Magazin, ianuarie-iunie 2020 (Anul 63, nr. 1-21)
2020-01-09 / nr. 1-2
Uraganele „își umflă mușchii” Valul de fenomene naturale violente din ultimii ani au pus pe jar întreaga omenire, cisme devastatoare și incendii imense în cele mai neașteptate zone, inundații cumplite ori secetă arzătoare, dar mai ales uragane cărora nimic nu le poate ține piept — iată un tablou apocaliptic, în fața căruia omul se vede țintuit locului, neputincios. Totodată, destul de grav este și faptul că o bună parte a populației nu cunoaște exact modul de formare și manifestare a acestor agresiuni, categorisite drept ostilități ale naturii, deși la originea lor stau și activitățile umane. Cert e că uraganele au devenit din ce în ce mai violente. Totul dă impresia că numărul lor a crescut, dar de fapt ele au devenit mai puțin frecvente. Aceste fenomene terifiante se formează uneori chiar la zece kilometri deasupra solului și se întind pe sute de kilometri. In urmă cu patru ani s-a înregistrat o premieră deloc agreabilă, când zona nordică a Oceanului Atlantic a fost lovita de un uragan de gradul 5. De-a lungul unui secol, aici s-au dezlănțuit 35 de asemenea fenomene, dar 40% din ele s-au produs numai în ultimii 20 de ani. Intre ele, dezastruosul Katrina, uraganul din 2005 care a ucis peste 1.800 de persoane. In aceste condiții, o întrebare neliniștitoare asupra căreia oamenii de știință se apleacă cu toată responsabilitatea se referă la încălzirea climatică - posibila cauză principală a dezastrelor respective. Supravegheate prin satelit începând cu anii 70, uraganele s-au dovedit a apărea odată cu încălzirea apei oceanelor, ceea ce furnizează mai multă energie distrugătoare. Când se ating 210 la adâncimea de 60 de metri, fenomenul de condensare determină furtunile tropicale. Acestea se transformă în uragane când vântul suflă cu peste 119 km/h. Pentru a atinge categoria 2, vânturile „gonesc” cu 154 km/h, iar categoria 5 înregistrează incredibila viteză de 252 km/h! S A prezice „S-a prezis in prealabil că acțiunea va eșua”. Acest gen de exprimare pleonastică este din nefericire întâlnită la tot pasul. Greșeala este cauzată de cele mai multe ori de neglijență dar uneori și de recunoașterea corectă și completă a sensului cuvintelor respective. „A prezice” înseamnă așa cum menționează dicționarele „A anunța dinainte ce se va întâmpla” iar „prealabil” - „care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale, anticipat”. Se înțelege că tot greșite sunt combinațiile de cuvinte: „a prezis dinainte”, „prezicere anterioară”, „a prezis și a prevăzut”, „a prezis și a profetizat”, „a prezis și a prorocit” și lista ar continua. (7.5.) Va puteai Nr. 1-2 (3234) din 9 ianuarie 2020 C al ei d 03 cop Capul de lup Fără niciun fel de îndoială, strămoșii noștri daci nu și-au ales întâmplător drept animaltotem lupul, dar acest carnasier — pe nedrept considerat o creatură aproape exclusiv agresivă și chiar malefică - nu beneficiază de un interes aparte doar în spațiul nord-dunărean. Din cu totul altă perspectivă, recent, un lup a intrat în atenția oamenilor de știință datorită mai multor caracteristici. In primul rând, pentru că vorbim despre o relicvă veche de 32-40.000 de ani, excelent conservată în solul înghețat al Iakuției, Siberia Orientală, unde se știe că s-au găsit și alte asemenea rămășițe de viață astăzi dispărută, în special resturi de mamuți. Apoi, potrivit paleontologilor ruși și japonezi care studiază cazul, ea reprezintă un unicat, până acum nemaifiind descoperite relicve de lup din Pleistocen (Canis dinus). Nu în ultimul rând, în discuție intră un amănunt neobișnuit: este vorba despre un craniu secționat, restul corpului lipsind, alături de care s-au găsit resturile unui pui. In momentul morții, animalul avea între 2 și 4 ani. Capul, lung de 41,5 centimetri, corespunde cu jumătate din lungimea totală a corpului unui lup din zilele noastre, care are între 66 și 86 cm. O primă concluzie ar fi, așadar, că lupul din Pleistocen era uriaș. Capul descoperit în Siberia conține creierul intact, dinții foarte bine conservați, la fel ca țesuturile și părul neobișnuit de bogat, similar cumva cu blana mamuților găsiți în condiții asemănătoare. Toate acestea, precum și posibilitatea obținerii de probe ADN de foarte bună calitate permit o reconstituire fidelă a evoluției în timp a speciei, prin comparație cu așanumitul lup modern. „Dorim să aflăm când și din ce cauze aceste animale au dispărut, dar și de unde anume vin lupii contemporani, care le-au luat locul acum 20-30.000 de ani” - au declarat cercetătorii. Un port sufocat de vapoare Unul dintre cele mai mari și mai faimoase porturi ale lumii dă în clocot de câțiva ani buni. Sub „asaltul” asociațiilor riverane și al organizațiilor de apărare a mediului, autoritățile Marelui Port Maritim Marsilia (GPMM) se confruntă cu un fenomen mai puțin abordat public, deși el este prezent în întreaga lume: poluarea cauzată de navele ajunse aici. De aceea, părând a fi uitat de legiuitori, transportul maritim va trebui totuși să se orienteze și el, cât mai rapid, către soluții „verzi” de derulare a activităților portuare. Aceasta, pentru că, în prezent, cetatea multimilenară întemeiată de vechii greci este pe cale să fie asfixiată de modemul GPMM. Sub influența mistralului, fumul negru de la vapoare se așterne asupra orașului, fenomen și mai greu de suportat în zilele de caniculă. Anual, circa 3.400 de nave fac escală în Marsilia, între care peste 500 sunt vapoare de croazieră. în 2018, 3 milioane de călători au tranzitat portul, aproape jumătate pe liniile regulate de legătură pentru Corsica și Maghreb. In asemenea condiții, se estimează că în anul 2020 se va depăși pragul de 2 milioane, comparativ cu numai 20.000 în urmă cu 20 de ani. O creștere incredibilă, care a pus în lumină la fel de violent problema poluării. Studii realizate acum trei ani de asociațiile de mediu au relevat o situație halucinantă: 5.000 de particule ultrafine (toxice) în mijlocul aglomerării urbane din centru, față de 60.000 de particule în cartierele rezidențiale din zona portuară. La nivel mondial, transportul maritim este responsabil de 5-10% din emisiile de oxid de sulf și de 17-31% din cele de oxid de azot. Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. ш ш [UNK]и înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 140/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BATRĂNEANUPreședintă GEORGE CUȘNARENCUAdministrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Irina Stoica, Gabriel Tudor, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Irina Stoica Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Station Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont R074BACK 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Bank S.A. - Sucursala Panduri Cont: R024ANCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R. - Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HOAJA, PAUL IOAN, MELANIA CONSTANTTN1U Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia:revistamagazin@yahoo.com Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. .MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul, TIP CART IDEA STUDIO S.R.L. JJ TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATA: