Mişcarea, decembrie 1909 (Anul 1, nr. 74-98)
1909-12-01 / nr. 74
ANUL I.—No. 74. Redacția şi administrația Iași, Strada Săulescu 5. AROXA 31KXT14 In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 60%MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAI. MARŢI 1 (13)DECEMVRIE 1909 IDIRECTOR POLITIC O. G. lUIAttZESCU apare ziiaip. ------Anunciuri Comerciale BANI s Linia în pagina Il-fi leu Linia în pagina III-*" 50 baul Linia în pagina IV-a^ 40 bani == TELEFON In ţara vorbelor şi a neruşinărei... Vechiul clişeu al „ţarei eminamente agricole“ s’ar putea cu mult succes Înlocui prin un alt clişeu, mai puţin banal şi mai real : suntem o ţară eminamente a vorbei !.. Da, se vorbeşte mult, extrem de mult, în ţara românească. Vorbesc cei chemaţi, ca şi cei nechemaţi; vorbesc cei ce ştiu ce vorbesc ca şi cei ce nu ştiu ce vorbesc ; vorbesc cei cărora le place adevărul, ca şi cei cărora nu le place; vorbesc cei care au idei, ca şi acei cari nu au. Mă rog, cine nu se crede capabil în ţara romînească să rostească un „discurs" ? Dar această excelentă însuşire, specifică spiritului nostru naţional, nicăieri nu găseşte prilej de o mai mai exhuberantă manifestare decît un parlament ; acolo fecunditatea şi abondenţa oratoriei romîneşti, se revarsă în valuri de orbitoare strălucire şi de miraculoasă fericire pentru soarta şi viitorul acestui neam. Priviţi discursul rostit de d. Tache Ionescu; citiţi frază cu frază, cuvînt cu cuvint, silabă cu silabă şi întrebaţi-vă: cînd aţi văzut un mai superb monument al vorbelor, al vorbelor care curg în valuri repezi şi cristaline, al vorbelor care răsună frumos pentru că sunt combinate artistic, al vorbelor care nu dau nici o rază de lumină curată pentru că sunt produsul unor jonglerii a mititei, al vorbelor care nu trezesc nici un sentiment înălţător pentru ca pornesc din izvorul mocirlos al patimei ? Un torcul de vorbe şi o groaznica secetă de idei , un monument de abilităţi de vorbă şi nici o scînteiere de gîndire adevarată. Şi acesta este un mare orator al ţarei romîneşti—una din acele binecuvîntate guri de aur, despre care nu se poate spune sigur dacă revarsă mai mult aur sau înghite mai mult... * * * Dar oratorul acesta mare este şi şef de partid politic. Şi în această calitate se simte dator să facă procesul guvernarei liberale. Cum a făcut acest proces—s’a văzut. Dl. Tache Ionescu—citiţi bine d. Tacie Iomescu — a adus guvernului liberal acuzaţiunea că a înmulţit slujbele şi a risipit banul public. Şi tribuna parlamentului nu s’a prăbuşit ; l’a răbdat pe d. Tache Ionescu să-şi desvolte, cu toată aprinderea de care poate fi capabil un om al vorbelor, această grea acuzaţiune. Omul conversiunei dispăruse, omul budgetului sălbatec se nimicise, omul concesionărei avuţiilor publice se perduse în neant, omul împrumuturilor oneroase nu mai există, omul care a adus ţara la prapastia falimentului muţise, pentru ca în locul acestui om, de o aşa de înfiorătoare amintire, să se ridice un nou şi senin Catone al vieţei publice romîneşti, care cu gravitate magnifică să facă procesul politicei financiare a guvernului liberal şi să... condamne această politică! Şi acelaşi om care a voit sa facă din d. Ghibănescu profesor... de universitate, are îndrăzneala să facă procesul concepţiilor pe care le are actualul guvern în privinţa prestigiului universitâţei, iar acei cari îşi trimeteau soacrele în streinătate cu banii statului, nu roşesc să vorbească despre hatîruri pe care actualul guvern niciodată nu le-a făcut. Să nu ne mirăm , să ne reţinem revolta. Aşa se petrec — aşa este natural să se petreacă lucrurile în ţara vorbelor, de astă dată şi a neruşinărei. Nu avem o educaţie publică sănătoasă care să distingă vorba goală de vorba plină, cuvîntul drept de cuvîntul nedrept, pentru că dacă am avea o asemenea educaţie, nu am vedea ridicîndu-se asemenea Catoni ridicoli, cari în lipsă de idei adevărate, debitează vorbe umflate şi cari în lipsă de succese reale se mulţumesc cu succese fie opereta ** Dar d. Tache Ionescu este şeful unui partid care are ambiţiunea să guverneze odată acesta ţară, şi doară partidele politice nu sunt făcute numai pentru ca să critice şi să condamne; ele au şi o menire de creaţiune şi de îndrumare ; ba, poate aceasta chiar este raţiunea esenţială a existenţei oricărui partid politic. Ei bine, acest d. Tache Ionescu, care are o gură de aur, care are un cap genial, care face astăzi lecţii de morală politică, de morală universitară şi de morală financiara partidului liberal, care a criticat tot ce s’a făcut în ţara romanească—, cum de nu a rostit un singur cuvlnt de îndrumare pentru viitor, cum de nu a emis nici o ideie mîntuitoare care să asigure fericirea acestei ţări, cum de nu a aratat calea misterioasă, dar sigura, care duce la crearea unei ţări ideale ? ...Pentru că trăim în ţara vorbelor şi pentru că în o asemenea ţără, un aseminea om e mare orator, e mare şef de partid etc. Cu siguranţă că Goethe a trebuit să întrevadă un orator ca d. Tache Ionescu cînd a spus că tocmai acolo unde lipsesc ideile Vine vorba la timp ca să le ţie locul... Ce adorabilă e viaţa publică într’o ţară a vorbelor goale şi a neruşinărei cinice! A se citi la Ultima oara interesante telegrame din țară și din streinatate. Multa paucis Definiţie Dorini] să ştiu ce e Lumina Pe Gh. Şarban l-am întrebat: El mi-a răspuns că-i... stearina Şi săul bine distilat. Jambonul oare ce să fie Amice Cotii poţi să-mi spui ? —El mi-a răspuns că-i o felie Tăiată din piciorul lui. Ce e,„beţia de-'cuvinte“ Pe Mamdăchi ’1 întrebai ? Şi mi-a răspuns foarte cuminte: „Eu nu ştiu decît vorba ’utăi“. Cine-Crac ---------------I .»■•WOT..... mm «ni Soarta d-lui Gh. Lascar In vederea alegerilor parţiale tachiştii au început o campanie disperată: întruniri pe culori în capitală, întruniri prin provincii, urmate de banchete, proclamări de oratoriu, toate pornite în numele şefului partidului tachist şi purtate cu cunoscuta dibăcie a d lui Alex. Bădărău, celebrul şampion electoral. La Bucureşti Ordinea, la Iaşi Opinia, ambele ziare ale Vulturului... negru al Moldovei, au pornit această campanie cu mult brio ; ea constă în a debita zilnic o serie de insulte, care cel mitit pot dovedi la ce nivel cultural se află presa tachistă, de cînd s’a înfiinţat mai cu seamă acel celebru ,,cerc al presei“ care funcţionează pe lingă birourile ziarului Ordinea, sub directiva intelectuală a dlui Blumenfeld. Opinia nu vrea să fie mai prejos ca Ordinea. De aceia zilnic proza politică-literară a dlui Levin nu discută decît alegerea de la Iaşi, care nu va da senatului de cît berbanta figură a d-lui Ghiţă Lascar—crede ea. Opinia. Senioritatea acestei candidaturi a d-lui Lascar este bine cunoscută nu numai cetăţenilor ieşeni, cari ştiu să facă toate distincţiile, dar chiar d-lui Bădărău şi chiar ziarului d-sale, Opinia. O fi avînd el, d. Ghiţă Lascar, diferite calităţi, bune sau răle, în materie didactică şi excelent în materie de grădinărie, dar în mare încurcătură îl pune Opinia pe d. Lascar—şi aceasta o va mărturisi singur d-sa—, cînd îl recomandă şi om politic. Bietul d. Lascar a rezistat multor... umilinţi la care l-a supus partidul d-sale tachist—, cum a fost plînsul dsale de pe scena Sidoli, cu ocazia înjghebărei partidului d-lui Tache Ionescu—şi mai încearcă şi acuma ironia soartei: aceia de a fi... senator. Dar sîntem siguri că soarta nu va fi utit de crudă și nu va deranja pe d. Lascar de la ocupațiunele din grădina d-sale de pe strada Romînă. Cu prilejul discursului domnului Tache lonescu După ce au fost traşi de limbă, după ce au văzut că nu mai au încotro şi că trebuie să vorbească macar unul, membrii opoziţiei din Cameră au stat la sfat între dânşii şi in sfirşit după mature chibzuinţi l’au împins de pe la spele pe d. Tache lonescu ca cel mai meşar în a ticlui fraze şi a descoperi chichiţe ca să salveze cinstea, debitând un „mare" discurs de critică a guvernului. 11 Tache lonescu s-a executat şi în şedinţa de Sâmbătă 28 a fermecat pe membrii opoziţiei prin volubilitatea cu care a înşirat critică după critică, prin măestria cu care a ştiut să descopere anarhie în toate actele şi măsurele guvernului, dar mai ales prin declaraţia că dacă liberalii se vor atinge de Contenciosul Administrativ, tachiştii îl vor face la foc după cum este astăzi —declaraţie care dacă a încântat minoritatea tachistă este pentru că are întrânsa speranţa unei viitoare deţineri a pitierei. Pe cât au fot de vrăjiţi deputaţii tachişti de spusele şefului, pe afii membrii majorităţei au rămas de surprinşi, să aşteptau nici vorbă toţi să audă de la Tache Ionescu ca de la orice opozant—care îş face datoria de opozant— o critică mai mult sau mai puţin aspră, dar nu se aştepta nimeni la o atât de patentă lipsă de principii, ce s-a întrezărit în dosul maldărului de pricini iscodite guvernului. Chiar şi avocatul cel mai puţin experimentat va putea atunci cînd se dă în discuţie o chestie, să-i descopere o sumă de laturi şi rând pe rând să frângă în contra lor cu ia oarecare succes o ploae de săgeţi înveninate. Ceia ce îi este permis chiar avocatului puţin experiment, nu-i este permis însă d-lui Tache Ionescu, avocat foarte abil cum a dovedit-o şi de data aceasta care însă pe lângă calitatea de avocat o are şi pe acea de şef al unei grupări ,care are veleităţi de guvernare. li era uşor d-sale să fie toate operile înfăptuite de guvernul liberal şi să le eticheze cu epitetele de rele, anarhice, împovărătoare, ne bine chibzuite, dar aceasta o puteau face de sigur cu același succes d-nii Păltineanu sau Jean Th. Fiorescu colegii d-sare din Cameră. Ca șei de partid cum se întitulează ar fi de trebuit să-și treacă criticele pe care le-ar fi găsit juste, prin prizma unor principii de guvernământ, a unor principii comervator-democrate—dacă pot exista astfel de principii de ambele genuri. " Cum dorește d. T. Ionescu să fie luată în serios, când prin nimic până acum nu a dovedit nevoia unei formaţii noui de guvernământ, care nu s-a manifestat nici un program consistent, nici o vedere bine determinată , o grupare abuală de petreceri, şi fastuozităţi, închegată în mare parte din transfugii celor 2 partide vechi, şi din ambiţioşii mai noi, dornici de uşoară parvenire ? .. „Ceva mai nou“ singurul program formulat mai limpede, e atât de frumos, dar este atât de vag, încă nu îngâdue omului cumpătat să se oprească mai mult asupră-i. E explicabil prin urmare de ce a fost atât de slab în cuvântarea de la discuţia mesajului, d. Tache Ionescu. D-sa nu a făcut acolo decât avoca- I tură uitând poate că vorbeşte unei camere care cuprinde distinşi ineubri, socotindu-se fără îndoială înaintea partizande, din culoara de roş sau de verde. Aceştia din urmă se mulţumesc uşor cu vorbărie frumoasă, cu critică deabea însăilată, pe când cei dintâi aşteptau de la d-sa —mai ales acum la începutul activităţei de şef de partid —ceva mai serios, mai înalt din punct de vedere mai principal. D. Tache Ionesco a Înşelat Insă dezastros aşteptările. DIN ZBORUL VREMII „Cumpăna“ Ieri a apărut în Capitală primul număr al revistei „Cumpăna" Noua publicaţiune literară va fi scrisă,— după cum ne anunţă,—numai din d-nii D. Angliei, St. A. Iosif, M. Sadoveanu şi il. Clienţii,— ceia ce asigură o deplină reuşită a acestei reviste. „Cumpăna“ îşi poetizeazăprogramul de activitate literară in următoarele versuri satirice, datorite poetului... A. Mirhalu anotimpu ’n care pămintu ’şi ţine polii. Asemeni unei cumpeni cu discuri lucitoare, De o potrivă ’n spaţiu îndepărtaţi de soare, Adică ’n anotimpul cind pulsul Metropolit Începe iar să bată, cind scribii proletari Fac cercuri, insulele, ostrove mici şi mari, întocmai cum coralii alcătuesc atolii.— Ne-am regăsit, fireşte, şi noi aceştia patru Şi discutînd de artă, politică, de teatru, De cite sunt pe lume şi cite nu există, Ca nişte vechi tovarăşi slujind acelaş cult, Ne-am zis: Ce ar fi, prieteni, să scoatem o revistă Şi să combatem iarăşi ca ’11 vremea de demult ? Deci am jertfit Reclamei obolul ce se cade, Am tipărit afişe, am dat zvon prin jurnale, Nu ne-am uitat, vezi bine, la cîteva parale; Am răsplătit cu aur pe-artistul Steriade Spre-a ilustra coperta cu pana lui măiastră... Şi: „Cumpăna“ stă dreaptă în faţa Dumnevoastră! Ca două aripi care stau gata să tresalte, Ca două braţe Juliuse ce-ar spune : Pace vouă ! Stau neclintite încă tipsiile-nmîndouă : Nu tulbură nici una odihna celeilalte... Stau astfel neclintite, căci „Cumpăna“ e nouă ! Dar, cititori, de sigur că vă ’ntrebaţi acum Ce vom Svîrli intr’insa spre-a-i dărui mişcarea ? Noi ? Intr’un talger verva şi spiritul şi gluma, A viului, desnădejdea, mîluirea, indignarea, Revolta Împotriva oricărei nedreptăţi, Şi toată bunătatea şi toată ironia... Dincoace? Ingimfarea atîtor nulităţi, Neputincioasa ură, invidia, prostia, Ce-atîrnă greu fireşte... Şi dac’ acest gunoi Va fi să cumpănească o fişi ce-am pune noi, Atunci ii faţ’ acestei nedrepte judecăţi, Spre-a trage’n partea noastră tipsia spre pămint, Vom arunca într’însa, cu nişte greutăţi, Chiar inimele noastre cu tot ce-aveam mai sfînt !... Acesta este ’ntărit al „Cumpenei“ cuvînt! ERGES LOVIKCI I Despre Angliei şi losif. — Eminescu postum.—Pactul faptelor omeneşti.— Triptic. Despre Em. Gîleanu. IV Noul volum de „Critice“ al d lui Lovinescu cuprinde studii consacrate lui Eminescu, Goga, şi alţi scriitori din literatura noastră modernă, din ultimul deceniu. Fiecare din aceşti scriitori e pus futi’o rama cu totul originală—, rama impresionistă. Se ştie că In ultimul timp discuţia cea mai largă în publicistica noastră literară a fost opera lui Eminescu. Acestei opere postume, dl. Lovinescu îi consacră un mic dar sugestiv studiu întitulat „Eminescu despre sine însuşi“. Dl. Lovinescu arată cu această ocasiune starea sufletească a genialului nostru poet, aşa cum transpare din romanul seu postum „Geniu pustiu“, un roman, a cărui importanţă o are în primul loc auto-biografia poetului. Intr’o cronică întitulată „Dioscurii“ criticul schiţează valoarea literară a „scri- f itorului Anghel şi Iosif, a producţiunelor literare a acestor gingaşi poeţi colaboratori. D. Lovinescu face în parte, cîte o teoană a acestora: St. O. Iosif, primul-asta-i ordinea stabilită d-sa—care li apare ca un ,,trubadur" cu suflet de copil" îndrăgostit de vre-o „Margaretă cu ochi albaştri“ dacă nu „ca bunicul adus din spele“, şi D. Anghel cu o „inspiraţie mai căutată“ şi care e «romantic prin ispiraţie“. Ambii poeţi sunt presentaţi, în comun, ca un nou poet,şi astfel operile aceluia. „Legenda funigeilor" „Cometa“ şi Caleidoscopul lui Mirea" sunt definite prin cîteva rînduri impresioniste în care sunt relevate părţile esenţiale ale acestor orpere literare. Recenzii literare de valoare sunt acelea în care d. Lovinescu discută scrierile lui Sadoveanu, pentru care şi din prietenie şi din consideraţie artistică d-sa nu are decît cuvinte de merit, — prin comparaţiuni meritoase. Dl. Sadoveanu este un poet al „faptelor omeneşti*—, astfel constată dl. Lovinescu în analiza „însemnărilor lui Neculai Manea*. Pentru d. Gărleanu autorul „Criticilor“ are de asudată o impresiune mai puternică ca aceia pe care a avut’o în „Pași pe nisip“. Cu foarte multă abilitate dl. Lovinescu ştie să adauge, cetitorului, o notă mai puternică în ceia-ce privește opera din urmă a dlui Gărleanu cu care în ultimul timp s’a întâlnit la Convorbiri critice“. Nu bănuim cu aceasta sinceritatea d-lui Lovinescu, după cum nu negăm stilul din ce în ce mai plastic al d-lui Gărleanu. Decit, constatăm prin aceasta că d Lovinescu e de o subtilă uşurinţă atuncea cînd trebuie să revie asupra unei... impresiuni! Dir. acest punct de vedere d. Lovinescu e un adevărat maestru al condeiului. Foarte sugestiv e „Dipticul“ d sale în care ne vorbeşte de porţii Minulescu, Farago, şi Dinu Ramură, portretaţi în linii foarte caracteristice. D-l Lovinescu nu prea se Împacă cu arta tendenţioasă, şi e şi natural; d-sa este uri adep al frumosului in sensul cel mai strict al cuvântului. De aceia mi se pare că prea puţină atenţie s’a dat până acuma d-lui Brătescu- Voineşti, negreşit unul din marii noştri nuvelişti moderni. Aceasta am relevat’« şi cu altă ocaziune la apariţia volumelor «Paşi pe Nisip» ş’o relevam şi acuma. Totuşi d-l Lovinescu îşi încheie critica consacrată acestui talentat scriitor cu următoarea oservaţie: — «Eroii lui—din nuvelele d-lui Brătescu-Voineşti—sunt mari. Ei sunt insă ca acei albatroşi împiedecaţi in mers de aripele lor prea mari, despre care vorbia Baudelaire: „Ses ailes de géanl, l'empeeheu' de marcher...“ O figura interesantă, și foarte bine cunoscută in lumea literară se prezintă d. Lovinescu în ipul său „Kakochymos»— un scriitor care „n’a avut niciodată ceva de spus, deși a colindat toate drumurile artei“. Foarte ironic este d. Lovinescu în „Răsbunarea Bacantelor“din care execută p d. Vasile Pop, car ia, în toată opera... sa, îi lipseşte delicatesa. Noua opeă a d-lui Lovinescu, ca să nu aibă numai caracterul unei opere critice, cuprinde cu variaţie, câteva por