Magazin, iulie-decembrie 2011 (Anul 54, nr. 27-52)
2011-07-07 / nr. 27
Nr. 27 (2797) din 7 iulie 2011 ADIQ navetelor spațiale americane Atlantis a decolat la începutul lunii iunie a.c. din Cape Canaveral, Florida. E ultima oară, probabil, când flăcările unei navete spațiale americane se vor reflecta în apele râului Bsanana, din apropierea bazei spațiale din deșertul Mojave. Un moment special pentru o misiune clasică. Atlantis va transporta spre Stația Spațială Internațională (SSI) un modul, denumit Raffaelo, încărcat cu logistica necesară unor experiențe științifice. După cе-și va îndeplini misiunea, se va retrage, închizând astfel ultima filă din istoria spațială americană, pe termen lung, care a debutat în urmă cu 40 de ani. Și asta pentru că misiunile anterioare, extrem de costisitoare, nu au fost pe deplin motivate, iar pe de altă parte, pentru că SUA continuă să treacă printr-o criză economică de proporții. Apollo, de pildă, a înghițit sume colosale și asta în timp ce războiul din Vietnam a afectat serios bugetul SUA, NASA fiind nevoită în aceste condiții să reducă cheltuielile și, la propunerea lui Nixon, să proiecteze o navetă spațială reutilizabilă care să zboare între Pământ și o stație spațială. A fost proiectat un model capabil să realizeze 50 de zboruri pe an, durata sa de viață fiind de doi ani. Prețul unui drum dus-întors a fost evaluat la 10,5 milioane de dolari. Avatarurile unui calcul electoral Decizia sa nu se referea la un obiectiv spațial important ci făcea parte dintr-un calcul electoral. Pentagonul s-a gândit însă la faptul că un astfel de aparat ar putea captura sateliți spioni. A fost construită o machetă în mărime naturală cu o lungime de 37 de metri, o anvergură de 24 de metri și o greutate de 68 de tone, fiind capabilă, în variantă funcțională, să transporte o încărcătură utilă de 30 tone și 7 astronauți. Cele 3 motoare i-ar fi permis să atingă o viteză de 28.000 km/h până la o altitudine de 1000 kilometri. Este vorba despre macheta navetei Enterprise care a efectuat un zbor (neavând sistem de propulsie) purtată de un Boeing 747, la o altitudine de 6000 metri. Lucrările s-au oprit aici, proiectul fiind anulat. Pași spre apus în aprilie 1981, NASA lansează prima navetă spațială - Columbia - cu doi astronauți la bord care o vor testa timp de 50 de ore pe orbită. Un zbor încununat de succes. După două zile, naveta a aterizat într-un lac secat din baza Edwards, fiind preluată de un Boeing 747 și instalată într-un hangar de întreținere pentru a se înlocui diverse elemente care au fost afectate, în vederea noului zbor, în special o parte din plăcile din siliciu care o acopereau (în total, 30.000) pentru a o proteja de temperaturile de până la 2000SC din timpul reintrării în atmosferă, care au tendința de a se dezlipi, punând carlinga în pericolul de a fi perforată. După fiecare zbor, au fost constatate o serie de puncte slabe, costul reparațiilor și al zborului ajungând la 300-400 milioane de dolari. In primii 12 ani de existență, naveta n-a efectuat decât 52 de zboruri din cele 580 prevăzute; în final, misiunile acesteia au fost anulate. NASA a mizat apoi pe Discovery (prima lansare, în 1984) dar, fatalitate, în ianuarie 1986, naveta a explodat, ucigându-i pe cei 7 membri ai echipajului după doar 73 de secunde de zbor. După ani de entuziasm și de decepții, flota celor 3 navete restante - Columbia, Atlantis și Discovery - e imobilizată timp de doi ani și 8 luni. O nouă navetă va apărea însă pe scenă: Endeavour. în februarie 2003, America e bulversată de o nouă dramă: dezintegrarea navetei Columbia, în timp ce traversa atmosfera la întoarcere. După această tragedie, urmează încă 2 ani și 6 luni în care navetele sunt imobilizate la sol. în 2004, G.W. Bush decide ca acestea să fie retrase începând cu 2010, după ce Stația Spațială Internațională (SSI) va fi finalizată, în schimb, e lansat programul Constellation, de reîntoarcere pe Lună, în 2020. Președintele Barack Obama nu vede însă cu ochi buni reeditarea istoriei spațiale, motivând lipsa subvențiilor și absența inovațiilor tehnologice, așa încât va renunța la programul Constellation. Președintele dă totuși undă verde realizării, începând cu anul 2015, a unui succesor al navetei, într-o variantă îmbunătățită, pentru o misiune de explorare a planetei Marte. Detaliile oferite au fost însă sumare. iar reacțiile observatorilor, pesimiste. Sectorul privat preia ștafeta Onoarea pătată a cuceririi spațiului ar putea fi spălată, de pildă, de Space X sau Orbital Science, realizate de societăți private destinate transportului comercial pe orbită. In decembrie 2010, SpaceX a testat cu succes capsula Dragon, transportată de noua rachetă Falcon 9, realizate în ultimii 4 ani cu un cost de doar 800 milioane de dolari. Capsula, cu un diametru de 3,6 metri, poate încărca 3,3 tone de materiale, fiind dotată cu un sistem de ghidare care îi permite instalarea pe SSI și care poate aduce încărcături utile la sol și chiar doi astronauți. Alte proiecte au fost selecționate pentru a fi realizate de Boeing, Science Nevada și Blue Origin. ai cunoscurii Sunt aparate de zbor extraordinare în plan tehnologic, dar, cu toate astea, vulnerabile. Istoria experiențelor spațiale ale NASA a fost marcată de evenimente tragice care au revizuit programul spațial american: în linii mari, misiunile navetelor care și-au atins parțial scopul și au suferit avarii sau accidente, au fost legate de plasarea pe orbită a telescopului spațial Hubble, de plasare pe orbită în apropierea unor planete a sondelor spațiale, de deservire a Stației Spațiale Internaționale și MIR sau utilizate în scopuri militare, de explorare a unor planete, sateliți etc. iggjagazin fj Mașina venită din viitor văzută într-o imagine obișnuită, pare a fi copiată dintr-un film SF, totuși este perfect reală și senzațională, chiar dacă poartă numele aparent banal, dar foarte sugestiv, Ecco. Mașina electrică cu acest nume șochează în primul rând prin designul absolut nou, ce pare incredibil pentru un produs cum este autoturismul, dar cel mai important lucru îl reprezintă faptul că aceasta poate funcționa atât cu energie electrică normală, cât și cu energie fotovoltaică, grație panourilor solare situate pe partea superioară. „Lacrima de oțel”, cum i se mai spune acestui prototip, este dotată cu mijloace capabile să capteze razele solare pe care le transformă în energie, constituind astfel un mijloc de transport sută la sută ecologic. Dincolo de toate aceste performanțe, nu încape îndoială că aspectul insolit și funcționalitatea mașinuței Ecco vor face multe „victime”, atât printre pasionații de autoturisme, cât și printre ecologiști. (A.N. Popescu) ți Arhitecții liliputani O echipă de oameni de știință francezi a recurs la un experiment inedit pentru a observa comportamentul furnicilor dintr-o zonă amazoniană. Au ales un mușuroi uriaș și au infiltrat o cantitate importantă de ciment care s-a scurs prin galeriile și camerele „orașului” subteran al furnicilor. După o lună, au revenit și au săpat până la nivelul acestuia. Surpriza a fost uriașă. Furnicile au construit sub pământ un alt „oraș” cu o arhitectură inteligent elaborată, care se întindea pe o suprafață de 50 m, deplasând zone de pământ. „Camerele” erau interconectate prin artere principale și secundare, fiind dotate și cu un sistem de aerisire. O adevărată minune a lumii animale. Cel mai mare iaht din lume Iahturile sunt unul dintre apanajele oamenilor bogați. O plimbare pe mare, beneficiind de confort, de o șampanie rece ca gheața, de curenții de aer, de soare, de priveliștea hipnotică a întinderii apelor azurii, e un privilegiu paradisiac. Dar nu sunt foarte mulți bogătași care și-ar subția contul cu 100 milioane dolari pentru a intra în posesia celui mai mare și mai luxos iaht din lume, denumit Șoimul maltez, construit de o societate a miliardarului american Tom Perkins. Are o lungime de 90 metri, e dotat cu trei pânze, fiecare cu o suprafață de 2400 m, catarguri motorizate rotative din fibră de carbon care permit pilotarea vasului de o singură persoană. Pagină realizată de DORIN MĂRAN