Magazin, ianuarie-iunie 2006 (Anul 49, nr. 1-26)

2006-01-05 / nr. 1

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Un critic este unul care vrea ca tu să pictezi, să cânți, să scrii sau să joci, așa cum ar face el...dacă ar putea. (George Bernard Shaw) U Același soare care topește gheața întărește noroiul. (Eleanor Roosevelt) ■ Iarba din curtea vecinului este întotdeauna mai verde. (Xavier Forneret) Un gest care a bulversat lumea medicală DEMISIE DE RĂSUNET, din motive etice resiunea morală (atunci când există) care este exercitată asu­pra geneticienilor, din partea opiniei publice și a diverselor organisme internaționale, a fă­cut o importanta victimă, la fi­nele lui 2005. Unul dintre pi­onierii donării embrionilor a demisionat. Este vorba despre celebrul expert în inginerie genetică, profesorul sud-coreean Hwang Woo Suk. Acesta și-a însoțit remarcabilul gest cu­­ precizarea că renunță la toate funcțiile sale și că își cere scuze pentru „lipsa de etică” a unor activități ale sale, solicitând in același timp îngă­duință opiniei publice. Prof. Hwang renunță și la funcția de director din cadrul Consorțiului mondial al celulelor sale, nou creat și având sediul la Seul. în ultima perioadă, acestui genetician de ex­cepție i s-au reproșat câteva probleme de etică legate de folosirea unor ovocite. Doi dintre tine­rii săi colaboratori au adus ovocitele pentru un program de cercetare. Medicul care a prelevat ovocitele a recunoscut că donatoarele au accep­tat acest lucru și că ele au fost plătite, iar prof. Hwang cunoștea toata această istorie. Practica nu era­ ilegală la acea vreme (în Coreea de Sud), donația fiind benevolă. Dar din 2005, acest fapt a fost scos în afara legii. Acest abandon al unei personalități sud-coreene nu pare să fie întâmplător. In 1998, specialiști din această țară au anunțat obținerea primul embrion uman­donat, fapt care a stârnit puternice reacții adverse. Se ridica, pentru prima oară atât de acut, o problemă de macroetică. In 2001, o companie americană anunță și ea o reușită similară, făcând precizarea că scopul este exclusiv terapeutic. Anul 2004 a fost unul spectaculos pentru o echipă condusă de însuși prof. Hwang, care a anunțat realizarea a nu mai puțin de 30 de embrioni umani donați, care au atins durata de existență de o săptămână și apoi s-au recoltat celule utile în diverse terapii. Același expert sud-coreean anunța în mai 2005 că a reușit crearea al­ linii de celule umane, folosind o tehnică nouă. Unde puteau duce succesele gene­ticienilor conduși de prof. Hwang Woo Suk? .„Clonarea umană este pasul inevitabil al ști­inței”, spuneau și încă mai susțin adepții unor personalități în materie, precum Panayiotis Za­­vos, Brigitte Boisselier și Severino Antinori. Oa­re prof. Hwang nu a vrut să-și asocieze numele cu acești „rebeli” ai geneticii? Se pare că acest expert a conștientizat foarte bine ceea ce declara cu ani în urmă prof. Ian Wilmut, creatorul orței donate Dolly: „Complicațiile reproductive sunt mult prea riscante, mai ales dacă este vorba despre om. Nu se poate face o copie genetică perfectă a unui om, fără să se declanșeze dezordini genetice foarte periculoase”. Cu alte cuvinte, s-ar părea că prof. Hwang este convins de un fapt care ține atât de etică, cât și de posibilitățile tehnologice: clonarea umană este un compromis inacceptabil, și pentru că ar produce indivizi anormali. O aventură imorală și cu deznodământ îndoielnic - așa a fost caracterizată prima clona umană declarată reușită de Severino Antinori (exclus din forul internațional de profil), în ia­nuarie 2002. De altfel, „piața anunțurilor zăn­­gănitoare” a fost zguduită de o afirmație care a stârnit și râsul, și plânsul, în decembrie 2002, ramura medicală a cultului Raelian - care „știe” că extratereștrii au adus viața pe Pământ - a anunțat reușita unei clonări umane (fetița numită Eva) și că „modul de operare” le-a fost arătat de extratereștri. Situația a devenit și mai alarmantă din punct de vedere etic și medical, atunci când o mamă din SUA a vrut să plăteas­că 500 de mii de dolari, pentru a se efectua clo­narea fetiței ei decedate. Ianuarie 2004 a venit cu o altă bombă: dr. Panos Zavos a obținut clo­na unui embrion uman, care după o săptămână a fost implantată unei femei de 35 de ani, aceas­ta însă neputând duce sarcina. Iată care sunt cir­cumstanțele în care s-a produs gestul de pro­fundă moralitate al prof. Hwang Woo Suk. Femina club Staruri și diamante Subiect de actualitate: dietele de slăbit SUDOKU jocul săptămânii­­ 1 Regula e simplă: orice rând, orice coloană și orice pătrat de 3x3 căsuțe trebuie să conțină, o singură dată, fiecare cifră cuprinsă între 1 și 9. Soluția în numărul viitor 1948427 ■кЯ Pro TV ■ TVR 1 ■ Antena 1 ■ Prima TV ■ TVR 2 ■ Acasă ■ Pro Cinema LXD © un an fără navete spațiale? Marile probleme tehnice pe care le-a întâmpinat și încă le mai întâmpină NASA ar putea să nu per­mită organizarea vreunei misiuni spațiale cu navete - Challenger sau Columbia. Până în prezent, în 114 misiuni, două navete au fost distruse, ambele având echipaje formate din câte șapte persoane, care și-au pierdut viața. Specialiștii americani și comentatorii situației create au în vedere atât defecțiunile de la scutul de protecție a rezervoarelor exterioare (oxi­gen și hidrogen lichide), cât și scopul inițial al folo­sirii navetelor, după ce președintele Nixon a aprobat acest program spațial, la 5 ianuarie 1972, și anume reducerea radicală a costurilor unor astfel de mi­siuni și efectuarea cât mai multor zboruri anuale, pare incredi­bil acum, dar inițial era vorba despre un număr de 50 de lan­sări pe an. în 2005, nivelul costurilor s-a ridicat la 1,3 miliarde de dolari. în aceste circumstanțe, abordarea unei noi „aventuri” a vreunei navete, în 2006, este pusă sub semnul îndoielii. |______________________________________________________I întâlniri care se lasă așteptate­­ i­ cum exact 42 de ani, la 5 ianuarie 1964, s-a desfușu­­/priințJj rat o întâlnire istorică între I­f­in­ ii Papa Paul VI (pontificat între­­ CSv diy 1968 și 1978) ,­ patriarhul­­ grec Athenagoras I, la Ierusalim. Era prima întâlnire între doi lideri ai Bisericii romano-catolice și respectiv ai Bisericii ortodoxe, după anul 1439. Era și un important pas înainte, în direcția reconcilierii celor două Biserici-surori, după Marea Schismă din anul 1054. Din păcate, așa cum realitatea ne-a arătat, abia în anul 1999 s-a produs prima vizită papală a unui suveran ш pontif într-o țară predominant ortodoxă. *** Papa Ioan Paul II (pontificat între 16 octom­brie 1978 și 2 aprilie 2005) s-a întâlnit cu Patriarhul României, Teoctist, în luna mai a anului 1999. Papa Ioan Paul II a mai vizitat și Ucraina. Din nefericire, o întâlnire cu lideri ai Bisericii ortodoxe ruse nu a avut loc. S-a produs numai un contact de nivel inferior, atunci când Vaticanul a returnat Rusiei o foarte prețioasă icoană a Maicii Domnului, în 2004. Să sperăm că papa Benedict XVI se va apleca și asupra acestei probleme. (Foto: papa Paul VI și cardinalul Karol Wojtyla, în 1967.) îb

Next