Magazin, iulie-decembrie 2010 (Anul 53, nr. 26-52)
2010-07-01 / nr. 26
Spectacolul cunoașterii Evaluarea conștiinței unt acești pacieți într-o stare vegetativă caracterizată prin absența conștiinței minimale? Au un nivel de conștiință normal fără să poată comunica altfel decât clipind sau mișcându-și pupilele? De 30 de ani medicii folosesc așanumita scară de comă a lui Glasgow care detectează variațiile stării de conștiință. Din păcate această metodă nu poate detecta și variațiile subtile. Procedeele cele mai simple constau în comenzi de genul: închideți ochii, clipiți, urmăriți acest obiect aflat în mișcarea unei oglinzi, de pildă, care poate evalua mai bine percepția vizuală, unul dintre primele semne de conștiință - strângeți-mă de mână, mișcați-vă picioarele! Diferențierea stării vegetative (SV) și a stării de conștiință minimală (SCM) e fundamentală, dar în funcție de cauza care a provocat coma; în cazul unei hipoxii, șansele sunt inexistente. Dacă e vorba de un traumatism cranian, e nevoie de o perioadă de un an pentru ca medicii să se poată pronunța; în acest caz, o serie de pacienți au ieșit din starea de comă. Un pacient în SCM resimte emoții și percepe durerea așa cum nu se întâmplă în cazul SV, ceea ce implică tratamente antalgice și un program de reeducare, șansele pacientului de recuperare fiind promițătoare. Institutul de neuroștiințe din New Jersey a pus la punct o scară de evaluare mai performantă, cu un program complex de exerciții vizuale, motrice, auditive, utilizată în doar câteva spitale din SUA, cu un personal supercalificat, întrucât protocolul medical e extrem de riguros. Extrem de importante sunt observațiile făcute prin RMN care pot scoate în evidență existența în creier a unei rețele minimale a conștiinței. Unii specialiști au recurs la un experiment atipic, administrând un somnifer (zolpidem). S-a constatat cu stupoare că anumite funcții (motorii, de pildă) au fost activate, fără să poată fi înțeles mecanismul ameliorării stării pacienților. Un alt examen clinic neurologic, util în definirea regiunilor cerebrale, este efectuat de tomograful cu emisii de pozitori (TEP). Pacientului i se ad De zeci de ani sunt întreprinse cercetări laborioase legate de pacienți în stare de comă și de perfecționarea tehnicilor de reanimare. O boală despre care se știe foarte puțin și care ridică nenumărate semne de întrebare. ^pagazina ministrează glucoza radioactivă după care este introdus într-o cameră obscură timp de 20 de minute, atât cât e nevoie pentru ca glucoza să fie absorbită de celulele nervoase, după care pacientul e introdus în tomograf. Captând radioactivitatea emisă de glucoza, acesta realizează harta metabolismului cerebral. Toate aceste investigații sunt interpretate în vederea unui verdict, a unor concluzii vizând evoluția bolii, a șanselor de reabilitare. Unii pacienți își revin din starea de comă, dar medicii nu știu niciodată exact de ce. Nici măcar dacă programele de stimulare au avut un rol important. Viitorul tehnicilor de recuperare este din păcate incert. Se mizează în special pe tratamente de tip stimulare intracerebrală cu electrozi. Riscurile, reale, sunt însă greu de evaluat. Un proiect european, Decoder, mizează pe dezvoltarea unei interfețe creiercomputer, pentru a permite măsurarea activității electrice a creierului, permițând computerului să o traducă și creând astfel o comunicare cu pacientul. e Cum să trăim 100 de ani Uneori, nu prea știm nici noi de ce, dar ne dorim cu ardoare să trăim cât mai mult. Iar dacă, așa cum ne spun miturile și legendele, în urmă cu multe ere oamenii trăiau sute de ani, în ziua de azi, a fi centenar reprezintă un adevărat record, la care nu mai visăm. Și totuși... în urma unui studiu asupra longevității umane, cercetători ai Institutului pentru îmbătrânire „Albert Einstein" din New York afirmă că au reușit să izoleze genele responsabile de creșterea speranței de viață, astfel încât să se poată crea în acest sens un medicament, cât mai curând. Cercetătorii spun că ADN-ul persoanelor longevive este cel ce determină durata de viață mai ridicată decât la altele, indiferent de modul de viață, mai mult sau mai puțin sănătos. Studiul a implicat peste 500 de persoane cu vârste cuprinse între 95 și 112 ani, iar Nir Barzilai, coordonatorul acestuia, a declarat că aceste persoane au fumat, sunt supraponderale, au colesterolul ridicat, în proporție de 30%, până la 95 de ani, dar genotipul lor le protejează față de influențele nocive din afară. Profesorul consideră că o viață sănătoasă poate ajuta la creșterea speranței de viață cu câțiva ani, dar că este vorba totuși despre o acțiune limitată. Tratamentul preconizat ar mări producția colesterolului „bun" în corp, reducând astfel riscul maladiilor cardiace și al accidentelor vasculare cerebrale, totodată prevenind și apariția diabetului. Medicamentul „de viață lungă" s-ar putea afla pe piață peste cinci-zece ani, el fiind recomandat începând de la vârsta de 40 de ani. (A.N.P.) Nr. 26 (2744) din 1 iulie 2010 UN UMANOID în spațiu NASA va trimite în spațiu cu destinația Stația Spațială Internațională, robotul umanoid R2, cu o greutate de 140 kg, rod al colaborării dintre specialiștii NASA și General Motors. O premieră mondială R2 va asista echipajul navetei americane în numeroase activități de la bordul stației și în exterior. Un robot la care s-a lucrat timp de 6 ani și care a dovedit experimental o excepțională dexteritate în manevrele pe care le execută, unele de o mare finețe. Fără să dea cel mai mic semn de oboseală... Este vorba de o premieră mondială! Operația, extrem de complexă și delicata, a fost realizată pe un pacient cu o fața desfigurată (bărbatul nu putea vorbi, mânca, respira, fără ajutor medical). Până în prezent, cele 10 grefe de fața realizate în lume au fost parțiale. De astă dată, realitatea a luat locul ficțiunii, grefa fiind integrală. Echipa de medici de la un spital de chirurgie plastică și reparatorie din Barcelona condusă de dr. Joan Pere Barett, a redat un chip uman unui pacient în vârstă de 30 de ani, a cărui viață, în ultimii 5 ani, după o tentativă de sinucidere în urma căreia a rămas fără nas, mandibule și pomeți, a devenit un calvar. De atunci a fost supus unui număr de 9 intervenții chirurgicale, fără succese notabile. După aceste intervenții, a refuzat să se mai lase pe mâna chirurgilor. în 29 martie a.c., o nouă echipă de chirurgi, preocupați de acest caz, a încercat să-l convingă pe pacient să se supună unor noi intervenții chirurgicale. Și a reușit. Echipa compusă din 30(!) de specialiști, (chirurgi, neurologi, ORL-iști etc.) a intervenit timp de 24 de ore, nu înainte de a face studii îndelungate și de a pregăti minuțios etapele operației și materialele necesare. S-a procedat la prelevarea feței unui donator - piele, mușchi, nervi, vase de sânge, oasele pomeților, maxilare - dar în paralel cu intervențiile rapide efectuate asupra pacientului, în special pentru restabilirea în timp util a conexiunilor vasculare. Apoi s-a procedat la suturile nervilor, mușchilor și la cele cutanate. Intervenția a fost considerată un mare succes. Pacientul are nevoie însă de câteva luni de spitalizare sub observație strictă, în care va beneficia de un tratament imunodepresor pentru a se reduce riscurile respingerii grefelor. Grefă totală de față O școală de pirați atipici Instalat în Universitatea din Cambridge (Regatul Unit). Laboratorul de securitate informatică este sediul unor activități deloc inofensive. Din aceste birouri au ieșit în ultimii ani atacuri spectaculoase la adresa cârdurilor. ercetătorii de aici încearcă prin toate mijloacele tehnice specifice, să compromită securitatea sistemelor de plată, de comunicație, de stocaj, să capteze din diverse locuri de la distanță, imaginile unui ecran, să atace un card recurgând la diverși complici: cheile secrete identificate cu laserul, demontarea terminalelor de plată etc. O practică aparent veroasă care, în opinia patronului, stimulează știința Ross Anderson, liderul grupului de „pirați”, care după o lungă activitate bancară a devenit un cercetător foarte influent în acest sector strategic, consideră că lucrează pentru o cauză nobilă. Știe că sistemul cardurilor e atât de complex (nu însă și infailibil), încât lasă loc pentru o serie de puncte slabe. In urmă cu un an, Anderson a plătit nota la un restaurant introducând un card în terminalul de plată, cu un cod PIN fals. Ca să reușească, a introdus între terminal și adevăratul card, unul fals care a comunicat cu primul, cu ajutorul unui dispozitiv informatic și un calculator, ascunse într-o geantă. Un sistem vulnerabil al cărui cod poate fi spart. Totul e o chestiune de timp și de mijloace. Toți parametrii circuitului integrat al acestor carduri, studiați la microscop, sunt monitorizați: consumul electric, prin fixarea unor electrozi, analiza emisiei de fotoni ai procesoarelor cu ajutorul unor camere de luat vederi speciale (CCD), bombardarea tranzistorilor cu fascicule laser. Scopul final e acela de a proceda la atacuri ultrarapide pentru a identifica o cheie în câteva secunde. O chestiune de câțiva ani de cercetare. Marile întreprinderi, extrem de interesate de munca lor, îi contactează pentru a fi la curent cu descoperirea punctelor nevralgice și pentru a beneficia de soluții pentru perfectarea sistemului. Un laborator care prezintă avantajul de a fi deschis clienților. Altele de acest gen din lume păstrează discreția metodelor lor. în lista obiectivelor de interes intră Pagină și contoarele de viteză, ac realizată decesul la baze de date medi- DORM care, la rețele electrice inte- U.R.M ligente, Facebook etc. c