Magazin, ianuarie-iunie 2002 (Anul 45, nr. 1-26)

2002-01-10 / nr. 1-2

Nr. 1-2 (2304) din 10 ianuarie 2002 . Inexplicabilul de lângă noil Н [UNK]И [UNK] edic și terapeut, Maria Radu a atins, la o vârstă tânără, un repertoriu de cunoaștere care îi dă dreptul să se exprime despre lucruri pe care noi le înțelegem mai puțin. Pentru ea, „ființa umană este un întreg energetic informațional și substan­țial aflat în inter-relaționară și perma­nente cu alte sisteme vii sau ne-vii, conectat la energiile universale. Omul ființează într-un ocean eteric izolând în capul său o mică parte din fluidul universal. Din acest fluid omul se alimentează continuu și își dăruiește continuu această combustie vitală. Sănătatea fizică a omului este dependentă în mod direct de menținerea constantă a fluidului perso­nal racordat la Univers. Azi mai mult ca oricând omul nu este privit doar ca existență pur fizică, materială, ci este considerat ființă multidimensională. O unitate energetică com­plexă, cu o stabilitate relativă în timp, la nivelul căre­ia energia fizică coexistă cu energiile subtile în cadrul unor intercondiționări permanente și informaționale. Schimburile informaționale au loc în dublu sens, ființa umană putând primi dar și transmite informații. Omul are capacitatea potențială de a vehicula în mod conștient informații și de a îndeplini programe dife­rite prin intermediul energiilor sale subtile. Prin aceasta trebuie să înțelegem că avem posi­bilitatea ca prin intermediul conștientului nostru și selecționarea transmisiei energetice, putem lua legă­tura cu alte sisteme vii umane, animale și vegetale. Astfel putem explica modul de ac­ționare a psihoterapiei, tele­­chineziei, telepatiei, hipno­tismului, clarviziunii. Aceste potențiale umane se vor dez­volta în viitor într-un ritm alert, marcându-ne existența și determinând o seamă de transformări morale și spiri­tuale, dar și existențiale deo­sebit de importante...” Pornind de la aceste considerații, terapeuta Maria Radu, medic de profesie, a obținut rezultate impor­tante într-o cazuistică medicală ce reține atenția. Dis­­funcții psihice, boli oculare, maladii reumatismale și de deficit energetic, și a abordat, cu unele rezultate notabile chiar așa numitele boli incurabile, cum sunt diferite forme de neoplasm, chisturi ovariene și no­ argumentele terapiilor complementare duli mamari, gama complexă a bolilor digestive și de altă natură. In viziunea medicului terapeut Maria Radu biocâmpul este câmpul global al celor 7 corpuri împreună cu potențialele lor energetice caracteristice, care generează puterea propriului biocâmp. Terapeuta observă că întregul energetic al biocâmpului are un „sistem vibratoriu” oscilant în privința alcătuirii și densității. Datorită diferențelor, diferențierilor, se pot identifica culorile, la rândul lor ele fiind imagini co­recte ale unor maladii existente sau potențiale. Terapeuta are capacitatea de a pătrunde prin însușirile sale extrasenzoriale atât în lumea materială a corpului biologic, cât și în lumea spirituală, astfel ea putând fixa valori energetice și de altă natură care­­ ajută diagnosticarea și procesul terapeutic propriu-zis. Intr-un cabinet modest, Maria Radu experimen­tează. Ea face parte din generația tânără de terapeuți care, fără să abandoneze profesia lor de medici, abordează terapiile complementare cu rezultate adeseori excepționale. Numeroși copii sau vârstnici beneficiază de terapiile Măriei Radu, iar cunoașterea medicinii alternative credem că va beneficia la rândul ei de experiențele și cunoștințele terapeutei... ION ȚUGUI Există mai multe cazuri în care presupuse implanturi, aparent extraterestre, au fost extrase din corpul pacienților sub suprave­ghere medicală. Nouă astfel de cazuri au fost examinate de medicul Dr. Roger К. Leir din Thousand Oaks (California). Cazul Patricia Daily. Primul caz examinat de Leir a fost cel al Patriciei Damly. în octombrie 1969 ea avea 23 de ani și era însărcinată în luna a opta. îm­preună cu soțul și copiii campaseră într-o zonă rurală din Texas, pentru o partidă de pescuit Nu departe curgea un râu, peste care trecea un vechi pod de fier. In prima noapte zăriseră pe cer câteva lu­minițe care se mișcau încoace și încolo. Din glumă, soțul a semnalizat spre ele cu lanterna. Spre consternarea lor, lumini­țele au răspuns aprinzându-se și stingân­­du-se: în a doua noapte, pe la ora 1, soțul, îngrozit, a­ trezit-o pe ea și pe co­pii, spunând că trebuie să plece imediat, deoarece „e ceva sub pod...”. Coborând spre pod, au văzut o lumină puternică apropiindu-se din spate. Era ceva imens și în nici un caz nu ar fi încăput pe pod... Următorul lucru pe care și-l aminteau era că se îndreptau în sens invers, pentru a se întoarce în tabără. Patricia simțea o arsură în nas. Focul de tabără, care trebu­ia să ardă toată noaptea, se stinsese. O luminiță verzuie se vedea mișcându-se în depărtare, deasupra drumului, iar soțul ei murmura înfricoșat, tot timpul, „vă rog, nu ne faceți nici un râu”... Au plecat imediat spre casă, urmăriți de la distanță de strania lumină și stră­­duindu-se tot drumul să-i liniștească pe copiii care erau extrem de agitați. Peste două săptămâni medicul de familie a de­clarat că sarcina Patriciei fusese de fapt o „sarcină falsă"... Ea a avut, de la acea noap­te, impresia că în degetul mare al picioru­lui stâng apăruseră două obiecte străine. Toate aceste întâmplări au determinat-o să se adreseze investigatorului OZN Der­­rel Sims, de la care a ajuns la Dr. Leir. Cazul Patrick Parrinello. Al doi­lea caz examinat de Dr.Leir a fost cel al lui Patrick Parrinello, în 1954, pe când avea doar șase ani, Patrick trăia în oră­șelul Dubberley din Louisiana, într-o noapte s-a trezit și a ieșit în câmp, de parcă era condus de o voință străină. Ce­rni părea viu, cu lumințe care se mișcau în toate direcțiile. O sferă argintie cu dia­metrul de vreo 45 centimetri a aterizat în fața lui, rotindu-se și șuierând. Pa­ralizat o clipă, băiatul a avut totuși puterea să o rupă la fugă spre casă. A auzit o explozie în spatele său și a simțit o durere ascuțită în mâna stân­gă. Următorul lucru de care își amin­tea era că se afla în casă, în brațele mamei sale; în anii care au urmat, el a continuat să simtă, în mână, un obiect străin: în anii șaizeci, apoi în 1974 Patrick a mai avut parte de întâlniri stranii, cu obiecte luminoase coborâte din cer. în 1971, după un accident de automobil, i s-a făcut o radiografie a mâinii stângi, pe care s-a văzut un corp străin, considerat un chist. Fiind exact în locul în care simțise durerea cu ocazia întâmplării din copilărie, Patrick s-a ho­tărât să ceară avizul investigatorilor OZN. Nouă operații și implanturi mis­­ terioase. în 1995 Dr. Leir a alcătuit o echipă cu care s-a procedat la extragerea presupuselor implanturi din cele două victime. Procedura a fost înregistrată cu o cameră video și s-au făcut radiografii înainte și după intervenție. Din degetul mare al Patriciei s-a extras un implant în forma literei T, de o jumătate de centimetru pe ambele dimensiuni (ulterior se va vedea că erau două mici piese metalice așezate în T, unite doar prin membrană) și un altul, de vreo patru milimetri, de forma unui sâmbure de pepene. Din mâna lui Patrick s-a extras un obiect identic cu cel de-al doilea din piciorul Patriciei. Până în februarie 2000 Dr. Roger Leir efectuase nouă intervenții de acest fel, majoritatea fiind de forma unui sâm­bure de pepene. Demn de semnalat­­ în nici un caz nu s-a utilizat regresia hipno­tică. Examinările au arătat că în țesutul din jurul obiectelor erau neobișnuit de mulți nervi, dar nici un semn de infla­­mație. Toate implanturile erau acoperite­­ cu un înveliș extrem de rezistent, sub ca­re se afla un miez metalic cu o structură stranie, sugerând „nanotehnologii”, dar care totuși putea fi orice. Metalul avea proprietăți magnetice și sub raze ultra­violete emana o lumină fluorescentă ver­­de-gălbuie. Nimeni nu s-a hazardat în presupuneri prea îndrăznețe privind ori­ginea acestor obiecte. DAN­D. FARCAȘ ANUL__, LUNA ADRESA: str._ , ef.___ sc._ cod ■нняннванив [UNK]я [UNK] [UNK]­ннмнннмнанннвп m mmi minu. Ați dori să știți cum își pun astrele am­prenta asupra destinului vostru? Doriți să știți ce bucurii și ce necazuri „sunt scrise" în existența voastră? Curiozitatea va poate fi satisfăcută de BRĂȚARA, vrăjitoarea și clarvăzătoarea care nu a cunoscut eșecuri cu harul și arta ei­ magică. Este prețuită chiar și peste hotare, ca o superdotată care vă poate da informațiile dorite despre viața, destinul, greutățile, necazurile, succesele și insuccesele dumneavoastră, despre boli și trecut, despre șanse și viitor.” Testată de mii de ori, BRĂȚARU a uimit, pe cei care au solicitat-o, prin precizie și re­zultate. Ea vă poate oferi și dv. informațiile solicitate. Pentru aceasta trimiteți pe adresa revistei „Magazin” o scrisoare detaliată re­feritoare la ceea ce doriți de la BRĂȚARU, o fotografie și talonul alăturat, completat cu datele astrologice exacte: nume și prenume, anul, luna, ziua nașterii și localitatea. Răspunsul îl veți primi prin poștă la adresa indicată de dumneavoastră, după achitarea mandatului poștal. Costul acestor servicii este de 150.000 lei. Suma respectivă trebuie trimisă printr-un mandat poștal pe numele IONESCU SIMION, Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, București, cod 71341. Pentru alte detalii puteți telefona la 2243996 și 2228336. BRAȚARU a făcut sute de cupluri fericite, a vindecat de epilepsie, argint viu, dis­­funcții sexuale. Cu puterile ei magice, dăruite exclusiv magiei albe, și-a consacrat un nume în lumea vrăjitoarelor și a clarvăzătorilor. INUMIE p­R­i nume" NOTA REDACȚIEI: Pentru a primi răspunsul solicitat cât mai rapid vă rugăm să expediați în același timp scrisoarea și mandatul poștal. In acest moment multe scrisori neînsoțite de mandat sunt „în așteptare”. Dacă ați uitat să expediați mandatul, grăbiți-vă­ încă o precizare, numai prin intermediul nostru intrați în legătură cu adevărata Brățaru. Pentru că, atenție!, mai multe persoane din Craiova, București etc., lipsite însă de puteri magice, și-au luat acest pseudonim. _, ZIUA NAȘTERII___și LOCALITATEA. , ap.. _, sector , județul, nr. bl. _, localitate. ШИ [UNK]ЯВ [UNK] [UNK] gândurilor comunicante и [UNK] Subiectului (pacientului) - atunci când­­ aceasta este situația în care se prezintă în fața medicului - este evident necesar să i se ex­plice prin ce urmează să treacă sau, în cazul unui experiment științific, să fie „motivat”. Ceea ce nu înlătură însă (s-ar putea chiar spu­ne că accentuează­ responsabilitatea morală a medicului/experimentatorului față de subiect după încetarea colaborării. Este nevoie, dacă vreți, de un control strict al „entuziasmului” din timpul experimentării. Pentru că, de multe ori, totul se petrece la limita dincolo de care are loc alienarea, cu toate pericolele și mai ales cu­­ toate suferințele sale. Imaginați-vă un tânăr care se prezintă într­­- o doară la un TPES (un test de percepție ex­­trasenzorială) și primește de două ori nota 7, el așteptându-se cel mult la un 5! Imaginați-vă reacția experimentatorului care se grăbește nu­­ doar să-l felicite, ci să-i spună chiar că dincolo de marile sale aptitudini extrasenzoriale mani­festă un mare potențial, mari calități de me­dium. Și, în fine, gândiți-vă, imaginați-vă că acest om fusese marcat înainte de experimen­tele respective, de puternice tulburări, de grave stări de angoasă și că era un suspicios ieșit­­ din comun. Simțul realității la respectivul tânăr - sau ce­­ îi mai rămăsese din acesta - era extrem de re­dus. Aprecierile experimentatorului au avut con­secințe catastrofale. Tulburările au fost ampli­ficate peste măsură. Cu consecințe dramatice.­­ Alienarea sa progresa într-un ritm alarmant: în primul rând, s-a înregistrat o modificare­­ majoră în modul de comportare față de prie­tenii săi: convins de formidabila lui înzestrare cu capacități extrasenzoriale, îi privea pe toți cu un zâmbet straniu, convins că în același moment și stabilise o comunicare telepatică între ei. Prietenii, chiar și cei mai apropiați, nu au înțeles însă nimic din toate acestea. Com­portamentul său bizar l-a făcut să-l considere nebun și să înceteze să-l mai frecventeze. După câtva timp, părăsit, izolat, ajuns la un cumplit nivel de depresie și angoasă, el însuși­­ a început să se considere nebun. Procesul de alienare ajungea aproape de­­ punctul său maxim, întovărășit de cele mai pu­­­­ternice suferințe: înainte, totul era mai mult sau mai puțin­­ simplu: percepția extrasenzorială era pentru el un obiect de curiozitate, de întrebări, ca atâtea altele. Dezechilibrul s-a produs când l-a auzit pe un parapsiholog „oficial” vorbindu-i de „ca­litățile" sale personale, de cât putea fi de în­zestrat ca subiect de experiență. Acolo unde la început erau supoziții, acum se instalaseră­­ certitudinile­­ fără ca acestea să fie însă­­ justificate! Și Doctorul Rogers vorbește de situații­­ similare în cazul multor subiecți care au trecut prin aceeași secvență de întâmplări, chiar dacă nu atât de dramatice. Și care au ajuns acum­­ să umple spitalele de psihiatrie. Ca pacienți. MIHAELA DOROBANȚU Scepticism și credulitate enomenul numit „bulversare gra­vitațională” a adus în prim-pla­­nul anilor ’80 o cazuistica având aparente legături cu parapsihologia. Ce se întâmplă? In anumite locuri, pe traseele unor drumuri forestiere din sudul Germaniei, șoferii își pierdeau cunoștința, iar mașinile lor (indiferent de gabarit) erau găsite răstur­nate. în cele mai multe situa­ții, nici unul dintre cei care au fost protagoniști ai eveni­mentelor respective nu-și aducea aminte cum s-au pe­trecut lucrurile. Totul se des­fășura ca și cum o amnezie temporara (câteva ore sau­ chiar câteva zile) îi afecta, В11 [UNK] [UNK]1 GRAWmpOMS privind autoritățile de in­formații esențiale. Abia când astfel de fe­nomene s-au înregistrat și în SUA, Canada și Rusia cer­cetătorii și-au dat seama că au de-a face cu o intensificare subita a câmpului gravitațional, urmată de inexplicabile modificări ale parametrilor vitali ai oame­nilor (puls, oxigenarea creie­rului etc.). Profesorul Martin Stender, de la Universitatea din Denver (SUA), a primit permisiunea în 1996 de a face explorări geologice în două din zonele „turbulente” menționate de statisticile americane. Deși a descoperit cu acele prilejuri o concen­trare de minereuri metalice (în special de fier) mai mare decât media regiunii respec­tive, violența manifestării perturbării gravitaționale a rămas un mister. Conform cu afirmațiile unor locuitori, aproximativ în momentele când s-au produs accidentele fuseseră observate fulgere foarte puternice iscate din senin. O altă observație in­teresantă este aceea privi­toare la viețuitoarele care obișnuiesc să se avânte până în preajma drumurilor. Nici un cuib de pasăre sau vreo vizuină nu au fost depistate într-o zonă limitrofă de apro­ximativ doi kilometri pătrați. De asemenea, arborii din același perimetru nu dădeau rod în nici un an, în pofida condițiilor climatice prielnice. Și totuși, întrebarea esențială a studiilor efectuate este următoarea: ce legătură există între variațiile câmpu­lui gravitațional terestru și activitatea creierului și ini­mii? Situația este oarecum asemănătoare cu cea a echi­pajelor care au avut de sufe­rit accidente în zona „triun­ghiului Bermudelor” și care nu-și aminteau nimic din pățania lor. Căutând și alte similitudini, aceeași pierdere a memoriei a fost înregistra­tă și-n cazul martorilor con­troversatului „experiment Philadelphia” și, la fel de ciudat, și-n cazul cosmonau­ților sau piloților care susți­nuseră că aparatele lor fuse­seră „analizate de aproape” de obiecte zburătoare neidentificate. PAUL IOAN

Next