Mişcarea, noiembrie 1909 (Anul 1, nr. 50-73)
1909-11-08 / nr. 56
ANUL*!.—No. 56. Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AKOXA KVIK In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an Pe trei luni Preoţii şi învăţătorii 50% • • • ■tHSflfcnsi 2010MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL-LIBERAL DUMINICAL (21)*NOEMVRIE 1909 DIRECTOR POLITIC C. G. MARZESCU uum. /.ilah: Onunciuri emercialeN Linia în pagina IH-a . 1 leu Linia în pagina 111-a 50 bani Linia în paginia IV-a 40 bani Jio TELEFON 121 jMMMM featică SîSaMWiWiaTlî^&B Soarta unui partid Sunt cîţiva ani de cînd asistam la un fenomen politic foarte curios. Partidul conservator, în formaţiunea lui veche şi neştirbita, trece printr’o infinită serie de transformări, care pentru moment, nu pot indica, la ce alcătuire ultimă vor conduce acest partid. Intr'o categorie a lumei animale, există un mod de îmulţire a speciei, care consista în fragmentarea la infinit a fiecărui corp de animal; fiecare fragment de acestea, devine un individ nou, care la rîndul lui, iarăşi se fragmentează, pentru a da naştere la alţi indivizi noui. Acesta e fenomenul înmulţirei animale prin sciziparitate. Partidul conservator sufere şi el consecinţele unui aseminea fenomen cu singura deosebire, ca pe cînd in lumea animală sistemul sciziparităţei conduce la înmulţirea şi perpetuarea speciei, in lumea politică, acelaşi sistem, conduce la dezagregarea oricărei coheziuni şi la sleirea oricărui concurs de forţe organizate. Prima fragmentare a partidului conservator a fost atunci cînd tachişlii s’au rupt de la matca partidului, forumul un nou partid conservator. Fragmentarea însă nu s’a terminat aici. In sinul primului fragment al partidului conservator, fenomenul sciziparitatei se continua cu mult succes ; în organizaţiunea lăuntrica a acestui partid, s’a diferenţiat cu o energie foarte lăudabila, două curente bine definite şi opuse până la duşmănie. Vechii cantacuzinişti formează casta lor aparte, cu organizaţiunea lor proprie, cu sistemul ei de gindire propriu, cu revatidicările ei specifice sacrificiilor de eri pe care le regretă astăzi, in timp ce fragmentul junimist, îşi conservă cu tenacitate, caracterul şi particularităţile lui iniţiale. Fenomenul nu se poate opri aici; atit in ramura junimistă, cit şi in cea cantacuzinistă, se găseşte sîmburele unor noui organizaţiuni, cari toate vor isbucni, mai curînd sau mai tîrziu. Tendinţele d-lui Nicu Filipescu faţa de aspiraţiunile d-lui Al. Marghiloman nu sînt un secret pentru nimeni, iar tirania dinastiei Cantacuzino, faţă de ceilalţi membri ai grupatei, va conduce în mod fatal la complectarea... sciziparitatei conservatoare. La d. Tache Ionescu situaţia nu e mai trandafirie. De abia născută din patima oarba pentru şeful creator, gruparea d-lui Tache Ionescu era un fel de grupare a idilei politice. Acolo nu exista ura, nu exista invidie, nu exista gund ascuns, nu exista simţire lăturalnică, totul pornea de la dragostea pentru şef şi se isprăvea la dragostea pentru partid. Luna de miere însă a trecut şi acelaşi fatal fenomen al sciziparitatei a Început să se manifeste şi în organizaţia ...idilei. Venirea d-lui Fleva în aceasta grupare a avut urmări dezastruoase. D. Fleva a venit cu pretenţii mari, care a atins susceptibilitatea multora din vechii soldaţi ai şefului, cari îşi vedeau situaţiile sdruncinate de pretenţiile Tribunului. Cel întâi atins s’a simţit d. Badărău, care cu toată răbdarea de care e capabil, nu s’a putut reţine a nu se manifesta împotriva noului concurent, care la rîndul său nu a putut lasa manifestaţia fără riposta. Şi aşa s’a făcut, ca în această senina idilă politică, să se nască flevismul alături de vechiul bădarănism, doua curente diametral opuse, care dacă astăzi mocnesc încă de frica unui spectacol care ar însemna poate lichidarea cea mai onorabilâ şi mai fericită a gruparei tachiste, la cea întâi deziluzie pe care o va suferi „partidul“ în aspiraţiunile lui, aceste curente vor isbucni, se vor ciocni şi fatal vor trebui să se izoleze. Iată fenomenul soiziparitatei tachiste. Faptul e foarte real şi extrem de trist in acelaşi timp. Partidul conservator are o soartă nenorocită. Ca partid propriu zis, aşa cum îl reclamă tradiţia istorică şi necesitatea politica, «l nu exista , iar cele două fragmente cu pretenţii conservatoare, sunt nişte ficţiuni politice, care nu exista decit In virtutea unor artificii aparente, care pot da mirajuri, dar care nu pot da realităţi. La cea dintâi ciocnire cu realitatea politica, aceste ficţiuni vor dispărea, fără a lasa nici o urma şi nici o îndrumare, pentru forma noua pe care conservatorismul românesc va trebui să o îmbrace în viitor. De altfel fenomenul soiziparitatei politice e cel mai neîndoios indiciu al acestui rezultat fatal. Multa paucis „Stilul e ciuiit“ Buffon. După stil, dacă ’mi dau seamă Pac’ e’ar fi un vezitiu, Citiţi de alt lei îşi cheamă : — „Hai, La scara, Antonia!“ Xn/a Redacţiei. 0-1 Katin, autorul uimi nnii ml de fond de două coloane tini „upiuii tie asară este directorul unti „fasse de fcrconomie“. Pentru cine vrea s’asculte Domnul Matin scrie multe. Dar, in fonduri nu prea stie De... economie. Cric-Crac Şi-o dă, şi-a dat-o, îşi va da-o... De la isbucnirea aşa zisului conflict sinodal, ziarele oposiţioniste publică o informaţie steriotipă : „Dl. Hiret în urma conflictului provocat cu membrii Sf. Sinod va demisiona din guvern“. Informaţiunea aceasta ne obseda zilnic prin ziare, bineînţeles insă cu oarecari variaţiuni pentru a nu deveni plicticoasă. Ziariştii ştiu să şi menajeze cititorii. Aşadar din cînd în cînd se mai spunea că demisia d-lui Hirni este iminentă, că demisia d-lui Haret este un fapt îndeplinit, că d. prim ministru Brătianu a comunicat-o M. S. Regelui, în ţine unele ziare mai puţin scrupuloase au mers până acolo că au afirmat că d. Haret şi-ar fi luat chiar fumos bun de la funcţionarii ministerului său. Dar printr’o stranie coincidenţă, tocmai această din urmă ştire avea o oarecare aparenţă de verosimilitate. Dl. ministru Haret şi-a luat ramas bun, e foarte exact, în ziua cînd a plecat... in congediu. Dar credeţi că această „palpitantă” chestiune a fost abandonată odată cu plecarea în congediu a ministerului Instrucţiunea Doamne fereşte! Şi această dovadă ne o face ziarul d-lui Miileacum ar zice d. Heiban, intr’adevăr „Adevărul* ţine să ne dovedească că seria variaţiunilor pe tema demisiunei d-lui Ilaret este interminabilă şi in consecinţă în ultimul său număr ne aduce settsuţionala noutate că: Dl. Ministru Haret îşi va trimite demisia din străinătate.... Chestiunea însă tot nu se poate considera ca terminată. *Adevărul“ maiavind încă posibilitatea de a anunţa că d. ministru Haret îşi va înainta demisia imediat ce se va întoarce din nou din concediu, sau cînd se va închide sesiunea corpurilor legiuitoare etc. etc. Fapt e ca ziarul d-lui Milea e totdeauna cel întâi şi cel mai bine informat în chestiunile de ordin politic şi dovezile le produce zilnic cu prisosinţă. Şi nu e nevoe să mai amintim decit un singur fapt. Se împlineşte taman un an de cînd „Adevărul“ publica zilnic ştirea remanierei cabinetului, şi tot zilnic servind cititorilor săi anumite combinaţiuni ministeriale. Ei bine remaniarea s’a făcut şi toate combinaţiile tie biurou ale numitului ziar, s’au dovedit a fi departe de adevăr. Dar la urma toată să-i dăm dreptate. Suferinţele tovarăşului Bacovschi, a u I cestui jidov (adică bulgar) rătăcitor ai I sindicalismului, e o chestiune care ink- I resează mai mult suflarea româneasca ! de cit o remaniare ministerială. Să-l văd eu pe Racovschi în ţară— I îşi zice d. Miile —şi apoi su va ural scandal, adică tiraj ! Urilă mesei ie ! POLITICE „Amicul Caiman“—cum ar cuta Ciucuretti in „Husarii la Manevră“—a dat în cursul acestei săptămini, la Bucureşti, un mare banchet cu care peasiune a fost mai mult decit radios. Un amic al nostru sosit din Bucureşti ne explică origina acestui banchet. Amicul Caiman a înjghebat un tripou da cărţi şi şi-a reluat astfel vechea sa ocupaţiune, aceia de crupier. In astă sală are loc la Poeşti marele praznic pentru sărbătorirea celor nu ştim câte sute de recruţi ai partidului conservator-democrat. Se zie că vor fi 325 de tacâmuri şi tot atâţia de înfometaţi. «Opinia anunţă ca clubul conservelor-democrat din laşi va fi reprezentat printr’o strălucită delegaţie compusă din dnii: Al. Badărău, N. Canandu, Naiman I’arasthivescu, cr.pilan But' Gis. Ghibânescu şi M .noiu.h- Buznea. Comentariile le lăsăm pe socoteala colegului (trtc-dac, care va rtp esent pic sa ieşună la acest bandiţi ft va pubica în numărul de Luni în ziarul nostru o amănunţită dare de samă la rubrica... Multa pemcis. 1) iN ZBORUL V HEMI Curcubeul. Totdeauna, dud in urma furtunelor violente, văd dditiitidu-se curcubeul pe’ntunecata piază a nourilor, cugetarea mea încearcă stranii paradoxe asupra lirei omeneşti. Intr’adevăr lumina albă, sincera şi curata raza solară, cînd e pusă in Condiţii excepţionale de descompunere prin prismă, sufere ciudate schimbări. Armonia o sintetică şi uniformă dispare, iar in locul ii, ochiul primeşte impresia unei desperechen analitice de culori, cu totul deosebite de izvorul primordial ce le-a conţinut. Alăturea de hotăritul şi intransigentul „roş“, iea loc şovăitorul „portocaliu“, care-şi pierde ultimele resturi de energie în vecinul său, absolut indoelnicul „alban“. Urmează apoi surâzătorul „verde“ ce şi rătăceşte lipsa de personalitate in originalitatea universală a seninului „albastru“. Iar acesta din urmă Îşi încreţeşte puţin fruntea in abătutul „indigo“, ca să sfirşească prin a se întrista cu totul şi a se schimba din senin de zi, in seninul de noapte „violet“. Ajunge apoi ca prismaticii stropi să dispară, şi lumina albă, sincera şi curata raza solară, îşi reia indiferenţa, ca şi cum nici o schimbare nu s’ar fi iramintind in adiacu! sufletului ei. In tocmai aşa se petrece şi cu noi. Ajunge ca personalitatea noastră să fie pusa la excepţionale condiţii de descompunere prin prisma vre-unui sentiment ori porniri mai imperioase, ca naturele cele mai limpezi să se tulbure şi ochii curioşilor să poată distinge cu uşurinţă înveninatul amestic tăinuit de amăgitoare suprafeţe. Pe unul îl discompune ura, pe altul iubirea,—şi pe toţi din noi variaţi?, dintr’aceste d i 'll T: iti U ) I.o n fi iii: a *si n ) !?e 5TIHAIL EMINESCU în grădina Mărăstirei Neamţ. Din albumul „Eminescu“—Comemorativ— în toate confiintele noastre sufleteşti. Vai de cei ai căror ochi n'au discernămîntul destul de puternic, ca să-şi vadă slăbiciunele. Ei intră în scena de bunăvoie şi se produc In faţa tuturor întocmai ca şi curcubeul, care orice s’ar spune cu toci« aparenţa simpatică a cauzei sale, îndeplineşte scăzutul rol de-a tulbura ceva... ceva ce e de mai limpede decit el. Vezi atunci cum sinceritatea, ori buna credinţă, ori prietenia, pot fi puse la îndoială. Vezi toate aceste, te mărgineşti să le limpezeşti pricina şi... să le ierţi. Căci „tot ce are o pricină limpezită,are şi o iertare“. -/c Recitesc toate cele de mai sus şi eu, Harold,—Harold, cel răpus mai eri cu atlta Înverşunare, „micul şi neînsemnatul Harold pentru care bunii prietini n’au avut nimic mai util de făcut alta, de cit doar... „să-l înnece in valurile Mării Negre“,—încerc voluptuoasa şi puternica senzaţie de-a mă vedea renăscînd ca phoenixul, renăscind din propria mea cenuşă. Fie-mi dar îngăduit de prietini dreptul de-a mai trăi puţin în ţara romînească, îngăzduitoarea ţară in care trăiesc atîtea alţii. Iar jeluindu-mi paşnica rubrică,—de aici, din micul şi obscurul colţişor de ziar, bine voiască bunii mei prietini—atît cei cari m’au atacat, cit şi cei cari ni-au luat apararea, să’mi dea voie să le mulţumesc călduros, pentru distinsa atenţie ce mi-au acordat-o. Şi pentru că, în toată afacerea pretinsului „plagiat“ de ieri, a fost atacat şi un om, care n’a avut nici o vină, fie-mi iertat să „filosofez şi eu în faţa mării“ cum s’a spus ca să-mi pot relua dedicaţia veche : Jfiaţa mării D-lui C. Stere Văzut-aţi voi cum Marea ’nfuriată frămintă’n valuri urletul miniei şi-aruncă’n sus, spre largul Veşniciei, revolta Ei cu spumă ’ncununată . Eu, cînd o văd, mă ’nchin sul bătăciei în sufletul de-apururi adunată şi-admir, în Ea, Creaţiunea toată,— căci viaţa’i doară.... spuma Energiei. —Să sfarmi, să’nneci, să’nghifi cu lăcomie în sinu-fi stâpînit de vijelie Tot ce-o ’nfrunta eterna’Ţi încordare !— Căci viaţă vreau, — dar viaţa e-o furtună ce seamănă cu furia’Ţi nebună,— şi-aşa Te vreau, nemărginită Mare ! Cel puţin de estă dată nu se va putea spune decit doar că Harold plagiază pe... Codreanu. Ceia ce, socot, are drept să facă. Ci dacă sonetul acesta va fi menit o,!.,ta să aibâ mai multă vida, de cit efemera h*cărire a colţişorului de ziar ce l găzduişte astăzi ce nevoie ar fi avut Codreanu «a’şi însuşească streine tasturi ? Putea cel mult sâ'şi confunde prin amnezie cugetarea, dar asta nu cred că dădea nimărui dreptul să’l treacă la duzină și să-l indice de „panglicar". bon entendeur, salut*. Harold LITANIE ■ Motto: La ceas o Unguriţă. . D-l dr. Caiman Blumenberg îşi petrece astfel viaţa pe Bucureşti, unde a început dija sa deie banchete. Ia cafeaua la ceasul . . . 8 dim. Se duce la „Ordinea la ceasul 9 „ Scrie prostii până la ceasul 12 „ Mmnîncă... la ceasul ... Doarme pănâ la ceasul . . . Trînteşte guvernul până la ceasul 5 Este crupier până la ceasul 5 Aşa că d-lui păstrează multă «Ordin«“ in afacerile sale şi trăeşte in capitală cu... ceasul în mină. Telefon : AHO Caiman 1 cite ceasuri? Roscoph-Patent. 1) Atragem atenţia ceasornicarilor şi poliţiei din capitala asupra acestor rinduri. PORTRETE SCANDINAVE XI Strindberg Un mysogin.—Influenţa lui Nietzsche.— Democratism şi pesimism.—Poesie cu tendinţi.—Femeia dispreţuită. Iubirea Naturei.—In contra familiei.—Teoriile filosofice şi sociale ale lui Strindberg. Ce! mai cunoscut scriitor suedez, al căruia opere s’au tradus până şi în limba româneasca, August Strindberg, este in acelaş timp şi unul din scriitorii cei mai ciudaţi în literatura moderna generală. De la pifetismul şi naţionalismul cel mai pasionat scriitorul acesta —unul din celebrii mysogini ai timpului—a trecut la materialismul absolut. Şi in trecerea sa, incontinuu partea, Strindberg a fost had pe rîid socialist, comunist, libercugetător, şi in cele din urmă a trecut la nieizsrhenism. Şi nicăierea nu s’a simţit bine ; a încercat totul in toate direcţiile culturale. Atras spre femeie, a pârftsit’o cu groază şi dispreţ imediat ce a cunoscuto de aproape. De aici cunoscutul seu mysoginism. Şi in toată activitatea sa culturală a cercetat şi a studiat mai cu seamă problema lui, a sufletului omenesc pe care l’a discutat la amănunţime, ca un psicholog de forţă.