Magazin, iulie-decembrie 2000 (Anul 43, nr. 27-52)

2000-07-06 / nr. 27

americani), printre care profesorul Lars Hamberger, ginecolog celebru din Goteborg. A trebuit sa obțină și acordul de colaborare cu numeroase viitoare mame. A asistat la efectuarea de întreruperi de sarcina, la rezolvarea cazurilor de sarcina extrauterină și, mai ales, la examene endoscopice destinate verificării stârii de sanatate a fetusului; i se oferea prilejul sa plaseze un minuscul obiectiv la extremitatea endoscopului și să filmeze organele asupra carora medicul se concentra: coloana vertebrală, sexul, plămânii, inima etc., aflate, în funcție de vârsta sarcinii, în diferite stadii de dezvoltare. Secvența cea mai difcil de realizat Cel mai greu de surprins a fost momentul în care cochilia oului se rupe și lasâ sa lasâ embrionul. Această imagine s-a realizat în laborator folosindu-se un ou fe­cundat extras dintr-o trompă (care ar fi condus la o sar­cina extrauterină), scufundat într-un lichid nutritiv spe­cific. In acest stadiu, oul, care conține deja 120 celule, nu explodează întotdeauna (nici chiar în pântecul ma­tern­). Pentru a favoriza așa-zisa explozie, în laborator trebuia menținută o lumina foarte scăzută și o temperatură constantă de 37 de grade C. Dar primele tentative ale lui Nilsson și ale asistentului său s-au sol­dat cu eșec. Așteptaseră și pândisem zile și nopți în șir ieșirea embrionului din ou. în van. într-un final, Nils­son a avut ideea să scada mai mult intensitatea luminii și, după încâ o noapte albă, în zori, asistentul a dat alarma: oul era pe jumătate crăpat. A fost astfel posibila filmarea, pentru prima dată, a... primului moment al naș­terii ființei umane. Când devine fetu­sul O re­r­i­tabilă ființă umană? Este o întrebare care și-o pun oamenii de rând, oamenii de știință, reprezentanții bisericii... și, evident, și-a pus-o și Lennart Nilsson. Biserica invocă momentul împreunării celor două celule, unii oameni de știința plaseazâ acest moment la doua zile dupa fecundare. Alții susțin ca în momentul în care apare prima bătaie a inimii (adică în cea de-a 22-a zi de la fecundare) se poate vorbi de transformarea embrionului într-o veritabilă ființă umană. Aceasta este și părerea lui Lennart Nilsson. AURORA POPESCU Deși sexul copilului este determinat încă din momentul fecundării, diferențierea se face abia în a 14-a săptămână. Mai devreme, sexul are aspectul unui .buton" care,­pe parcurs, se transformă fie în penis, fie în clitoris. In cazul fetelor, „butonul" se și despică, se formează o fantă care dă naștere vaginului. C­ând particulele purtate de așa numitul vânt solar - care de altfel „lovește” în permanență Pământul - ajung în apropierea acestuia, ele se „ciocnesc” de câmpul magnetic al planetei noastre. Au­rorele exista în fiecare zi, în emisfera bo­reală cât și în cea australă, și se observa cel mai bine puțin înainte de miezul nop­ții sau de răsăritul Soarelui. Perioadele optime de observare sunt la echinocții. Observațiile efectuate din sateliți și din navetele spațiale au adus informații fun­damentale despre aceste spectaculoase fenomene naturale care îmbrăcă cele mai diverse culori, de la verdele proiectat și asupra ghețurilor polare, la roz și violet. CRONICA UNUI URAGAN SOLAR Niciodată omul nu s-a gândit la auro­rele polare, de pilda, decât ca la minunate fenomene naturale demne de admirat și... atât. Sfera fierbinte a Soarelui trimite spre Terra torente de particule încărcate care constituie așa numitul „vânt solar”. Densitatea lor poate crește de peste 30 de ori în timpul perioadelor de maxim ale activității solare, în așa fel încât o ade­­varata furtuna se abate peste noi, lăsând farâ lumină, cum s-a întâmplat la 13 mar­tie 1989 în Quebec, Canada, milioane de oameni. Sau să îi lase „orbi” pe cei care folosesc agende electronice alimentate cu date prin intermediul sateliților. Sau, încă, să deschidă ușile automate ale gara­jelor... Ca sa nu mai vorbim de pasagerii avioanelor Concorde care, la înălțimile la care zboară, vor putea „încasa” o doza de raze X echivalenta cu trei sau patru ra­diografii! CE SE VA ÎNTÂMPLA ÎN JURUL TERREI? în momentele de activitate solara maxima o mare varietate de „proiectile” se vor abate asupra Pământului cu energii fenomenale Cât le trebuie ca sa ajungă pe Terra și care vor fi posibilele lor Nr. 27 (2226) din 6 iulie 2000 Pe aripile vântului... SOLAR т чтт!" La fiecare 11 ani activitatea Soarelui cunoaște un maximum. Așa s-a întâmplat în 1989, așa se va întâmpla și spre sfârșitul acestui an, când fluxul de particule solare care ajung pe Pământ va fi extrem de intens. efecte? Razele X și cele ultraviolete ajung în 8 minute - pot perturba transmi­siunile radio; particulele elementare de mare energie au nevoie de 30 de minute, ele putând afecta sateliții artificiali și avioanele cu reacție care zboară la mare înălțime; în fine, dupa 4-6 zile câmpul magnetic terestru va fi supus bombar­damentului cu particule solare care pot produce stricăciuni rețelelor electrice. Magnetosfera, adică regiunea din spațiu ocupată de câmpul magnetic terestru, are, în partea dinspre Soare, în mod normal, o grosime de aproximativ 64000 km, dar un uragan solar, o furtuna solara deosebit de intensă, o poate „comprima” la doar 42000 km, lăsând astfel expuse „obiec­tele” aflate pe diferite orbite... MIHAELA DOROBANȚU Criză climatică peste de ani Apele de suprafață ale Oceanului Atlantic ce pă­trund în Mediterană, mai pu­țin sărate decât ale mării, re­prezintă cam 21 m înălțime față de 20 m cât reprezintă apele Mediteranei ce pătrund în Atlantic. Acest schimb hi­drologic ar trebui să compen­seze bilanțul hidrologic al mării atât în volum, cât și în sa­­linitate. A­­ceastă stabili­tate este însă perturbată de construcția marilor bara­je pe Nil, re­ducerea apor­tului de apă dulce sporind deficitul hidrologic al Medi­teranei. Un deficit care ar fi scăzut nivelul mării cu 10 cm dacă n-ar fi compensat de creșterea volumului de apă sărată din Atlantic și Marea Roșie. Pe de altă parte, aces­te schimbări au dus la pertur­barea circulației verticale a maselor de apă. în viziunea lui Robert G.Johnson, lucru­rile sunt în perspectivă mai complicate. Acest curent profund și foarte sărat al Me­diteranei ar putea fi la ori­ginea unei cascade de pertur­bări climatice ce ar putea declanșa o nouă glaciație așa cum s-a întâmplat în urmă cu 120000 de ani, când ghețuri­le au invadat nordul Cana­dei. în acea perioadă, defi­citul hidrologic al Meditera­nei părea important datorită aportului scăzut de apă dulce din Nil. Scenariul tezei pro­fesorului Robert G. Johnson se bazează pe următoarele observații: Apele medite­raneene ies prin strâmtoarea Gibraltar, se îndreaptă spre vest scurgându-se sub apele Derivei nord-atlantice. Cele două mase de apă călătoresc suprapuse fără să se ameste­ce. Primele sunt reci, sărate și grele în timp ce apele De­rivei nord-atlantice sunt cal­de, ușoare și mai puțin săra­te. La câteva sute de kilome­tri de la ieșirea din strâmtoa­re, apele mediteraneene se izbesc de platourile conti­nentale ale Irlandei și Sco­ției, urcând la suprafață. în acest moment masa de apă rece împinge apele calde ale Derivei nord-atlantice spre vest către Marea Labrador pe care o încălzesc și spre Ma­rea Norvegiei pe care o ră­cesc. Temperatura apelor de suprafață ale oceanului Atlantic se modifică, așadar, influențând regimul ploilor mai ales în zo­nele de coastă, în Marea Labra­dor de pildă ae­rul cald și umed asociat Derivei nord-atlantice întâlnește aerul rece polar iar din interacțiu­nea acestor ma­se de aer rezultă un front de perturbații atmosferice res­ponsabile de ploile și zăpe­zile hibernale din zona coas­telor de sud ale Canadei. Acest scenariu care explică glaciația de acum 120000 de ani s-ar putea repeta. Prof. american Robert G.Johnson este de părere că primele semne ale apariției ghețuri­lor, în nordul Canadei, ar pu­tea apărea peste 120 de ani; în acest caz, construirea unui gigantic baraj în strâmtoarea Gibraltar ar fi iminentă. DORIN MĂRAN O NOUĂ GLACIAȚIE Apele Atlanticului care pătrund în Mediterana prin strâmtoarea Gi­braltar, provoacă un dezechilibru climatic cu efecte pe termen lung. .­­ Un mic pas spre­­ creierul artificial Oamenii de știință au conceput un circuit electronic care imită într-un fel conexiunile creierului uman. Este o realizare care poate revoluționa știința computerelor și a ne face să înțele­gem mai bine cum funcționează cel mai performant procesor din lume, creierul uman. Acest circuit este din siliciu și are dimensiunea unei unghii și, conform spuselor experților, va ajuta computerele să aibă o mai bună recunoaștere a vocii și a obiectelor. Este totuși un început în a crea și a demonstra ceea ce pot face compute­rele atunci când folosesc mijloace biologice. Acest proiect este rezultatul a peste două decenii de studii și este prima oară când un circuit integrat inspirat din cortexul uman a fost creat pentru computer. Circuitele tradiționa­le funcționează astfel: sunt fie digitale și specifice, precum procesoarele computerelor, fie analogice și nespe­cifice, precum amplificatoarele radio. Studiile arată că digitalul și analogicul sunt procesate în același timp de cre­ierul uman. De exemplu, cineva care privește o autostradă poate deosebi obiectele diferite (mașini de poliție, camioane), în același timp observând cele două direcții de circulație, viteza sau culoarea diferite ale vehiculelor etc. Circuitele digitale tradiționale ale computerelor nu sunt atât de eficiente în perceperea tuturor acestor amă­nunte, însă acest nou cip începe să facă alegeri și să distingă între aceste acțiuni. In plus, spre deosebire de un procesor Pentium care încetează să mai funcționeze dacă i se întrerupe un circuit din interior, noul cip conti­nuă să dea randamentul maxim. Se estimează că abia peste 50 de ani circuitele neuronale artificiale vor avea cât de cât abilitățile creierului și ai lui 240 de miliarde de neuroni. @ I Mitnick folosește mașina de scris! Celebrul pirat al Internetului, acum un „simplu cetățean" eliberat după patru ani de închisoare, Kevin Mitnick, se află sub interdicție judecă­torească pe timp de trei ani, fiindu-i interzis să folosească pentru orice activitate computerul. El crede însă că poate scrie măcar despre com­putere, chiar dacă nu se poate atinge de ele. Mitnick a furat, prin interme­diul Rețelei, informații de la multe companii internaționale, în valoare de milioane de dolari, ispășind câțiva ani de închisoare pentru asta, chiar dacă el practic nu a obținut nici un ban din aceste piraterii, făcute conform spu­selor sale, doar din ambiție, provo­care și amorul artei. El a fost con­tactat de cel care publică pe Internet revista Brill, cu profil hardware, fiindu-i oferit un post de redactor. Mitnick va trebui să scrie lunar analize, comen­tarii și prezentări ale noilor produse, toate acestea cu ajutorul­ exclusiv al anticeia mașini de scris! Insă oficialii federali sunt de părere că nici măcar această activitate nu este potrivită pentru Mitnick și că acesta trebuie să își găsească de lucru orice, care să nu aibă nimic în comun cu compute­rele. Este greu de imaginat cum i se poate interzice unui om dreptul la opinie, fie el hacker sau criminal. Acest lucru arată „democrația" și „li­bertatea” din Statele Unite, unde oricine poate face ce vrea... însă, după cum se vede, numai dacă este lăsat. . I Pentru cei cu secrete... A apărut un program distribuit liber al firmei Hush Communications care permite criptarea e-mailului pen­tru ca textele trimise prin această me­todă să nu poată fi citită de persoane neavizate. Hush se ocupă de mult timp de astfel de encripții și este atât de bună încât firma a trebuit să se mute cu sediul în Anguilla, din Indiile de Vest Britanice, pentru a evita regu­lile americane de export a tehnicilor puternice de encriptare. 210000 de persoane au folosit encripția pe 1.024 de biți ce se poate găsi la www.hush.com.. (G.V.C.)

Next