Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)
1909-10-02 / nr. 26
ANUL I.—No 26. ramHiMpn BANI ' , Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABONAJUSSTI: In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învâţătorii 50% sm ZIAR NATIO Politica echivocului nestatorniciei Multe păcate grele apasă conştiinţa politicei ce se face la noi. Unul^din aceste simptome de decădere politica a fost analizat In studiul ce s'a făcut în ziarul nostru asupra^lachismului, sub forma lui de grupare pur electorala, fârâ scrupule si tara idei. O alta ruşine e acea a politicianismului echivoc, ascuns şi făţarnic, pe care 11 fac unii oameni, numai din scopul de a profita din doua pârţi. E cazul dezidenţilor liberali de la noi, cam de mult erau tachişti şi totuşi aveau pretenţii în partidul liberal. Nu înţelegem de loc acest mod de a face politica. A te ocupa de afacerile publice, înseamnă a avea o dorinţa spre bine de realizat, a urmări un ideal obştesc şi a te face cunoscut prin puterea de munca de care eşti capabil. Alţii însă înţeleg prin politica, felul eficace prin care poţi parveni, felul prin care poţi profita în mod material în dauna averii publice şi spre ruşinea şi abrutizarea propriei tale conştiinţi. Acesta este idealul celor pe cari d. Badarau Ii cultiva şi cu numele cărora îşi măreşte catastiful membrilor de club. Nici vorba că aceasta este o stare morbida a politicei noastre. Sa nu ni se răspundă la aceasta, ca în cadrul acestei decadenţe Intră acea mulţime de funcţionari, cari din nevoile gurei, fac politica după timp şi împrejurări, după cum se porunceşte un stapin sau altul al zilei, numai pentru a-şi asigura leafa lunară. Nu, aceştia nu fac politica, n’o înţeleg şi n’o pot face. Nu toata lumea poate face politica. Slut însă o speţa anumita de politiciani de aceştia de contrabanda, oameni cari fac galagie în cluburi, cari au pretenţii a se pronunţa definitiv în chestiunile importante la ordinea zilei, cari fac pe mentorii şi neobosiţii în orice mişcare ; şi cari totuşi n’au nici un crez sincer şi închegat, nici o convingere şi nici o capacitate şi ce e mai mult nici un scrupul în acţiunea lor. Aceştia se cred destul de inteligenţi pentru a prosti pe toata lumea. In ţaţa slut prietinii unui partid, în dos slut spionii celuilalt. Cine va fi acel care să aprobe o asemenea purtare meschina, cine poate încuraja o asemenea viciositate morala ! Insa un proverb spune ca : „Ulciorul nu merge de multe ori la apa“ si acestora, ca tuturor nestatornicilor, li se sparge la limp ulciorul. Şi cauza acestui viţiu al politicei noastre, îi găsim noi In sistemul electoral. Aceşti cavaleri ai nestatorniciei şi echivocului, îşi învîrtesc cu succes operaţiile, fiind ca se simt tari în alegeri. In colegiul I de deputaţi,de pildă ai 2—300 alegători fiecare e cu familie, cu socru, cu gineri şi reprezintă un numar oarecare de voturi In acest colegiu. Majoritatea alegătorilor e de 100- 150, din care trei părţi sa zicem ca slat sinceri, iar un sfert formează această pătură fluctuanta a dezidenţilor de ocazie. Electorii îi cultiva în mod abil şi foarte curtenitor, fiind ca ei înseamnă izbînda, şi iată de ce se cred interesanţi şi de ce perpetuiaza un rău ruşinos pentru politica noastră. Niciodata nu-i vei putea distruge prin propagarea teoretică a asanarei de moravuri. Nu, caracterile se şi nasc, nu se formează. Va trebui în alt mod să pui în stare de indisponibilitate, de neputinţă de a lucra. Pentru aceasta se cere numai radicala modificare a sistemului electoral. Se cere să le smulgem din mină apanajul favorizării de care se bucură în alegeri şi atunci i-ai distrus. Ceata ambiţioşilor şi a celor fără caracter va putea să ne fie atunci adversara, va fi spre mîndria noastră. D. Multa paucis Motto : „...şi fiindcă, politica, in ţară la noi, ie falsă ca amorul, azi clocoteşte şi miine unghiaţă, etc. Când Cconu Naiman perceptor, Fu dat de Cconu—Alecu—afara Orice fioruri de amor Cred că ’ntre dânşii Îngheţară Şi-acum la club când se pupară Li s’a reîncălzit fiorul... Ce vreţi: „Politica la ţară La noi, e falsă ca amorul.“ „Opinia“ Motto: Politica e şi un balon ici te Înalţă, ici te coboară. Tot „Opinia“ Orice politică există. E un balon măreţ, nu glumă,Dară politica Tachistă E un balon... de spumă. Motto: „Cată să înece amarul la zeflemele care de demult au dat faliment.“ Tot „Opinia“ Nu prea se poate spune la limba rominiască: „Zeflemelele dau faliment“. Contrarul ar fi mai acceptabil :sunt mulţi faliţi in jurul Opiniei’ cari încearcă să ne dea zeflemele. Drept logic corolar am putea formula următorul silogism : Zeflemelele fac faliment. Coca Miclescu şi Fraţii Costiner au făcut faliment. Deci, Coca Miclescu şi Fraţii Costinei sunt nişte... zeflemele. Cric-Crac SERBĂRILE DIN SIBIU Alaltăeri au început la Sibiu serbările organizate de românii din Transilvania, care formează asociaţia pentru literatura şi cultura poporului romînesc din ţinuturile Ardealului şi ale ţarei Ungureşti. Serbarea fraţilor noştri de dincolo, este serbarea noastră proprie : lupta lor sfintă pentru o cauză dreaptă, cum e marea cauză naţională a neamului nostru, este şi lupta noastră, năzuinţa noastră spre idealul cel mai măreţ, acela al unirei tuturor romînilor. Dar serbările din Sibiu nu au numai caracterul pur naţional. Ele au in primul loc şi o însemnătate culturală, căci asociaţia de acolo are menirea de a ridica la o înălţime frumoasă, literatura românească şi la ridicarea nivelului cultural al neamului românesc. Aceste serbări ale fraţilor noştri din Transivania insamnă deci o pagină însemnată în istoria naţională şi culturală a Rominiei. Frumuseţa şi mai cu seamă insămnătatea serbărilor din Sibiu, o constatăm prin faptul că acolo, în acel oraş care e un principal centru de sentimente şi aspiraţiuni romîneşti, s’au adunat rominii din toate colţurile Transilvaniei, pentru a asculta casele cuvintări ale conducătorilor mişcărei culturale şi naţionale din Translvania. In cuvîntarea sa doctorul Miron Cristea, asesor consistorial, a arătat după principiile evanghelice că datoria neamului nostru e ca să-şi apere limba strămoşească şi să contribue astfel la întărirea culturei naţionale. Un popor ce nu-şi respectează limba sa, e nevrednic de înaintaşii săi, ne cinsteşte umbra strămoşilor săi şi necinsteşte legile sfinte al lui Dumnezeu. Admirabila cuvintare a eminentului orator eclesiastic a produs o adâncă impresie asupra publicului din vasta catedrală. Cunoscutul scriitor Agîrbiceanu colaborator al „ Vieţii Româneşti“ — după cum am anunţat de ieri—a desvoltat o conferinţă de actualitate—in ceea ce priveşte situaţia rominilor din Transilvania— făind aluzii la acei romini a căror activitate, politică sau culturală, e In dauna intereselor româneşti, poetul Octavian Goga a exprimat un salut frăţesc oaspeţilor veniţi din ţară’, a fost un moment de adevărată apoteoză a sentimentelor şi aspiraţiunilor întregului neam românesc. La serbările din Sibiu participă cu sufletul şi cu gîndul întreaga suflare românească care urmăreşte cu toată dragostea activitatea naţională a fraţilor transilvăneni. iaşii în trecut şi prezent Iaşii, oraşul căruia i se spune dintr’o mîndrâ obişnuinţă batrina cetate a Moldovei, este astâzi un centru in mare parte Înstrăinat. E înstrăinat Iaşii din punct de vedere al comerţului şi industriei naţionale, ai pietuţei ce ar trebui să o aibă pentru vechile sale moşteniri, al recunoştinţei ce o datoreşte oamenilor săi , e înstrăinat in sfirşit din privinţa recunoştinţei omeneşti ce trebue să domneasca intr’o veche cetate domnească, între zidurile căreia s a făurit un trecut istoric şi trebue să răsară un viitor mai bun. Mai mult inca, oraşul Iaşi e Înstrăinat şi din punctul de vedere al mersului poporaţiei ; aşa după ultima statistică din 1608 s’au născut aci 1308 creştini şi au murit 1384, deci o diferenţă ui minus de 76 ; pe cînd poporaţia tineiască a avut 984 nâscuţi şi numai 585 morţi deci o diferenţa io plus de 399. Vru sa zică laşii nu mai uneşte din puterile sale, ci din surplusul de la ţară şi din alte părţi, căci daca ar merge progresia după cum am arătat-o,in 50 ani n’am mai raminea în Iaşi picior de romiu. O singură virtute păstrează însă acest balcin oraş moldovenesc, păstrează acea scinteie divină care inspiră pe om în cucerirea vremilor ; cu toata înstrăinarea sa, Iaşii rănite salaşul ideilor mari cari au regenerat acest neam. In atmosfera lui se desvultă încă prielnic avinlui spre biruinţă, ca sub inspiraţia unui spirit dumnezeesc ce ne protegueşte. Trupul Iaşilor e biciuit de viului sâcelos al instrainărei, sufletul său rămîne insă mare in scheletul acesta de mucenic. Vechea noastră cetate e un adevăr veche şi ar fi bine să amintim la treacăt ce a fost în trecut, ca să ştim ce trebue să fie. Despre Iaşi ne vorbeşte un document interesant din 1907 din vremea lui Alexandru cel Bun , în care ni se spune că acest oraş era localitate însemnată de vamă. Pe atunci se vamuiau mărfurile in toate centrele importante din ţară. Vra să zică de la început importanţa Iaşilor a fost de oraş comercial, ca centru de tranzit pe drumul ce unea Polonia cu Marea Neagră. Elementele din care se compunea oraşul, erau de sigur mai mult rurale. Aşa scriitorul Baudinus ne spune că pe la 1646 vizitind Iaşii, i-a apărut de departe ca o nouă Roma, aşezat pe maiestoasele şi fermecătoarele sale coline, dar înlăuntru n’a găsit de cit cocioabe de lur. Pe la 1647 Iaşii iea o desvoltare mai mare, pe vremea lui Vasile Lupu. Atunei se fac lucrări de artă cu care ne fălim şi azi, ca biserica Trei-Erarhi, Golia etc. In acea vreme evreii nu erau in Iaşi, căci ei apar in ţară mai tirziu; primul document ce ne vorbeşte de un evreu fiind din 1657. Pe la 1814 ne spune Nilkinson consul englez, că Iaşii era mult mai frumos ca Bucureştii, mic dar cu clădiri frumoase şie ne zidite. In Iaşi apoi de mult există o activă viaţă industrială, aşa un document din 1688 ne înşiră vre-o 30 negustori romini. Aici am avut apoi fabrici şi şcoli româneşti de meserie. Aşa documentele ne vorbesc în 1670 de o şcoală de ceasornicărie, în 1780 de o moară de oloi, 1790 o fabrică de bere, etc. Tot aici erau breslele meseriaşilor ad .-. i:- —.aga. mgam"------ VINERI 2 OCTOMBRIE (15 OCT.) 1S09 •25 mm. mirabil organizate, cari întreţineau bisericile. Aşa str. Spiridon a fost zidită cu ajutorul breslelor Lipscanilor şi Braşovenilor, cari aveau şi epitropia acestei biserici. Era prin urmare aci o clasă de mijloc bine întemeiată Iaşii începe a slăbi în activitatea sa comercială după 1812, cînd fiind încorporată Basarabia Rusiei, se închide ca- rea care unea nordul cu Marea neagră. Insă adevărata amorţire a acestui oraş a venit acum in urmă, cînd ramurile sale de bogăţie au intrat In minele străinilor, căci se ştie câ importanţa unui oraş nu atîrna decit de viaţa sa comercială şi industrială. Prin urmare noua Roma — bozată astfel de episcopul Baudinus, vechiul scaun domnesc al Moldovei e în adevăr un oraş de măreţ trecut; şi cine vorbeşte de cetatea Moldovei trebue să le ştie toate acestea. Astâzi Iaşii e cetatea electorală a d-lui Bădârâu, e metropola falimentelor şi a epidemiilor, e In sfirşit cetatea asediatâ a trusturilor. Speranţele noastre se îndreaptă însă spre acel suflet românesc, care a încolţit aci întotdeauna spre binele obştesc. Din el ne va răsări mintuirea. D. Hangan A se ceti la Ultima oară interesante telegrame din ţară şi din streinâtate. DIN ZBORUL VREMII Asupra monumentului din Rast O telegramă din Craiova, anunţă ziarelor că Duminică s’a sărbătorit la comuna Rast, inaugurarea monumentului celor doi soldaţi, doi viteji N. Bistriţeanu şi C. Moţăţeanu, morţi la râsboiul pentru independenţă. Monumentui a fost ridicat din iniţiativa şi prin stăruinţă învăţătorilor Balăcescu şi Miriţoiu. Şi au făcut datoria aceşti doi învăţători şi ar fi de dorit că şi alţi învăţători, de prin alte sate, să le urmeze exemplul frumos. Din punct de vedere naţional, asemenea monumente prezintă un vădit interes, căci din glorificarea trecutului naşte în sufletul neamurilor avântul viitorului, fiică de mici copii de prin satele unde s’ar inaiţa asemenea monumente, ar capata, zi cu zi impresii patriotice ,puternice şi neşterse,—căci impresiile dobmdite în copilărie se tipăresc adine şi rămln pe veci în sufletele noastre. Iar eiud mai tîrziu, ţara i-ar chema să’şi verse singele pe clmpul de luptă, imagina marmorei albe din depărtare, din satul lor, ii va urmări şi le va da, curaj celor mai slabi, iar celor mai tan vrednicie de eroi. Ar fi acesta, unul din cele mai potrivite sisteme de educaţie a sufletului naţional. Căci nu ajunge să inspiri sufletului numai ideia de jertfa ca să’i dai avint, ci trebuie sa’i dai şi incredinţarea că sacrificiul sau nu va fi inmormîntat In uitare , nu ajunge sa inspiri cuiva iubire de neam, ci trebuie să’i dai şi Încredinţarea ca iubirei acesteia, neamul trebuie sâ’i răspundă cu recunoştinţa. Orice s’ar spune, la baza ori cărui sentiment, chiar de-ar avea cele mai înălţătoare aparenţe, s’ascunde totdeauna un simbure de egoism, şi sentimentul patriotic nu se abate nici el de la această lege comună. Străbunii care au trăit şi munt pe tocurile aceste, Dacii, au avut soldaţi viteji, neînchipuit de viteji . In istoria lor se spune ca preotul Zamolxeie inspira iubirea de patrie şi curajul in luptă, nu numai pentru ca ie spunea ca bunii fii trebuie să’şi iubească mama până la jertfa sîngelui lor, dar şi pentru că făgăduia celor ce vor muri pe cimpul de măcel, o fericire eternă cu atit mai mare, cu cit mai mare ar fi eroismul lor. Toţi cronicarii acelor vremuri par a stărui asupra acestui fapt, ca ş cum pentru a scoate cit mai mult la luuiiua, aproape nevăzutul simbure de egoism despre care vorbirăm mai sus , căci Dacii erau un popor foarte superstiţios şi spusele marelui preot aveau pentru ei energia convingătoare a evidenţei. De altfel toţi conducătorii şi inspiratorii neamurilor vechi, exploatară aceasta credinţă ca să crească şi să producă eroi,—şi să se noteze că se cerea pe-atunci eroismului mai multă sforţare, date fiind cruzimele mijloacelor de luptă pe care civilizaţia moderna a isbutit sa le înlăture în parte astazi, până şi dinrăsboaie. Modernilor, mult mai puţin superstiţioşi, cu greu te mai inspira credinţă vechile basme,—să li se dea dlar perspectiva unei alte nemuriri, unei nemuriri mai măreţe poate, nemurirea gloriei. lată pentru ce spuneam că e foarte salutar sistemul de-a se înalţa prin satele noastre, statul celor morţi pentru indipendenţă. Harold »■ BANI DIRECTOR POLITIC G. G. MA^ZESCU APARE ZILNIC Anunciuri Comercialei' /:'» , v •- ■ Linia în pagina Il-a /g*l leu Linia In pagina lll-ac 40 bani Linia în pagina iV-a|^'40bani — TELEFON 131 — 5 UN NECROLOG lui George Kernbach. Numărul „Vieţei Româneşti» apărut pe luna Septembrie publică următorul necrolog pentru gingaşul poet Gheorghe din Moldova dispărut de curind. Este un sincer omagiu adus de cătră prietenii—colegi ai defunctului poet cari a fost atit de iubit de cătră colaboratorii „Vieţii Româneşti». Iată cum îl regreta pe Gheorghe din Moldova colegii şi amicii grupaţi In jurul revistei «Viaţa Rominească» : «Mina nemiloasă a morţii seceră astăzi pe unul dintre intereetorii şi conducătorii acestei reviste, pe unul dintre cei mai vrednici muncitori din jurul ei : George Kernbach, „Gheorghe din Moldova» al nostru nu mai este/ Cu inima zdrobita, cu minte'3 tulbure stăm îngroziţi în faţa sicriului deschis, şi parcă nu ne vine să credem acel ce zace cu minile pe piept «i c» obrazul galben e scumpul nostru prieten, tovarăşul bun şi drag al rauncii de toate zilele. Şi cugetul nu-i in stare să lege gândurile ce se irâmintâ in dezordinea minţei pustiite, şi graiul nu poate închega in vorbele lui sărace toată durerea, tot golul ce ne bintue sufletele. Nu, drag şi nepreţuit prieten, nu vom arăta noi aici insuşirile sufletului tău ales, nu vom lăuda nici bunătatea şi devotamentul fără de margini, nici inteligenţa vie şi pătrunzătoare, nici spiritul de sacrificiu, cinstea neclintită, nobleţă şi curajul inimii taie , ni-i teamă să nu jignim acel simţ adine al modestiei, care a fost încoronarea strălucită a activităţii tale bogate; şi apoi moartea ta a trezit in minţile tuturor amintirea acestor însuşiri şi a adus pe buzele tuturor vorbe de laudă. Vom spune numai ceia ce nu se ştie, căci o ştiam doar noi, cei din jurul tău, --că de luni de zile te duceai la slujbă istovit de boală şi muncit de dureri chinuitoare, dar cu sufletul tare a omului care-şi face datoria, şi că toate silinţele prietenilor de a te face să pleci pentru cîtva timp intr’un loc de linişte şi de căutare, s’au sfărmat de neatîrnata ta voinţă de a-ţi îndeplini până la capăt datoria, punînd în serviciul binelui public şi cele din urmă licăriri de putere, şi lăsind ca să te gindeşti numai după aceia la sărmana ta sănătate sdruncinată. Ah, sănătatea ta n’a mai putut să aştepte !... Ce înseamnă pentru noi moartea lui George Kernbach nici nu putem Încerca să spunem. Dar ţara pierde un vrednic fiu al ei, literatura română pe unul din aleşii săi, iar voi, cetitori ai acestei reviste, pierdeţi un prieten devotat, care a pus în serviciul vostru toată comoara sufletului său bogat şi ales, toate puterile inteligenţei şi inimii sale. Pentru multele zile şi nopţi de glndire ce vi le-a închinat,odată cu lacrimile noaste, aduceţi la mormtntul lui George Kernbach un gund prietenesc de părere de râu". In acelaş număr al revistei apărute, găsim următoarele două din poesiile postume die defunctului poet : Face-m’aş Frunzuleană cala păr, Face-m’aş floare de măr Să m’anine mlndra’n păr. Frunză verde trei smicele, Face-m’aş şir de mărgele Drept la gîtul dragei mele. Frunzuliţă busuioc, Faci-m’aş brnu cu noroc Să mi prind puica de mijloc. Pe Mare Zilnic din valuri M’au vrăjit cu chilul, De-am îndrăgit marea Şi-am urît pămintul. Mă lăsaţi în valuri Să mi găsesc mormîntul ! Legene*mă marea, Legene mă vîntul. Aceste poesii fac parte dintr’o Serie de mărgărintare scrise In formă populară,—serie care va apare într’un singur volum de versuri datorit defunctului poet moldovan.