Magazin, iulie-decembrie 2019 (Anul 62, nr. 27-52)

2019-07-04 / nr. 27

Nr. 27 (3208) din 4 iulie 2019 Prin 2022, un sistem de propulsie pe baza fuziunii nucleare ar putea trimite o rachetă pământeană în spațiu, reducând semnificativ durata de zbor până la plane­tele îndepărtate ale Sistemului Solar. Dezvoltatorii fuziunii directe, care ex­ploatează o formă de fuziune nucleară, susțin că tehnologia lor ar putea reduce timpul în care o navetă spațială ajunge pe Saturn de la șapte ani la doar doi. De ase­menea, călătoria spre Pluto, care cu nave­tele deja existente ar dura cel puțin nouă ani, va necesita cinci ani cu o rachetă propulsată de fuziunea nucleară. Revoluționarul motor, dezvoltat de specialiștii de la Princeton Plasma Phy­sics Laboratory, funcționează utilizând un amestec de heliu-3 și deuteriu, o ver­siune modificată de hidrogen, cu un neutron în nucleu, amestec combinat cu plasmă fierbinte. Reacția produsă gene­rează o cantitate enormă de energie, cu degajare minimă de radiații, și este în­dreptată spre exterior, pentru a genera propulsie. Tehnologia va exploata, totodată, ma­siva cantitate de căldură generată de fo­losirea a ceea ce este cunoscut drept „mo­tor cu ciclu Brayton”, pentru a transforma în electricitate acest produs secundar al reacției de fuziune. Nu doar că mo­torul futurist va putea propulsa naveta până la destinație mult mai rapid decât prin metodele tra­diționale, dar el va ajuta la conservarea energiei, astfel încât, odată ajunși la destinație, astronauții să poată întreprinde mi­siuni și mai îndelungate, pe distanțe și mai mari. Există o singură problemă: obținerea fuziunii nucleare. Ceea ce, apreciază spe­cialiștii, se va putea realiza după 2020, prin noi metode, precum constrângerea magnetică, pentru a menține stabilă pen­tru mai mult timp plasma de densitate scăzută și pentru a încălzi materia sufici­ent de mult cât să se obțină fuziunea. Pământ-Saturn, în doar doi ani? Aplicația care detectează mâncarea stricată Telefoanele inteligente, un gadget pe care, în zilele noastre, aproape orice locuitor din țările dezvoltate îl deține, ar putea a­­vea, pe lângă numeroasele func­ții și aplicații, și una de-a dreptul vitală. Grație unui sen­zor a cărui fabricare costă doar zece cenți (aproxima­tiv 50 de bani românești), telefoanele inteligente își pot aver­tiza proprie­tarul când o mâncare a expirat. Senzorii de prospețime pe care aplicațiile de mobil îi pot depista, interpre­­tându-le datele transmise, au fost dezvoltați de o echipă de cerce­tători britanici și pot detecta ga­zele emise de carnea de animale, inclusiv de pește care s-a stricat. Ieftine și prietenoase cu me­diul, gadgeturile vor reduce con­siderabil irosirea hranei și poluarea cu plastic, putând chiar duce la scăderea prețurilor din magazine. Potrivit inventatorilor săi, aplicația ar putea înlocui total, în cel mult trei ani, etichetele cla­sice de tipul „a se consuma înain­te de...”, fiind aplicabilă și la pro­duse lactate sau la alte tipuri de alimente perisabile. „Deși sunt destinate siguranței noastre ali­mentare, etichetele actuale duc la aruncarea a sute de mii de produ­se alimentare comestibile încă, doar fiindcă ele au atins data de expirare. Statisticile demons­trează clar că în Marea Britanie unul din trei consumatori aruncă mâncarea doar pe baza faptului că ea a ajuns la data expirării, po­trivit etichetelor. De fapt, aceste etichete nu sunt complet de în­credere în ceea ce privește sigu­ranța, pentru că un produs care nu este depozitat în condiții stan­dard poate provoca grave afecți­uni gastrointestinale chiar dacă el se află, potrivit etichetei, în perioada de valabilitate”, expli­că dr. Filat Guder, de la Depar­tamentul de Bioinginerie al Im­perial College Londra, unul dintre autorii gadgetului. Grație noului senzor, numit PEGL (paper-based electrical gas sensor) și atașat unei hârtii speciale, pe bază de celuloză, introdusă în caserolele cu mân­care, orice emisie de gaze din interior va fi înregistrată. Va fi suficient apoi să apropiem tele­fonul inteligent de respectivele caserole, pentru a fi semnalată prezența de gaze asociate cu de­gradarea mâncărurilor, inclusiv amoniacul și trimethilamina. D­acă sunteți ama­tor de excursii în locuri exoti­ce, precum New Delhi și Bei­jing, ar fi bine să vă luați, la plecare, și o mască de gaze. Nu de alta, dar chiar și o vizită de doar o săptămână în asemenea locuri v-ar putea expune la niveluri periculoase de poluare, provocând tuse și dificultăți de respirație multă vreme după întoar­­­­cerea din vilegiatură. Dim­potrivă, vizitatorii unor ora­șe cu nivel scăzut de po­luare, ca Londra sau Pra­­gă nu manifestă niciun fel de simptome. Echipa de la Școala de medicină a Universității New York, care a realizat ineditul studiu, susține că marile orașe cu potențial turistic ridicat, dar și cu ni­veluri de poluare la fel de ridicate, tre­buie să ia măsuri ecologice imediate, în contextul în care numărul turiștilor care călătoresc în alte țări va depăși 1,8 miliarde până în 2030. Studiul a fost efectuat pe 34 de vo­luntari cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani care au călătorit, ca turiști, în mai multe orașe din lume. Niciunul dintre ei nu avea afecțiuni respiratorii deja existente și au fost învățați de cercetă­tori cum să-și măsoare singuri funcțiile plămânilor și ale inimii. Poluarea a fost măsurată după nivelul de particule de materie în atmosferă (smog). Orașele cu peste 100 micrograme de particule pe metru cub au fost con­siderate poluate masiv — în această ca­tegorie au intrat orașe precum Xian, în China, Ahmedabad și New Delhi, în India și Rawalpindi, în Pakistan. Alte orașe, ca Beijing și Shanghai, în China, și Milano, în Italia, au fost considerate poluate masiv doar în anumite luni ale anului. Printre orașele cu cel mai redus nivel de poluare — și p­e care le puteți vi­zita, așadar, fără teamă - se numără Pra­­gă Copenhaga, Reykjavik, Londra, Oslo, San Sebastian, Stockholm și Geneva. O­amenii din zilele noastre - în special tinerii - petrec atât de mult aplecați deasu­pra telefoanelor și a tabletelor încât în partea posterioară a craniilor lor încep să se dezvolte protuberanțe osoase, avertizează specialiștii. Cercetătorii atrag atenția că un număr tot mai mare de oameni au la baza craniului așa-numite „protuberanțe occi­pitale externe lărgite”. Consi­derate rarisime atunci când au fost pentru prima oară puse în discuție, în secolul XIX, ele sunt vizibile acum cu ochiul li­ber, la cei cu calviție, sau sesi­zabile la atingere. Cel mai frecvent, aceste protuberanțe se întâlnesc la ti­nerii cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani. Cercetătorii de la Universitatea Sunshine Coast, Queensland, care au realizat a­­ceastă descoperire, susțin că a­­pariția de protuberanțe osoase reprezintă o remarcabilă adap­tare evoluționistă - mușchii gâ- Telefoanele mobile­ tului având nevoie de bucăți mai mari de os pe care să se spri­jine, în condițiile în care sunt suprasolicitați, din cauză că ti­nerii stau ore în șir cu capul a­plecat asupra telefonului mobil sau a tabletei. Pentru a ajunge la această concluzie, savanții australieni au scanat peste o mie de cranii, aparținând unor persoane cu vârste de la 18 la 86 de ani. Ei afirmă că orele îndelungate pe­trecute pe telefon pun o presiu­ne enormă pe părți ale corpului până acum destul de puțin folo­site, ca mușchii gâtului, în special mușchii care conectează gâtul de partea posterioară a capului sunt suprasolicitați, în încercarea de a susține craniul într-o postură aplecată. Pe măsură ce acești mușchi devin mai mari și mai puternici, scheletul uman dez­voltă noi straturi de os, ca niște „pinteni”, pentru a întări și lărgi zona respectivă. Dronele și aburii alcoolului Recent, Parlamen­tul japonez a votat o lege privind conduce­rea vehiculelor aeriene fără echipaj uman, prin care este interzisă diri­jarea acestora de către persoane aflate sub in­fluența alcoolului. Ori­cine va fi prins că lan­sează o drona, deși este băut, se va face posibil, potrivit noului act le­gislativ, de o amendă de până la 5300.000 yeni (aproximativ 4.610$), dar pot executa chiar și până la un an de închi­soare, dacă drona provoa­că accidente. Oficialii sus­țin că măsura se aplică la drone de peste 200g greutate, iar această dis­poziție vine după ce, în ultimii ani, la diverse festivaluri muzicale și chiar sărbători religioase, drone manevrate negli­jent au căzut în mulți­me, provocând­ rănirea spectatorilor. în 2017, de exemplu, o dronă de mari dimensiuni a fost lansată la un „festival al roboților” desfășurat în orașul Ogaki, din centrul Japoniei, ur­mând să-i „bombarde­ze” pe copiii aflați în public cu bomboane. Dar dispozitivul, deși acționat de un personal calificat, s-a prăbușit de la 10 m, rănind șase spectatori. De aseme­nea, a fost legiferat mai strict modul de operare a dronelor, pentru a avea dreptul de a înălța o dronă în centrele ora­șelor sau în apropierea aeroporturilor japone­zilor li se cere a­­cum să ob­țină mai­ întâi per­i­misiunea­ autorități­­­­lor.

Next