Mişcarea, noiembrie 1909 (Anul 1, nr. 50-73)
1909-11-26 / nr. 70
KSH ANUL I.-No. 70. MÜKKS BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABOSA.HR.1iT». Iuară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50% ~nwnfTinaiiiHirotiriBraiwBBaaBBîaiMIŞCAREA ZILE NAKONAXI-JUBERAI. Partidul liberal şi ia Alegerea de la Iaşi Adunarea generala a membrilor partidului naţional-liberal din localitate, in şedinţa de aseară, a hotarit sa susţie candidatura d-lui Dr. Al. Manicatide, profesor universitar şi preşedintele ligei culturale, la scaunul de senator ramas vacant prin moartea mult iubitului şi regretatului nostru amic Dr. C. Botez. După 11Cum a observat foarte bine d. C. Stere, candidatura d-lui Lr. M. Manicatide este o candidatura care face cinste şi partidului naţional-liberal şi laşului. In actualele împrejurări politice şi sociale, partidul naţional-liberal nu putea pune decit o candidatură democrata şi naţionalista ; şi candidatura aceasta o reprezintă d. dr. Manicatide. Un adevarat imperativ categoric social, a impus partidului naţionalliberal sa Întreprindă opera miniatoare de readucere la viaţa publica a paturilor adinei de la temelia organizmului nostru social. Este o grea opera de democratizare reala a vieţei politice româneşti şi în aceasta opera partidul liberal are nevoie de concursul efectiv al tuturor forţelor democratice de care o poate dispune ţara romîneasca. Şi sub acest raport candidatura il-lui Dr. Manicatide oferă toate garanţiile de care şi ţara şi partidul liberal au nevoe. Dar democratizarea straturilor sociale implica şi necesitatea inevitabilă ca aceasta democratizare sa se faca in conformitate cu interesele reale ale statului nostru din punct de vedere naţional. Şi sentimentele naţionale de care este animat d. dr. Manicatide, înseamnă ca şi sub acest raport, candidatura d-sale răspunde actualelor condiţiuni de existenţa şi de desvoltare ale ţarei româneşti. Candidatura d-lui dr. Manicatide insamna o cinste şi pentru Iaşi ; căci în afară de consideraţiunea ca oraşul acesta este un centru cultural istoric, dar viaţa noastră politică, In generalitatea ei, s’a intelectualizat, s’au Închegat curente ileologice sănătoase, menite a ridica nivelul moral al acestei vieţi, prin transplantarea luptelor politice pe terenul strict ideologic. Şi cind partidul naţional liberal pune un candidat de valoarea intelectuala a d-lui profesor Manicatide, înseamnă că se da Iaşului întreaga consideraţiune ce i se cuvine ca centru de cultura şi de intelectualitate politică. Prezentată în asemenea condiţiuni şi apreciata din aceste puncte de vedere, candidatura dlui Dr. Manicatide devine o chezăşie sigura a reuşitei partidului naţional-liberal în alegerea de la colegiul al II-lea de senat. Şi reuşita aceasta pare oi mai sigură, cind vedem condiţiimile In care se prezintă cele două fracţiuni conservatoare in această alegere. De o parte fracţiunea conservatoare carpista, lipsita de orice coliziune a elementelor ce o compun. 1 Vaită de orice program de doctului şi de practică politica, se prezintă cu un candidat care nu poate reprezenta nici o valoare utilizabilă în politică și care nu are macar calitatea de a reprezenta vre-un cumit de idei sau vre-o platformă de principii definite. Este un candidat de ocazie și de nevoie , de ocazie pentru ca nu s’a găsit un altul şi de nevoie, pentru că gruparea carpista voeşte să lupte, pentru ca să dovedească lumei ca exista. •De cealalta parte gruparea conservatoare tachistă, animata de cele mai intense şi mai... urgente aspiraţiuni de venire la putere, dar lipsita de tot ce înseamnă seriozitate şi moralitate politica, se prezintă cu un candidat care poate întruni excelente însuşiri de gradinarie publica, care insa nu poate avea nici un fel de valoare din punctul de vedere al necesităţilor vieţei parlamentare şi intereselor naţionale superioare. D. (ih. Lascar poate fi un bun candidat pentru politica pe care înţelege a o face d. Badurau, dar este un candidat de o inferioritate jalnica pentru nivelul la care au ajuns luptele politice şi pentru nevoile actuale ale ţarei româneşti. Acestea sunt condiţiunile de lupta sub care se prezintă alegerea de la colegiul al ll-lea de senat. Oi Deine înţelege ca laşul democratic şi naţionalist, nu va putea trimite în parlamentul ţarei decit pe un om de valoarea d-lui dr. Manicatide, pentru ca aşa dictează interesele neamului şi simţul de demnitate, care credem ca nu a amorţit în viața publica a acestui oraș. Multa paucis Ordin de zi Motto : „Sa interzice gradelor inferioare de a circul prin Biata Unirei şi strada Lăpuşneanu.“ Comendarea Pieţei. De cinci subscrise căpitanu, Comanda dată de maior, Nu vezi pe strada Lapuşneanui, Picior de grad inferior ; Cici de vreunul locueşte Pe-aicea,Nuu se da ’n vileag, Pe coperişuri hoinăreşte Şi Intră ’n casă.... pe bogeag. Prin piaţă n’o sa mai apară De-acum vre-o mutră de răcan, Ori voluntar,—afară doară De-o trece.... In aeroplan... Şi circulă pe strade svonul Că un pluton de ’ncasarmaţi, Sergenţi-majori, căprari, soldată Vor trece piaţa.... cu balonul. De-acuma numai cei cu grade Vor face ’n piaţă mare svon, Suntnd din pinteni, dind ochiade La cuconiţe de bonton ; Iar cei lipsiţi de epolele Vor face curte ’n mahala, După comanda ce le-o dete La toţi.... maiorul Petala. Cric-Crac Moralistul „Opiniei“ Ocupîndu-se de fraudele ce s-au descoperit la Corpul portăreilor din localitate, statul conservator-democrat face oarecare comentarii şi aprecieri, care ridică o chestiune ce merită a fi discutată. Este cîtva timp de cind laşul pare a ţine recordul afacerilor senzaţionale, în care fraudele, delapidările şi incorectitudinea de toate categoriile ocupă locul de... cinste. Faptul nu trebue să alarmeze, intrucit el are o explicaţiune care vine în favoarea moralităţei vieţei acestui oraş. Lucrurile incorecte se practică, dar ele se descopăr şi comiterea incorectitudinilor îşi capătă sancţiunea cuvenită. Întrebarea e : cu cît e mai mare răul care cu siguranţă că se practică în multe părţi, dar care rămîne ascuns sub mantia indolenţei sau a lipsei de serioasă supraveghere ? Din acest punct de vedere, deci, laşul ţine, de fapt, recordul coredtitudinei şi al Moralitasei funcţionariceşti. Se descopăr asemenea incorectitudini în sarcina funcţionarilor mai superiori şi în sarcina micilor funcţionari. Dar dacă pentru cei dintâi nu se poate invoca nici un fel de scuză, pentru cei de-al doilea se invoacă scuza unei insuficiente retribuţiuni. E drept că necesităţile vieţei au sporit şi că anumite categorii de funcţionari nu primesc o reribuţiune care să le asigure o existenţă omenească. Dar acesta nu este un motiv ca aceşti funcţionari să fie incorecţi şi ca făptuirea unor asemenea incorectitudini să fie acoperite cu accente de compătimire sentimentală. Statul plăteşte pe funcţionarii săi după resursele bugetare de care dispune, iar aceşti funcţionari trebue să fie corecţi în exercitarea atribuţiilor ce le sunt încredinţate. Aşa cere elementarul simţ de moralitate care trebue să conducă viaţa publică a unei ţări. Desigur însă că sub imperiul acestei moralităţi nu putem introduce cu jandarmul pe organul conservator-democrat din localitate, care e liber să-şi aibă concepţiile lui specifice de moralitate, după cum e natural să sufere şi consecinţele unei asemenea concepţuni. I) 1 M z B O it U l, V a E M i I JPu teri î egale. Pe-un timp încoace ziarele,steine ne dau aproape zilnic, buletine quasi-oficiale asupra Îngrijitoarei stări de sanatute a mai multor suverani din Europa. Aşa, Ţarina itusiei acuza colbuiie serioasă boală de nervi, care dă mult de lucru medicilor săi, şi se spune că pronosticul acestora nu e de loc îmbucurător. Din Belgia de asemenea ne vin ştiri că Regele Leopold ar fi ţinut la pat de foarte serioase accese de guta şi cu medicii curanţi, au atras atenţia suveranului asupra gravităţei boalei sale, care-i va cere pe viitor multă îngrijire şi aspru regim alimentar. Mai de departe, din Spania, presa ne-aduce veşti că Alfons, tinărul dar încruntatul Alfons este atins de-o foarte grea afecţiune de nas şi urechi, care necesitează intervenţia hirurgicală şi că trebue să i se facă o operaţie atît de anevoioasă, incit suveranul trebuie transportat din palatul său inti’o clinică operatorie specială. Cercetînd mai de-aproape cazul acestor suverani, ar fî să ajungem la concluzia de sinteză că şi regii, cu toate aparentele^condiţii de higienă In care trăiesc, sunt supuşi la sdruncinari de sănătate, produse nu de fireasca uzură a vremii, ci din avariile comune care sdruncină viaţa muritorilor de rud. Găsim incă din străvechea vreme, Împăraţi ce’şi pierdură cîte-un ochiu, pe urma oftahmiior hlenoragice, ori cu singele mutilării de Venera, ori infectaţi de tuberculoze câştigate prin contagiune,—cu toate că ar fi avut perfecta putinţă să se pună la adăpostul acestor flageluri, dacă ar fi avut puţină bună-voinţă de-aobserva mai de-aproape regulele de higienă. Căci în definitiv, cu toată selecţiunea socială care a atribuit suveranilor din toate timpurile, calităţi simbolice în jurul cărora să graviteze toate aspiraţiile supuşilor lor, bieţii suverani şi-au plecat totdeauna fruntea în faţa aceloraşi legi comune şi au fost abătuţi de aceleaşi legi organice ca şi cei de rînd. Oricit ar fi de regut, sistemul nervos al Ţarinei, a sfirșit prin a se sdruncină, urmînd comuna lege după care se sdruncină sistemele nervoase a tuturor muritorilor; iar Majestatea Sa Leopold al Belgiei, a căpătat podagră, cum e expus să capete ori care din supușii săi, dacă s’ar deda mai îndelungă vreme la copioase prinzuri,—şi Întocmai cum ţâţânii săi capătă pelagră pe urma unui regim alimentar insuficient şi prost.» Cit despre nasul ori urechile lui Sir Alfons al Spaniei, cu toate însuşirile lor regale, vor suferi bruscheţa oţelului rece, cu aceiaşi supunere cu care o sufăr toţi bolnavii din clinica unde suveranul va fi condus. Nu că doar am voi să facem ironii,dar cele spuse ne duc la constatarea, că oricit ar fi de regulă, relula organică nu dobândeşte superioare condiţii de rezistenţă, cu toate că ar trebui să se întărească prin selecţiune şi să-şi transmită această întărire in cursul generaţiilor de regi. Dealtfel dacă am cerceta mai cu de-amănuntul starea sănătăţii aproape a tuturor suveranilor din Europa, am găsi oarecari indicii de degenerare, sau cel puţin de slăbiciune,—şi asta datorită lipsei de încrucişări a raselor. Avem în Europa citeva familii domnitoare—şi acestea de singe foarte vechie, care se încrucişează şi se reproduc între ele,—ceia ce nu e de loc salutar pentru desvoltarea rasei. Ar trebui puţin sînge strein care să regenereze osteneala celulei regale europene, redindu-i vigoarea, din care treptat-treptat începe să piardă. Fie-ne iertat să vorbim de Majestăţile modeme în chip mai modem, căci cine nu sufide astăzi gîndindu-se la vremile cind regii se socoteau fii ai soarelui şi-şi aduceau ei înşişi jertfe, pretinsei lor divinităţi. Harold. JO^^NOmVRIMg^DEQ^lOO^ s b ani DIRECTOR POLI1TC G. G. MA^ZESCU AIMlti: ZILAMÖ Anunciu ri Comerciale Linia in pagjfna H-a . 1 leu Linia in pagina IlI-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 3). 2octor M. Manicatide profesor universitar şi preşedintele Ligei culturale, secţia Iaşi Candidaţii partidului naţional-liberal la Alegerea Colegiului II de Senat din Iaşi, care va avea loc In ziua de 16 Ianuarie 1910. Obtrşia «1 ruin! Manicatide S’a vorbit mult de naţionalitatea doctorului Manicatide candidatul partidului naţional-liberal la colegiul 2 de Senat din Iaşi. D. dr. Manicatide e român cum nu sunt, cum nu pot fi mulţi romîni şi nici într’un caz cum nu pot fi doi de la ziarele „Opinia“, „Ordinea“ şi „Adevărul“ cari l’au atacat. D-rul Manicatide descinde dintr’o veche familie româneasca din Macedonia care a dat mai multe generaţiuni de medici la Constalinopole, Bucureşti şi Transilvania (dr. Vincenţiu Babeş). O ramură a acestei familii a pastrat numele românesc Minecata până tîrziu, iar alţii au capatat în şcolile greceşti sufixul ide. Familia tatălui d-rului Manicatide a posedat până la dînsul numele romanesc şi dascălul i a dat lui cel dintăi numele Manicatide. Familia mamei d-rului Manicatide este o veche familie din România, familia Fioru care a dat pe unul din şefii revoluţionari de la 1849 în oraşul său natal Giurgiu. Activitatea lui studenţeascăi In cursul strălucitelor sale studii medicale d-rul Manicatide a dat o direcţiune ştiinţifică serioasă celei mai bine organizate societăţi studenţeşti „Societatea studenţilor în medicină" din Bucureşti“ pe care a prezidat-o doi ani de arîndul. In Berlin a fondat împreună cu d rul Gh. Creangă şi alţii „Asociaţiunea romînilor" mai tirziu „Societatea academică a românilor" care a avut deseori ocaziunea să intervină fie pentru respectarea cinstei noastre ca popor de către unele ziare, fie pentru a aduce respectul datorit Regelui nostru, fie pentru încurajarea studenţilor ardeleni, ultragiaţi de colegii lor de la universităţile ungureşti. La această societate se făceau conferinţe din diferite ramuri ale activitaţei membrilor ei, dar toate avind în vedere împrejurările din ţară şi aplicaţiunea lor la nevoile noastre. In această societate d-rul Manicatide şi-a început activitatea sa pe tarimul igienei sociale arătind în deosebite conferinţe importanţa social-naţională a paludismului, pelagrei şi tuberculozei, una mai ales merită să fie menţionată. Punerea în sarcina tatălui natural a cheltuelelor de întreţinere pănă la virata de 14 ani fără urmărirea paternitaţei (in sensul Codului Civil al imperului german). La congresul „ Asociaţiunei generale a medicilor* d-rul Manicatide a fost numit raportor in chestiunea mortalitaţei enorme a copiilor in Romănia. Din documentatul raport al d-rului Manicatide se constata că boalele infecţioase constituesc cauza de căpitenie a acestei mortalităţi, impotriva cărora propun cele mai energice măsuri. In acest sens ieșenii îşi pot aduce aminte de o serie de conferinţe făcute de prof. dr. Manicatide asupra tuberculozei, malariei, difteriei, a microbilor şi boalelor infecţioase etc. insistând asupra înfiinţărei de spitale de izolare în toată ţara şi in special la Iaşi. * Din acest punct de vedere tribue Încă să reamintim că de la venirea sa ia Iaşi prin numeroase interveniri pe lingă Epitropia Casei Sf. Spiridon, d-rul Manicatide a dobândit în anul trecut clădirea frumoaselor pavilioane de izolare din str. Universităţei, pentru boalele infecţioase. Prin o serie de articole de medicină sociala scrise In deosebite reviste şi ziare asupra importanţei aceştia şi a studiilor medicale cu anume îndrumare, Ia momentul când în apus se desemna aproape această tendinţa, arată preocuparea constantă a d-rului Manicatide de ameliorarea stărei noastre sanitare. Activitatea Maţiouallccă Este un fapt netăgăduit de nimeni că de cind d-lul Manicatide se găseşte la fruntea „Ligei pentru unitatea culturală* a dat o viaţă nouă şi vie acestei ligi. In adevăr sub preşidenţia d-lui dr. Manicatide a putut fi organizata la 24 Ianuarie 1909 serbarea semi-centenarului unirei principatelor române, congresul ligei din Mai 1909. Tot ligei de sub preşidenţia d-rului Manicatide se datoreşte încurajarea continuă la luptă a fraţilor romîni din ţările subjugate şi îndemnul patriotic făcut medicilor pentru a se abţine de la congresul de la Buda-Pesta. Activitatea pe tartatul medicinei sociale Reîntors în ţară d-rul Manicatide a luat parte la înfiinţarea ligei pentru combaterea tuberculozei (1899—900). Numit agregat şi profesor la facultatea de medicină din Iaşi, d-rul Manicatide s-a manifestat întotdeauna ca un cercetător serios al chestiunilor de medicină socială. Protecţiunea publică a copiilor şi in special a copiilor naturali, face subiectul a două din cele mai însemnate conferinţe şi publicaţiuni ale sale in care se propune un şir de măsuri, dintre cari Activitatea ţtiinţicil Pe tărimul ştiinţific d-rul Manicatide este un om de o mare valoare şi de o mare reputaţiune. Ştiinţa medicală îi datoreşte numeroase lucrări între care putem cita: „Septicemia eapigocyonee", „Lactozmia alimentarăa sugarilor“, Cunoaşterea meningitei tuberculoase prin cercetarea bacteriologică a lichidului cefalo-rachidian“, „Colita şi dizenterie la copii“, Cunoaşterea febrei tifoide prin cercetare bacteriologică“, „Meningita cerebro-spinola“. Toate aceste lucrări sunt cunoscute in lumea ştiinţifică şi citate in tratatele clasice. Microbul şi seroterapia tusei convulsive, rămine ca toate cercetările bacteriologice o descoperire care nu a putut fi încă răsturnată. Ca profesor universitar d-rul Manicatide este unul din cei mai iubiţi şi apreciaţi de colegii şi elevii săi. D-rul Manicatide este un vorbitor distins avind o dicţiune corectă şi o expunere clară. Ieşenii l-au putut aprecia ca conferenţiar şi ca om public în deosebitele sale discursuri ce a ţinut în chestiunea naţională. A se citi la UI truia oară interesante telegrame din țară și din streinătate.