Magazin, ianuarie-iunie 2011 (Anul 54, nr. 1-26)

2011-01-06 / nr. 1

„Un parfum de succes este cel ale cărui miresme corespund unui vis. ” (Andrea Hutton) di­n). Mirosurile de ameste­curi florale au fost introduse mult mai târziu, când, practic, industria de parfum a fost revoluționată. Uleiurile din fiori Procesul de extragere a uleiu­rilor din Horn, prin distilare, (pro­cedura des folosită și azi), a fost dezvoltat de un doctor și chimist, pe numele sau, Avicenna. Prima experiența a fost pe trandafir. Apa de trandafir a devenit repede apreciata, dar când Imperiul Ro­man a cǎzut, influența parfumu­lui a scâzut, revigorându-se abia când a început sǎ ia amploare co­merțul internațional. Aromele din fum, tămâie și smirnă Cândva, în vremuri de mult apuse, se pare că în timp ce ardeau niște lemne, oame­nii au simțit în jur, un fum ce răspândea miros plăcut. Era primul semn că unele vegetale au... parfum. Anticii credeau că dacă ruga lor era însoțită de arome, parfumul fiind de fapt, mirosul zeilor, cei plecați, ajun­geau mai repede la cer. Faraonii egipteni foloseau aromele de tă­mâie și miresmele dulci de plan­te în ceremonii religioase. Tămâ­ia rămâne cea mai cunoscută aro­mă la care s-a făcut aluzie în Biblie. Mai târziu, egiptenii edu­cați au început sâ se parfumeze, cel puțin o dată pe sâptâmânâ, în băile luxoase. Apoi, au creat, treptat, creme parfumate și emo­­lienți aromați. Intr-o formă de con,­topeau și amestecau creme­le și emolienții cu care-și acope­reau corpul. Uleiurile îi protejau de efectul razelor solare, iar aro­mele din tămâie, smirnă și uleiul de scorțișoara le foloseau pentru îmbălsămare. Grecilor li­­ s-a re­cunoscut arta de­ a fi creat primul parfum lichid, complet diferit de cel contemporan, de Medici. Pentru ca formulele de preparare să nu fie furate și sa rămână necunoscute, laboratorul sau a fost legat de apartamentul în care locuia printr-un pasaj secret. Ingredientele obligatorii în alchimia obținerii unui parfum perfect erau florile de rozmarin, portocal, petalele de trandafir, iar mai târziu sărurile. Pentru a-și seduce partenerul, dar și pentru catifelarea pielii, la curtea regala, parfumul a devenit un „acceso­riu” de neînlocuit. Timpul trece. Apar marile case producătoare de parfum și, în Franța, se vor­bește deja despre profesiunea de parfumier. Perioada de glorie a aromelor Așa-zisa perioadă de glorie a parfumului începe, practic, în secolul al XVII-lea, o data cu a­­pariția mânușilor parfumate, foarte populare în Franța. Seco­lul urmâtor revoluționează in­dustria parfumului. Madame de Pompadour a dat ordin sa fie li­vrate cantități impresionante de parfum iar regele Ludovic XIV a cerut un parfum special pentru apartamentul său. Poate din acest motiv, curtea regelui a fost nu­mita curtea parfumata. In curând, Parisul va deveni fieful marilor case de parfum, dar apogeul va fi atins în Anglia, pe timpul Regi­nei Elisabeta I. Se spune că în acea vreme toate locurile publice au fost parfumate, deoarece regina nu tolera mirosurile urâte. La sfârși­tul secolului, parfumul avea mirosul unei singure flori (trandafir, violetă, liliac, sau Apa de colonie A apârut în Italia și este descoperirea unui frizer ita­lian din Val Vigenzoo care apoi a plecat în Germania și s-a îmbogățit. Apa de colonie creata de el s-a numit Aqua Admirabilis și conținea alcool din struguri, ulei de neroii, pergamuta, levanțica și roz­marin. Mai târziu, francezii au botezat-o „eau de cologne”. XIX-lea par­­fumurile s-au schimbat. Alchi­mia a fost înlocuita de chimie, a aparut alt parfum, altă aromă oferită de naturǎ, altă poezie a parfumului. Amestecurile florale s-au în­mulțit, ajungându-se, ca în zilele noastre sa existe peste 600 de extracte naturale și aproximativ 4000 de esențe obținute pe cale sintetica. Un parfum te ademe­nește, te amețește și te fascinea­ză. Labirintul parfumului este mult prea sofisticat ca sâ-i dâm de capât. IOANA FLORIA Gusturile se schimbă Pe la începu­tul secolu­lui al Par­fumuri personalizate Prima femeie care și-a creat propriul parfum a fost Catherine Concentrație... „în acel golf, apa avea de obicei o concentrare de sare neobișnuit de mare’’. Greșeala este cauzată de o confuzie paro­­nimicâ. Expri­marea corectă ar fi fost „...o con­centrație neobișnuită de sare”. în dreptul substantivului concentrație putem citi: „Grad de saturare, de densitate a unui corp, raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută". Substantivul „concentrare" are o mulțime de sensuri printre care: „însușirea atenției”, „coma­sare și organizare” și este întâlnit mai ales în sintagme cum sunt: „concentrarea producției”, „concentrarea capitalului” sau „lagăr de­­ concen­trare”. în chimie, prin „concentrare” se înțelege: „Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau soluție”. Așadar, sen­surile fiind destul de apropiate, avem nevoie de atenție pentru a nu greși. (I.S.) ^ Nr. 1 (2771) din 6 ianuarie 2011 Caleidoscop Problema pescuitului în exces a tonului, în special cel roșu, este de multa vreme marul dis­cordiei între ecologiști și pescarii industriali. Car­nea sa, extrem de gustoasă, preparata în diverse moduri, are o din ce în ce mai mare câutare în rândul consumatorilor, în special a celor asiatici, în varianta sushi (crudă). Recenta încercare a ecologiștilor de a dimi­nua jimocelul­ tonului a avut loc la Paris, la sfâr­șitul lunii octombrie, în cadrul unei reuniuni care a durat 8 zile, la care au participat reprezentanți ai companiilor de pescuit din 48 de state unde se pescuiește ton, ecologiști și membri ai Comisiei Internaționale pentru conservarea tonidelor, în urma unor dezbateri furtunoase, s-a hotărât ca în 2011 sâ nu se pescuiască mai mult de 12.900 tone de ton roșu, fațâ de 13.500 tone în 2010. Un mare eșec pentru organizațiile ecologiste care au pro­pus o reducere a cantității exploatabile de ton ro­șu cu 6.000 de tone. Daca pescuitul în exces va con­tinua, tonul roșu va dispǎrea din Atlantic și Marea Mediteranâ în următorii 15-20 ani. DORIN MĂRAN Ecologia văzută din satelit într-o lume care se autodistruge, în po­fida semnalelor de alarmă tot mai puternice privitoare la influența dezastruoasă a multor industrii asupra mediului, formele de protest ale ecologiștilor se diversifică și ele, îmbră­când uneori aspecte impresionante. Nici arta nu a rămas insensibilă la pericolele majore care amenință planeta, dar - pentru a nu fi aruncată în ridicolul anonimatului - a ales să fie prezentă în prima linie într-un mod vizibil chiar și din spațiul extraterestru. Și nu vorbim despre un caz izolat, ci despre inițiative de amploare apărute pe toate continen­tele. Lucru care spune multe despre frontul invizibil pentru apărarea să­nătății planetei și a perpetuării naturale a vieții pe Terra împotriva unui „ina­mic” care acționează în mod pervers, fatalmente, din interior. Un elefant format din peste 3.000 de studenți și cadre didactice universi­tare la New Delhi (India), un vultur construit din panouri fotovoltaice la Los Angeles (SUA), un soare multi­color la Sao Paulo (Brazilia), toate acestea fac parte dintr-un proiect artistic și climatic global desfășurat în 15 orașe din întreaga lume. Principiul comun este acela de a forma opere de artă gigantice din corpurile unor mari grupuri umane, vizibile din înălțimi. La Brighton (Marea Britanie), cântărețul Thom­ Yorke a realizat portretul regelui Knut, suve­ranul nordic celebru pentru că a vrut să con­troleze elementele naturii, iar în Australia a fost format un așa-numit „350 uman” pentru a simboliza cele 350 de părți de bioxid de carbon admise la un milion (ppm), ca nivel maxim al concen­trației de carbon din atmosferă, care nu pune în pericol major viața; aceasta, în condițiile în care nivelul mediu actual este de 387 ppm! Prin intermediul acestor me­saje, folosind suprafața pământu­lui pe post de șevalet și pânză, artiștii și organizatorii speră încă să sensibilizeze factorii de decizie politici și economici, după ce alte avertismente ale multor oameni de știință au fost ignorate sau contestate. Mesajul artiștilor, deși foarte scurt, este unul cât se poate de elocvent: „Trăim, totuși, cu to­ții pe o planetă!” (AN.P.) Săptămânalul .Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. ТТ [UNK] [UNK] [UNK]I S-XL înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața presei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BÂTRÂNEANU Președintă GEORGE CUȘNARENCU­­Administrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Moran, Gabriel Tudor, Irina Stoica, Ioana Floria, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Dorin Moran Secretar de redacție: Ionel Cojocaru PUBLICITATE: TeL/Fax: 021.317.89.66 DIFUZARE: Tel/Fax: 021.317.89.65 Nicușor Dinca (director)­­ 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Tel/Fax: 021.317.89.65 Cont:B074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank S.A. - Sucursala Panduri COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BÂTRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel­ Fax: 021.317.89.66 GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef DOREL DORIAN, ADRIAN HORJA, PAUL IOAN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66 Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și penal, conform art. 205, 206 Cod penal, de exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE­­ N COMPUTERIZATA: MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nipt Tiparul, INTACT S.A.J

Next