Mişcarea, noiembrie 1909 (Anul 1, nr. 50-73)

1909-11-08 / nr. 56

ANUL*!.—No. 56. Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AK­OXA­­ KVI­K In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an Pe trei luni Preoţii şi învăţătorii 50% • • • ■tHSflfcnsi 20­10MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL-LIBERAL DUMINICAL (21)*NOEMVRIE 1909 DIRECTOR POLITIC C. G. MARZESCU uum. /.ilah: Onunciuri emercialeN Linia în pagina I­H-a . 1 leu Linia în pagina 111-a 50 bani Linia în paginia IV-a 40 bani Jio TELEFON 121 jMMMM featică SîSaMWiWiaTlî^&B Soarta unui partid Sunt cîţi­va ani de cînd asistam la un fenomen politic foarte curios. Partidul conservator, în formaţiu­nea lui veche şi neştirbita, trece printr’o infinită serie de transfor­mări, care pentru moment, nu pot indica, la ce alcătuire ultimă vor conduce acest partid. Intr'o categorie a lumei animale­, există un mod de îmulţire a spe­ciei, care consista în fragmentarea la infinit a fiecărui corp de animal; fie­care fragment de acestea, devine un individ nou, care la rîndul lui, iarăşi se fragmentează, pentru a da naştere la alţi indivizi noui. Acesta e fenomenul înmulţirei animale prin sciziparitate. Partidul conservator sufere şi el consecinţele unui aseminea fenomen cu singura deosebire, ca pe cînd in lumea animală sistemul scizipari­­tăţei conduce la înmulţirea şi per­petuarea speciei, in lumea politică, acelaşi sistem, conduce la dezagre­garea ori­cărei coheziuni şi la sle­irea oricărui concurs de forţe or­ganizate. Prima fragmentare a partidului conservator a fost atunci cînd ta­­chişlii s’au rupt de la matca par­tidului, forumul un nou partid con­servator. Fragmentarea însă nu s’a terminat aici. In sinul primului fragment al par­tidului conservator, fenomenul sci­­ziparitatei se continua cu mult suc­ces ; în organizaţiunea lăuntrica a acestui partid, s’a diferenţiat cu o energie foarte lăudabila, două cu­rente bine definite şi opuse până la duşmănie. Vechii cantacuzinişti for­mează casta lor aparte, cu organi­zaţiunea lor proprie, cu sistemul ei de gindire propriu, cu revatidicările ei specifice sacrificiilor de eri pe care le regretă astăzi, in timp ce fragmentul junimist, îşi conservă cu tenacitate, caracterul şi particu­larităţile lui iniţiale. Fenomenul nu se poate opri aici; atit in ramura junimistă, cit şi in cea cantacuzi­­nistă, se găseşte sîmburele unor noui organizaţiuni, cari toate vor isbucni, mai curînd sau mai tîrziu. Tendinţele d-lui Nicu Filipescu faţa de aspiraţiunile d-lui Al. Mar­ghiloman nu sînt un secret pentru nimeni, iar tirania dinastiei Canta­­cuzino, faţă de ceilalţi membri ai grupatei, va conduce în mod fatal la complectarea... sciziparitatei con­servatoare. La d. Tache Ionescu situaţia nu e mai trandafirie. De abia născută din patima oarba pentru şeful cre­ator, gruparea d-lui Tache Ionescu era un fel de grupare a idilei po­litice. Acolo nu exista ura, nu e­­xista invidie, nu exista gund ascuns, nu exista simţire lăturalnică, totul pornea de la dragostea pentru şef şi se isprăvea la dragostea pentru partid. Luna de miere însă a trecut şi acelaşi fatal fenomen al scizipari­tatei a Început să se manifeste şi în organizaţia ...idilei. Venirea d-lui Fleva în aceasta grupare a avut urmări dezastruoase. D. Fleva a ve­nit cu pretenţii mari, care a atins susceptibilitatea multora din vechii soldaţi ai şefului, cari îşi vedeau situaţiile sdruncinate de pretenţiile Tribunului. Cel întâi atins s’a sim­ţit d. Badărău, care cu toată răb­darea de care e capabil, nu s’a pu­tut reţine a nu se manifesta împo­triva noului concurent, care la rîn­dul său nu a putut lasa manifesta­ţia fără riposta. Şi aşa s’a făcut, ca în această senina idilă politică, să se nască flevismul alături de vechiul băda­rănism, doua curente diametral o­­puse, care dacă astăzi mocnesc încă de frica unui spectacol care ar în­semna poate lichidarea cea mai o­­norabilâ şi mai fericită a gruparei tachiste, la cea întâi deziluzie pe care o va suferi „partidul“ în as­­piraţiunile lui, aceste curente vor isbucni, se vor ciocni şi fatal vor trebui să se izoleze. Iată fenomenul soiziparitatei ta­chiste. Faptul e foarte real şi ex­trem de trist in acelaşi timp. Partidul conservator are o soartă nenorocită. Ca partid propriu zis, aşa cum îl reclamă tradiţia istorică şi necesitatea politica, «l nu exista , iar cele două fragmente cu preten­ţii conservatoare, sunt nişte ficţi­uni politice, care nu exista de­cit In virtutea unor artificii aparente, care pot da mirajuri, dar care nu pot da realităţi. La cea dintâi cioc­nire cu realitatea politica, aceste ficţiuni vor dispărea, fără a lasa nici o urma şi nici o îndrumare, pentru forma noua pe care conser­vatorismul românesc va trebui să o îmbrace în viitor. De altfel fenomenul soiziparita­tei politice e cel mai neîndoios in­diciu al acestui rezultat fatal. Multa paucis „Stilul e ciui­it“ Buf­fon. După stil, dacă ’mi dau seamă Pac’ e’ar fi un vezitiu,­­ Citiţi de alt lei î­şi cheamă : — „Hai, La scara, Antonia!“ Xn/a Redacţiei. 0-1 Katin, autorul uimi nn­­ii ml de fond de două coloane tini „upiuii tie asară este directo­rul unti „­fasse de fcr­­conomie“. Pentru cine vrea s’asculte Domnul Matin scrie multe. Dar, in fonduri nu prea stie De... economie. Cric-Crac Şi-o dă, şi-a dat-o, îşi va da-o... De la isbucnirea aşa zisului conflict sinodal, ziarele oposiţioniste publică o informaţie steriotipă : „Dl. Hiret în ur­ma conflictului provocat cu membrii Sf. Sinod va demisiona din guvern“. Informaţiunea aceasta ne obseda zil­nic prin ziare, bine­înţeles insă cu oare­­cari variaţiuni pentru a nu deveni plic­ticoasă. Ziariştii ştiu să şi menajeze cititorii. Aşa­dar din cînd în cînd se mai spunea că demisia d-lui Hirni este i­­minentă, că demisia d-lui Haret este un fapt îndeplinit, că d. prim ministru Brătianu a comunicat-o M. S. Regelui, în ţine unele ziare mai puţin scrupu­loase au mers până acolo că au afir­mat că d. Haret şi-ar fi luat chiar fu­mos bun de la funcţionarii ministeru­lui său. Dar printr’o stranie coincidenţă, tocmai această din urmă ştire avea o oare­care aparenţă de verosimilitate. Dl. ministru Haret şi-a luat ramas bun, e foarte exact, în ziua cînd a plecat... in con­gediu. Dar credeţi că această „palpitantă” chestiune a fost abandonată odată cu plecarea în congediu a ministerului Ins­trucţiunea Doamne fereşte! Şi această dovadă ne o face ziarul d-lui Miilea­­cum ar zice d. Heiban, intr’adevăr „Adevărul* ţine să ne dovedească că seria variaţiunilor pe te­ma demisiunei d-lui Ilaret este inter­minabilă şi in consecinţă în ultimul său număr ne aduce settsuţionala noutate că: Dl. Ministru Haret îşi va trimite demisia din străinătate.... Chestiunea însă tot nu se poate con­sidera ca terminată. *Adevărul“ maia­­vind încă posibilitatea de a anunţa că d. ministru Haret îşi va înainta de­misia imediat ce se va întoarce din nou din concediu, sau cînd se va închide sesiunea corpurilor legiuitoare etc. etc. Fapt e ca ziarul d-lui Milea e totdea­una cel întâi şi cel mai bine informat în chestiunile de ordin politic şi dove­zile le produce zilnic cu prisosinţă. Şi nu e nevoe să mai amintim de­cit un singur fapt. Se împlineşte taman un an de cînd „Adevărul“ publica zil­nic ştirea remanierei cabinetului, şi tot zilnic servind cititorilor săi anumite com­binaţiuni ministeriale. Ei bine remani­­area s’a făcut şi toate combinaţiile tie biurou ale numitului ziar, s’au dovedit a fi departe de adevăr. Dar la urma toată să-i dăm dreptate. Suferinţele tovarăşului Bacovschi, a u­ I cestui jidov (adică bulgar) rătăcitor ai I sindicalismului, e o chestiune care ink- I resează mai mult suflarea româneasca ! de cit o remaniare ministerială.­­ Să-l văd eu pe Racovschi în ţară— I îşi zice d. Miile —şi apoi su va ural scandal, adică tiraj ! Urilă mesei ie ! POLITICE „Amicul Caiman“—cum ar c­uta Ciucuretti in „Husarii la Manevră“—a dat în cursul acestei săptămini, la Bucureşti, un mare banchet cu care peasiune a fost mai mult de­cit radios. Un amic al nostru sosit din Bucureşti ne explică origina acestui banchet. Amicul Caiman a înjghebat un tripou da cărţi şi şi-a reluat ast­fel vechea sa ocu­­paţiune, aceia de crupier. In astă sală are loc la P­oeşti ma­rele praznic pentru sărbătorirea celor nu ştim câte sute de recruţi ai parti­dului conservator-democrat. Se z­ie că vor fi 325 de tacâmuri şi tot atâţia de înfometaţi. «Opinia­ anunţă ca clubul conserv­e­­lor-democrat din laşi va fi reprezentat printr’o strălucită deleg­aţie compusă din d­nii: Al. Badărău, N. Canandu, Nai­m­a­n I’arast­hivescu, cr.pilan But' Gis. Ghibânescu şi M .n­oiu.h- Buznea. Comentariile le lăsăm pe socoteala co­legului (trtc-d­ac, care va rtp esent­­ pic sa ieşună la acest bandiţi ft va pubica în numărul de Luni în ziarul nostru o amănunţită dare de samă la rubrica... Multa pemcis. 1) i­N ZBORUL V H­E­M­I Curcubeul. Totdeauna, dud in urma furtunelor vio­lente, văd dditiitidu-se curcubeul pe’ntune­­cata piază a nourilor, cugetarea mea încear­că stranii paradoxe asupra lirei omeneşti. Intr’adevăr lumina albă, sincera şi curata raza solară, cînd e pusă in Condiţii excep­ţionale de descompunere prin prismă, sufe­re ciudate schimbări. Armonia o sintetică şi uniformă dispare, iar in locul ii, ochiul primeşte impresia unei desperechen analiti­ce de culori, cu totul deosebite de izvorul primordial ce le-a conţinut. Alăturea de h­otă­ritul şi intransigentul „roş“, iea loc şovăitorul „portocaliu“, care-şi pierde ultimele resturi de energie în veci­nul său, absolut indoelnicul „­­alban“. Ur­mează apoi surâzătorul „verde“ ce şi rătă­ceşte lipsa de personalitate in originalita­tea universală a seninului „albastru“. Iar acesta din urmă Îşi încreţeşte puţin fruntea in abătutul „indigo“, ca să sfirşească prin a se întrista cu totul şi a se schimba din senin de zi, in seninul de noapte „violet“. Ajunge apoi ca prismaticii stropi să dis­pară, şi lumina albă, sincera şi curata raza solară, îşi reia indiferenţa, ca şi cum nici o schimbare nu s’ar fi iramintind in adia­­cu! sufletului ei. In tocmai aşa se petrece şi cu noi. Ajun­­ge ca personalitatea noastră să fie pusa la excepţionale condiţii de descompunere prin prisma vre-unui sentiment ori porniri mai imperioase, ca naturele cele mai limpezi să se tulbure şi ochii curioşilor să poată dis­tinge cu uşurinţă înveninatul amestic tăinuit de amăgitoare suprafeţe. Pe unul îl discompune ura, pe altul iubi­rea,—şi pe toţi din noi variaţi?, dintr’aceste d i 'll T: iti U ) I.o n fi iii: a *­­si n ) !?e 5TIHAIL EMINESCU în grădina Măr­ăstirei Neamţ. Din albumul „Eminescu“—Comemorativ— în toate con­fiin­tele noastre sufleteşti. Vai de cei ai căror ochi n'au­ discernămîn­tul des­tul de puternic, ca să-şi vadă slăbiciunele. Ei intră în scena de bunăvoie şi se produc In faţa tuturor întocmai ca şi curcubeul, care orice s’ar spune cu toci« aparenţa sim­patică a cauzei sale, îndeplineşte scăzutul rol de-a tulbura ceva... ceva ce e de mai limpede de­cit el. Vezi atunci cum sinceritatea, ori buna cre­dinţă, ori prietenia, pot fi puse la îndoială. Vezi toate aceste, te mărgineşti să le lim­pezeşti pricina şi... să le ierţi. Căci „tot ce are o pricină limpezită,­are şi o iertare“. -/c Recitesc toate cele de mai sus şi eu, Ha­rold,—Harold, cel răpus mai eri cu atlta În­verşunare, „micul şi neînsemnatul Harold pentru care bunii prietini n’au avut nimic mai util de făcut alta, de cit doar... „să-l înnece in valurile Mării Negre“,—încerc vo­­luptuoasa şi puternica senzaţie de-a mă ve­dea renăscînd ca phoenixul, renăscind din pro­pria mea cenuşă. Fie-mi dar îngăduit de prietini dreptul de-a mai trăi puţin în ţara romînească, în­­găzduitoarea ţară in care trăiesc atîtea al­ţii. Iar jeluindu-mi paşnica rubrică,—de aici, din micul şi obscurul colţişor de ziar, bine voiască bunii mei prietini—atît cei cari m’au atacat, cit şi cei cari n­i-au luat apararea, să’mi dea voie să le mulţumesc călduros, pentru distinsa atenţie ce mi-au acordat-o. Şi pentru că, în toată afacerea pretinsului „plagiat“ de ieri, a fost atacat şi un om, care n’a avut nici o vină, fie-mi iertat să „filosofez şi eu în faţa mării“ cum s’a spus ca să-mi pot relua dedicaţia veche : Jfi­­aţa mării D-lui C. Stere Văzut-aţi voi cum Marea ’nfuriată frămintă’n valuri urletul miniei şi-aruncă’n sus, spre largul Veşniciei, revolta Ei cu spumă ’ncununată . Eu, cînd o văd, mă ’nchin sul bătăciei în sufletul de-apururi adunată şi-admir, în Ea, Creaţiunea toată,— căci viaţa’i doară.... spuma Energiei. —Să sfar­mi, să’nneci, să’nghifi cu lăcomie în sinu-fi stâpînit de vijelie Tot ce-o ’nfrunta eterna’Ţi încordare !— Căci viaţă vreau, — dar viaţa e-o furtună ce seamănă cu furia’Ţi nebună,— şi-aşa Te vreau, nemărginită Mare ! Cel puţin de estă dată nu se va putea spune decit doar că Harold plagiază pe... Codreanu. Ceia ce, socot, are drept să facă. Ci dacă sonetul acesta va fi menit o,!.,ta să aibâ mai multă vida, de cit efemera h*­cărire a colţişorului de ziar ce l găzduişte astăzi ce nevoie ar fi avut Codreanu «a’şi însuşească streine tasturi ? Putea cel mult sâ'şi confunde prin amne­zie cugetarea, dar asta nu cred că dădea nimărui dreptul să’l treacă la duzină și să-l indice de „panglicar". bon entendeur, salut*. Harold L­ITANIE ■­ Motto: La ceas o Un­­guriţă. . D-l dr. Caiman Blumenberg îşi petrece astfel viaţa pe Bucureşti, unde a înce­put dija sa deie banchete. Ia cafeaua la ceasul . . . 8 dim. Se duce la „Ordinea la ceasul 9 „ Scrie prostii până la ceasul 12 „ Mmnîncă... la ceasul ...­­ Doarme pănâ la ceasul . . . Trînteşte guvernul până la ceasul 5 Este crupier până la ceasul 5 Aşa că d-lui păstrează multă «Ordin«“ in afacerile sale şi trăeşte in capitală cu... ceasul în mină. Telefon : AHO Caiman 1 cite ceasuri? Roscoph-Patent. 1) Atragem atenţia ceasornicarilor şi poliţiei din capitala asupra acestor rinduri. PORTRETE SCANDINAVE XI Strindberg Un mysogin.—Influenţa lui Nietzsche.— Democratism şi pesimism.—Poesie cu tendinţi.—Femeia dispreţuită. Iubirea Naturei.—In contra familiei.—Teorii­le filosofice şi sociale ale lui Strindberg. Ce! mai cunoscut scriitor suedez, al căruia opere s’au tradus până şi în lim­ba româneasca, August Strindberg, este in acelaş timp şi unul din scriitorii cei mai ciudaţi în literatura moderna ge­nerală. De la pifetismul şi naţionalismul cel mai pasionat scriitorul acesta —unul din celebrii mysogini ai timpului—a trecut la materialismul absolut. Şi in trecerea sa, incontinuu partea, Strindberg a fost h­ad pe rîi­d socialist, comunist, liber­­cugetător, şi in cele din urmă a trecut la nieizsrhenism. Şi nicăierea nu s’a simţit bine ; a în­cercat totul in toate direcţiile culturale. Atras spre femeie, a pârftsit’o cu groa­ză şi dispreţ imediat ce a cunoscuto de aproape. De aici cunoscutul seu myso­­ginism. Şi in toată activitatea sa culturală a cercetat şi a studiat mai cu seamă pro­blema lui, a sufletului omenesc pe care l’a discutat la amănunţime, ca un psi­­cholog de forţă.

Next