Magazin, iulie-decembrie 2014 (Anul 57, nr. 27-52)

2014-07-03 / nr. 27

A SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Drumul lung începe de unde ai obosit Nicolae Iorga ■ Avarul este chiar, ambițiosul este orb. Proverb armenesc ■ Frumosul este echitatea absolută. Constantin Brâncuși Femina club !Pentru dumneavoastră, doamna* De la oboseala oculară la... coacăzele negre Dosarele frumuseții Bronz intens și uniform simțuri umane mai puțin cunoscute ■ННННННВВ [UNK]НИНД ! " ' Toată lumea este conștientă, în general, de cele 5 simțuri cu care organismul uman a fost înzestrat Unii plusează, spunând că omul ar avea 21 de simțuri! Așa că aceia care cred că au chiar și „al șaselea simț” nu sunt departe de adevăr, chiar dacă asta nu înseamnă că „pot vedea viitorul”.­ tunci când vorbim despre cele 5 simțuri fundamentale, ne gândim evident la auz, miros, văz, pipăit și gust. Numai, că dincolo de acestea, lumea ar fi surprinsă să afle că avem și alte câteva simțuri pe care le-am putea numi extinse. De ele aflăm doar atunci când devenim conștienți că le folosim zilnic fără ca măcar să ne gândim la ele. Și multe dintre aceste simțuri umane sunt ex­trem de importante pentru funcționarea or­ganismului. Să nu uităm că simțim lumea înconjurătoare datorită unei multitudini de senzori răspândiți în organism, senzori care transmit creierului semnalele care apoi ne coordonează acțiunile. Un sistem extrem de complex și de rapid în același timp, în rân­durile care urmează, vom prezenta câteva dintre aceste simțuri extinse. Simțul preaplinului Atunci când mâncăm sau bem peste măsură, organismul ne înștiințează aproa­pe imediat. Este ca și cum s-ar aprinde un bec portocaliu de semnalizare, de avarie. Cum este posibil acest lucru? Este vorba de un simț separat pe care îl avem, simțul preaplinului, posibil datorită existenței unui set de receptori senzoriali care ne transmit că trebuie să ne oprim din mâncat. Unii din acești senzori sunt un fel de recep­tori de volum, care ne avertizează atunci când stomacul devine plin. Procesul este, în mare, acesta: mâncarea intră în stomac, stomacul se dilată și atunci se activează re­ceptorii de volum; aceștia trimit mesaje către nervul vag medulla oblongata și apoi semnalele se întorc în stomac prin nervul vag. Rezultatul? Ne ridicăm de la masă și spunem că nu mai putem mânca nimic. Dacă acest simț n-ar exista, am fi în situația personajului unui film mai vechi care nu se putea opri din ingurgitate și al cărui sto­mac, supradilatat, explodează, se ajusteze în funcție de temperatura me­diului în care suntem. Semnalele termo­re­­ceptorilor sunt transmise prin trunchiul nervos din șira spinării pentru a ajunge la talamus, de unde ajunge la noi pentru a fi informați de starea lucrurilor. Simțul nivelului de oxigen poate nu știți, dar niște senzori din or­ganismul nostru stau cu ochii pe sângele din arterele noastre, monitorizând nivelul de oxigen, dar și cantitatea de bioxid de carbon sau nivelul ph. Aceștia sunt „che­­moreceptorii periferici”, adică niște exten­sii senzoriale ale sistemului nervos perife­ric plasați în vasele de sânge, rolul lor fiind de a detecta schimbările în concentrațiile chimice. Cum se traduce acest simț? Re­ceptorii alertează organismul atunci când nivelul de bioxid de carbon devine prea ridicat, făcându-ne să ajustăm expirația la un ritm corect. în plus, organismul are re­ceptori care ne spun cât de plini cu oxigen sunt plămânii, în așa fel încât creierul să poată ști când să oprească respirația și când s-o reia. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Aceste persoane pot spune în mod instantaneu în ce direcție stau cu fața, spre nord sau spre sud, fără să aibă nevoie de o busolă. Nu ar fi de mirare, chiar dacă la o­­mul civilizat acest simț s-a atrofiat, în vreme ce la alte viețuitoare precum albinele, pă­sările sau chiar vacile, el este încă prezent. Este simțul scurgerii timpului. Majoritatea oamenilor au o relati­vă bună percepție a timpului, ti­nerii mai ales fiind foarte exacți în acest sens. O parte a acestui simț este guvernată de nucleul chiasma­tic, adică acela care controlează rit­mul nostru circadian. Numai că deși abili­tatea de a percepe trecerea timpului este, în mare, foarte utilă, ea poate fi înșelată de multe ori, ca de altfel majoritatea simțurilor. Fiecare om a trăit senzația că unele zile trec mai repede și altele mai încet. Terapii complementare rețea sunt riscuri mari prin ignora­rea tratării problemelor de sănă­tate. Pentru că durerea este un semnal care ne avertizează că or­ganismul nostru este în pericol. Simțul cronologic Polimorfism,­ camuflaj, supiaiffin­TA ■ TVR 1 ■ Pro TV ■ Antena 1 ■ TVR 2 ■ Prima TV ■ Acasă ■ Pro Cinema 5 948427 000102 27 Simțul termic poate părea un simț obișnuit, care tri­mite la unul din cele cinci de bază, dar, sur­prinzător, simțul care percepe temperatura nu e o parte din simțul pipăitului, ci un simț separat pe care îl avem. Receptorii termici din organism detectează atât fierbințeala cât și răceala, permițând organismului să TÂRGU MU*FȘ Simțul echilibrului Cunoscut și sub numele de simțul vestibular sau al „balanței”, el sună ciudat, trimi­ndu-ne cu gândul la un film care îl are ca protagonist pe Leonardo DiCaprio. Multă lume a devenit conștientă de acest simț vestibular, al echilibrului, mai ales atunci când el este afectat de îngurgitarea unor mari cantități de alcool. Atunci spu­nem că ne-am pierdut simțul echilibrului, acel simț care este controlat din urechea noastră interioară. Interesant este faptul că, deși urechea interioară este parte și a sis­temului implicat în simțul auzului, simțul echilibrului este unul separat, din categoria simțurilor extinse. Simțul busolei poate părea surprinzător dar, potențial, organismul nostru poate ști direcția în care mergem, și asta tocmai bazându-se pe simțul care detectează câmpul magnetic al Pământului. Și, deși mai rămân câteva lu­cruri neclare, cum ar fi cât de capabili sun­tem să folosim acest simț în mod adecvat, el ne-ar fi foarte util în situații de orientare, asta dacă am ști să-l stăpânim. Unele per­soane au un extraordinar simț al orientării, ceea ce înseamnă că ele au posibilitatea de a controla receptorii magnetici la un nivel mult mai avansat în comparație cu media umană. Biblioteca Județeană MUREȘ Simțul durerii Unii sugerează că acest simț ar fi același lucru cu cel al pipăitului. Numai că, deși cele două pot fi de obicei combinate, durerea este o senzație cu totul diferită. Mai mult decât atât, unii cercetători cred că du­rerea ar trebui „spartă” în trei simțuri sepa­rate, asta pentru că fiecare s-ar referi la trei tipuri distincte: durerea localizată la nive­lul pielii, durerea la nivelul oaselor și dure­rea organelor interne, în vreme ce acestea ar fi mai degrabă subcategorii decât simțuri separate, ideea este că există mai multe senzații de durere pe care trebuie să le avem în vedere. Asta deoarece, dacă nu simți da­ Simțul spațiului In membre există receptori care tran­smit informații legate de unghiul încheietu­rilor, lungimea sau tensiunea mușchilor, toți integrați într-un sistem coerent care ne informează permanent despre poziția mem­brelor noastre în spațiu. Asta testează poli­ția atunci când oprește șoferii pentru a le face un test de ebrietate, punându-i să-și atingă vârful nasului cu vârful degetului. In condiții normale, considerăm acest simț garantat, dar uneori el ne părăsește. Sunt cazuri, e drept rare și destul de misterioase pentru medici, când unii oa­meni își pierd simțul spațial. Atunci când se întâmplă asta, a deschide o ușă, a ridica o cană sau a folosi un creion, devine o sar­cină extrem de dificilă. Asemenea oameni trebuie să-și urmărească foarte atent fie­care mișcare a mâinilor pentru a putea să le folosească cu succes. SUDOKU jocul săptămânii: 27

Next