Magazin, iulie-decembrie 2015 (Anul 58, nr. 26-52)

2015-07-02 / nr. 26

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT 5­948427 000119 Biblioteca Judeteana.1 _______Mu­Ut'­I ■ O singură dată am rămas fără cuvinte, atunci când un oт­m a întrebat: „Cine ești?” Khalil Gibran ■ Nu există nici plante rele, nici oameni răi. Există doar proști cultivatori. Victor Hugo Terapii complementare UN MIRACOL la îndemâna oricui U In căutarea­­.Sfântului Graal” al energiei au trecut 25 de ani de când o descoperire uluitoare a inflamat întreaga planetă: fuziunea nucleară era posibilă, ea putea produce energie nelimitată și era la îndemăna oricui. După o perioadă de anonimat, azi apar noi cercetări care reiau ideea. Se spunea atunci că un kilogram de sub­stanță radioactivă putea produce energie electrică suficientă pentru iluminarea unei localități timp de o sută de ani! Azi, vedem că lucrurile sunt mai complicate și proble­mele sunt încă insurmontabile. A fost vorba despre o farsă sau e vorba chiar despre o descoperire revoluționară? Căutarea aces­tui „Sfânt Graal” al energiei nu a încetat de atunci, chiar dacă subiectul a dispărut de pe agenda canalelor de știri globale la fel de repede cum și apăruse: în urmă cu doi ani, revista „Magazin” a prezentat tot în această pagină, primele noi informații despre „fuziunea la rece” care, între timp, producea energie electrică. Anunțam că cercetătorul italian Andrea Rossi reușise să obțină cantități uriașe de energie, la temperatura scăzută. Reușita lui, care n-a mai produs entuziasmul planetar ca în 1989, a fost confirmată de o echipă independentă de cercetători. „Catalizatorul energetic” al lui Andrea Rossi, sau E-Cat, funcționează pe baza unei reacții nucleare de energie joasă, care produce mari can­tități de energie din câteva grame de hidro­gen. Aflam atunci că revoluționara „fuziune la rece” este evitată de fizicieni și privită cu scepticism (?). „Fie este cea mai elaborată farsă științifică din lume, fie lumea e pe cale să treacă printr-o revoluție fără precedent”, scria Forbes.com. Și cu toate acestea, aparatul lui Andrea Rossi funcțio­nează! Interesant este faptul că, brusc, ceea ce era revoluționar capătă statutul de „far­să”, nu mai atrage atenția mass-media, de parcă interesul pentru cea mai revoluționa­ră metodă prin care nevoile de energie ale Pământului pot fi rezolvate, economic și nepoluant, pentru totdeauna, nu mai inte­resează pe nimeni! E mult până departe Recent, din spațiul nord-american, au apărut informații cum că o companie cana­diană, General Fusion, dez­voltă o serie de tehnologii și o metodă pentru a face rentabilă obținerea de ener­gie prin procesul complet nepoluant de fuziune nu­cleară, chiar dacă nu prin metoda „fuziunii la rece”, după tipicul reacțiilor chi­mice care se produc în fur­nalul nuclear al Soarelui. Dar, deși potențialul fuziu­nii nucleare este uriaș, deocamdată obstacolele țin de tehnologie, resurse și rentabilitate. Cu tehnologia actuală, procesul de fuziune nece­sită cheltuirea unei mari cantități de resurse și efort, ceea ce-l face nerentabil, adică se obține tot atât de multă energie, sau chiar mai puțină, decât cea introdusă în sistem pentru a genera reacția de fuziune. Iar pentru a iniția și susține reacția de fu­ziune este nevoie de temperaturi și presiuni extreme, apropiate de cele din centrul Soa­relui, iar de aceea dezvoltarea unei tehno­logii adecvate rămâne o provocare. Așadar, nerentabilitatea este problema cercetători­lor care vor să producă energie din surse regenerabile (solară, eoliană), o problemă care nu își găsește rezolvare de mai bine de patru decenii. Specialiștii de la General Fusion, din British Columbia, au proiectat un sistem numit „Magnetized Target Fu­sion” (MTF), care constă într-o sferă um­plută cu un amestec de plumb și litiu în stare topită. Asupra acestui amestec se acționează prin pompare pentru a genera un vortex în care este injectată apoi o plasmă restricțio­nată magnetic (un gaz superfierbinte cu sarcină electrică), pistoanele care încon­joară sfera comprimând plasma până ajun­ge la condițiile necesare declanșării reac­ției de fuziune. Sistemul creat de cei de la General Fusion nu e suficient deocamdată pentru a produce energie rentabilă, la acest capitol încă se lucrează. „Omenirea are ne­voie de o sursă de energie pentru viitor pentru că nu putem continua la nesfârșit să ardem combustibili fosili. Fuziunea (nu­cleară) este sursa de energie a viitorului”, declară Michel Laberge, fondatorul și directorul științific al companiei General Fusion, frază ce poate fi considerată un truism pe care îl auzim de peste patru decenii. Că lucrurile nu sunt așa de simple pre­cum se prezintă societatea canadiană amin­tită, o dovedește campania americană Lockheed Martin, care a anunțat că de-abia peste 10 ani va dispune de un reactor de fuziune nucleară fezabil. Proiectul de reactor de fuziune de la Lockheed folosește drept combustibil de fuziune un gaz format din două tipuri de atomi de hidrogen — deuteriu și tritiu. Acest gaz este injectat într-o incin­tă specială. Apoi se adaugă energie pentru a desprinde electronii de pe orbitele lor atomice, formând o plasmă ionică. Această plasmă este extrem de fierbin­te și are nevoie de un puternic câmp mag­netic care să o mențină în interiorul incintei (dacă ar atinge suprafața interioară a incin­tei ar topi-o). Reactorul creat de Lockheed Martin ar putea genera de 10 ori mai multă energie decât dispozitivele experimentale existente folosite pentru fuziune și poate fi de zece ori mai mic decât aceste dispozitive. Experimentele inițiale ale specialiștilor ame­ricani au demonstrat că e posibilă construirea unui reactor cu capacitatea de 100 de me­gawați și dimensiunile de 2 metri/3 metri. în fine, este interesant faptul că nici specialiștii canadieni nici cei americani nu se arată interesați de realizarea reactorului Ecata­ lui Andrea Rossi, economic și ren­tabil, care produce energie prin „fuziunea la rece” a nichelului și hidrogenului, cu toate că, departe de a fi o farsă, instalația lui este de câțiva ani comercializată chiar și pe pia­ța americană. Numai că interesele geo-eco­­nomice sunt mai puternice decât lupta pen­tru un viitor energetic sigur al Planetei, nu­ își aduc încă aminte, asta pen­tru că experiențele au fost făcute și prezentate și în România, la TVR în anul 1989, de imaginile care prezentau lumii ceea ce a fost numită atunci „fuziunea la rece”: o modalitate re­voluționară, simplă, economică și ecolo­gică, care putea rezolva pentru totdeauna nevoile insațiabile de energie ale Planetei. „La rece” însemna o reacție nucleară care, spre deosebire de cea produsă în reactoa­rele nucleare clasice, avea loc pe un birou într-un recipient care putea fi ținut în mâini. O infimă cantitate de material radioac­tiv intra în reacție nucleară cu hidrogenul, în urma căreia se elibera energie electrică. Femma club Pentru dumneavoastră, doamna - Corelații surprinzătoare Dosarele frumuseții 4 sfaturi­­ utile — Farsă sau descoperire revoluționară SECRETELE unui președinte TVR 1 ■ Pro TV ■ Antena 1 ■ TVR 2 ■ Prima TV ■ Acasă ■ Pro Cinema SUDOKU jocul săptămânii: 26

Next