Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)
2019-01-24 / nr. 4
SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT SOLDAȚII viitorului Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Trucuri pentru întărirea Dosarele frumuseții Din tainele LONGEVITĂții ,Zâmbetul este cea mai frumoasă curbărie pe trupul unei femei.” George Bernard Shaw4 5 948427 000157 Secretul Marii Piramide, revelat? CÂND SE ADUCE VORBA DESPRE MAREA PIRAMIDA EGIPTEANA DE LA GIZA, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, și singura care s-a păstrat până în ziua de azi, prima întrebare care apare este cea referitoare la misterul construirii sale. Mai precis, cum au fost transportate cele două milioane de blocuri de piatră, fiecare în greutate de două tone, acum 4.600 de ani. De-a lungul timpurilor moderne au fost lansate numeroase teorii, nici una foarte convingătoare, așa că se poate spune că misterul persistă și azi. Prima menționare a detaliilor de construcție a Marii Piramide au fost furnizate în Antichitate de Herodot care ar fi primit de la preoții egipteni unele detalii despre modul de construire a Piramidei lui Keops. Conform istoricului grec, pentru construirea Marii Piramide a lui Keops au lucrat echipe de câte 100.000 de oameni, timp de 20 de ani, iar pentru menținerea unui ritm de muncă satisfăcător, echipele erau schimbate o dată la trei luni. Cu niște simple calcule, obținem un număr uriaș: opt milioane de lucrători! Tot Herodot mai scrie că mai întâi s-a făcut un drum pentru transportul materialelor, și numai construcția acestui drum a durat 10 ani! De atunci, căutarea unei teorii care să reveleze modul în care blocurile de piatră au fost așezate unul peste altul cu o precizie incredibilă, nu contenește. Astfel, la sfârșitul anului trecut, pare că a apărut o lumină: într-o veche carieră de piatră din deșertul egiptean o echipă de paleontologi a descoperit, cu totul accidental, o rampă care „ar putea explica modul în care blocurile imense de piatră care alcătuiesc piramidele au fost mutate și stivuite”. Așadar, cum au reușit, în urmă cu atâtea milenii, să construiască egiptenii un asemenea 04 PROMISIUNILE STIINTEI PENTRU 2019 gigantic monument? Cea mai recentă descoperire ar putea ridica voalul de pe unul dintre cele mai mari secrete ale istoriei, cred autorii descoperirii recente. Mai exact, echipa de cercetători de la Universitatea din Liverpool și Institutul Francez de Arheologie Orientală din Cairo care studia vechile inscripții într-o carieră de alabastru din Hatnouth, la nord de Luxor, a descoperit o rampă datând de pe vremea construirii piramidei lui Keops. O rampă de 30 de metri lungime și de trei metri lățime, mărginită de două scări, având găuri pentru montarea unor stâlpi. „Folosind o sanie pe care era așezat blocul de piatră, legat cu funii de acei stâlpi de lemn, vechii egipteni au reușit să tragă blocurile de alabastru din carieră pe pante foarte abrupte, cu o înclinație de 20 la sută sau mai mult”, declara pentru Live Science Yannis Gourdon, co-director al misiunii. „E vorba de un sistem care până acum nu a fost descoperit în altă parte”, spune Yannis Gourdon. „Studierea instrumentelor de marcare și prezența a două inscripții Khufu ne-au condus la concluzia că acest sistem de transport provine de pe vremea domniei lui Khufu (Keops), constructor al Marii Piramide de la Giza”, a mai spus egiptologul francez. „Un astfel de sistem permitea muncitorilor să-și unească forțele pentru transportarea blocurilor de piatră, astfel că acestea puteau fi mișcate mult mai repede decât se credea anterior”, apreciază directorul de cercetare Roland Enunarch. Așa s-ar explica faptul uluitor că un asemenea monument gigant, unic în istoria lumii, a fost construit în doar 20 de ani! Un alt lucru incredibil este că, pe lângă rampă, echipa franco-britanicâ a descoperit și niște inscripții care comemorează vizitele Faraonilor la carierele din Hatnoub. O nouă Lună pentru Terra China, care în domeniul tehnologiei de viitor se dovedește un actor de prim plan în lume, se arată interesată în ultimul deceniu și de un program spațial ambițios pentru a ajunge din urmă țari precum Statele Unite ale Americii și Rusia. După ce în august 2017 cercetătorii chinezi au lansat și au testat cu succes primul satelit cuantic, care a deschis „perspective enorme” pentru aplicarea acestei noi generații de comunicații în domeniul Apărării și Finanțelor, pentru anul acesta ei doresc plasarea unui mic robot numit Chang’e-4 pe fața ascunsă a Lunii. Lucrurile nu se opresc aici. China dorește să lanseze în spațiu până în 2020 o „Lună artificială”, care ar trebui să reflecte pe Pământ lumina Soarelui în timpul nopții și să ducă la mari economii în domeniul iluminatului, după cum declara presa chineză. „Luna artificială” este practic un satelit echipat cu o peliculă reflectorizantă care ar urma să ilumineze orașul Chengdu (în sud-vestul Chinei, 3,5 milioane de locuitori) și asta deoarece el va fi de opt ori mai strălucitor decât astrul lunar, notează publicația China Daily. Un prim exemplar al acestui satelit va fi plasat pe orbita terestră, urmat, în cazul unui succes, de alți trei sateliți în anul 2022, a declarat pentru cotidian Wu Chunfeng, șeful Societății de Științe a Noii zone Tian Fu, organizația responsabilă pentru proiect .Prima Lună va fi în primul rând experimentală, dar cele trei trimise în 2022 vor fi produsul finit real, cu un mare potențial atât în ceea ce privește serviciile pentru cetățeni, cât și din punct de vedere comercial”, a mai precizat Wu. Retransmițând lumina Soarelui înapoi pe Pământ, satelitul, care va evolua pe orbită, la o altitudine de 500 km, ar trebui să înlocuiască cel puțin parțial iluminatul public. Astfel s-ar putea economisi aproximativ 1,2 miliarde de yuani (150 de milioane de euro), contravaloarea cantității de energie electrică consumată anual în orașul Chengdu. „Sursa de lumină a „Lunii artificiale” ar putea fi utilizata și în cazul dezastrelor naturale, prin reflectarea razelor solare în acele zone terestre unde furnizarea curentului electric a fost întreruptă”, afirma Wu Chunfeng. Proiectul tehnologic este pe cât de ambițios, pe atât de complex și complicat. China nu este prima țară care încearcă să reflecte razele Soarelui spre Pământ; în anul 1993, oamenii de știință ruși au dezvoltat un proiect similar numit Znamya („Drapel”), un satelit care purta o „umbrelă solară” de 20 de metri în diametru, proiect care a fost însă oprit după câteva teste. Să nu uităm că ideea utilizării oglinzilor în spațiu pentru a reflecta razele solare pe Pământ ca niște spoturi gigant a fost propusă în 1929 de omul de știință german de origine română, Hermann Oberth, născut la Sibiu în 1894. Această idee îndrăzneață a fost preluată ulterior de oamenii de știință din SUA și din fosta URSS, pentru că părea să aibă un uriaș potențial de utilitate pentru iluminarea zonelor din nordul Siberiei dar și din alte zone din apropierea Cercului Arctic în timpul lungilor nopți polare. CÂND SE ADUCE VORBA DESPRE MAREA PIRAMIDĂ EGIPTEANĂ DE LA GIZA, PRIMA ÎNTREBARE CARE ARARE ESTE CEA REFERITOARE LA MISTERUL CONSTRUIRII SALE. GEORGE CUȘNARENCU