Magazin, iulie-decembrie 2013 (Anul 56, nr. 27-52)

2013-07-04 / nr. 27

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce. Mark Twain ■ Complimentele se plasează cu banii la bursă, urmărind profitul pe care îl aduc. Cele mai „bătrâne” PARCURI din lume ȘTIINȚA între certitudini și presupuneri De mai bine de cinci decenii, știința, așa cum ne lasă media să înțelegem, vrea să pară că este în posesia tuturor răspun­surilor de pe Pământ că nu există aspect al vieții pe care știința să nu-l poată explica. Dar, dacă pentru unele teorii științifice fanteziste (Big Bang, Găuri negre) ar­e nevoie de o amplă acțiune de reevaluare, există și suficiente realități în fața cărora știința nu a găsit încă răspunsurile convingătoare. Iată doar câteva dintre acestea: Ce este visul și de ce visăm? Primul savant care a deschis ușa în­tunecată a acelei părți a creierului care este răspunzătoare de crearea și proiectarea visului pe un ecran absolut virtual, și văzut de noi în fiecare noapte cu ochii larg închiși, a fost Sigmund Freud. El a explicat că visul vine din trăirile noastre iraționale din acel loc la care noi nu putem avea­­ acces și pe care el l-a numit subconștient. Visăm pentru ca partea noastră conștientă să ia cunoștință­ de unele mesaje pe care prietenul nostru cel mai bun, subconș­tientul, vrea să ni le transmită. Primele mari intuiții legate de vis au fost materializate în anul 1895 când­ Freud era convins că a descoperit misterul vise­lor. Este vorba de celebrul vis al infecției Irmei, analizat aproape complet de Freud și publicat în paginile monumentalei sale lu­crări „Interpretarea viselor” (1900). Visul este abordat în maniera care va deveni cla­sică pentru practicienii psihanalizei, cu ajutorul asociațiilor visătorului, așa cum reiese și din alt vis povestit și interpretat de Freud, în aceeași lucrare, al Doamnei El. Visul, scria Freud în interpretarea viselor (trad. Dr. Leonard Gavriliu, Ed. Științiifică, 1993) „nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurdi­tate și, spre a ni-l explica, nu este necesar să presu­punem că o parte din te­zaurul nostru de reprezen­tări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în în­treaga accepțiune a terme­nului și de fapt este împli­nirea unei dorințe. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita acte­lor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituală care îl structu­rează este o activitate ex­trem de complexă”. O acti­vitate atât de complexă încât se admite azi că prin vis pot fi tratate traumele emoțio­nale, se pot învăța, inclusiv limbi străine, sau se poate stabili un dialog eficient între conștient și inconștient, ceea ce pare a fi un deziderat al omenirii, precum cel al ne­muririi. O asemenea idee, comunicarea conști­entului cu inconștientul prin intermediul visului, este abordată, la marginea litera­turii S.I., și de un film interesant sub acest aspect (semn că preocupările științifice sunt reale), numit Inception (Infiltrarea, 2010), regizat de Christopher Nolan, în ca­re personajul principal încearcă să insereze o acțiune conștientă în subconștient prin intermediul unui vis controlat. Teorii față de care nu există un consens și, să nu uităm că nici somnul și funcțiile lui nu sunt pe Dacă se­ poate spune că cercetătorii se contrazic în teorii atunci când este vorba despre organismul uman (sau al ființelor vii) un adevărat univers aproape de nepătruns, lucrurile devin și mai complexe atunci când oamenii de știință încearcă să ofere răspunsuri legate de Universul care ne înconjoară, și în care Pământul nu ar fi decât un fir de nisip pe o planetă acoperită de un deșert implacabil. Dacă cercetătorii nu cad la învoială atunci când trebuie să demonstreze că există apă sau viață pe Marte, planeta noastră vecină, ce să mai vorbim despre teoriile (științi­fice?) legate de nașterea Universului, de primele secunde de după nașterea Univer­sului, de quarci, de teoria stringurilor sau a Universului cu 12 dimensiuni(?l), aici fan­tezia calculelor matematice pare fără limite și pe cât sunt de prezentabile, pe atât sunt de lipsite de o fundamentare demonstrabilă. In această privință, între descoperirea lui Galileo Galilei a patru sateliți ai planetei Jupiter și cea a lui S. Hawking legată de găurile negre (care nu există), de pildă, este o prăpastie insurmontabilă. Aceeași aproximație, tot științifică, și în cazul unei alte întrebări fundamentale, ce formă are Universul în care există și Sistemul nostru solar împreună cu planeta noastră Pămân­tul. Cercetătorii de la NASA consideră că Universul ar fi plat (cam după aceeași schemă mentală ca și a celor care credeau, cu milenii în urmă, că ar fi și Pământul!), în vreme ce alți savanți cred că el ar fi sferic sau că ar avea forma unei gogoașe. Să nu uităm că mai există și teoria conform căreia Universul fie el plat sau gogoașă, se dilată neîncetat, după niște teorii devenite și ele sacrosante. Cu toate acestea, chiar dacă ar fi așa, încă nimeni nu ne-a spus în ce spațiu se dilată Universul. Pentru a demon­stra teoria, susținătorii ideii dilatării Uni­versului afirmă că el ar fi ca un balon care se tot umflă. Un balon se dilată raportat la o cameră, de pildă, este deci un fel de Univers care se umflă în alt Univers. Acesta din urma unde ar fi, cum ar fi, cum s-ar comporta? Nu avem răspunsul­­jinul teoriilor lor. Astfel, în 1961, radio-as­­tronomul Frank Drake a fost primul care a încercat să caute civilizații extraterestre cu ajutorul unui radio telescop. Frank Drake este și primul om care a produs o ecuație matematică probabilistică din care rezulta că doar în Calea Lactee ar putea exista între 1.000 și 100.000.000 de civilizații asemă­nătoare cu ale noastre. Cu toate acestea, și în ciuda faptului că și Carl Sagan a emis propria ecuație, nimeni nu a putut dovedi că aceste civilizații există, câte sunt și mai ales unde. ÎN LOC DE CONCLUZII: Mai sunt și alte lucruri misterioase: dacă vom călători vreodată cu viteza luminii, cum funcționea­ză efectul placebo sau dacă toate mamife­rele, inclusiv omul, au un strămoș comun. Cineva ar spune că oamenii de știință au răspunsuri pentru toate aceste întrebări, dar adevărul este că răspunsurile sunt fie parțiale, fie neconvingătoare, fie controver­sate. Adică doar fragmente de opinii, unele mai fanteziste decât altele, deplin înțelese pentru a avea răspunsul definitiv. Ce formă are Universul? Jules Renard MEDICAMENTE fără prescripție — o eroare gravă TVR 1 ■ Pro TV ■ Antena 1 ■ TVR 2 ■ Prima TV ■ Acasă ■ Pro Cinema 948427 000096 27 Există și alte inteligențe în Cosmos? Nu știm de ce au murit dinozaurii, nu știm unde este Atlantida, nu știm câte ci­vilizații asemănătoare nouă au mai existat înaintea noastră pe Pământ, în schimb cer­cetătorii sunt preocupați de ideea prezenței unor ființe extraterestre în Univers. Un răs­puns la această problemă pare destul de simplu de dat, folosind cea mai elementară logică, de vreme ce Universul este infinit și nu­ doar un grăunte de nisip, cu sigu­ranță că trebuie să mai existe și alte ființe în Univers. Durerea cea mare este că, deo­camdată, nimeni nu a reușit să le descope­re, nici autorii scenariilor hollywoodiene, nici măcar oamenii mai serioși, cercetătorii care activează în cadrul îmbătrânitului pro­gram SETI, mereu fără un rezultat concret dacă ne referim doar la activitatea sa decla­­rată­ de Căutare a Inteligențelor Extrateres­tre. în anii ’70, când a existat o efervescență a teoriilor legate de problema extratereștri­lor, mulți cercetători nu doar că au admis că ei trebuie să existe în Univers (logică­ elementară), dar s-au aventurat să expună și calcule matematice complicate în spri­ re anâ i SUDOKU jocul săptămânii: 27

Next