Mişcarea, decembrie 1909 (Anul 1, nr. 74-98)

1909-12-01 / nr. 74

trete literare scrise intr’o formă literară aleasă, ceia ce dovedește că autorul este un literat distins. In critica modernă, d. Lovinescu o­­cupă un loc de frunte, și ca atare reco­mandăm cu multă plăcere nouile d-sale «critice“ tuturor iubitorilor de litera­tură. Narcis. NOTE ZILNICE Maloruşii Coruri şi dansuri, caracteristice, cu to­tul originale—, iată definiţia adevărată care pune în evidenţă artistică trupa ma­­lorusă care a debutat aseară la Teatrul Naţional, în faţa unei săli arhi­pline, foarte curioasă a cunoaşte această artă specifică, care nu se putea preciza cu anticipaţie. Ansamblul de aseară nu este propriu zis un ansamblu teatral, aşa cum am cu­noscut cu ocazia trupelor de opereta cari au trecut pe la noi; acest ansam­blu,—care după cum am văzut în unele pa­­sagii la representaţia de aseară,—are mo­mente de operă şi de balet. Corurile ce le-am ascultat aseară, ar putea figura în cea mai bună operă,—în afară de muzica propriu zisă, caracte­ristică muzicei ruseşti. Dansurile, cari au fost repetate în urma inzistenţelor spectatorilor,—ar putea figura în cele mai artistice baleturi din străinătate. Ce fel de dansuri sunt acele ale ma­­loruşilor ? Nu ştiu cum se vor fi numind aceste jocuri, dar ele, aşa cum au fost execu­tate aseară, au cucerit admiraţia tuturor spectatorilor. Maloruşii,­ cîntăreţi excelenţi , sunt dănţuitori neîntrecuţi, sălbateci şi pasi­onaţi în jocurile lor, ei sunt în aceleş timp estetici în figurile lor atît de va­riate, figuri pe cari nimeni altul n­u le-ar putea executa de cit trupa malorusă. In dansurile lor, maloruşii prezintă un contrast isbitor : pe cit de nebunateci —, nu găsesc momentan altă caracterizare — sunt dănţuitorii, pe atita de gingaşe şi drăgălaşe sunt malorusele în spiralele lor uşoare, în care par că plutesc. Dansurile maloruşilor nu se pot des­crie, ele trebuesc văzute după cum exce­lentele coruri,— solo, duete, terţete şi quartete— trebuiesc ascultate şi apreciate. In trecerea lor prin oraşul nostru, ma­loruşii vor lăsa o amintire plăcută prin cântecele lor asemănătoare cu muzica noastră naţională şi prin jocurile lor unice şi neîntrecute. Armand Trembinschi, Iancu Brătescu et Comp... Aşteptăm... * In culorea de verde a Capitalei a a­­vut loc o întrunire tachistă pentru a se face cunoscut ţârei că ilustrul Stelian... Popescu, s’a înscris în partidul demo­crat , a ţinut şi un discurs din care ex­tragem : „legile partidului liberal au de scop să nimicească pe ţăranul nostru, care D-seu ştie cum poate să-şi plătea­scă dările cătră stat“. Cere apoi înde­părtarea partidului liberal de la cîrma ţărei pentru a veni tachiştii cari au un program : 1) desfiinţarea tuturor dări­lor 2) Se va da fiecărui cetăţean o leafă lunară şi un premiu anual, ...numai tachist să fie. D-le Popescu, eşti delicios... D-l Iacob heroin e decis a agita şi la noi, în Iaşi spiritele coreligionarilor fi­sale, pentru ţinerea unui congres gene­ral, unde să se discute nevoile poporu­lui evreu şi măsurile ce trebuesc luate contra partidului liberal, care-i trece cu vederea prea uşor şi face legi numai pentru Romînî! In acest scop are zilnic întrevederi la locuinţa d-sale din str. Romină, cu mar­cante personagii... politice de aceeaşi o­­rigină ca şi d-sa şi din acelaş partid ! Va apărea în curînd şi un manifest, pe lingă cîte­va intervievări a d-lor Ein­­chencats, Caiman Fleury, şi alţii.... in­­tervievari redactate de simpaticul d-sale secretar, d. Cezar Simionescu un distins avocat eşan. Hr. ^ Mişcarea literara si artistica| TTw volum de nuvele. In editura re* '-'vistei „Viaţa Romînească“ va a­­pare în cursul acestei săptămîni un vo­lum de „Schiţe şi Amintiri“ datorit d-lui D. D. Patraşcanu. In literatura modernă volumul acesta nu e un debut: autorul d. Patraşcanu, s'a distins în li­teratură printr’o serie de nuvele, apă­rute in „Viaţa Romînească", cari au fost foarte apreciate. D. Patraşcanu scrie nuvele în spiritul lui Cehova*şi vom dis­cuta această comparaţie la apariţia vo­lumului „Schiţe şi Amintiri“ care va cuprinde în mare parte şi bucăţi ine­dite. Arta Romină, a apărut astăzi cu ur­mătorul sumar : Eduard Caudella.—Progresul muzicei şi al teatrului la noi (Gheorghe Burada, Gustav Otremba, Gheorghe Scheletti). A. D. Atanasiu. —Invăţămintul desem­­nului—Congresul de desemn din 1909 (re­zumat din dezbateri). Maria Dr. Buteanu.­ Cîte­va generali­tăţi asupra picturei. A. D. Atanasiu. —Criticii de artă şi presa. Alexandru I. Basarab.— Cronica mu­zicală (Alexandru Zira). A. D. Atanasiu.—Cronica teatrală (Mij­locul de a răspindi gustul pentru teatru). Ada.—Notiţi. Ilustraţiuni.—N. M. Vorobiev. —Vedere din Iaşi (in Pinacoteca din­­ Iaşi). N. Grigorescu. — Rucăreancă. Din monumentele noastre : Biserica înălţarea din Mînăstirea­­Neamţu. Teatrul Naţional din Iaşi. Campania electorală, tachistă — SPIC­URI — Tachiştii au început seria banchetelor la Bucuraşi­, în vederea alegerei Prin­ţului D. Moruzui. De­ocamdată benche­­tuesc la „Iordachi“ între 3—4 agenţi tachişti şi sfirşesc... la secţia respectivă, cu capetele sparte. începutul promite mult, însuşi d. N. D. Stănescu se laudă în «Ordinea de eri «că a dat o mică, lecţiune de bună conduită şi a scos a­­fără din local» pe cîţi­va alegători cari n’au strigat „Trăiască Prinţul... Moruzzi!» Mîine vine rîndul d-lor Solomonescu. M­I­Ş­C­A­R­E­A Expoziţiile palelor de arte şi meserii Scrisoare deschisă Primim din partea d-lui Chiriac Cor­­ban, distinsul director al şcoalei supe­rioare de arte şi meserii, scrisoarea de mai jos adresată d-lui Tzigara­ Samur­­­caş, scrisoare în care se pune în disc­­b­une în întregul ei, chestiunea şcoalelor de arte şi meserii în genere, a şcoalei de arte şi meserii din Iaşi în special. Facem loc cu plăcere în coloanele ziaru­lui nostru acestei scrisori întru­cît con­vinşi de dreptatea susţinerilor d-lui Cor­­ban în ce priveşte inferioritatea şcoalei noastre de arte şi meserii faţă de cea­­laltă­ Şcolă similară, vom sprijini cu toată energia de cari suntem capabili că , a­­ceastă şcoală ale cărei lucrări au putut fi apreciate de ieşeni, să dobîndească dez­voltarea ce merită în raport cu progre­sele industriei noastre. D-lui Tzigara-Samurcaş Directorul Muzeului de artă naţională Bucureşti. Asistînd in sala teatrului naţional la serata literară artistică dată saptămîna trecută sub patronajul şi în folosul socie­­tăţei „Domniţa Ruxandra“ din Iaşi am avut ocaziunea să ascult şi interesanta Domniei-voastre conferinţă „Despre arta ţăranului român“ care a alcătuit prima parte a programului seratei. De­sigur atenţiunea cu care v’a ascul­tat distinsul public ce popula sala tea­trului în acea seară, era rezultatul con­­vingerei că cele spuse de d-voastră sunt adevăruri trase din cercetările pe care mai de demult le faceţi, din studiul şi scrisul d-voastră asupra acestei arte, pre­cum şi din faptul că sunteţi organizato­rul şi diriguitorul primului muzeu de artă naţională. Prin urmare cu toţii n’au mai putut să pună pe aceiaşi treaptă spusele d­v cu aprecierele trecătoare şi adesea-în variabile ale ori­cărei conferinţe. De a­­ceea auditorul a luat tot ceea ce­ aţi spus şi propus, ca decretat, pentru îndruma­rea mai bună a şcoalei societăţei de mai sus precum şi pentru desvoltarea gus­tului pentru arta naţională românească. Menţionînd însă în vorbirea d-voastră desvoltarea simţului acestei arte pe care l-aţi remarcat la expoziţia învăţâmintu­­lui profesional din a. c. din Bucureşti în obiectele expuse de şcoalele de me­serii din ţară, v-aţi aratat regretul că şcoala superioară de arte şi meserii din Iaşi, nu a participat şi ea, cu produsele sale, la succesul acestei expoziţiuni. Acest punct însă, care a fost dat de d-voastră, aşa cum l’aţi luat şi după cum s a luat şi auditorul, trebuie lămu­rit. Şi tom­ai acesta este scopul scrisorei de faţă. Intr’adevăr mi s’a relavat şi mie cum că ar fi circulat svonul că atît autorita­tea superioară cît şi publicul vizitator al expoziţiei, public care cunoştea din alte expoziţii anterioare, cît şi ce poate pro­duce şcoala pe care am onoarea să­ o conduc, s’ar fi afectat din cauza nepre­­zentărei din partea noastră a unui număr mai mare de obiecte şi de o valoare mai mare. Ca se elucidez însă chestiunea aceasta am­ onoare să vă pun în cunoştinţă, in copie, următoarea corespondenţă pe care am avut-o cu Onor, Minister al Instruc­ţiei, încă de la 21 Iunie 1908 adică cu un an în urmă, îndată după ce am fost avizaţi să participăm la expoziţie. Iată primul raport cu No. 207 1­908. Domnule Ministru, „Cu referire la ordinul d-voastră No 40166 1 908 Seria G, privitor la expozi­ţia şcoalelor de meserii, proectată pentru anul viitor 1909 la Bucureşti, avem o­­noare a vă aduce la cunoştinţă că şi în prezent avem încă obiecte ne­vindute a­­tit de la expoziţia din Paris 1889 cît şi de la expoziţia jubilară din Bucureşti din 1906. „Toate aceste obiecte reprezintă un capital închis, iar lucrările nouă cer alt capital, pe care nu-l posedăm , astfel că expoziţiile urmându-se, nu vor ajunge de­cit la formarea unui muzeu de obiecte şi la a încarca mereu datoriile. In aceste condiţiuni dar, nu vom putea executa de­cit obiectele făcute de elevii şcolari, ca studiul, obiecte terminate de ale elevilor anilor de aplicaţie nu vom putea executa ne­avînd cu ce. „Ca să alcătuim un program, nu gă­sim necesar, de­oare­ce obiectele de stu­diu vor fi de mică valoare şi vor re­­presenta norma întrebuinţată la instruc­ţia elevilor“. Ministerul prin ordinul seu No. 42213 din 3 Ianuar 909 seria G. răspunde : „La raportul Dv. No. 207 1­908 am onoarea a vă răspunde că la expoziţia din 1909 şcoala nu trebuie să expuie lucruri făcute anume pentru aceasta, ci să expue obiectele ce se lucrează în mod obicinuit, căci numai ele pot da măsura progresului făcut. „Veţi înainta dar Ministerului o listă de obiectele şi lucrările executate atât de elevii primilor 4 ani de studiu cât şi de elevii din anii de aplicaţie. In urma acestui ordin al Ministerului, pentru ca să fie bine precizat faptul că nu vom putea expune obiectele care se lucrează în mod obişnuit, i-am trimes raportul No. 9 din 12 Ianuar 1909 cu următorul conţinut : „Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă cu referire la ordinul No. 42.213 1 908 că lucrările efectuate la atelierele aplica­ţiei, fiind din comenzi nu putem d­ispune noi de ele; vom face insă fotografii şi vor trimete şi cîte­va piese din mobi­lierul executat, dacă comandatorii ni le vom da. Din anii şcolarii vom trimete toate piesele de care vom dispune, cari vor fi insă restrînse, de­oare­ce şi aici ele sunt in majoritate din comenzi. In a­­ceste condiţii şi nu putem alcătui o listă prealabilă de obiectele de expus ; vă a­­ducem însă la cunoştinţă că obiectele vor fi foarte puţine, şi, că vom anexa pentru comenzile mari făcute de noi, dar ridicate de către comandatorii lor, foto­grafiile respective.“ Iar Ministerul res­­punde acestui raport prin ordinul No. 3119 Seria G, din 26 Ianuarie a. c. că, Ministerul a incuviinţat să trimiteţi la expoziţie obiectele ce veţi putea expune“. Am înşirat această courespondenţă pentru că din ea reesă evident că n’am participat la expoziţia din Bucureşti, cu lucrări care să atragă toate atenţiunele, nici ţară in cunoştiinţarea şi aprobarea autorităţei superioare şi nici din vina noastră. Reesă evident, zic, că această şcoală de meserii, deşi cea mai veche din ţară, se găseşte astăzi fatalmente in condiţi­­uni de inferioritate materială, faţă de cea­laltă şcoală similară din Bucureşti, atît din cauza lipsei absolute a unui fond de exploatare, care ne-ar fi îngă­duit să executam ori-ce lucrări, cit şi a unui personal teoretic şi practic com­plect, şi toate acestea datorite numai părăsirei şi desconsiderărei în care au lasat-o toţi reprezentaţii în parlament ai acestui oraş, de ori­care nuanţă politică ar fi fost ei. Datorită numai mijlocirilor şi insis­­tenţelor noastre personale făcute în par­ticular, s’a mai menţinut, aşa cum se menţine, de­şi într’o mare diferenţiare budgetară, faţă de şcoala similară’ din capitală. Numai pe această cale izbutisem sa obţin prevederea unui credit de 65000 lei pentru şcoală, din fondul de cîte­va milioane care se destinase îmbunătăţi­rilor aşezemintelor culturale şi monu­mentelor istorice din ţara. Din spirit de economie însă anulîndu­­se tot fondul acela, şcoala a ramas iar ţară nici o îmbunătăţire şi ieşenii au avut norocul să nu piardă ocaziunea de a admira, cînd trec prin faţa şcoalei, clă­direa muzeului nostru, adevarată ruină de monument istoric in stil naţional. In magazia de obiecte confecţionate am avut închis un capital de 20.000 lei. Aceste obiecte sunt rămase de pe la alte expoziţii anterioare la care am par­ticipat, şi de la care şcoala a eşit, cu cele mai mari distincţiuni. Obiectele mai mici şi de uz comun s’au vîndut mai lesne, rămînînd însă o­­biectele mari, cari stând, se depreciază cu timpul. Valoarea lucrului pentru aceste obiecte care a trebuit plătită elevilor, ne-a epu­izat toate fondurile Aplicaţiei, fonduri cari au alte destinaţiuni, iar materialul îl datorăm şi acum furnisorilor. Lipsa deci absolută a fondului de ex­ploatare ne sileşte să primim în ateliere numai comenzi de acele, la care plăţile de lucru să procure elevilor lucrători în­treţinerea in anii de practică, pe care ei trebue să i facă în atelierele şcoalei. Şi fireşte aceste comenzi plătite aparţin comandatorilor. De alt­fel piesele de fer pe care le-am expus pentru a se putea aprecia preci­zia de executare şi normele in studiul ajustorilor şi a lăcătuşilor, nu puteau fi observate de­cît numai de lucrătorii spe­cialişti în aceste meserii; pentru toţi ceilalţi ele nu erau de cît nişte simple piese de fer, fără însemnătate. In ceea­ ce priveşte faptul că şcoala n’a expus şi ea mobilier, obiecte volu­minoase, spre a se vedea progresul e­­levilor, voi spune că in expoziţie, acele şcoale de meserii care s’au distins în chip deosebit prin produsele lor, care v’au plăcut atît de mult d-voastră, au diriginţi şi maiştrii conducători, absol­venţi de-ai şcoalei noastre. Cred că a­­ceasta vorbeşte de la sine în deajuns in favoarea progresului pe care-l fac ele­vii în şcoala noastră. Voi cita următoarele nume de absol­venţi de-ai noştri şi şcoalele unde func­ţionează : 1) Popa Ioan, Diriginte, maistru lem­nar şcoala elemi, de meserii din comuna Boroaia-Suceava. 2) Brăila D. diriginte comuna Calafat, şcoala elem, de meserii. 3) Neaga Ştefan diriginte strungar in fer, şcoala elem. de meserii din comuna Mizil Buzeu. 4) Argint P. I. Maistru lemnar­­rotar şcoala elem. de meserii din Ne­greşti-Vaslui. 5) Platon Gh. diriginte, ma­istru lemnar­ rotar la şcoala elem. de me­serii din Nicoreşti-Tecuci. 6) Orghidan Fr. diriginte, maistru lemnar­ rotar la şcoala elem. de meserii Novaci-Gorj. 7) Melinte A. M. diriginte, maistru fetar la şcoala elem. de meserii din Ottina-Cons­­tanţa. 8) Birsan Al. V. diriginte, mais­tru lemnar şcoala elem. de meserii co­muna Porceşti-Roman. 9) Cantaragiu V. maistru lemnar şcoala inferioară de me­,­serii Birlad. 10) Alexandrescu N. P. ma­istru tinichigiu Botoşani. 11) Gheorghiu Gh. maistru lăcătuş Botoşani. 12) Zevo­­lanu D. maistru tîmplar Botoşani. 13) Botez Pavel C. maistru tîmplar Brăila. 14) Baba Dumitru al­ maistru tinichigiu Brăila. 15) Ştefănescu N. maistru lăcă­tuş Brăila. 16) Teodor Ernest D. mais­tru tinichigiu Brăila. 17) Buzdugan Gri­­gore maistru lăcătuş Buzeu. 18)Hudescu G. I. aj-maistru timplar Calarasi. 19) Vartic Andrei aj-maistru lăcătuş Piteşti. 20) Lu­­pescu Gh. aj-maistru tîmplar Roman. 21) Chiticaru C. director, Roşiori de Vede. 22) Târtăcuţă C. M. maistru ambulant Roşiori de Vede. 23) Baisau D. A. ma­istru lăcătuş Slatina. 24) Botez Mihail C. maistru tîmplar Vaslui. 25) Cimpu­­lungeanu I. al-maistru ferar Vaslui. 26) Oanea Gh. maistru tîmplar Giurgiu. 27) Botez C. M. mecanic, şc. sup. de Arte şi meserii Bucureşti. 28) Ch­irilă N. C. maistru ferar idem Bucureşti. 29) Cosniţa Iordan maistru ajutor cl. 2 Bucureşti. 30) I­onescu Petru maistru ajutor cl. 3 contract Bucureşti. 31) Necula I. mais­tru tinichigiu cl. 3 Bucureşti. 32) Maxim Gh. maistru cazangiu cl. 3 Bucureşti. 33) Prutescu Th. Şef al atelierelor de feră­­rie Bucureşti. 34) Piiţel Ioan maistru lâcătuş cl. 3 Bucureşti. 35) Trandafir V. maistru rotar cl. 3 Bucureşti. 36) Cîrlâ­­nescu Gh. al­ maistru tîmplar cl. I şcoa­la superioara de arte şi meserii din Iaşi. 37) Dumitriu I. Gh. al.­maistru II dul­gher laşi. 38) Horga Leon maistru tur­nător cl. 2 Iaşi. 39) Ionescu D. maistru tîmplar cl. 2 Iaşi. 40) Stănilescu Gh. pro­fesor de Desemn industrial laşi. 41) Va­­siliu Alexandru al-maistru dulgher cl. 2 Iaşi. In atelierele şcoalei noastre, obiecte de artă romînească în stil naţional, s-au executat in chipul cel mai satisfăcător. Am executat la Iaşi in comenzi, dife­rite i­mobile în stil vechiu romînesc de o mare valoare artistică şi de o foarte grea executare, după modelele pe care distinse persoane din localitate ni le-au încredinţat, şi executarea lor a fost spre deplina satisfacere a comandatorilor. Repet dar şi închei, că neparticiparea şcoalei din Iaşi, cu obiecte frapante, la Expoziţia Invâţâmîntului Profesional din capitală, nu trebue pusă în sarcina ni­mănui, de­cît numai lipsei de fonduri şi părăsirea în ca­re se găseşte aceasta şcoa­lă, faţă cu desvoltarea la care a ajuns industria şi cu nevoile imperioase pen­tru progresarea ei. Ch. Corban Directorul şcoalei superioare de arte şi meserii din Iaşi D. dr. Riegler a profitat de ocazia că se află in faţa unui numeros şi se­lect auditoriu în aula Universităţei pe cînd se serbătoria pe d. Titu Maiorescu şi a ţinut o disertaţie ateistă medicală, care n’avea nici o legătură cu ceea ce ar f1 tre­buit să vorbească. Toţi oratorii predecesori ai d-sale, în, cuvinte bine simţite, şi-au arătat profunda admiraţie pentru marele cugetător pe care-1 săr­bătoreau şi s'au ferit pe cit era posibil să facă digresiuni. Numai d. dr. Riegler, a căzut în acest neertat păcat primind in schimb răspunsul d-lui Maiorescu, care cu toate că a fost blajin şi­­bine­voitor totuşi a ironisat admirabil pe excelentul profesor şi medic! Informaţiuni ♦ In vederea întrunirei conservator­­democrate—care a avut loc ori Dumi­nică la Birlad —au plecat Simbătă sara din Bucureşti mai mulţi fruntaşi ai gru­­părei conservator-democrate între cari putem cita pe d-nii Tache Ionescu, N. Kleva, Calmi»»« Blumenfeld­, A. A. Bădărău, Nichi Xenopol, G. Taşcă, Nes­tor Cincu şi Nunu Cananău. Tachiştii erau entuziaşti şi în vervă în urma discursului ţinut de d. Tache Ionescu la Cameră—discurs, pe care d. G. Panu cu cunoscutul său umor l-a a­­ratat a fi un discurs de comptabil a u­­nei case evreeşti de bancă de mina a treia. Aceasta, totuşi, nu i-a împedecat să fie entuziaşti şi în vervă. Anteproiectul d-lui Stelian a făcut, în auzul tuturor, subiectul principal al discuţiunei. Călă­torii au putut constata că d. Tache Io­­nescu insăşi dă notă necuviinţilor pe cari Caiman Blumenfeld le publica în „Ordinea" la adresa ministrului de jus­tiţie. D. Nichi Xenopol s’a relevat in a­ceastă călătorie ca un pornograf de seamă. La Frunzeasca — halta de lingă Te­cuci — proprietatea d-lui Nestor Cincu, distinşii fruntaşi conservatori-dem­ocraţi s'au coborit. Cu trenul de 8 jum. dim. au plecat la Birlad. Dr. Calmari Blumen­feld a fost găzduit în aceiaşi cameră cu d. A. Bădărău.­­ Societatea studenţilor în medicină, au hotârît în ultima şedinţă, să organi­­seze sub înaltul patronal al A. S. g. Prin­cipelui Ferdinand, un frumos bal, ce va avea loc în luna Februarie în sala Teatru­lui Naţional. Delegaţia de studenţi în­sărcinată să ceară A.­sale, acest patronaj, va pleca in Bucureşti la 15 Decembrie. Serata de la Societatea de g­im­­­nastică.­Sîmbătă seara a avut loc pri­ma serată dansantă în saloanele Socie­­tăţei de gimnastică, serate care în anii precedenţi n’au fost tocmai frecventate de publicul ieşan şi cu regret constatăm că nici anul acesta cu toate invitaţiile lansate, publicul n’a venit în număr des­tul de mare. Totuşi graţie activităţei des­făşurată de delegaţia din comitetului so­­cietăţei, compusă din d-nii V. Teodorea­­nu, Orest­ianu şi Osvald Racoviţă s’a petrecut admirabil până aproape de ziuă ; dar suntem convinşi că la celelalte se­rate publicul va fi mult mai numeros. Fiind vorba a nu se mai da în viitor serate sâptămînale din cauza dificitelor, —căci se fac cheltueli ce întrec încasă­rile, suntem interpretul mai multor per­soane de a ruga harnicul comitet să con­tigue aceste frumoase şi intime petre­ceri asigurîndu-l că publicul ieşan va participa în număr tot crescind ! Asistenţa de Sîmbătă in mare parte tineri studenţi, ofiţeri şi domnişoare stu­dente, a petrecut cu multă voie bună şi animaţie şi notăm în fuga condeiului pe : D rele Serafim Bălăceanu, G. Eiven, Maria Vasiliu, Linuţa Minea, Zira Ciudin, Didina şi Efigenie Panu, Manole Stroes­­cu, Stamate, Botez, Carp, Deleanu, Ciri­­llo, Barbu, Minea Ionescu etc. precum şi d-nele O­­tanse Panu, d-na căpitan Sig­­mereanu, Manele, d-na Sub­loc, Mihai­­lescu, Bucovineanu, Eiven, Stroescu, Bo­tez ect. Dintre domni : V. Teodoreanu, Reini­­ke, Osvald Racoviţă, Arest Panu, Căpi­tan Sigmereanu, Stratan, Caţaili, Manole, Locotenenţii Manolache, Gotcu,Gheorghiu, Sublocotenenţii Mihailescu, Wisniewsky, Popovici, apoi C­­­i­m­e­s­c­u, Vasilică Stavâr, George Robert, Mitică Mi­nea, Săndulescu, Negura, Michiu, Raio­­vici, Costică Motaş, V. Marcu, Rezuş, Georgescu, C. Buzdugan, Şt. Marcovici, Luca, Butnariu, Al. Gheţu etc.­­ Ministerul instrucţiei publice a tri­mese d lor directori de licee o circulară prin care le aduce la cunoştinţă urmă­toarele : D. director al unei şcoli secundare a propus ministerului nişte norme de func­ţionare a corespondenţei cu părinţii şi ministerul şi le-a însuşit însuşi in între­gime pentru că ele reprezintă atît ceea ce se poate face cît şi ceea ce se face chiar in uinele părţi. Odată cu circulara, ministerul trimite şi un tablou al acestor norme spre cer­cetare şi executare. „Avem siguranţa, spune circulara, că grija de a garanta şi eficacitatea înrîu­­rirei şcolei şi autorităţei in societate ca organ­ diriguitor al bunei educaţii, va ob­ţine concursul deplin al reprezentanţilor săi administrativi şi al întregului corp didactic“. Prin introducerea acestei coresponden­ţe legaturile între­­şcoală şi reprezentan­ţii elevilor se vor strînge şi părinţii vor fi ţinuţi în curent cu purtarea şi învă­ţătura copiilor lor. ■ Băetanul Gh. V. Covalciuc, din Du­­meşti, ducîndu-se cu tatăl său la adus lemne din pădure, a căzut peste el un copac pe care-l tăia, sdrobindu-l în mod îngrozitor. Adus acasă de câtră tatăl său a murit.

Next