Mişcarea, februarie 1910 (Anul 2, nr. 24-46)
1910-02-02 / nr. 24
. u * ANUL II.—No. 24. BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABOILAHESITR In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii; SO®/«MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL ssspgai®*« JO E C»*. xxa&e* « * MARȚII 2 FEVRUARIE^ 1910 S BANI SuB DIRECȚIUNI’.A UNUI comitet APARE ZILSTU. Anunciuri Comerciale Linia în pagina 11-a . 1 leu Linia în pagina ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 ===== Banchetul A l’est Q sărbătorire cum rar s'a văzut In viaţa politică a acestei ţări. Lipsit de reclama care nu a lipsit din nici o situaţie de acest fel ta care s’au putut găsi conservatorii, lipsit de fastul bombastic care întuneca demnitatea şi seriositatea unei manifestaţiuni, de sincera dragoste şi de ideală solidaritate politică—, banchetul£oferit de majorităţile parlamentare d-lui Ioan I. Brătianu, primul-ministru şi şeful partidului naţional-liberal, s’a desfăşurat ca un elan profund şi puternic a unei splendide forţe politice, care venea sa închine dragostea şi credinţa ei unui viguros şi înţelept conducător de partid şi de guvern. Acest banchet a servit de prilej bine venit, pentru partidul naţional liberal, ca şi pentru întreaga viaţa politica a acestei ţări. In primul loc, acest banchet a pus întreg admirabila lumina omogenitatea compactă şi tăria organică a partidului liberal. In cuvîntul adine şi înţelept al luptătorilor încercaţi, purtătorii vechilor glorii liberale, ca şi în cuvintul plin de avint şi de sinceritate al luptătorilor tineri şi entuziaşti, a vibrat aceiaşi simţire, acelaşi gînd, aceiaşi tendinţa, aceiaşi grija de viitorul şi de strălucirea partidului şi fericirea ţarei. S’a dovedit odată mai mult, că partidul liberal nu este un conglomerat de forţe disparate şi cu tendinţi contrar», ci este un organism politic armonic şi puternic, care ajutat de experienţa celor bătrini şi de dorul de muncă a celor tineri, îndeplineşte în mod normal şi sigur, etapele unei sănătoase şi fericite evoluţii politice. Este cel mai admirabil exemplu de evoluţie politică ce s-a putut vedea în viaţa sociala a acestei ţari. Banchetul de Vineri seara a dovedit odata mai mult, ca partidul liberal este singurul partid politic, care corespunde nouilor forme pe care tinde a le îmbrăcă viaţa noastră sociala şi care va putea satisface cu succes cerinţele vremiior noui în făgaşul cărora am păşit. Acest banchet a mai dovedit un lucru : partidul liberal are un şef pe care poate compta, iar acest şef are un partid care i-a închinat toata dragostea şi tot devotamentul lui. Partidul are încredere în şef şi şeful are încredere în partid, aici e taria organică intrinseca şi forţa invincibila a partidului liberal. Un şef cu un asemenea partid, nu poate avea decît o carieră politică, care să ocupe un mare capitol în istoria unei ţari. Şi această cariera o va avea dl. Ioan I. Brătianu. Un partid cu un aseminea şef, nu poate să meargă decît din succes în succes, spre realizarea singurului ideal care trebue sa lumineze munca şi opera unui partid : fericirea neamului. Acest viitor este rezervat partidului liberal. De aceea vedem, ca în faţa acestei măreţe manifestări de vigoare, de omogenitate şi de perfecta solidaritate politică, şi glasul duşmanilor au amuţit. Suspină critici timide asupra „protocolului“ acestui banchet, dar nu îndrăznesc să şoptească un singur cuvînt asupra înțelesului politic superior ce se degajează din serbătorirea de Vineri seara. Și bine fac. Sa facă și să fee pildă.* O întrunire clandestină Marţi 26 Ianuarie, ora 4 p., cîţiva institutori... conservatori mediocraţi, au ţinut o Întrunire in localul şcoalei primare C. Negri din localitate. Pretextul Întrunirii a fost discutarea asupra chestiunii imbunătăţlirii... salarului N’am avea nimic de zis asupra acestei Întruniri, dacă directorul şcoalei ar fi avut autorizaţia ministerială de a ţinea o Întrunire in localul unei şcoli primare, şi dacă, mai cu seamă!—ar fi fost invitaţi toţi institutorii, fără deosebire de culoare politică. D-l Munteanu, directorul şcolii, a făcut aluziuni răutăcioase la adresa d-lui ministru al Instrucţiei. Apoi s’au discutat următoarele chestiuni, foarte importante, cu privire la mersul bun al şcoalei: 1) Cine va fi, clnd vor veni mediocraţii la putere, subdirector al invăţămîntului primar. Bietul domn Sinişteanu! Vor să-i mănlnce din colivă Înainte de a da ortul popii. 2) Cine va fi inspector la Iaşi ? 3) Cine va fi revizorul." I § 1) Cine vor fi subrevizori de clasa a II ? 5) Cine va fi şef de birou al controlului la direcţia invăţămîntului primar ? 6) Cine va fi etc. etc. ? Şi apoi să se mai zică că Institutorii, adică o parte din institutorii noştri nu-şi caută de interesele lor şcolare, şi de mersul nu al elevilor!... -----------------------------««I <js>---------------------------- Multa panels tui ‘£us Motto: „Romi., îi cere spirit şi vrea să-i spui ce va, Iar uu s’iîi dtii intr’una bellea şi baclava.(\ ' l' " Ens (Fulgerul) Rus dragă ’mi-i ierţi Dacă, pentru-a varia, [mi acord acuma lira Ca să-ţi dau... Rahat (Je Şireț, Aceluiaşi Dosarul tribunalului secţia I. Dosarul Cabin, de instr. secţia Iii. JBm (Fulgerul) Cu genuni mă do« cu pasul Şi de mine-i foarte greu, De cînd Eus vini nasul Piuă şi ’n... dosarul meu,Cric-Crac* OMUL GAFELOR Când am citit interviewul acordat, sau mai bine sis trimis, de d. Bădărău ziarului „Adevărul“, ne-am zis că şeful sucursalei fachiste din Iaşi a făcut fără îndoială iarăşi o gafă, fl. Bădărău e un hm agent electoral şi atâta lot. DL Bădărău nu e croit din stofa oamenilor politici, d-sa n’are nici flerul, nici perspicacitatea, nici una în fine din calitățile inherente unui adevarat om politic. De câte ori s’a pus la încercare seriozitatea d-lui Bădărău, de atâtea ori s’a ajuns la rezultate dezastruoase. Ne aducem cu has aminte de gafele, produs al unei naivităţi puerile, pe care le-a făcut d. Bădărău pe când era ministru. D sa lua consiliul de miniştri drept un consiliu comunal şi-şi dădea coate cu aprozii pentru a comunica reporterilor „Adevărului" desbaterile secrete ale consiliului de miniştri. Ne aducem apoi aminte de acea enormă gafă când d. Bădărău a divulgat aceluiaşi ziar conţinutul Mesajului Regal care nici nu fusese încă supus discuţiunei consiliului de miniştri. Şi în fine d. Bădărău pentru a ne dovedi că nu şi-a găsat naravul, a făcut o ultimă lovitură care poate o vi plăti cu sdruncinarea situației sale in partidul conservator-democrat. Dl. Bădărău în interviewul acordat ziarului „ Adevărul“ a făcut să transpire în public care este sentimentul în partidul tachist asupra viitorului guvern. Dl. Bădărău a declarat fără încunjur că partidului conservator-democrat îi mai trebuie o firmă, dând a întălege că firma este d. general Manu. Ori d. general Manu vine astăzi şi protestează cu indignare în potriva acestei aserţiuni şi declară că nu va servi ca paravan nimănui. Cum rămân atunci declaraţiile d-lui Bădărău ? Cum va mai da dea ochii cu d. Tache Ionescu la reîntoarcerea din străinătate ? Nouă ni se pare că seria gifelor dlui Bădărău se poate considera ca terminată și d-sa va fi nevoit să-și reia locul de simplu agent electoral in par- 111 conservator-democrat. Rezistenţa „Mitică“ Mitică de la „Evenimentul“ rezistă. Se sbate, se trudeşte, se suceşte, în sfîrşit, se sbuciumă fel şi chip să nu cadă învins; dar, spre marea lui durere, nu reuşeşte- Mărturisim sincer că nouă ne pare rău. Cititorii noştri îşi amintesc de următoarele versuri ale noastre : Nu sint Evreu, dar nici nu-mi place întregul neam din rasa taik ; Mitică dragă, fii pe pace Eu nu mrnînc carne de porc. Şi la aceste versuri, Mitică răspundă : Slut şi alţii ce, ca tine-şi neagă Neamul, iar rasa nu - i dragă.— Nu-i un mister din cele a cinci— Cît despre-a doua afirmare, lagurta, de prisos Un pare : Tu singur cum să le mînînci ?“ De sigur, Mitică dragă, că nu pot mlnca din mine, şi deci mă văd nevoit să mîninc carne de porc. Vreau să ieau insă toate precauţiunile. Vom merge împreună la medicul veterinar, ca să constate lipsa iinţilor, şi atunci, Mitică, cu durere, mă văd nevoit să muiînc din altcineva, căci din mine, după cum tu insu-ţi spui, nu pot consuma nimic. Cu acest prilej sfătuin pe Mitică să renunţe la acest duel t pigămalie, din care a eşit învins, şi sa înceapă nilul, pregătindu-se mai bine,ca să susţin lupta cu mai mult succes, pentru păstrarea bunului său renume, Anguria. DIN ZBORUL VREJU1 11 O pagină frumoasa Am anunţat In timp apariţia revistei „Falanga“, din ai căreia comlcct de redacţie fac parte d-nii Cincinal Pavelescu, E. Lovinescu, I. Minulescu, Corneliu Moldovanu, Z. Bărsan şi Cm. Gârleanu , iar cind am anunţat-o ’date fiind aceste numer ii prevesteam un frumos viitor. Constatfam cu plăcere, cu prilejul apariţiei fiecărui nou număr, că nu ne am înşelat în prevederile noastre. Se scrie în „Falanga14 literatură serioasă şi bună,—şi atît poeţii di şi prozatorii săi, vor ilustra mai tîrziu cu trainice pagini istoria literilor romîneşti. Ne facem o plăcere a împărtăşi cetitorilor noştri cîteva rinduri dintr’un immar trecut subscrise de subtilul şi graţiosul analist E. Lovinescu şi purtind ca titlu însemnările lui Glykyon : „De nulte ori mă opresc de odă, strivind o mişcare pe care voiam s’o fac; stau astfel cu braţul întins, neclintit, prins în mreaja unui gînd... Mi se pare, simi,, văd cu ochii străbătători ai sufletului că tot ce fac acum am mai făcut-o dudva. Braţul pe care voiam să-l ridic,ram mai ridicat şi altădată, dar nu numai cu aceiaşi înglădiere a urnii, ceea ce fireşte nu se putea schimba, ci şi cu aceiaşi mişcare a sufletului, cu aceiaşi împletire de sentimente, cari, fiind nemărginit de n uite, n’ar fi să mă mai Încerce a doua oară... Simt astfel că vorba pe care o spun, am mai spus-o, bătaia de inimă pe care o am, am mai avut-o, clipa pe care o trăesc, am mai trăit-o. Cind ? unde ? închid ochii, şi vremea se stringe cum se strînge o aripă de pasăre, se şterge şi pierdut, nu-mi pot da seamă de mai sunt, dar am înţelegerea netulburată că am fost. Tot ceea ce fac acum, tot ceea ce simt, poartă întipărirea lucrurilor tăcute şi simţite altă dată, îrntr’o vreme pe care în zadar mă încerc s’o statornicesc din noaptea fără sUrşit a trecutului... Această vedenie neaşteptată mă încearcă atît de adese, incit, ca şi Flaton, înceţi să alunec la credinţa că aici, in lumea aceasta, sau aiure, am mai trăit o viaţă, ce se aseamănă ca două picături cu viaţa de acum. Vorbele, mişcările, simţirile cu cari mă mindresc, nu sunt decit nişte lucruri învăţate mai demult într’o viaţă, despre care, dacă n’am o amintire limpede, am totuşi scăpărări ce mă străbat, mă sguduc şi mi luminează pentru o singură clipită genunea unui trecut, a cărui taină aşi dori atît s’o cunosc ! Dar scăpărarea se stinge deodată, şi făcîndu-se întuneric înăuntru, in suflet, se luminează afară, in jurul meu. Lumea îşi întinde din nou ispitele ei, cătră cari îmi deschid ochii nevinovaţi şi cercetători, ca şi cum le-aşi vedea acum pentru întîia dată. Nepăsător şi uşurel, ‘par’că aşi purta pe umeri numai o „singură viaţă“, mă ompresc ,aici, alerg dincolo, nimurindu-mii de toate şi visînd clipa aceea tainică in care o rază de lumină s’a furişat, de sus pentru a se prelinge dealungul linei prăpăstii fără fund...“ CINEMATOGRAFUL MEU Nici nu isprăvisem de citit articolul „Apropo de Posta Rima“ al prietenilor mei D. Anghel şi St. O Iosif, şi un coleg de redacţie îmi atrage atenţia asupra acestei informaţii : M. S. Regele a primit în seara de 30 Ianuarie la Palat psd. şi dna A. D. Xinopol. Maiestatea Sa a binevoit a sta de vorbă cu domniile lor pănă la 9 ore. D-na Xenopol (Riria) a citit Suveranului o poezie scrisă de d-sa la împlinirea celor 40 ani de domnie, 1906. Vom reproduce acea frumoasă poezie în numărul viitor al „ Universului literar“. O mai mare satisfacţie nu se putea da domnului Paul. Care va să zică eminenta noastră poetă naţională a citit M. S. Regelui o poezie pe care o va publica „Universul Literar“, singura revistă care a deschis coloanele sale genialei noastre poete, şi la care revistă, pe vremuri, au colaborat Carol Scrub, Elisabeta M. Zonescu, Marion, şi colaborează actualmente C. Nutzescu, şi alte nume tot aşa de necunoscute. Toate ca toate, însă, ne întrebăm : Ce-o fi zis M. S. Regele despre poezia dnei Rimia ? Şi, fără să vreau, îmi aduc aminte de versurile prietenului meu Al. Gh. Doinaru. M’au întrebat mai mulţi prieteni, Desigur, dintre cei posnaşi : — „Bre, tu eşti în curent cu toate, Dar cine-i Rina din laşi ? Şi am răspuns, se înţelege, Pintenilor mei : — „Es aşi! Nu ştiţi voi cine este doamna ? E Smara noastră de la laşi.“ Şi nu mă glndesc acum de cit la Măria Sa Regele. Dumnezeu să i ~!*», curajul şi răbdarea necesară de a mai putea suferi astfel de nenorociri neaşteptate, la o vrrstă aşa de înaintată. R ADAMES. Lupta Polonilor în Posnania In gazeta lor «Przyjaciel Ludu“ („Amicul poporului») din oraşul Posen se află următorul „Salut de anul nou» : „Şi vouă, fraţilor ţărani, ce să vă doresc? In orice caz toate cele bune şi binecuvântarea lui D-zeu, sănăile, să vă meargă bine, să aveţi bucurie de copii, de recolte bune şi de câştig bun. Dar asta încă nu e tot! „Vă doresc, să vă perdeţi punga cu bani, ori de cite ori veţi voi să cumpăraţi de la Fritz şi de la Pzig fără să fie absolută nevoe. Vă doresc, să va rupeţi picioarele, dacă diavolul ar voi să vă ducă într’o societate de rezervişti germani sau in altă strînsură de lutherani. Vă doresc, să vă lovească apoplexia şi să nu vă puteţi mişca, cind a fi să voiţi a linguşi pe duşman şi a-i linge mâna. Vă doresc, ca moartea să vă ia copii, dacă veţi voi să-i lăsaţi să crească Poloni germanizaţi. In fine vă doresc, ca acest sfint pămînt să nu vă primească în sinul său, dacă ar fi să vindeţi o părţuică cit de mică a lui duşmanului. Astea le doresc tuturor acelora, cari pâcătuesc contra leglor părinţilor noştri şi contra patriei noastre şi oricine dintre voi va trebui să-mi tonceadă, că unor astfel de oameni nu li se poate ura altceva". („Vossische Zeitung“ No. 52 din 1 Febr. 1910). „Opinia” şi sărbătorile „ Hor uul lucru „Opinia“ nu respectă decît sărbătorie de toamnă. Sfinţii Trei Ierarhi una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătâţei „Opinia“ n’a găsit de cuviinţa Sa , respect, după cum nu va respnra nici pe cea de mine „ întâmpinarea Domnului“. De altfel lucru e şi natural. In redacţia, ca şi în tipografia „Opiniei“ nu se află un singur creştin şi nu ne va surprise cînd vom vedea că „Opinia" nu mai apare Simbăta. .... . ^ .h*XM1 • I ^ RECLAMA ŞTIINŢIFICĂ Reclama ştiinţifică a d-lui dr. Toma Ionescu a bătut recordul şi a dat gata chiar şi pe celebrul Schröder. Ziarele din capitală ce n au sosit astăzi publică amănunte „complecte“ asupra primirei grandioase ce s’a făcut inventatorului stovaniei miraculoase, cu ocazia intoarcerei domniei-sale din turneu. Şi tocmai pentru că aceste amănunte sunt „complecte“ nea fost dat să vedem cine sunt entuziaştii cari varsă lacrimi de bucurie pentru pretinsele succese ale druicii Ionescu. Aşa în primul rând printre oratorii cari au urat bună venire artistului citim numele d-nului... Fleva, angajatul d-lui Tache Ionescu pentru rostirea cuvântărilor la diverse solemnităţi. Apoi d-nul Goldenberg-Cadet din partea junimei studioase... Apoi printre asistenţi citim numele cunoscuţilor savanţi români• Dr. Rotmann, dr. Daniel, doctor Brukner, dr. Kolm, dr. Friedman, dr. Istrati (?), dr. Horovits etc. In fine după cum se vede o manifestaţie ştiinţifică pur lachisla... Discursul Anului I-1- Miami Cu prilejul banchetului oferit de majorităţile parlamentare d-lui prim ministru, d-sa a rostit următorul discurs: Dar nici unul dintre d-voastrâ nu simte mai clar decit mine cît de puţin întrunirea noastră de astăzi are caracterul unei manifestaţii la adresa unei persoane ; cu toate acestea mă simt mişcat de o emoţiune adîncă pe care nu pot s’o stăpînesc. întrunirea noastră de astăzi mă face să mă gîndesc intîi la ceea ce a provocat’o şi la ceea ce s’a intîmplat acum o lună de zile. In momentul primejdiei, d-voastră temîndu-vâ să nu cadă victimă acel căruia ii incredinţaseră-ţi drapelul partidului, aţi îmbrăţişat în dragostea d voastră pe acel care poartă drapelul partidului. Aceasta nu v-a împiedecat să nu uitaţi că dacă viaţa omului este supusă la accidente şi primejdii, soarta partidului nu poate fi legată de durerea unei vieţi, şi dragostea pe care mi aţi manifestat’o nu v’a împiedecat să mai ifestaţi totdeodată toată tăria şi toată hotărî ea unui organism viu, care trâeşte în afară de viaţa oamenilor care îl compun. Desigur, d iar n’avem nevoie de acest exemplu, pentru a cunoaşte acest adevăr. Este de ajuns să ne reamintim numele acelor cari m’au precedat şi caii au putut să dispară d ntre noi fără ca forţa partidului să piaţă şi este de ajuns să mă uit in jurul meu pentru ca să văd torţele cari puteau să-mi ia locul, adeverindu-se astfel că nu in persoana unui om stă soarta şi puterea unui partid ca al nostru. Dar, serbarea de astăzi mă face să mă duc cu gindul mai departe, la ceia ce s'a întimplat anul trecut, cind m’aţi ales conducător al d-voastră. Atunci, în sentimentul d-voastră a fost, că intre toţi cei mai cu experienţă, cu un capital politic mai bogat de cl mine şi cari v’ar fi inspirat încredere tot atit, de sigur, ca şi mine, eram indicat eu, tocmai pentru că prin viîsta mea reprezintam o garanţie, că prezenţa mea in capul partidului va fi mai lungă de cit a altora de cit mine. Şi contrar la ceea ce se întimplă în organimele preocupate de ambiţiuni personale, in care, adesea cel mai şubred şi cel mai bob nu îşi găseşte tocmai în această slăbiciune titlul pentru a trece înaintea altora, dv. v’aţi zis că este in interesul vieţei noastre politice ca, atit cit judecata omenească poate să prevază imprejurările, să daţi o forţă de continuitate mai mare rsau- în prezidenţia partidului unui om tînsr. Şi de aceea, poate d-lor, emoţiuriea dv. a fost încă mai vie, cind v’aţi putut