Magazin, ianuarie-iunie 2011 (Anul 54, nr. 1-26)
2011-01-06 / nr. 1
„Un parfum de succes este cel ale cărui miresme corespund unui vis. ” (Andrea Hutton) din). Mirosurile de amestecuri florale au fost introduse mult mai târziu, când, practic, industria de parfum a fost revoluționată. Uleiurile din fiori Procesul de extragere a uleiurilor din Horn, prin distilare, (procedura des folosită și azi), a fost dezvoltat de un doctor și chimist, pe numele sau, Avicenna. Prima experiența a fost pe trandafir. Apa de trandafir a devenit repede apreciata, dar când Imperiul Roman a cǎzut, influența parfumului a scâzut, revigorându-se abia când a început sǎ ia amploare comerțul internațional. Aromele din fum, tămâie și smirnă Cândva, în vremuri de mult apuse, se pare că în timp ce ardeau niște lemne, oamenii au simțit în jur, un fum ce răspândea miros plăcut. Era primul semn că unele vegetale au... parfum. Anticii credeau că dacă ruga lor era însoțită de arome, parfumul fiind de fapt, mirosul zeilor, cei plecați, ajungeau mai repede la cer. Faraonii egipteni foloseau aromele de tămâie și miresmele dulci de plante în ceremonii religioase. Tămâia rămâne cea mai cunoscută aromă la care s-a făcut aluzie în Biblie. Mai târziu, egiptenii educați au început sâ se parfumeze, cel puțin o dată pe sâptâmânâ, în băile luxoase. Apoi, au creat, treptat, creme parfumate și emolienți aromați. Intr-o formă de con,topeau și amestecau cremele și emolienții cu care-și acopereau corpul. Uleiurile îi protejau de efectul razelor solare, iar aromele din tămâie, smirnă și uleiul de scorțișoara le foloseau pentru îmbălsămare. Grecilor li s-a recunoscut arta de a fi creat primul parfum lichid, complet diferit de cel contemporan, de Medici. Pentru ca formulele de preparare să nu fie furate și sa rămână necunoscute, laboratorul sau a fost legat de apartamentul în care locuia printr-un pasaj secret. Ingredientele obligatorii în alchimia obținerii unui parfum perfect erau florile de rozmarin, portocal, petalele de trandafir, iar mai târziu sărurile. Pentru a-și seduce partenerul, dar și pentru catifelarea pielii, la curtea regala, parfumul a devenit un „accesoriu” de neînlocuit. Timpul trece. Apar marile case producătoare de parfum și, în Franța, se vorbește deja despre profesiunea de parfumier. Perioada de glorie a aromelor Așa-zisa perioadă de glorie a parfumului începe, practic, în secolul al XVII-lea, o data cu apariția mânușilor parfumate, foarte populare în Franța. Secolul urmâtor revoluționează industria parfumului. Madame de Pompadour a dat ordin sa fie livrate cantități impresionante de parfum iar regele Ludovic XIV a cerut un parfum special pentru apartamentul său. Poate din acest motiv, curtea regelui a fost numita curtea parfumata. In curând, Parisul va deveni fieful marilor case de parfum, dar apogeul va fi atins în Anglia, pe timpul Reginei Elisabeta I. Se spune că în acea vreme toate locurile publice au fost parfumate, deoarece regina nu tolera mirosurile urâte. La sfârșitul secolului, parfumul avea mirosul unei singure flori (trandafir, violetă, liliac, sau Apa de colonie A apârut în Italia și este descoperirea unui frizer italian din Val Vigenzoo care apoi a plecat în Germania și s-a îmbogățit. Apa de colonie creata de el s-a numit Aqua Admirabilis și conținea alcool din struguri, ulei de neroii, pergamuta, levanțica și rozmarin. Mai târziu, francezii au botezat-o „eau de cologne”. XIX-lea parfumurile s-au schimbat. Alchimia a fost înlocuita de chimie, a aparut alt parfum, altă aromă oferită de naturǎ, altă poezie a parfumului. Amestecurile florale s-au înmulțit, ajungându-se, ca în zilele noastre sa existe peste 600 de extracte naturale și aproximativ 4000 de esențe obținute pe cale sintetica. Un parfum te ademenește, te amețește și te fascinează. Labirintul parfumului este mult prea sofisticat ca sâ-i dâm de capât. IOANA FLORIA Gusturile se schimbă Pe la începutul secolului al Parfumuri personalizate Prima femeie care și-a creat propriul parfum a fost Catherine Concentrație... „în acel golf, apa avea de obicei o concentrare de sare neobișnuit de mare’’. Greșeala este cauzată de o confuzie paronimicâ. Exprimarea corectă ar fi fost „...o concentrație neobișnuită de sare”. în dreptul substantivului concentrație putem citi: „Grad de saturare, de densitate a unui corp, raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută". Substantivul „concentrare" are o mulțime de sensuri printre care: „însușirea atenției”, „comasare și organizare” și este întâlnit mai ales în sintagme cum sunt: „concentrarea producției”, „concentrarea capitalului” sau „lagăr de concentrare”. în chimie, prin „concentrare” se înțelege: „Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau soluție”. Așadar, sensurile fiind destul de apropiate, avem nevoie de atenție pentru a nu greși. (I.S.) ^ Nr. 1 (2771) din 6 ianuarie 2011 Caleidoscop Problema pescuitului în exces a tonului, în special cel roșu, este de multa vreme marul discordiei între ecologiști și pescarii industriali. Carnea sa, extrem de gustoasă, preparata în diverse moduri, are o din ce în ce mai mare câutare în rândul consumatorilor, în special a celor asiatici, în varianta sushi (crudă). Recenta încercare a ecologiștilor de a diminua jimocelul tonului a avut loc la Paris, la sfârșitul lunii octombrie, în cadrul unei reuniuni care a durat 8 zile, la care au participat reprezentanți ai companiilor de pescuit din 48 de state unde se pescuiește ton, ecologiști și membri ai Comisiei Internaționale pentru conservarea tonidelor, în urma unor dezbateri furtunoase, s-a hotărât ca în 2011 sâ nu se pescuiască mai mult de 12.900 tone de ton roșu, fațâ de 13.500 tone în 2010. Un mare eșec pentru organizațiile ecologiste care au propus o reducere a cantității exploatabile de ton roșu cu 6.000 de tone. Daca pescuitul în exces va continua, tonul roșu va dispǎrea din Atlantic și Marea Mediteranâ în următorii 15-20 ani. DORIN MĂRAN Ecologia văzută din satelit într-o lume care se autodistruge, în pofida semnalelor de alarmă tot mai puternice privitoare la influența dezastruoasă a multor industrii asupra mediului, formele de protest ale ecologiștilor se diversifică și ele, îmbrăcând uneori aspecte impresionante. Nici arta nu a rămas insensibilă la pericolele majore care amenință planeta, dar - pentru a nu fi aruncată în ridicolul anonimatului - a ales să fie prezentă în prima linie într-un mod vizibil chiar și din spațiul extraterestru. Și nu vorbim despre un caz izolat, ci despre inițiative de amploare apărute pe toate continentele. Lucru care spune multe despre frontul invizibil pentru apărarea sănătății planetei și a perpetuării naturale a vieții pe Terra împotriva unui „inamic” care acționează în mod pervers, fatalmente, din interior. Un elefant format din peste 3.000 de studenți și cadre didactice universitare la New Delhi (India), un vultur construit din panouri fotovoltaice la Los Angeles (SUA), un soare multicolor la Sao Paulo (Brazilia), toate acestea fac parte dintr-un proiect artistic și climatic global desfășurat în 15 orașe din întreaga lume. Principiul comun este acela de a forma opere de artă gigantice din corpurile unor mari grupuri umane, vizibile din înălțimi. La Brighton (Marea Britanie), cântărețul Thom Yorke a realizat portretul regelui Knut, suveranul nordic celebru pentru că a vrut să controleze elementele naturii, iar în Australia a fost format un așa-numit „350 uman” pentru a simboliza cele 350 de părți de bioxid de carbon admise la un milion (ppm), ca nivel maxim al concentrației de carbon din atmosferă, care nu pune în pericol major viața; aceasta, în condițiile în care nivelul mediu actual este de 387 ppm! Prin intermediul acestor mesaje, folosind suprafața pământului pe post de șevalet și pânză, artiștii și organizatorii speră încă să sensibilizeze factorii de decizie politici și economici, după ce alte avertismente ale multor oameni de știință au fost ignorate sau contestate. Mesajul artiștilor, deși foarte scurt, este unul cât se poate de elocvent: „Trăim, totuși, cu toții pe o planetă!” (AN.P.) Săptămânalul .Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. ТТ [UNK] [UNK] [UNK]I S-XL înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 140/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața presei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BÂTRÂNEANU Președintă GEORGE CUȘNARENCUAdministrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Moran, Gabriel Tudor, Irina Stoica, Ioana Floria, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Dorin Moran Secretar de redacție: Ionel Cojocaru PUBLICITATE: TeL/Fax: 021.317.89.66 DIFUZARE: Tel/Fax: 021.317.89.65 Nicușor Dinca (director) 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Tel/Fax: 021.317.89.65 Cont:B074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank S.A. - Sucursala Panduri COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BÂTRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel Fax: 021.317.89.66 GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef DOREL DORIAN, ADRIAN HORJA, PAUL IOAN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66 Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și penal, conform art. 205, 206 Cod penal, de exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE N COMPUTERIZATA: MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nipt Tiparul, INTACT S.A.J