Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)
1909-10-04 / nr. 28
ANUL L—«b*18. BAN Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu S. la ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii 50*/«/AISCAR ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL ABONAMENTE D-rul M.Manicatide „Opinia“ consacra d lui Dr. M. Manicadide citeva tludiuil în totul contrarii celora ce consacra noului prefect de județ. Pentru „Opinia“ d. Dr. Manicatidi este un simplu profesor universitar, un simplu medic cu clientela, iar în politică „un novice, absolut necunoscut, prin nimic relevat“, și ca atare un candidat care n'are șansă de a întruni simpatiile alegatorilor, după cum n’a avut șansa--adauga „Opinia“— sa Întrunească In jurul numelui sau simpatiile fruntașilor liberali din localitate. E foarte curioasa contrazicerea „Opiniei“ de la o colona la alta, de la un articol la altul. Intr’o prima colona „Opinia“ crede ca un „necunoscut, un novice, prin „nimic relevat in politică distins însă în cariera sţ», gst o achiziţiune de valoare pentru un partid, tur om id. Aptitudini ideale pentru o fiincţiune publică , iar în a doua colona ^piași crede ca „un necunoscut, un novice, prin nitic relevat in politicău k*ț $țlț âeligțÎS jfl vâpiera sa/ ipcețea^ă fle â țflâj fi b achi^ițiunele yajpcțre neutru fin parljd^ un ppi cp aptitudini ideale pentru viața politica. Contrazicerea „Opiniei“ e fireas„novicele“ nu sta amic al caz „no? ca. In primul caz cu nimic în cale v-« •s\.. • ■ * ^unui „vytniei“ , în al doilea vicele“ Manicatidi V£ţ sta țfi vre unfii atprc al „Opiniei* sa zieqi, de pilda, in calea d-lui Q.ascar, candidatul probabil al ța* chiștilor la col. II lea cte SeuEtț. JSu e pentru prifiiîţaţA ca „Opinia“ argumentează In doua cazuri analoage in chipuri deosebite, după interesul ce are angajat în cauză. Dar, ce Înţelege oare „Opinia“ prin cuvintele: un necunoscut, un novice, prin nimic relevat in political* Desigur „Opinia,“ Ewi»nentul organ al politicianismului, aifi poate considera ca „necunoscuţi“, ca „novocism politica, de cit pe cei cari nu s‘au relevat în viaţa politică prin o activitate electorala. Fireşte D-rul M. Maureatidi este un necunoscut în politică, pentru că „Opinia" nu ştie a fi figurat In vre-o organizare electorala, In vre-un corniţei electoral, In vreo întrunire pe despărţiri etc. Şi fireşte, din acelaş motiv, un C.c. Costachi Chirila, fost deputat, un Ce. Manolachi Buzne, că,şi, fost deputat, un d. Crîstea- Cristea, iarăşi fost deputat, sunt oameni iluştri în politica, mari barbaţi de stat, cu drepturi nediscutate şi nediscutabile in incinta Adunărei deputaţilor sau a Senatului, pentru că ştiu să conducă căprariie electorale, „să calce alegătorul*- cum se zice In limbajul electorilor—sau să-l smomească, cum ar spune d. Spiridon Irimescu. Poate d-rul Manicatid,e sa scrie în reviste ştiinţifice sau în ziare politice, on cîte articole de igienă socială, cari interesează direct suferinţele şi necesitatea populaţiunei noastre, pentru „Opinia“ aceasta nu Insamnă activitate politica. Aceasta însamnă numai „preocupare sociala“; or cine face politica nu trebue să aibă asemene preocupări. Pentru „Opinia“ a face politică însamnă, a înjura la gazetă, a şti să faci pointaje, a şti să faci gheşefturi pe la administraţiunile publice. Daca nu faci de toate aceste răniri „necunoscut“, „uu novit nimic relevat în politica", „prin Poate d-rul Manicatide să feste oricit şi-ar manifesta mentele sale naţionale în toate împrejurările ; poate să fie chiar preşedinte al unei ligi culturale, de unitate culturală a întreg neamului romînesc —aceasta nu însamnă activitate politica, ci numai activitate naţionalista. Or cine se mai conduce de asemene simţiminte în politica ? E un „novice" acel ce se conduce de asemene simţiminte ; risca sa râmbna un „necunoscut“ acela care agita ideia naţionala într’un oraş a cărui populaţiune de mai bine de jumătate, numârâ numai streini; risca „sa nu se releveze“ cu nimic în politică. Un adevărat partid politic cum e partidul conservator-democratat, compus din cei mai insperienți oameni 'politici, nu s’a relevat în acest chip în politica. lata' de ce d-rul Manicatide in mentălitat^a „epihiştilor“ nu poate trece de cît ca un necunoscut/un idexperient, prin wDuic relevat In poliție^ ' ‘ 1 tfi i^oi^eulul die față, nici iOţmtetul diriguitor, niy.i ^dunaira generată a ytfihfiţifi naţional liberal dip localitate, np s’au întrunit pentru a proclama candidatura d-lui dr. Manicatide. Dar ceea ce este cert,contrai- te’lor afirm»lo „opinia“ — cand,(R/ura d-lui dr. M. Manicet.ytl( pentru locul ramas va- Păfit la Senat prin moartea mult regretatului dr. C. Botez, este acela care răspunde mai mult simţimintelor generale din partidul naţional-gberal şi simţimintelor generale ale populaţiunei ieşane, din toate straturile sociale, cu care dr. Manicatide este legat, nu numai prin profesiunea sa, dar şi prin ideile şi simţimintele sale, fn de ajuns de cunoscute din scrierele sale, din conferinţele sale, din activitatea energica şi cinstita ce desfăşoară ca preşedinte al ligei culturale. Deşi intrat de curînd în partidul naţional liberal, d. dr. M. Manicatide are dreptul la toata atenţiunea şi încrederea acestui partid, datorită însuşirilor sale intelectuale, poziţiunei sale sociale, ideilor sale statornice, modestiei şi devotamentului sau. In adevar, d-rul M. Manicatide este unul din acei puţini luptători politici, care nu şi-a legat prima manifestare a credinţelor lui de solicitarea sau oferta unei funcţiuni publice ; este un om de mare abnegaţiune personala, dar un om de mare energie în lupta pentru triumful convingerilor lui, un om fără deşartaciuni şi om care ştie a se scoborî în toate straturile societăţei. D-rul M. Manicatide în sînul Senatului va face cinste laşului şi prezenţa lui acolo, astăzi mai mult decit oricînd, este utila—astăzi cind prin competența lui netăgăduită va putea sa contribue la marea reforma sanitară, ce va veni în desbaterile Corpurilor leguitoare în sesiunea viitoare, reformă de la care atîrnă ridicarea fizică și morală a poporului nostru. L A se ceti la Ultima oară interesante telegrame din țară și din străinatate. Multa paucis Motto: Disidenţii s’au înscris la noi, ca să ’şi dea şi ei obolul lor de muncă în partid. Gh. Ghibănescu Vorbele sună cam frumos, dar nu se potrivesc de loc cu... principiile disidenţilor tnscrişi In club. După cit ii cunoaştem ei preconizează altă... doctrina . Nu prea da Ceonu Naiman obolul,—dar treaba se schimba, când e vorba de... luat obolul. Din acest punct de videre, şi când e vorba de „luate,“ prezicem şi noi o frumoasă activitate noilor înscrişi la*democraţi . Vor lua cât vor putea. Dar nu vor putea sâ dea. Motto: Luna Octombrie are In viaţa noastră politică o mare importanţă. Gh. Ghibănescu Aşa-i , însemnată mai cu seamă, din pricină că in acea lună tachiştii îşi string rondurile, se numără şi se pregătesc de luptă. Şi când te gândeşti câ asta se intâmplă totdeauna in Qetrihbrie ... şi că ’n Octombrie e to tUUUă... şi că toamna se numără bobocii,... Primul-ministru la laşi este cite va zile, intre 6 şi 15 Oc- tomtrie—vom dă ulterior cţafa intru cit ea nu se cufppşte erntet până acum dl. It. jf. Brătianu, preşedintele sopsiliului (fe miniştri şi şeful partidului mlional-Uberal, va sosi în laşi, in a doua capitală a ţării. Această vizită—prima v.~' /, Brătianu nr . ~—aa a d-lui ca prest,r,, cte la alegerea sa '■ al consiliului de miniştri fi al partidului liberal—are o însemnătate politică îndoită , prin atenţiunea particulară ce primul ministru înţălege a da linului, oraşul care a sacrificat totul intereselor capitale ale ţărei, prin atenţiunea particulară ce înţelege a da partidului liberal din Iaşi —poate cel mai însemnat centru politic al ţarei. Iaşul recunoscător primului ministru va şti să-l primească, desigur, cu cinstea ce se cuvine a se da numelui său, poziţiunei sale, ideilor şi simţimintelor sale, activităţei rodnice desfăşurată în interesul binelui obştesc, bunelor sale intenţiuni ce ne arată din punctul de privire al intereselor noastre locale. Vizita d-lui Brătianu în Iaşi va fi desigur, prilejul concentrărei tuturor forţelor liberale din laşi şi nordul Moldovei şi va sădi in sufletele noastre ale tuturora nădejdea reînvierei unor timpuri mai bune pentru această parte a ţării, atit de neglijată pe tărîmul economic, cît şi pe tarimul politic. Venirea primului ministru in Iaşi, este aşteptată cu drag şi cu nerăbdare de toată lumea şi astăzi chiar înainte de realizarea ei, în inimile tuturor nu este decit o dorinţă , ca asemenea vizete să se facă cit mai dese, pentru că ele sunt manifestările netăgăduite ale unui deopotrivă interes ce se poartă tuturor provinciilor ţarei. STT"}“*-; DIN ZBORUL VREMII Cavaleru rege... Deşi foarte tlnăr, Alfons al Spaniei are un trecut destul de bogat în amintiri,—şi mai cu seamă în gesturi cavalereşti „superbe de graţie şi de morga“, cum ar spune Rostand despre soldaţii Spanioli, care-şi flutură pălăria pe la portiere de cupeu, lăsând să treacă în tabără doamne galante, deși dușmane, crud acestea cu’n surîs le afirmă că trec să-și vadă amantul. ....Fréquemment. Alors je repondais: „je vais voir mon amant“. Aussítót l’Espagnol á l’air le plus féroce Retermait gravement la porte du carosse, D’un gest de Ia main â faire envie au Roi Relevait ies mousquets déjá braqués sur moi, Et superbe de grâee â la fois et de morgue, L’ergot tendu sous la dentelle en tuyau d’orgue, Le feutre au vent pour que la plume palpitât, S'inclinait en disant: „Passez senonta !“ Dar gesturile acelea cavalești ale lui Alfons,contrastează ciudat cu lipsa de gest din afacerea Ferrer ;—şi ceia ce e mai curios e că acelea gesturi ,priveau tot pe anarhişti. Aşa, să ştie că tinărului rege al Spaniei, în momentul clnd acesta se întorcea de la catedrală spre palat, tn ziua nunţei sale, i s’a sviclit o bombă anarhistă. Suveranul şi tânăra sa soţie fură uşor răniţi, dar muriră zeefini de oameni. DIRECTOR POLITIC G. G. MAlRZESCll APARE ZILNIC Anunţuri Comerciale Linia/în pagina Il-a .11« Linia'4tt pagina Ill-a 50 ba Lfnţpln pagina IV-a 40 ba =fe= TELEFON 121.4 Yenere şi Madonă Unul din cei mai talentaţi pictori din Bucureti, care din modestie vrea să rămîie în umbră, a simbolizat in tabloul de faţă neuitata poezie a lui Mihail Eminescu „Venere şi Madonă“. Acest tablou 11 reproducem din albumul „Eminescu-Comemorativ“ ce va apare în curind in editura tipografiei „Dacia“, într’un volum elegant, pe hirtie ehromo, cu numeroase eliseie artistica şi cu o matarie clasică referitoare la viaţa şi opera marelui poet al neamului. Se făcură numeroase arestări. Unul dintre arestaţi—cunoscutul anarhist, propuse un alibi ce nu fu de loc crezut, întru cit el şi formula In termeni vagi şi refuza să indice locul unde segăsea in momentul atentatului. Anarhistul ceru atunci să i se acorde o întrevedere cu regele Alfons. Cavalerul rege, o acceptă și se duse la închisoarea unde zăcea ferecat arestatul. Acesta-i spuse că n’a fiputut lua parte la atentat de vreme ce chiar în timpul acela, avea in altă parte o întilnire cu o femee, dar că nu poate spune [aceasta judecătorilor. Ar fi gata însă să spună regelui său — dacă acesta i-ar cereşi locul unde se găsea şi numele femeei. Cînd regele eşi, se duse la directorul închisorei şi-i afirmă că poate garanta adevărul alibiului propus şi că el, regele, e gata să depue chiar înaintea judecătorilor mărturia sa. Se înţelege de la sinecă instrucţia privitoare la acel acuzat fu suspendată şi acuzatul pus in libertate. Altă dată, pe cînd călătoria in Franţa, i se zvîrli o nouă bombă anarhistă pe cind trecea în trăsură Însoţit de prezidentul Republicei. Se spune că maturul şef al statului francez păli, în vreme ce tînarul a rege spaniol surizind, îl îmbărbăta : „Se’ntîmplă lucruri de-acestea cîte-odată“. Şi iată că astăzi,acelaşi rege, dă dovadă de-o lipsă de generozitate şi de cavalerism, care-i dezminte trecutul. Oare acestea n’ar însemna că Alfons al Spaniei în împrejurările curente n’a avut deplina libertate a voinței sale ? Oare în sufletul său nu tremură nici un fior de părere de rău, cînd se gîndește la nedreptatea executărei Ferrer? Sau poate că trecutul său cavalerism nu era decît o înscenare, un soi de poză regală sub carte tînfărul spaniol, căuta să-și ascundă mizeriile sufleteşti... Ori cum ar fi, nu se va mai putea spune despre el ca pănă acuma „Cavalerul rege“... Harold Îndrăzneală necugetată Presa conservator democrată a dus şi duce o campanie desnâdâjduit, in contra votului universal şi mai ales în potriva băncilor populare. Cum a răsărit această aversiune contra băncilor populare nu înţelegem. Vedem Insă ca unele ziare tachiste atacă * 1 • Yr i* • f v V pe carpişti pe tema că ar susţinea băncile populare şi ar combate numai reforma votului obştesc. Băncile populare sunt o instituţie economică de salvare pentru pătura ţărănească. Ele ca atare nu sunt alcătuiri politice, ci de interes social. Prin urmare nimic curios nu se poate găsi in faptul că conservatorii, au destul simţ politic, pentru a sprijini o instituţie naţională, menita a aduce progresul ţarei. Căci la urmă acesta e şi rostul politicei: ochnunea înţeleaptă şi propăşirea neamului. Tachiştii nu fac însă acest lucru, fiind că pentru ei interesele ţărei şi interesele partidului sunt două cantităţi ce se resping. Ei nu pot recunoaşte partidului liberal meritul de a fi iniţiatorul şi organizatorul mişcărei cooperative romîneşti; de aceia combat băncile populare şi combat pe conservatorii ce le susţin şi cari n’au înţeles a face din orice chestie de interes comun, o chestie de rivalitate politică. Ne întrebăm noi ce fel de democratism,şi nu democratism, ci ce fel de românism e acesta, de a combate o instituţie populară, care a scăpat mii de nenorociţi din durerile speculei străine, şi care aşa cum e organizată mergecu un avînt crescînd ? Ne înspăimlntă atita lipsă de pudoare la un partid romînesc, care are pretenţii de guvernare. Aceasta e susţinerea pe faţă a cauzei străinilor, care întreţine acest partid al indiginatelor plătite. La noi in ţară există o problemă de moarte şi de viaţă, o problemă de care atirnă fericirea noastră de mini şi siguranţa de astăzi: problema «grav^ N’am dat la timp atenţia cuvenită’ acestei dureri ce frămînta poporul de jos şi vulcanul a făcut îngrozitoare erupţiuni, tocmai pe cind nimeni nu se aşteaptă. Tocmai cînd ministerul de finanţe al lui 1907 se răsfăţa mai ticnit în banchete în farmecul expoziţiei jubiliare, hoarda flăminzilor de la sate şi-a scuturat lanţurile şi a cerut dreptate. Nu e aşa d-le Tache Ionescu? De atunci se luptă din răsputeri pentru alinarea suferinţei ce a chinuit un