Magazin, iulie-decembrie 2021 (Anul 64, nr. 26-52)

2021-07-01 / nr. 26

Peștele killi în apele Caraibelor, în cele din jurul Peninsulei Florida, al Americii Centrale și al Americii de Sud, trăiește o specie de pește cu talie redusă, dar care are o particularitate foarte curioasă, unică pentru aceste creaturi acvatice. A­daptat în mod extraordinar habi­tatului din apele deloc prietenoase ale mangrovelor, micul killi populează mlaștinile puțin adânci și fosele pline de materie organică în descompunere, biotopuri pe care puține animale de apă le suportă, putând tolera chiar și niveluri de poluare ridicate, inclusiv pe cele din apele stătătoare. In perioadele de secetă, killi supraviețuieș­te preluând spațiul galeriilor săpate de crabul de vizuină (Cardisoma guanhumi) sau poate să găsească un mediu suficient de umed sub frunzișuri sau sub trunchiuri de copaci. Acest pește are însușirea curioasă de a respira prin piele, astfel că poate supraviețui în condiții defavorabile timp de mai multe ore și chiar mai multe săptămâni. Pe lângă in­credibila sa rezistență, este capabil să vie­țuiască și în medii acvatice cu condiții fizico­­chimice extreme: temperaturi „dezechilibrate”, de la 1­ C la 38oC, apă dulce sau apă de mare, salină. De asemenea, este singura vertebrată cunoscută a avea o reproducere autogamă și hermafrodită, adică să se autofecundeze și să creeze clone ale propriei sale făpturi, aceasta întrucât în condiții naturale întâlnirile dintre masculi și femele sunt rare. Și sub acest as­pect, dezechilibrul este dramatic: masculii re­prezintă abia 5% din populația totală, numărul lor depinzând de temperatura mediului în tim­pul fecundării (raportul înclină în favoarea masculilor sub limita de 20SC). De cealaltă parte, femelele vârstnice devin ceea ce se nu­mește „masculi secundari”, care nu mai sunt capabili să se reproducă. Cercetătorii s-au întrebat cum reușește să supraviețuiască și să se reproducă acești pești atunci când apa seacă; în timpul sezonului ploios, peștii depun icre, puii ajungând rapid la maturitate și depun la rândul lor icre, până când bălțile încep să sece, iar toți peștii mor. Icrele îngropate în pământ reprezintă întreaga populație supraviețuitoare care re­zis­­tă pe parcursul sezonului uscat până la următorul sezon ploios când peștii ies din ouă și ciclul este reluat. Specii de pești killi sunt capabile să întâr­zie eclozarea cu mai multe zile, săptămâni sau chiar luni. Killi de mangrove își petrec aproape toată viața în pădurile de mangrove, în mici bălți, în noroi sau pe ramurile copaci­lor respirând prin piele. Scoși din apă, aceștia pot supraviețui până la 66 de zile, folosind tehnica sărituri cu ajutorul cozii pentru a se deplasa sau pentru a vâna în habitatul în care trăiesc. ''Despre emoții' Câteva persoane din lumea noastră mondenă au ținut cu orice chip să ne spună cât au fost de emoționate într-un moment sau altul. Toate au declarat că s-au simțit foarte „exciting”, cu­vântul devenind, ca să zicem așa, foarte la modă în ultimul timp. Dat fiind că emisiunile respec­tive se adresau unei categorii largi de spectatori și ascultători, ne în­trebăm dacă toți au înțeles ce au vrut să spună vorbitorii?! Sau poa­te că au înțeles din context, dar în acest caz ne întrebăm dacă nu era mai simplu să preferăm termenul românesc. Dacă ar fi spus că s-au simțit pur și simplu „emoționate” nu ar fi impresionat la fel publicul? Se pare însă că limba ro­mână le-ar fi știrbit simțitor aura de persoane „subțiri” și „cultivate”, care nu se pot emoționa decât în limba lui Nr. 26 (3305) din 1 iulie 2021 „Atracția” cimpanzeilor pentru muzică Cimpanzeii sunt capabili să sim­tă și să se miște pe ritmul muzicii, conform unui studiu realizat în Japonia, arată Press Association. Oamenii de știință au descoperit că atunci când aud muzică cimpanzeii sunt capabili să efectueze mișcări ritmice, balansare, bătut din palme, atingerea piciorului. Urmând în mod clar direcția te­oriei evoluționiste, cercetătorii sus­țin că informațiile privind această predispoziție a maimuțelor mari pentru muzică ar putea contribui la înțelegerea modului în care oame­nii au ajuns să aprecieze melodiile. Dr. Yuko Hattori și prof. Masaki Tomonaga, de la Universitatea Kyoto, din Japonia, au studiat șapte cim­panzei expuși timp de șase zile la șase compoziții pentru pian de câte două minute. Cercetătorii au descoperit că, în timp ce ascultau muzica, cimpan­zeii și-au legănat corpurile, au dat din cap, iar uneori au bătut din pal­me și și-au atins picioarele. De asemenea, masculii erau mai dispuși să răspundă la melodii, fiind mai vo­cali și balansându-se ritmic pe durate mai mari de timp, în comparație cu exemplarele femele. „La om, ascultarea muzicii in­duce mișcări ritmice, ceea ce suge­rează o legătură strânsă între zonele auditive și cele motorii din creier. Aceste rezultate sugerează că pre­misele pentru muzică și dans sunt adânc înrădăcinate și au fost pre­zente la strămoșul comun al oame­nilor și cimpanzeilor, cu aproxima­tiv șase milioane de ani în urmă”, au notat autorii studiului. într-un studiu separat, o echipă de oameni de știință americani a des­coperit că cimpanzeii fac schimb de unelte și își învață semenii noi abi­lități, spre a putea îndeplini sarcini complexe pentru obținerea hranei. Potrivit cercetătorilor americani, această capacitate de schimb de unelte și abilități dovedită de cim­panzei este similară cu cea prezen­tă la oameni. A­ctualele realizări științifice și tehnice ajung deseori să spul­bere înclusiv barierele tem­porale și teorii multiseculare considerate de neclintit. Ne puteam imagina în urmă cu câteva zeci de ani - altfel decât într-un eventual sce­nariu science-fiction - că vocea unui om dispărut cu mii de ani în urmă poate fi „auzită” astăzi? Ei bine, oamenii de știință au folosit un tract vocal imprimat 3D pentru a re­crea sunetul vocii unui asemenea stră­moș. Acum mai bine de 3.000 de ani, în Egiptul antic trăia un preot pe nume Nesyamun, care își înălța incantația zil­nică dedicată zeilor, la celebrul templu din Karnak, în Teba. Când Nesyamun a murit în anul 1069 î.Hr., vocea sa a tăcut, dar inscripțiile ca­re acopereau corpul mumificat mențio­nau că dorința sa exprimată pe patul de moarte era să poată vorbi în viața de apoi, astfel încât zeii judecății de pe urmă să-i permită intrarea în eter­nitate. într-un anume mod, oamenii de știință britanici de la Muzeul Leeds City și-au îndeplinit recent dorința lui Nesyamun, recreând sunetul vocii sale prin intermediul unei versiuni 3D a trac­­tului său vocal. Echipa de cercetători a transportat mumia la Infirmeria Generală din Leeds, pentru a fi supusă unei tomografii com­puterizate (CT), care a confirmat că o parte semnificativă a structurii laringelui lui Nesyamun (numită în mod obișnuit „caseta vocală”) și gâtul au rămas intac­te. Din imaginile CT, cercetătorii au reu­șit să măsoare forma tractului vocal al mumiei, să realizeze reconstrucția digi­tală a căilor respiratorii pe baza acestor măsurători și apoi să o reproducă prin imprimarea 3D. S-a conectat apoi mode­lul la un laringe și difuzor electronic, astfel încât vocea lui Nesyaman să poată fi sintetizată. Rezultatul a fost un singur sunet, asemănător unei vocale și similar cu vocalele auzite în cuvintele în engle­ză bad și bed („pat” și „rău”). Studiul notează că „această emisie acustică este a sunetului unic pentru for­ma existentă a tractului vocal; nu oferă o bază pentru sintetizarea vorbirii în curs de desfășurare. Pentru aceasta ar fi nevo­ie de cunoașterea articulațiilor relevante ale tractului vocal, fonetică și sincroni­zare - tipare ale limbajului său utilizat acum trei milenii.” Și, să nu uităm că vechii egipteni aveau credința funda­mentală că a pronunța „numele morților înseamnă a-i face să trăiască din nou”. Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU „Vocea” unei mumii egiptene Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, cod 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BĂTRÂNEANU Președintă GEORGE CUȘNARENCU Administrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Irina Stoica, Gabriel Tudor, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia:revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont­R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LC) Unicredit Bank S.A. - Sucursala Panduri Cont: R024 BNCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R.-Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președinta a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORJA, PAVLIOAN, MEI .ANI­A Constantini­. Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala,Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia,revistamagazin@ yahoo.com­­­•V ♦ Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATA: 6­­ (( „MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu TiParul: TIP0ART IDEA STUDIO S Z țJ

Next