Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)

2019-01-24 / nr. 4

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT SOLDAȚII viitorului Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Trucuri pentru întărirea Dosarele frumuseții Din tainele LONGEVITĂții ,Zâmbetul este cea mai frumoasă curbă­­­rie pe trupul unei femei.” George Bernard Shaw4 5 948427 000157 Secretul Marii Piramide, revelat? C­ÂND SE ADUCE VORBA DESPRE MAREA PIRAMI­DA EGIPTEANA DE LA GI­ZA, una dintre cele 7 mi­nuni ale lumii antice, și singura care s-a păstrat până în ziua de azi, prima întrebare care apare este cea referitoare la misterul construirii sale. Mai precis, cum au fost transportate cele două milioane de blocuri de piatră, fiecare în greutate de două tone, acum 4.600 de ani. De-a lungul timpurilor moderne au fost lan­sate numeroase teorii, nici una foarte convingătoare, așa că se poate spune că misterul persistă și azi. Prima menționare a detali­ilor de construcție a Marii Pira­mide au fost furnizate în Anti­chitate de Herodot care ar fi pri­mit de la preoții egipteni unele detalii despre modul de construi­re a Piramidei lui Keops. Con­form istoricului grec, pentru construirea Marii Piramide a lui Keops au lucrat echipe de câte 100.000 de oameni, timp de 20 de ani, iar pentru menținerea unui ritm de muncă satisfăcător, echi­pele erau schimbate o dată la trei luni. Cu niște simple calcule, ob­ținem un număr uriaș: opt mili­oane de lucrători! Tot Herodot mai scrie că mai întâi s-a făcut un drum pentru transportul ma­terialelor, și numai construcția acestui drum a durat 10 ani! De atunci, căutarea unei teorii care să reveleze modul în care blocurile de piatră au fost așezate unul peste altul cu o precizie in­credibilă, nu contenește. Astfel, la sfârșitul anului tre­cut, pare că a apărut o lumină: într-o veche carieră de piatră din deșertul egiptean o echipă de pa­leontologi a descoperit, cu totul accidental, o rampă care „ar putea explica modul în care blocurile imense de piatră care alcătuiesc piramidele au fost mutate și sti­vuite”. Așadar, cum au reușit, în urmă cu atâtea milenii, să con­struiască egiptenii un asemenea 04 PROMISIUNILE STIINTEI PENTRU 2019 gigantic monument? Cea mai recentă descoperire ar putea ri­dica voalul de pe unul dintre cele mai mari secrete ale is­toriei, cred autorii descoperirii recente. Mai exact, echipa de cercetători de la Universitatea din Liverpool și Institutul Francez de Arheologie Orientală din Cairo care studia vechile inscripții într-o carieră de alabastru din Hatnouth, la nord de Luxor, a descoperit o rampă datând de pe vremea construirii piramidei lui Keops. O rampă de 30 de metri lun­gime și de trei metri lățime, măr­ginită de două scări, având găuri pentru montarea unor stâlpi. „Folosind o sanie pe care era așezat blocul de piatră, legat cu funii de acei stâlpi de lemn, vechii egipteni au reușit să tragă blocu­rile de alabastru din carieră pe pante foarte abrupte, cu o încli­nație de 20 la sută sau mai mult”, declara pentru Live Science Yannis Gourdon, co-director al misiunii. „E vorba de un sistem care pâ­nă acum nu a fost descoperit în altă parte”, spune Yannis Gourdon. „Studierea instrumentelor de marcare și prezența a două ins­cripții Khufu ne-au condus la con­cluzia că acest sistem de trans­port provine de pe vremea dom­niei lui Khufu (Keops), construc­tor al Marii Piramide de la Giza”, a mai spus egiptologul francez. „Un astfel de sistem permi­tea muncitorilor să-și unească forțele pentru transportarea blo­curilor de piatră, astfel că aces­tea puteau fi mișcate mult mai repede decât se credea anterior”, apreciază directorul de cercetare Roland Enunarch. Așa s-ar explica faptul ului­tor că un asemenea monument gigant, unic în istoria lumii, a fost construit în doar 20 de ani! Un alt lucru incredibil este că, pe lângă rampă, echipa fran­­co-britanicâ a descoperit și niște inscripții care comemorează vi­zitele Faraonilor la carierele din Hatnoub. O nouă Lună pentru Terra China, care în domeniul teh­nologiei de viitor se dovedește un actor de prim plan în lume, se arată interesată în ultimul de­ceniu și de un program spațial ambițios pentru a ajunge din ur­mă țari precum Statele Unite ale Americii și Rusia. După ce în august 2017 cer­cetătorii chinezi au lansat și au testat cu succes primul satelit cuantic, care a deschis „perspec­tive enorme” pentru aplicarea a­­cestei noi generații de comuni­cații în domeniul Apărării și Finanțelor, pentru anul acesta ei doresc plasarea unui mic robot numit Chang’e-4 pe fața ascun­să a Lunii. Lucrurile nu se opresc aici. China dorește să lanseze în spațiu până în 2020 o „Lună artificia­lă”, care ar trebui să reflecte pe Pământ lumina Soarelui în timpul nopții și să ducă la mari econo­mii în domeniul iluminatului, după cum declara presa chineză. „Luna artificială” este prac­tic un satelit echipat cu o pelicu­lă reflectorizantă care ar urma să ilumineze orașul Chengdu (în sud-vestul Chinei, 3,5 milioane de locuitori) și asta deoarece el va fi de opt ori mai strălucitor decât astrul lunar, notează pu­blicația China Daily. Un prim exemplar al acestui satelit va fi plasat pe orbita te­restră, urmat, în cazul unui suc­ces, de alți trei sateliți în anul 2022, a declarat pentru cotidian Wu Chunfeng, șeful Societății de Științe a Noii zone Tian Fu, orga­nizația responsabilă pentru proiect .Prima Lună va fi în primul rând experimentală, dar cele trei trimise în 2022 vor fi produsul finit real, cu un mare potențial atât în ceea ce privește serviciile pentru cetățeni, cât și din punct de vedere comercial”, a mai precizat Wu. Retransmițând lumina Soa­relui înapoi pe Pământ, satelitul, care va evolua pe orbită, la o altitudine de 500 km, ar trebui să înlocuiască cel puțin parțial ilu­minatul public. Astfel s-ar putea economisi aproximativ 1,2 mi­liarde de yuani (150 de milioane de euro), contravaloarea cantității de energie electrică consumată anual în orașul Chengdu. „Sursa de lumină a „Lunii artificiale” ar putea fi utilizata și în cazul dezastrelor naturale, prin reflectarea razelor solare în acele zone terestre unde furniza­rea curentului electric a fost în­treruptă”, afirma Wu Chunfeng. Proiectul tehnologic este pe cât de ambițios, pe atât de com­plex și complicat. China nu este prima țară care încearcă să reflec­te razele Soarelui spre Pământ; în anul 1993, oamenii de ști­ință ruși au dezvoltat un proiect similar numit Znamya („Drapel”), un satelit care purta o „umbrelă solară” de 20 de metri în diame­tru, proiect care a fost însă oprit după câteva teste. Să nu uităm că ideea utilizării oglinzilor în spațiu pentru a re­flecta razele solare pe Pământ ca niște spoturi gigant a fost pro­pusă în 1929 de omul de știință german de origine română, Her­mann Oberth, născut la Sibiu în 1894. Această idee îndrăzneață a fost preluată ulterior de oamenii de știință din SU­A și din fosta URSS, pentru că pă­rea să aibă un uriaș potențial de utilitate pentru iluminarea zonelor din nordul Siberiei dar și din al­te zone din apropie­rea Cercului Arctic în timpul lungilor nopți polare. CÂND SE ADUCE VORBA DESPRE MAREA PIRAMIDĂ EGIPTEANĂ DE LA GIZA, PRIMA ÎNTREBARE CARE ARARE ESTE CEA REFERITOARE LA MISTERUL CONSTRUIRII SALE. GEORGE CUȘNARENCU

Next