Magazin, ianuarie-iunie 2017 (Anul 60, nr. 1-26)
2017-01-12 / nr. 1-2
Nr. 1-2 (3081) din 12 ianuarie 2017 A — г* Războiul lui Hitler cu Dumnezeu Pentru marele criminal contra umanității, numit Adolf Hitler, era intolerabilă existența divinității în care să creadă „supușii” săi. El era „supremul”, „unicul”... Istoria guvernării naziste a Germaniei (1933-1945) consemnează nuanțat ceea ce nemții numesc ,JCirchenkampf". Războiul contra Bisericii. Unii istorici au încercat să „diversifice” agresiunea lui Hitler contra vreunei confesiuni anume, însă abominabilul lider de la Berlin voia de fapt să dispară toate Bisericile.__________ De la Bismarck la führer Unul dintre marii biografi ai lui Hitler, Sir Ian Kershaw (născut în Anglia, în 1943) nota în scrierile sale că lupta lui Hitler împotriva Bisericilor nu era una ideologică. Führerul nu putea susține vreo credință anume, pentru că el însuși se punea în fruntea oricărei forme de îndoctrinare. Războiul contra lui Dumnezeu era în realitate o luptă de exterminare a clerului, indiferent de confesiune (evrei, protestanți care sunt majoritari în Germania, patria lui Martin Luther, promotorul protestantismului, romano-catolici etc.). Scopul de esență al acestui război era subjugarea conștiințelor germanilor și manipularea națională pentru acceptarea ideologiei naziste. Hitler avea nevoie de „entuziasmul poporului” pentru politica sa criminală. De aceea, marii lui apropiați erau Joseph Goebbels și Martin Bormann, adversari înverșunați ai tuturor credințelor care pot abate poporul de la propaganda nazistă. Analiști de seamă ai Kirchenkampf afirmă că atitudinea criminală contra a tot ceea ce reprezintă Bisericile era un fel de prelungire a ceea ce făcuse cancelarul Otto von Bismarck prin al său „Kulturkampf’. Războiul contra culturii. Bismarck (1815-1898), cancelarul Unificării germanilor și creatorul Primului Imperiu German, a fost un mare dușman al catolicismului, după victoria prusacilor (protestanți) contra Franței lui Napoleon al V-lea (1870). Ținta ideologiei Kulturkampf era stingerea dominației Vaticanului asupra unor națiuni din Europa, în special. Bismarck era foarte deranjat de influențele și pretențiile politice ale papalității, inacceptabile pentru o mare putere a Europei, precum Imperiul German. Numai că Bismarck a fost un om calculat și cu o gândire strategică care a dominat Europa ani la rând. Era școlit la Universități precum cele din Berlin, Göttingen și Greifswald, și era un avocat redutabil. Un semianalfabet precum Hitler a preluat ideea mândriei de a fi german de la Bismarck și a folosit-o în cel mai abominabil mod. Unui asemenea element incult îi trebuia doar un pretext și acesta a fost pierderea Primului Război Mondial și dizolvarea Imperiului German condus lamentabil de kaiserul Wilhelm al II-lea. Acesta îl demisese pe Bismarck, iar bătrânul cancelar îl avertizase, în 1890, că va distruge imperiul în douăzeci de ani. Fapt confirmat de istorie. Opoziție clericală Pe fondul acestei lupte disperate a naziștilor de a eradica Bisericile, inclusiv pe cea protestantă, s-a născut „Confessional Church”, mișcare clericală protestantă împotriva „nazificării Germaniei”, în 1935, peste 700 de pastori au fost arestați de Gestapo. Clerul protestant lupta pentru libertățile tuturor confesiunilor, inclusiv mozaice. Deși Vaticanul a avertizat că „...Germania se întoarce la păgânism”, ideologii lui Hitler considerau Vaticanul adversar principal al nazismului. Hollywood a fost realizat în 2001 filmul „Enemy at the Gates”(cu Jude Law), în care era omagiat lunetistul erou sovietic Nicolai Iakovlevici, care a avut o contribuție excepțională în cadrul Bătăliei de la Stalingrad (1942-1943). în acea confruntare decisivă pentru soarta URSS, Iakovlevici a ucis 494 inamici, un număr record printre lunetiștii de elită care au apărat URSS. K| împăratulu2 Etiopiei Yo-Vihannes al IV-lea a domnit între 1871 și 1889, anul morții sale; încoronarea s-a desfășurat la 12 ianuarie 1872. Numele său la naștere a fost Sij Kassay Mercha și a venit pe lume în satul Mai-Biha din provincia Enderta. A fost fiul guvernatorului regiunii Tembien, iar mama sa Woizero avea un rang nobiliar. Ascendența sa este foarte complicată și Kassay Mercha a pretins că are „sânge solomonic” pe linie maternă. Asta însemna că pretinde că aparține Casei dinastice a regelui biblic Solomon 12 ianuarie 1872 ncoronarea lui Yohannes al IV-lea al Etiopiei al Regatului Israel, iar stră-stră bunica sa a fost regina din Sheba, care conform Bibliei l-a vizitat pe Solomon la Ierusalim. Din dragostea lor s-a născut Menelik I, primul împărat solomonic al Etiopiei. Tot o legendă spune că Menelik I ar fi adus în Etiopia Chivotul Legii, unde se găseau cele două tăblițe cu Cele Zece Porunci... în același trunchi genealogic pretindea că se află și tatăl său, în 1868, când a murit împăratul Tewodros, tatăl său a devenit unul dintre cei mai importanți trei prinți ai Etiopiei. Dar lucrurile erau complicate în Etiopia în legătură cu legitimitatea la putere, deoarece toți pretendenții reclamau origini nobile foarte înalte. De asemenea, înrudirea dintre posibilii urmași la tron avea darul să nască tensiuni suplimentare. Din luptele pentru putere între fracțiuni rivale din varii provincii, până la urmă a ieșit învingător Kassay, care a fost încoronat la Axum,în nordul țării, sub numele de Yohannes al IV-lea. în decursul domniei sale, împăratul a avut pretenții teritoriale de la Egipt, el dorind să ocupe întreaga vale a Nilului. Era foarte importantă ieșirea la Marea Roșie și britanicii aveau interesele lor în regiune; în toate confruntările, împăratul Yohannes al IV-lea era curajos și se afla în primele linii combatante. Așa se explică de ce a fost rănit pe câmpul de luptă. El a decis că moștenitorul tronului va fi Ras Mengesha (fiu sau nepot). A murit în 1889, iar urmașii săi au domnit în Etiopia până la abolirea monarhiei, în 1974. A •SS Incore Istorii uitai;о Scurte povestiri cu memorie lungă In pat cu „asasinul” Marina Oswald (actualmente Porter) este soția presupusului asasin al președintelui John F. Kennedy, Lee Harvey Oswald. Faimoasa și de trista amintire Comisie Warren, înființata de președintele (urmaș al lui Kennedy) Lyndon Johnson, a stabilit ca nevasta de origine rusa a „marelui criminal” nu a fost implicata în nici un fel în acel asasinat care a zguduit lumea. Cu alte cuvinte, Marina a dormit în pat cu „lunetistul de elita”, dar n-a,mirosit” nimic. Cu banii economisiți din serviciul militar, Oswald a vrut sâ devină cetățean sovietic în 1959. El s-a întâlnit cu studenta la farmacie Marina Prusakova la Minsk, unde fusese trimis de sovietici sâ munceascâ, până cînd îi va veni răspunsul la cererea de cetățean al URSS. Cei doi erau la un bal și idila a debutat cât se poate de romantic. Cu viteza americano-sovietică, cei doi s-au căsătorit și în 1962 li s-a născut fetița June Lee. Insa Oswald „sovieticul” a primit o lovitură de basculanta moscovita, prin refuzul URSS de a-l accepta („băieții” se interesaseră cam ce făcuse prin armată). Supărat și cu indignarea în suflet, el a cerut viza SUA pentru familie și au plecat înapoi în patrie, stabilindu-se la Dallas, zona Fort Worth. Marina Oswald a susținut că nu a știut când soțul sâu de atunci și-a cumpărat un revolver Smith - Wesson și o carabină Manlicher- Carcano, dar l-a fotografiat înarmat, în costum paramilitar, „pentru eternitate”, în curtea casei... Abia în octombrie 1963, Oswald se angajează la Depozitul de manuale din Dallas, pentru 1,25 dolari pe orǎ. Dupǎ arestarea lui Oswald din acea zi, poliția a venit acasă și ea le-a arătat garajul în care știa câ trebuie sǎ fie armele. Dar nu au fost gǎsite acolo. Se presupune cǎ revolverul fusese folosit pentru rarea polițistului J.D. . ^pit. Atenție! Tippit a fost ucis la 45 de minute dupǎ Kennedy, pentru că se presupune că l-a „recunoscut pe Oswald din descrierea poliției”. De unde avea poliția descrierea unui om pe care nici un salariat al depozitului nu-l vâzuse la etajul al VI- lea, de unde s-a tras? Marina Oswald a râmas vâduvǎ dupa douǎ zile, la 24 noiembrie 1963 și s-a recăsătorit în 1965. Regele contra baronilor locali Membru al Casei dinastice Capet, Ludovic al VI-lea zis Regele de la Saint-Denis” (1081-1139), a fost primul rege care, într-o domnie de 29 de ani, a reușit să centralizeze puterea regala, sǎ o întărească și sâ impună respect pentru Coroana în toate regiunile. La vremea aceea, Franța era alcătuită dintr-o colecție de ducate și comitate, iar nobilimea locala nu se supunea puterii regale centrale. Aceasta a fost una dintre marile provocări ale domniei lui Ludovic al VI-lea, Războiul contra baronilor regionali”. Cealaltă mare provocare a fost posesiunea engleza a unor teritorii franceze din nordul țarii, în anul 1108, regele a demarat lupta contra „baronilor prǎduitori”: în fruntea trupelor sale, Ludovic al VI-lea a asediat mai multe fortărețe, printre care și pe cea a fratelui său vitreg, Philip. Dușmanii Franței erau numeroși și Ludovic al VI-lea abia spre finalul vieții a reușit stabilizarea teritoriala. Pagină realizată de PAUL IOAN