Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)

1909-10-04 / nr. 28

ANUL L—«b*18. BAN Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu S. la ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „­ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii 50*/«/AI­SCAR ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL ABONAMENTE D-rul M.­­Manicatide „Opinia“ consacra d l­ui Dr. M. Manicadide cite­va tludiuil în totul contrarii celora ce consacra noului prefect de județ. Pentru „Opinia“ d. Dr. Manicatidi este un simplu profesor universitar, un simplu me­dic cu clientela, iar în politică „un novice, absolut necunoscut, prin nimic relevat“, și ca atare un can­didat care n'are șansă de a întruni simpatiile alegatorilor, după cum n’a avut șansa--adauga „Opinia“— sa Întrunească In jurul numelui sau simpatiile fruntașilor liberali din lo­calitate. E foarte curioasa contrazicerea „Opiniei“ de la o colona la alta, de la un articol la altul. Intr’o prima colona „Opinia“ crede ca un „necunoscut, un novice, prin „nimic relevat in politică dis­tins însă în cariera sţ», gst o achi­­ziţiune de valoare pentru un partid, tur om id. Aptitudini ideale pentru o fiincţiune publică , iar în a doua colona ^piași crede ca „un necunoscut, un novice, prin nit­ic relevat in politicău k*ț $țlț âeligțÎS jfl vâpiera sa/ ipcețea^ă fle â țflâj fi b achi^ițiune­­le ya­­jpcțre neutru fin parljd^ un ppi cp aptitudini ideale pentru viața po­litica. Contrazicerea „Opiniei“ e fireas­­„novicele“ nu sta amic al caz „no? ca. In primul caz cu nimic în cale v-« •­­s\.. • ■ * ^­unui „vytniei“ , în al doilea vicele“ Manicatidi V£ţ sta țfi vre­ unfii atprc al „Opiniei* sa zi­­eqi, de pilda, in calea d-lui Q.­ascar, candidatul probabil al ța* chiștilor la col. II lea cte SeuEtț. JS­u e pentru prifiiîţ­­aţA ca „Opinia“ ar­gumentează In doua cazuri analoage in chipuri deosebite, după interesul ce are angajat în cauză. Dar, ce Înţelege oare „Opinia“ prin cuvintele: un necunoscut, un novice, prin nimic relevat in po­litical* De­sigur „Opinia,“ E­­wi»­nentul organ al politicianismului, aifi poate considera ca „necunos­cuţi“, ca „novocis­m politica, de cit pe cei cari nu s‘au relevat în viaţa politică prin o activitate elec­torala. Fireşte D-rul M. Maureatidi este un necunoscut în politică, pen­tru că „Opinia" nu­­ ştie a fi figu­rat In vre-o organizare electorala, In vre-un corniţei electoral, In vre­­o întrunire pe despărţiri etc. Şi fi­reşte, din acelaş motiv, un C.c. Cos­­tachi Chirila, fost deputat, un Ce. Manolachi Buzne, că,şi, fost deputat, un d. Crîstea­­- Cristea, iarăşi fost deputat, sunt oameni iluştri în po­litica, mari barbaţi de stat, cu drep­turi nediscutate şi nediscutabile in incinta Adunărei deputaţilor sau a Senatului, pentru că ştiu să con­ducă căprarii­e electorale, „să calce alegătorul*- cum se zice In limba­jul electorilor—sau să-l smomească, cum ar spune d. Spiridon Irimescu. Poate d-rul Manic­atid,e sa scrie în reviste ştiinţifice sau în ziare politice, on cîte articole de igienă socială, cari interesează direct su­ferinţele şi necesitatea populaţiunei noastre, pentru „Opinia“ aceasta nu Insamnă activitate politica. A­­ceasta însamnă numai „preocupare sociala“; or cine face politica nu trebue să aibă asemene preocupări. Pentru „Opinia“ a face politică în­­samnă, a înjura la gazetă, a şti să faci pointaje, a şti să faci gheşef­­turi pe la administraţiunile publice. Daca nu faci de toate aceste ră­­niri „necunoscut“, „uu novit nimic relevat în politica", „prin Poate d-rul Manicatide să feste ori­cit şi-ar manifesta mentele sale naţionale în toate îm­prejurările ; poate să fie chiar pre­şedinte al unei ligi culturale, de u­­nitate culturală a întreg neamului romînesc —aceasta nu însamnă ac­tivitate politica, ci numai activitate naţionalista. Or cine se mai con­duce de asemene simţi­minte în po­litica ? E un „novice" acel ce se conduce de asemene simţiminte ; risca sa râm­bna un „necunoscut“ acela care agita ideia naţionala în­­tr’un oraş a cărui populaţiune de mai bine de jumătate, numârâ nu­mai streini; risca „sa nu se rele­­veze“ cu nimic în politică. Un adevă­rat partid politic cum e partidul conservator-democratat, compus din cei m­ai insperienți oameni 'politici, nu­ s’a relevat în acest chip în po­litica. lata' de ce d-rul Manicatide in mentălitat^a „epihiştilor“ nu poate trece de cît ca un necunos­cut/un idexperient, prin wDuic re­levat In poliție^ ' ‘ 1 tfi i^oi^eulul die față, nici iOţmtetul diriguitor, niy.i ^dunaira generată a ytfihfiţifi naţional liberal dip localitate, np s’au întrunit pen­tru a proclama candidatura d-lui dr. Manicatide. Dar ceea ce este cert,­­contrai- te’lor afirm»lo „opinia“ — cand,(R/ura d-lui dr. M. Manicet.ytl( pentru locul ramas va- Păfit la Senat prin moartea mult regretatului dr. C. Bot­ez, este a­­cela care răspunde mai mult sim­­ţimintelor generale din partidul na­­ţional-gberal şi simţimintelor gene­rale ale populaţiunei ieşane, din toate straturile sociale, cu care dr. Manicatide este legat, nu numai prin profesiunea sa, dar şi prin i­­deile şi simţimintele sale, fn de a­­juns de cunoscute din scrierele sale, din conferinţele sale, din acti­vitatea energica şi cinstita ce des­făşoară ca preşedinte al ligei cul­turale. Deşi intrat de curînd în parti­dul naţional liberal, d. dr. M. Ma­nicatide are dreptul la toata aten­ţiunea şi încrederea acestui partid, datorită însuşirilor sale intelectuale, poziţiunei sale sociale, ideilor sale statornice, modestiei şi devotamen­tului sau. In adevar, d-rul M. Ma­nicatide este unul din acei puţini luptători politici, care nu şi-a legat prima manifestare a credinţelor lui de solicitarea sau oferta unei func­ţiuni publice ; este un om de mare abnegaţiune personala, dar un om de mare energie în lupta pentru triumful convingerilor lui, un om fără deşartaciuni şi om care ştie a se scoborî în toate straturile socie­­tăţei. D-rul M. Manicatide în sînul Se­natului va face cinste laşului şi pre­zenţa lui acolo, astăzi mai mult de­cit ori­cînd, este utila—astăzi cind prin competența lui netăgăduită va putea sa contribue la marea refor­ma sanitară, ce va veni în desba­­terile Corpurilor leguitoare în se­siunea viitoare, reformă de la care atîrnă ridicarea fizică și morală a poporului nostru. L A se ceti la Ultima oa­ră interesante telegrame din țară și din străinatate. Multa paucis Motto: Disidenţii s’au în­scris la noi, ca să ’şi dea şi ei obolul lor de muncă în partid. Gh. Ghibănescu Vorbele sună cam frumos, dar nu se potri­vesc de loc cu... principiile disidenţilor tnscrişi In club. După cit ii cunoaştem ei preconizează altă... doctrina . Nu prea da Ceonu Naiman obolul,—dar trea­ba se schimba, când e vorba de... luat obolul. Din acest punct de videre, şi când e vorba de „luate,“ prezicem şi noi o frumoasă activi­tate noilor înscrişi la*democraţi . Vor lua cât vor putea. Dar nu vor putea sâ dea. Motto: Luna Octombrie are In viaţa noastră politică o mare importanţă. Gh. Ghibănescu Aşa-i , însemnată mai cu seamă, din pricină că in acea lună tachiştii îşi string rondurile, se numără şi se pregătesc de luptă. Şi când te gândeşti câ asta se intâmplă tot­­deauna in Qetrihbrie ... şi că ’n Octombrie e to­ tUUUă... şi că toamna se numără bobocii,... Prim­ul-ministru la laşi­ ­este cite­ va zile, intre 6 şi 15 Oc- tomt­rie—vom dă ulterior cţafa intru cit ea nu se cufppşte erntet până acum dl. It. jf. Brătianu, preşedintele sopsiliului (fe miniştri şi şe­ful partidu­lui mlional-Uberal, va sosi în laşi, in a doua capitală a ţării. Această vizită—prima v.~' /, Brătianu nr . ~—aa a d-lui ca prest,r,, cte la alegerea sa '■ al consiliului de miniştri fi al partidului liberal—are o în­semnătate politică îndoită , prin aten­ţiunea particulară ce primul ministru înţălege a da linului, oraşul care a sa­­crificat totul intereselor capitale ale ţă­­rei, prin atenţiunea particulară ce în­ţelege a da partidului liberal din Iaşi —poate cel mai însemnat centru politic al ţarei. Iaşul recunoscător primului ministru va şti să-l prim­ească, desigur, cu cin­stea ce se cuvine a se da numelui său, poziţiunei sale, ideilor şi simţimintelor sale, activităţei rodnice desfăşurată în interesul binelui obştesc, bunelor sale in­­tenţiuni ce ne arată din punctul de pri­vire al intereselor noastre locale. Vizita d-lui Brătianu în Iaşi va fi de­sigur, prilejul concentrărei tuturor forţelor liberale din laşi şi nordul Mol­dovei şi va sădi in sufletele noastre ale tuturora nădejdea reînvierei unor tim­puri mai bune pentru această parte a ţării, atit de­ neglijată pe tărîmul econo­mic, cît şi pe tarimul politic. Venirea primului ministru in Iaşi, este aşteptată cu drag şi cu nerăbdare de toată lumea şi astăzi chiar înainte de realizarea ei, în inimile tuturor nu este de­cit o dorinţă , ca asemenea vi­zete să se facă cit mai dese, pentru că ele sunt manifestările­ netăgăduite ale unui deopotrivă interes ce se poartă tuturor provinciilor ţarei. STT"}“*-; DIN ZBORUL VREMII Cavaleru rege... De­şi foarte tlnăr, Alfons al Spaniei are un trecut destul de bogat în amintiri,—şi mai cu seamă în gesturi cavalereşti „su­perbe de graţie şi de morga“, cum ar spune Rostand despre soldaţii Spanioli, care-şi flutură pălăria pe la portiere de cupeu, lă­­sând să treacă în tabără doamne galante, de­și dușmane, crud acestea cu’n surîs le a­­firmă că trec să-și vadă amantul. ....Fréquemment. Alors je repondais: „je vais voir mon amant“. Aussítót l’Espagnol á l’air le plus féroce Retermait gravement la porte du carosse, D’un gest de Ia main â faire envie au Roi Relevait ies mousquets déjá braqués sur moi, Et superbe de grâee â la fois et de morgue, L’ergot tendu sous la dentelle en tuyau d’orgue, Le feutre au vent pour que la plume palpitât, S'inclinait en disant: „Passez senonta !“ Dar gesturile acelea cavalești ale lui Al­fons,­­contrastează ciudat cu lipsa de gest din afacerea Ferrer ;—şi ceia ce e mai cu­rios e că acelea gesturi ,priveau tot pe a­­narhişti. Aşa, să ştie că tinărului rege al Spaniei, în momentul clnd acesta se întorcea de la catedrală spre palat, tn ziua nunţei sale, i s’a sviclit o bombă anarhistă. Suveranul şi tânăra sa soţie fură uşor ră­­niţi, dar muriră zeefini de oameni. DIRECTOR POLITIC G. G. MAlRZESCll APARE ZILNIC Anunţuri Comerciale Linia/în pagina Il-a .11« Linia'4tt pagina Ill-a 50 ba Lfnţpln pagina IV-a 40 ba =fe= TELEFON 121.4 Yenere şi Madonă Unul din cei mai talentaţi pictori din Bucure­ti, care din modestie vrea să rămîie în umbră, a simbolizat in tabloul de faţă neuitata poezie a lui Mihail Eminescu „Ve­­nere şi Madonă“. Acest tablou 11 reproducem din albumul „Eminescu-Comemorativ“ ce va apare în curind in editura tipografiei „Dacia“, într’un volum elegant, pe hirtie ehro­­mo, cu numeroase eliseie artistica şi cu o matarie clasică referitoare la viaţa şi opera marelui poet al neamului. Se făcură numeroase arestări. Unul dintre arestaţi—cunoscutul anarhist, propuse un alibi ce nu fu de loc crezut, în­tru cit el şi­­ formula In termeni vagi şi re­fuza să indice locul unde se­­găsea in mo­mentul atentatului. Anarhistul ceru atunci să i se acorde o întrevedere cu regele Alfons. Cavalerul rege, o acceptă și se duse la închisoarea unde zăcea ferecat arestatul. Acesta-i spuse că n’a fiputut lua parte la atentat de vreme ce chiar în timpul acela, avea in altă parte o întilnire cu o femee, dar că nu poate spune [aceasta judecători­lor. Ar fi gata însă să spună regelui său — dacă acesta i-ar cere­­şi locul unde se gă­sea şi numele femeei. Cînd regele eşi, se duse la directorul în­­chisorei şi-i afirmă că poate garanta ade­vărul alibiului propus şi că el, regele, e gata să depue chiar înaintea judecătorilor măr­turia sa.­ Se înţelege de la sine­­că instrucţia pri­vitoare la acel acuzat fu suspendată şi a­­cuzatul pus in libertate. Altă dată, pe cînd călătoria in Franţa, i se zvîrli o nouă bombă anarhistă pe cind trecea în trăsură Însoţit de prezidentul Re­­publicei. Se spune că maturul şef al statu­lui francez păli, în vreme ce tînarul a rege spaniol surizind, îl îmbărbăta : „Se’ntîmplă lucruri de-acestea cîte-odată“. Şi iată că astăzi,­­acelaşi rege, dă dovadă de-o lipsă de generozitate şi de cavalerism, care-i dezminte trecutul. Oare acestea n’ar însemna că Alfons al Spaniei în împrejurările curente n’a avut de­plina libertate a voinței sale ? Oare în sufletul său nu tremură nici un fior de părere de rău, cînd se gîndește la nedreptatea executărei Ferrer? Sau poate că trecutul său cavalerism nu era de­cît o înscenare, un soi de poză re­gală sub carte tînfărul spaniol, căuta să-și ascundă mizeriile sufleteşti... Ori cum ar fi, nu se va mai putea spune despre el ca pănă acuma „Cavalerul rege“... Harold Îndrăzneală necugetată Presa conservator democrată a dus şi duce o campanie desnâdâjduit,­ in con­tra votului universal şi mai ales în po­triva băncilor populare. Cum a răsărit această aversiune con­tra băncilor populare nu înţelegem­. Ve­dem Insă ca unele ziare tachiste atacă * 1 • Yr i­* • f v V pe carpişti pe tema că ar susţinea băn­cile populare şi ar combate numai refor­ma votului obştesc. Băncile populare sunt o instituţie eco­nomică de salvare pentru pătura ţără­nească. Ele ca atare nu sunt alcătuiri politice, ci de interes social. Prin urmare nimic curios nu se poa­te găsi in faptul că conservatorii, au destul simţ politic, pentru a sprijini o instituţie naţională, menita a aduce pro­gresul ţarei. Căci la urmă acesta e şi rostul politicei: och­nunea înţeleaptă şi propăşirea neamului. Tachiştii nu fac însă acest lucru, fiind că pentru ei interesele ţărei şi intere­sele partidului sunt două cantităţi ce se resping. Ei nu pot recunoaşte partidului liberal meritul de a fi iniţiatorul şi organizato­rul mişcărei cooperative romîneşti; de aceia combat băncile populare şi com­bat pe conservatorii ce le susţin şi cari n’au înţeles a face din ori­ce chestie de interes comun, o chestie de rivalitate politică. Ne întrebăm noi ce fel de democra­tism,şi nu democratism, ci ce fel de românism e acesta, de a combate o in­stituţie populară, care a scăpat mii de nenorociţi din durerile speculei străine, şi care aşa cum e organizată merge­­cu un avînt crescînd ? Ne înspăimlntă atita lipsă de pudoare la un partid romînesc, care are preten­ţii de guvernare. Aceasta e susţinerea pe faţă a cau­zei străinilor, care întreţine acest par­tid al indiginatelor plătite. La noi in ţară există o problemă de moarte şi de viaţă, o problemă de care atirnă fericirea noastră de mini şi si­guranţa de astă­zi: problema «grav^ N’am dat la timp atenţia cuvenită’ a­­cestei dureri ce frămînta poporul de jos şi vulcanul a făcut îngrozitoare e­­rupţiuni, tocmai pe cind nimeni nu se aşteaptă. Tocmai cînd ministerul de fi­nanţe al lui 1907 se răsfăţa mai ticnit în banchete în farmecul expoziţiei jubi­liare, hoarda flăminzilor de la sate şi-a scuturat lanţurile şi a cerut dreptate. Nu e aşa d-le Tache Ionescu? De atunci se luptă din răsputeri pen­tru alinarea suferinţei ce a chinuit un

Next