Mine Petrol Gaze 1989 (Anul 40, nr. 1-12)
1989-12-01 / nr. 12
Recenzie Prof. dr. doc. ing. Bujor Almásán. Zăcăminte minerale: exploatare-valorificare. Ed. Tehnică, București, 1989 Anul acesta, a apărut la Editura Tehnică București lucrarea prof. dr. doc. ing. Bujor Almásán Zăcăminte minerale : exploatare-valorificare, cuprinzind 303 pagini şi fiind structurată in opt capitole. Lucrarea «cuprinde o tematică largă, de la cercetarea geologică pină la economia substanţelor minerale utile, permiţind specialiştilor cărora li se adresează să-şi facă o imagine clară asupra extragerii şi valorificării acestora. în capitolul I se face un scurt istoric al industriei extractive din România, se prezintă situaţia actuală a producţiei, nivelul tehnic actual al industriei extractive, orientări şi soluţii privind asigurarea materiilor prime minerale. Capitolele II şi III tratează probleme legate de exploatarea propriu-zisă a substanţelor minerale utile în subteran şi la suprafaţă, cu referiri la metodele de deschidere, lucrările de pregătire, metode de exploatare in subteran şi la suprafaţă, atit pentru cărbune, cit şi pentru minereuri. Capitolul IV prezintă probleme legate de prepararea substanţelor minerale utile, punind accent pe fluxurile tehnologice aplicate in România, pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor. Capitolul V se referă la extracţia metalurgică. Plecind de la principiile fundamentale ale proceselor aplicate in metalurgia extractivă, se analizează succint procesele pirometalurgice, hidrometalurgice şi tendinţele in industria metalurgică. Se continuă cu descrierea tehnologiilor metalurgice pentru principalele metale : fier, aluminiu, cupru, zinc. Capitolul VI intitulat Exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de substanţe minerale solide utile din România analizează : exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de cărbune, antracit, huilă şi a zăcămintelor de şisturi bituminoase; exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de minereuri de fier, mangan, bauxită ; exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de minereuri neferoase (complexe şi cuprifere; exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de minereuri radioactive rare şi disperse; exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de minereuri nemetalifere (zăcăminte de sare gemă, săruri de potasiu, sulf, calcar, argilă refractară, roci caolinizate şi mică). în legătură cu exploatarea zăcămintelor de combustibili minerali, autorul pune în evidenţă principalele probleme legate de valorificarea acestora, făcind unele aprecieri documentate asupra balanţei şi a resurselor energetice din România, precum şi a problemelor specifice legate de valorificarea cărbunilor superiori şi inferiori din ţara noastră. Capitolul VII tratează metodele speciale de exploatare în funcţie de natura substanţelor minerale respective. Pentru zăcămintele de sulf se tratează metoda de exploatare prin sonde cu ajutorul procedeului frasch, arătindu-se principiul de lucru, condiţiile de aplicare şi posibilităţile de extindere a metodei respective. De asemenea, se descriu exploatarea marină prin leşiere, rhimico-nucleară, activitatea bacteriană, metodele de recuperare a metalului in soluţie, evidenţiind tendinţele şi perspectivele in acest domeniu. Un spaţiu corespunzător se acordă gazificării subterane a cărbunilor, prezentind metodele respective, în încheierea capitolului se tratează exploatarea zăcămintelor sub construcţii şi cursuri de ape, precum şi exploatarea petrolului prin metode miniere. Capitolul VIII prezintă probleme legate de economia minerală mondială şi de marketing. Folosind ultimele date publicate, autorul prezintă, la zi, consumul şi producţia minerală mondială, repartiţia geografică a producţiei minerale, unele probleme legate de comerţul mondial de substanţe minerale utile şi tendinţele actuale în consumul şi aprovizionarea cu energie. După expunerea problemelor legate de conjunctura pe plan mondial se prezintă resursele minerale utile miniere pe plan mondial, perspectivele de valorificare şi asigurarea cu substanţe minerale utile. Expunerea clară şi materialul grafic ce însoţeşte textul permit o abordare uşoară, din partea specialiştilor, a problemelor esenţiale din diferite domenii: cercetare geologică, exploatare, preparare etc., creind, totodată, posibilitatea aprofundării problemelor prezentate. Lucrarea permite, in acelaşi timp, examinarea problemelor de ordin tehnic, conjugate strins cu cele economice, respectiv de economie minerală, atât pe plan naţional, cit şi pe plan mondial. Prof. univ. Aron Гора Din istoria petrolului românesc Scurt istoric al forajului petrolier românesc Pină la Unirea Principatelor Române exploatarea petrolului românesc nu a depăşit stadiul puţurilor petroliere. Domnitorul Al. I. Cuza a arătat un interes deosebit pentru promovarea industriei, inţelegînd şi însemnătatea ramurii petrolului in cadrul acesteia. „Avuţia în petroleu a României — nota francezul R. Francault — este incalculabilă” şi tot el aprecia că, dacă exploatarea petrolului s-ar proporţiona tehnic cu potenţialul zăcămintelor, Principatele Române ar acoperi singure necesarul de produse petroliere al Întregii Europe. Aşadar, ceea ce lipsea era o tehnică adecvată, respectiv forajul propriu-zis. Prima menţiune despre intenţia de a fora In România datează din 1860, cind Grigore Cantacuzino işi propunea să utilizeze „instrumentul sonde” (cf. Arhivele Statului, Bucureşti, Ac. noi, CCC/110, la Constantin M. Boncu, Contribuţii la istoria petrolului românesc, Ed. Acad. R.S.R. Bucureşti, 1971, p. 162). Nu se mai ştie insă dacă şi-a tradus planul in realitate. Nici întreprinzătorul francez Olivier de Lalande, care a obţinut pe baza rezoluţiei domnitorului Al. I. Cuza si cu aprobarea Consiliului de Miniştri dreptul de a exploata MINE PETROL ŞI GAZE * 40 * 1989 * Nr. 12 petrol pe moşia Ocna (jud. Bacău), Incepind lucrările de la 1 septembrie 1864, nu a folosit pină la urmă sondajul mecanic, după cum nici urmaşul său, Gabriel Solovy, deşi adusese in portul Galaţi personal şi materiale. Totuşi, anul 1864 rămîne anul primelor sondaje in România, anume la Ţintea, Beci şi Moreni, efectuate cu prima societate cu capital străin din Muntenia, „Valachia Petroleum Company”, înfiinţată în acelaşi an şi condusă de Jackson Braun, fost director al Băncii Otomane din Ţara Românească (cf. M. Pizanty, Industria petrolului in România, Bucureşti, 1909, p. 69; Istoria României, vol. IV, Bucureşti, 1964, p. 196, la: I. M. Boncu, o.c., p. 163). în anii 1868 — 1869, sondajele au fost continuate de acelaşi bancher, care a lichidat societatea „V.P.C.”, infiinţind o alta, denumită „Jackson Braun et a.”, cu considerabilul capital de 7 000 000 Iei, care a cumpărat terenuri petrolifere foarte bogate la Băicoi, Ţintea, Doftana, Scorţeni, Buştenari etc. în anul 1879 s-au instalat trei sonde de tip pensilvan la Sărata, de către întreprinzătorul român Grigore Monteoru. în acelaşi an „Compania Suchard” din Viena a săpat 5 sonde la Moreni şi Colibaşi, atingînd adîncimea de 260 m, fără rezultat. Sondaje a efectuat în anul 1880 şi firma engleză „Thois Comp.” 603