IUfifin ■ ' n­­ copie la deschisă . Vor putea cam A * oamenii de_.__ După meteoriți. CUBURI DE GHEAȚĂ BOMBARDEAZĂ TERRA « л?"’«­««TM s/!ï..onvin?i că Pâmîn“" dimensiuni m £? » “t" ««erei« de destul de mari ca“" de gheața’ mi­e,e anul «ne . ’­Cmsâ nu ziceri uriașe. în anul 1986, Louis Frank de la Université­a Brof?*s«A ■EsFr srsusrn S în.r.„„ pec‘ s au lămurit, Louis Frank «Г--* "««uine suplimentare. El zice că după«sl­ama"unde sînt de mărimea unei casem«* ^e,gheață în jur de 20 de tone «. Se mi?,ve cintăresc aceste cuburi Pentru nd­* corne« nu Wmmm Win Loesse’b. Va- ""trebări: De unde I vin aceste blocuri de gheată’ Я este originea lor? Cum aTSq"în Г [UNK] Я­mosfera Pămîntului? Ce impact au­r asupra climei globale terestre’ ^ câ —*­­ «n paharele noastre — m Nr. 27 (2071) din 3 iulie 1997 l de la tratat*«*1 Identificînd genele umane responsabile de maladii, geneticienii fabrică proteine care au proprietăți terapeutice potențiale. Medicamente eficace vor apărea în urma acestor cercetări. știe că genele transmit caracterele din generație în generație și biologii au descoperit importanța „genelor maladii”. Gene defectuoase sînt la­­ originea a numeroase boli, nu numai ereditare. Cancerul, ateroscleroza, osteoporoza, artrita, de exemplu, sînt caracterizate prin modificări specifice ale activității unor gene. Chiar bolile infecțioase declanșează activitatea a diverse gene din sistemul imunitar. Pe lîngă aceasta, o expunere repetată în cursul vieții la radiații ionizante și la anumite substanțe, antrenează unele modificări legate de îmbătrânire. De cîțiva ani s-a înțeles că, dacă se va descoperi unde și cînd diversele gene ale organismului sînt active, se vor putea preveni și trata mai bine bolile. Cînd o genă este activă (geneticienii spun că ea „se exprimă"), secvența subunităților sale, grupuri chimice numite baze, servește drept model pentru fabricarea proteinei pe care ea o codifică. Proteinele asigură toate funcțiile celulare: sînt elemente cu un rol de catalizatori pentru diferite procese chimice ale vieții și de reglare a specializării celulare și a activității fiziologice. Dezvoltarea unei ființe umane, de la oul fecundat la adult, rezultă dintr-o modificare bine orchestrată a exprimării genelor în țesuturi. Dacă se cunosc genele exprimate în țesuturile sănătoase și pe cele din țesuturile patologice, se pot identifica proteinele necesare unei bune funcționări a acestor țesuturi și anomaliile care declanșează bolile. Astfel se vor putea pune la punct noi teste de diagnosticare și tratamente care să compenseze activitatea proteinelor genelor defecte.. Datorită progreselor tehnice recente, biologii pot găsi rapid care sînt genele exprimate în oricare țesut. Să luăm de exemplu ateroscleroza: în cursul acestei boli, o substanță grasă se acumulează în vasele care alimentează inima. Tehnicile puse la punct furnizează o listă a genelor exprimate în arterele normale. Aceasta se poate­­ compara cu aceea stabilită la persoanele atinse de ateroscleroză: genele (și deci proteinele) care diferă între persoana sănătoasă și persoana bolnavă sînt responsabile pentru maladia respectivă. Se determină de asemenea în ce măsură maladia acționează asupra exprimării acestor gene. Cunoscînd genele se fabrică în continuare proteinele pe care ele le codifică, și avînd proteinele purificate, biologii prepară teste pentru dozarea lor la pacienți. Un test care va evidenția producerea excesivă a proteinei de plăci, va indica o predispoziție la ateroscleroză. O detectare precoce va autoriza un tratament mai eficient; în plus, farmaciștii vor putea utiliza proteinele purificate pentru a găsi noi medicamente. Orice substanță care inhibă producerea proteinei de plăci este un medicament potențial­ ECATERINA BĂTRÂNEANU ❖ Homo ancestor, un nou strămoș uman* De decenii întregi, dacă nu chiar de un secol, se tot vorbește despre strămoșul omului, despre existența lui, locul nașterii sale, despre „veriga” lipsă (vezi cazul celebru al escrocheriei din Piltdown), despre modul în care omul modern a evoluat plecînd de la Homo sapiens, iată că, de curînd, în nordul Spaniei au fost descoperite urme fosile care pot fi, spun specialiștii, la dosarul arborelui genealogic al familiei umane. Această fosilă a fost botezată Homo ancestor. Se crede că resturile osoase descoperite au o vechime de 800000 de ani, anatomia oaselor faciale centrale ale acestui strămoș al nostru este destul de asemănătoare cu omul modern, deși partea inferioară și exterioară a craniului au trăsături primitive. Să fie vorba despre o nouă verigă lipsă sau e doar o descoperire oarecare? ♦ Particule atomice contra cancerului Primul accelerator de particule din Europa, proiectat special pentru a fi folosit în tratarea cancerului, va fi construit în Italia. Este, evident, vorba despre o aplicație pusă la punct, recent, de o echipă de specialiști cancerologi. După teoria lor, acceleratorul va „trage" salve de protoni sau ioni de calcon care vor bombarda tumoarea din organism, tehnică mult mai eficientă decît iradierile actuale și mult mai puțin periculoasă pentru pacient. Locul acceleratorului va fi la Milano, va costa 60 milioane dolari și va putea trata cam o mie de pacienți pe an! Va deveni acest accelerator o armă în lupta contra cancerului? Sperăm să fie așa! Un magnet foarte îndepărtat Astronomii au reușit pentru prima oară în istorie să cartografieze cîmpul magnetic al unei stele din Univers, alta­­ decît Soarele sistemului nostru. Performanța a fost realizată de o echipă de cercetători din New Mexico, iar steaua observată de ei este cea numită TX Camelopardalis, un „soare” aflat la o distanță de 1000 de ani lumină. Cercetătorii au folosit o baterie de radio­­telescoape cu ajutorul căreia au putut măsura polarizarea undelor emise de acest îndepărtat magnet. Deși rezultatele acestei cercetări au fost cele scontate, în sensul că nu a fost răsturnată nici o teorie, ele sînt considerate un triumf în lumea astronomilor.

Next