Magazin, ianuarie-iunie 2021 (Anul 64, nr. 1-25)
2021-04-08 / nr. 14
Oameni Cu totul insolită, o recentă descoperire greu de anticipat a oamenilor de știință dă un sens aparte binecunoscutei descrieri umane de „persoană toxică”. ercetâtorii niponi de la Okinawa Institute of Science and Technology Graduate University (OIST) lor de la Universitatea Naționala Australiană au constatat că fundația genetică necesară pentru ca veninul oral să evolueze este prezentă atât la reptile, cât și la mamifere, afirmând că studiul lor arată primele dovezi concrete ale unei legături între glandele veninoase ale șerpilor și glandele salivare ale mamiferelor. Cercetarea indică faptul că, deși oamenii și șoarecii nu sunt veninoși în prezent, genomul nostru are potențial în acest sens, în anumite condiții ecologice, „toxici” Autorul studiului, Agneesh Ва [UNK]а, a descris veninul drept „un cocktail de proteine” folosit de animale pentru a imobiliza și a ucide prada, precum și pentru autoapărare. Pentru cercetare s-au căutat gene care funcționează împreună și interacționează cu gene de venin, folosind glandele de venin de la șarpele habu din Taiwan. Concluzia este că glandele salivare ale mamiferelor și glandele cu venin ale șerpilor au un nucleu funcțional antic. Studiul constituie prima dovadă concretă a unei legături între glandele veninoase ale șerpilor și cele ale mamiferelor. „Mulți oameni de știință au considerat intuitiv că acest lucru este adevărat, dar acum avem prima dovadă solidă, reală pentru teoria conform căreia glandele veninoase au evoluat din glandele salivare timpurii, în timp ce la șerpi a apărut un dezechilibru, ei încorporând multe toxine diferite în venin, animale precum șopârlele produc venin mai simplu, foarte asemănător cu saliva.” Experimente din anii 1980 au arătat că șoarecii masculi produc în salivă compuși care devin foarte toxici atunci când sunt injectați la șobolani. Dacă, în anumite condiții ecologice, șoarecii care produc mai multe proteine toxice în saliva lor au un succes reproductiv mai bun, atunci în câteva mii de ani, am putea întâlni șoareci veninoși. Dr. Ва [UNK]а а adăugat că, deși este puțin probabil, dacă ar exista vreodată condițiile ecologice potrivite, oamenii au și ei potențialul de a deveni veninoși. Despre ecranizări în aceste zile când lumea filmului trăiește evenimente dintre cele mai importante, este cât se poate de firesc să se comenteze pe toate canalele de televiziune tot ce este legat de realizările cinematografice din ultimii ani. Odată cu comentariile respective apar însă, din păcate, greșeli nedorite. Nu ne-am ocupa de ele dacă fiecare ar fi „scăpat” vorbitorului doar o singură dată. Sunt firești acest gen de „bâlbâieli”, mai ales într-o transmisie cu o mare încărcătură emoțională. Greșelile respective sunt însă reluate cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună. Una dintre acestea este „ecranizarea filmului”. Dar filmul este el însuși o ecranizare. Ecranizate sunt cartea, legenda, scenariul respectiv. După ele este realizat filmul. Așadar, pleonasmul este absurd și întru totul curajios. (7.5.) Nr. 14 (3293) din 8 aprilie 2021 Dinamica valurilor Milioanele de oameni care se bucură de vacanțele petrecute pe plaje își încântă privirile cu revărsarea ritmică a valurilor înspumate către țărm, în binecunoscutele unde paralele. Ceea ce se cunoaște mai puțin este faptul că, în larg, valurile nu seamănă deloc cu cele ce se lovesc de țărm. Valurile sunt cauzate de variațiile de temperatură și presiune în atmosferă și nu în mod direct de către vânt. Centrele de joasă presiune (furtuni) și centrele de înaltă presiune (anticicloni) dau naștere mișcărilor de aer a căror fricțiune la suprafața mării formează valuri mici, a căror dimensiune se mărește odată cu creșterea frecării cu apa. Dinamica valului este determinată în primul rând de furtunile care deformează straturile superficiale de apă, astfel că valurile din larg se deplasează în toate direcțiile. Potrivit cercetătorilor, există valuri astfel născute care străbat ulterior peste 4.000 de kilometri, înainte să se spargă de coastele uscatului. La câțiva kilometri de țărm, unele pot păstra încă o mișcare perpendiculară pe linia acestuia, însă când ajung la câteva sute de metri depărtare ele „se reorienteazâ”, luând forma cunoscută de iubitorii litoralului. In apropierea coastelor, adâncimea mării scade treptat, aceasta determinând deturnarea direcției inițiale a valurilor către plajă. Explicația, poate surprinzătoare, este una matematică: pe măsură ce adâncimea apei devine inferioară lungimii undei valului, aceasta din urmă atinge fundul mării și încetinește. Astfel, când valul ajunge oblic față de plajă, partea sa dinspre adâncimea mai mare a apei se deplasează mai rapid decât partea cea mai apropiată de uscat, ceea ce face ca valul să-și schimbe poziționarea până devine paralel cu țărmul. Invers, acolo unde fundul mării coboară brusc, pot fi observate valurile lovind malul din toate direcțiile. Mintea iscoditoare a cercetătorilor științici a ajuns, cum era de așteptat, la aflarea ,^momentului” când focul, acest element vital pentru civilizație, a fost pentru prima dată sub stăpânirea omului. stiux Întreprinderea respectivă pare o utopie perfectă, mai ales dacă ne gândim că focul exista doar în natură, sub forme imposibil de controlat de vreo făptură pământească. Un studiu publicat în revista americană Proceedings of the National Academy of Sciences afirmă că până în prezent antropologii nu se puneau de acord în legătură cu epoca în care strămoșii preistorici au descoperit mijlocul de a produce scântei pentru a aprinde focul cu scopul de a-și încălzi hrana și de a se proteja de frig. Cu toate acestea, s-a ajuns la o determinare vag precisă: indiciile unei astfel de activități au arătat că a avut loc acum un milion de ani, într-o cavernă din Africa de Sud, unde primul om care s-a încălzit lângă un foc aprins chiar de el ar fi fost cel mai vechi strămoș biped al nostru, Homo erectus. Cum de sunt atât de siguri oamenii de știință? Echipa internațională care a realizat cercetarea a găsit fragmente de oase și cenușă provenită de la substanțe vegetale, în grota Wonderwerk. S-a observat că acestea erau grupate pe suprafețe bine delimitate și că nu era vorba despre resturile unui foc natural care să fi devastat grota; prin urmare fusese o vatră, un foc aprins de om. Unele fragmente erau decolorate doar la suprafață, nu carbonizate complet, ceea ce sugerează un foc cu ardere perfect controlată. Această descoperire urcă în timp cu cel puțin 200.000 de ani data stăpânirii pentru prima oară a focului indicată de bucățile de recipiente calcinate descoperite în Israel, datate în urmă cu 700-800.000 de ani în urmă. Stăpânirea focului s-ar putea să fi fost o cotitură majoră în evoluția omului. Î mprinderea forței civilizației Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU fi Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1/40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, cod 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BĂTRÂNEANU Președintă GEORGE CUȘNARENCU Administrator NICUȘOR DINCA -Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Irina Stoica, Gabriel Tudor, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de numai: Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 Б-mail: redactia:revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: ContR074BACK 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Bank S.A. - Sucursala Panduri Conf: R024 BNCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R. - Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BÂTRÂNEANU Președinția Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORIA, PAUL IOAN, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala „Magazin" S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail:7 у redactia.revistamagazin@yahoo.com . '-■■'jm Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declina orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATA: ил ,MAGAZIN” GaBRIeLA NițU, Rodica NIțU J TIPARUl: TIPOART IDEA STUDIO S.R.L. JJ