Mişcarea, februarie 1910 (Anul 2, nr. 24-46)

1910-02-02 / nr. 24

.­ u * ANUL II.—No. 24. BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABOILAHESITR In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii; SO®/«MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL ssspgai®*« JO E C»*. xxa&e* « * MARȚII 2 FEVRUARIE^ 1910 S BANI SuB DIRECȚIUNI’.A UNUI comitet APARE ZILSTU. Anunciuri Comerciale Linia în pagina 11-a . 1 leu Linia în pagina ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 ===== Banchetul A l’est Q sărbătorire cum rar s'a văzut In viaţa politică a acestei ţări. Lipsit de reclama care nu a lip­sit din nici o situaţie de acest fel ta care s’au putut găsi conservato­rii, lipsit de fastul bombastic care întuneca demnitatea şi seriositatea unei manifestaţiuni, de sincera dra­goste şi de ideală solidaritate po­litică—, banchetul£oferit de majo­rităţile parlamentare d-lui Ioan I. Brătianu, primul-ministru şi şeful partidului naţional-liberal, s’a des­făşurat ca un elan profund şi pu­ternic a unei splendide forţe poli­tice, care venea sa închine dra­gostea şi credinţa ei unui viguros şi înţelept conducător de partid şi de guvern. Acest banchet a servit de prilej bine venit, pentru partidul naţional liberal, ca şi pentru întreaga viaţa politica a acestei ţări. In primul loc, acest banchet a pus întreg admirabila lumina omo­genitatea compactă şi tăria organi­că a partidului liberal. In cuvîntul adine şi înţelept al luptătorilor încercaţi, purtătorii ve­chilor glorii liberale, ca şi în cu­­vintul plin de avint şi de sinceri­tate al luptătorilor tineri şi entu­ziaşti, a vibrat aceiaşi simţire, a­­celaşi gînd, aceiaşi tendinţa, aceiaşi grija de viitorul şi de strălucirea partidului şi fericir­ea ţarei. S’a dovedit odată mai mult, că partidul liberal nu este un conglo­merat de forţe disparate şi cu ten­­dinţi contrar», ci este un organism politic armonic şi puternic, care a­­jutat de experienţa celor bătrini şi de dorul de muncă a celor tineri, îndeplineşte în mod normal şi si­gur, etapele unei sănătoase şi fe­ricite evoluţii politice. Este cel mai admirabil exemplu de evoluţie politică ce s-a putut vedea în viaţa sociala a acestei ţari. Banchetul de Vineri seara a do­vedit odata mai mult, ca partidul liberal este singurul partid politic, care corespunde nouilor forme pe care tinde a le îmbrăcă viaţa noas­tră sociala şi care va putea satis­face cu succes cerinţele vremiior noui în făgaşul cărora am păşit. Acest banchet a mai dovedit un lucru : partidul liberal are un şef pe care poate compta, iar acest şef are un partid care i-a închinat toata dragostea şi tot devotamen­tul lui. Partidul are încredere în şef şi şeful are încredere în partid­, aici e taria organică intrinseca şi forţa invincibila a partidului liberal. Un şef cu un asemenea partid, nu poate avea de­cît o carieră po­litică, care să ocupe un mare capi­tol în istoria unei ţari. Şi această cariera o va avea dl. Ioan I. Bră­­tianu. Un partid cu un aseminea şef, nu poate să meargă de­cît din suc­ces în succes, spre realizarea sin­gurului ideal care trebue sa lumi­neze munca şi opera unui partid : fericirea neamului. Acest viitor este rezervat partidului liberal. De aceea vedem, ca în faţa a­­cestei măreţe manifestări de vi­goare, de omogenitate şi de per­fecta solidaritate politică, şi glasul duşmanilor au amuţit. Suspină cri­tici timide asupra „protocolului“ a­­cestui banchet, dar nu îndrăznesc să şoptească un singur cuvînt a­­supra înțelesului politic superior ce se degajează din serbătorirea de Vineri seara. Și bine fac. Sa facă și să fee pildă.* O întrunire clandestină Marţi 26 Ianuarie, ora 4 p., cîţi­va insti­tutori... conservatori­ mediocraţi, au ţinut o Întrunire in localul şcoalei primare C. Ne­gri din localitate. Pretextul Întrunirii a fost discutarea a­­supra chestiunii imbunătăţlirii... salarului­ N’am avea nimic de zis asupra acestei Întruniri, dacă directorul şcoalei ar fi avut autorizaţia ministerială de a ţinea o Întru­nire in localul unei şcoli primare, şi dacă,­­ mai cu seamă!—ar fi fost invitaţi toţi in­stitutorii, fără deosebire de culoare politică. D-l Munteanu, directorul şcolii, a făcut aluziuni răutăcioase la adresa d-lui minis­tru al Instrucţiei. Apoi s’au discutat următoarele chestiuni, foarte importante, cu privire la mersul bun al şcoalei: 1) Cine va fi, clnd vor veni mediocraţii la putere, subdirector al invăţămîntului primar. Bietul domn Sinişteanu! Vor să-i mănlnce din colivă Înainte de a da ortul popii. 2) Cine va fi inspector la Iaşi ? 3) Cine va fi revizor­ul." I § 1) Cine vor fi subrevizori de clasa a II ? 5) Cine va fi şef de birou al controlului la direcţia invăţămîntului primar ? 6) Cine va fi etc. etc. ? Şi apoi să se mai zică că Institutorii, a­­dică o parte din institutorii noştri nu-şi caută de interesele lor şcolare, şi de mer­sul nu al elevilor!... -----------------------------««I <js>----------------------------­ Multa panels tui ‘£us Motto: „Romi., îi cere spirit şi vrea să-i spui ce va, Iar uu s’iîi dtii intr’una bellea şi baclava.(\ ' l' " Ens (Fulgerul) Rus dragă ’m­i-i ierţi Dacă, pentru-a varia, [m­i acord acuma lira Ca să-ţi dau... Rahat (Je Şir­eț, Aceluiaşi Dosarul tribunalului secţia I. Dosarul Cabin, de instr. secţia Iii. JBm (Fulger­ul) Cu genuni mă do« cu pasul Şi de mine-i foarte greu, De cînd Eus vini nasul Piuă şi ’n... dosarul meu,Cric-Crac* OMUL GAFELOR Când am citit interviewul acordat, sau mai bine sis trimis, de d. Bădărău zia­rului „Adevărul“, ne-am zis că şeful sucursalei fachiste din Iaşi a făcut fără îndoială iarăşi o gafă, f­l. Bădărău e un hm agent electo­ral şi atâta lot. DL Bădărău nu e cro­it din stofa oamenilor politici, d-sa n’are nici flerul, nici perspicacitatea, nici una în fine din calitățile inherente u­nui adevarat om politic. De câte ori s’a pus la încercare serio­zitatea d-lui Bădărău, de atâtea ori s’a ajuns la rezultate dezastruoase. Ne aducem cu has aminte de gafele, produs al unei naivităţi puerile, pe care le-a făcut d. Bădărău pe când era mi­nistru. D sa lua consiliul de miniştri drept un consiliu comunal şi-şi dădea coate cu aprozii pentru a comunica reporte­rilor „Adevărului" desbaterile secrete ale consiliului de miniştri. Ne aducem apoi aminte de acea e­­normă gafă când d. Bădărău a divul­gat aceluiaşi ziar conţinutul Mesajului Regal care nici nu fusese încă supus discuţiunei consiliului de miniştri. Şi în fine d. Bădărău pentru a ne dovedi că nu şi-a găsat naravul, a fă­cut o ultimă lovitură care poate o vi plăti cu sdruncinarea situației sale in partidul conservator-democrat. Dl. Bădărău în interviewul acordat ziarului „ Adevărul“ a făcut să trans­pire în public care este sentimentul în partidul tachist asupra viitorului gu­vern. Dl. Bădărău a declarat fără încun­jur că partidului conservator-democrat îi mai trebuie o firmă, dând a întălege că firma este d. general Manu. Ori d. general Manu vine astă­zi şi protestează cu indignare în potriva a­cestei aserţiuni şi declară că nu va ser­vi ca paravan nimănui. Cum rămân atunci declaraţiile d-lui Bădărău ? Cum va mai da d­ea ochii cu d. Tache Ionescu la reîntoarcerea din străinătate ? Nouă ni se pare că seria g­ifelor d­­lui Bădărău se poate considera ca ter­minată și d-sa va fi nevoit să-și reia locul de simplu agent electoral in par- 111 conservator-democrat. Rezistenţa­­ „Mitică“ Mitică de la „Evenimentul“ rezistă. Se sbate, se trudeşte, se suceşte, în sfîrşit, se sbuciumă fel şi chip să nu cadă în­vins; dar, spre marea lui durere, nu reuşeşte- Mărturisim sincer că nouă ne pare rău. Cititorii noştri îşi amintesc de următoarele versuri ale noastre : Nu sint Evreu, dar nici nu-mi place întregul neam din rasa tai­k ; Mitică dragă, fii pe pace Eu nu mrnînc carne de porc. Şi la aceste versuri, Mitică răspundă : Slut şi alţii ce, ca tine-şi neagă Neamul, iar rasa nu - i dragă.— Nu-i un mister d­in cele a cinci— Cît despre-a doua afirmare, lagurta, de prisos Un pare : Tu singur cum s­ă le mînînci ?“ De sigur, Mitică dragă, că nu pot mlnca din mine, şi deci mă văd nevoit să mîninc carne de porc. Vreau să ieau insă toate precauţiunile. Vom merge îm­preună la medicul veterinar, ca să con­state lipsa iinţilor, şi atunci, Mitică, cu durere, mă văd nevoit să muiînc din altcineva, căci din mine, după cum tu insu-ţi spui, nu pot­ consuma nimic. Cu acest prilej sfătui­n pe Mitică să renunţe la acest duel t pig­­ămalie, din care a eşit învins, şi sa înceapă nilul, pregătindu-se mai bine,­ca să susţin lupta cu mai mult succes, pentru păstrarea bunului său renume, Anguria. D­I­N ZBO­R­U­L V­R­EJU1 11 O pagină frumoasa Am anunţat In timp apariţia revistei „Fa­langa“, din ai căreia comlcct de redacţie fac parte d-nii Cincinal Pavelescu, E. Lovinescu, I. Minulescu, Corneliu Moldovanu, Z. Băr­­san şi Cm. Gârleanu , iar cind am anunţat-o ’­date fiind aceste numer ii prevesteam un frumos viitor. Constatfam cu plăcere, cu prilejul apari­ţiei fie­cărui nou număr, că nu ne am înşe­lat în prevederile noastre. Se scrie în „Fa­langa14 literatură serioasă şi bună,—şi atît po­eţii di şi prozatorii săi, vor ilustra mai tîrziu cu trainice pagini istoria literilor ro­­mîneşti. Ne facem o plăcere a împărtăşi cetitori­lor noştri cîte­va rinduri dintr’un immar tre­cut subscrise de subtilul şi graţiosul analist E. Lovinescu şi purtind ca titlu însemnările lui Glykyon : „De nulte ori mă opresc de od­­ă, strivind o mişcare pe care voiam s’o fac; stau ast­fel cu braţul întins, neclintit, prins în mreaja unui gînd... Mi se pare, sim­i,, văd cu ochii străbătători ai sufletului că tot ce fac acum am mai făcut-o dudva. Braţul pe care vo­iam să-l ridic,­ram mai ridicat şi altădată, dar nu numai cu aceiaşi înglădiere a urnii, ceea ce fireşte nu se putea schimba, ci şi cu aceiaşi mişcare a sufletului, cu aceiaşi împletire de sentimente, cari, fiind nemăr­ginit de n uite, n’ar fi să mă mai Încerce a doua oară... Simt astfel că vorba pe care o spun, am mai spus-o, bătaia de inimă pe care o am, am mai avut-o, clipa pe care o trăesc, am mai trăit-o. Cind ? unde ? închid ochii, şi vremea se st­ringe cum se strînge o aripă de pasăre, se şterge şi pier­dut, nu-mi pot da seamă de mai sunt, dar am înţelegerea netulburată că am fost. Tot ceea ce fac acum, tot ceea ce simt, poartă întipărirea lucrurilor tăcute şi simţite altă dată, îrntr’o vreme pe care în zadar mă în­cerc s’o statornicesc din noaptea fără sUr­şit a trecutului... Această vedenie neaşteptată mă încearcă atît de adese, incit, ca şi Flaton, înceţi să alunec la credinţa că aici, in lumea aceasta, sau aiure, am mai trăit o viaţă, ce se a­­seam­ănă ca două picături cu viaţa de acum. Vorbele, mişcările, simţirile cu cari mă min­­dresc, nu sunt de­cit nişte lucruri învăţate mai demult într’o viaţă, despre care, dacă n’am o amintire limpede, am totuşi scă­părări ce mă străbat, mă sguduc şi mi lu­minează pentru o singură clipită genunea unui trecut, a cărui taină aşi dori atît s’o cunosc ! Dar scăpărarea se stinge deodată, şi făcîndu-se întuneric înăuntru, in suflet, se luminează afară, in jurul m­eu. Lumea îşi întinde din nou ispitele ei, cătră cari îmi deschid ochii nevinovaţi şi cercetători, ca şi cum le-aşi vedea acum pentru întîia­ dată. Nepăsător şi uşurel, ‘par’că aşi purta pe umeri numai o „singură viaţă“, mă om­­presc ,aici, alerg dincolo, nimurindu-mii de toate şi visînd clipa aceea tainică in care o rază de lumină s’a furişat, de sus pentru a se prelinge dealungul linei prăpăstii fără fund...“ CINEMATOGRAFUL MEU Nici nu isprăvisem de citit articolul „Apropo de Posta Rim­a“ al prietenilor mei D. Anghel şi St. O Iosif, şi un co­leg de redacţie îmi atrage atenţia asu­pra acestei informaţii : M. S. Regele a primit în seara de 30 Ianuarie la Palat ps­d. şi d­na A. D. Xi­nopol. Maiestatea Sa a bine­voit a sta de vorbă cu domniile lor pănă la 9 ore. D-na Xenopol (Riria) a citit Suve­ranului o poezie scrisă de d-sa la îm­plinirea celor 40 ani de domnie, 1906. Vom reproduce acea f­rumoasă poe­zie în numărul viitor al „ Universului literar“. O mai mare satisfacţie nu se putea da domnului Paul. Care va să zică eminenta noastră po­­etă naţională a citit M. S. Regelui o po­ezie pe care o va publica „Universul Li­terar“, singura revistă care a deschis co­loanele sale genialei n­oastre poete, şi la care revistă, pe vremuri, au colaborat Carol Scrub, Elisabeta M. Z­­onescu, Marion, şi colaborează actualmente C. Nutzesc­u, şi alte nume tot aşa de ne­cunoscute. Toate ca toate, însă, ne întrebăm : Ce-o fi zis M. S. Regele despre poezia d­nei Rimia ? Şi, fără să vreau, îmi aduc aminte de versurile prietenului meu Al. Gh. Doi­­naru. M’au între­bat mai mulţi prieteni, De­sigur, dintre cei posnaşi : — „Bre, tu eşti în curent cu toate, Dar cine-i Rin­a din laşi ? Şi am răspuns, se înţelege, Pintenilor mei : — „Es aşi! Nu ştiţi voi cine este doamna ? E Smara noastră de la laşi.“ Şi nu mă glndesc acum de cit la Mă­ria Sa Regele. Dumnezeu să i ~!*», cu­rajul şi răbdarea necesară de a mai pu­tea suferi ast­fel de nenorociri neaştep­tate, la o vrrstă aşa de înaintată. R A­DAMES. Lupta Polonilor în Posnania In gazeta lor «Przyjaciel Ludu“ („A­­micul poporului») din oraşul Posen se află următorul „Salut de anul nou» : „Şi vouă, fraţilor ţărani, ce să vă do­resc? In orice caz toate cele bune şi bine­cuvântarea lui D-zeu, sănăile, să vă meargă bine, să aveţi bucurie de co­pii, de recolte bune şi de câştig bun. Dar asta încă nu e tot! „Vă doresc, să vă perdeţi punga cu bani, ori de cite ori veţi voi să cumpă­raţi de la Fritz şi de la Pzig fără să fie absolută nevoe. Vă doresc, să va ru­­peţi picioarele, dacă diavolul ar voi să vă ducă într’o societate de rezervişti germani sau in altă strînsură de lut­he­­rani. Vă doresc, să vă lovească apople­­xia şi să nu vă puteţi mişca, cind a fi să voiţi a linguşi pe duşman şi a-i lin­ge mâna. Vă doresc, ca moartea să vă ia copii, dacă veţi voi să-i lăsaţi să crea­scă Poloni germanizaţi. In fine vă do­resc, ca acest sfint pămînt să nu vă primească în sinul său, dacă ar fi să vindeţi o păr­ţuică cit de mică a lui duşmanului. Astea le doresc tuturor a­­celora, cari pâcătuesc contra leg­lor pă­­rinţilor noştri şi contra patriei noastre şi ori­cine dintre voi va trebui să-mi tonceadă, că unor astfel de oameni nu li se poate ura altceva". („Vossische Zeitung“ No. 5­2 din 1 Febr. 1910). „Opinia” şi sărbătorile „ Hor uul lucru „Opinia“ nu respectă de­cît sărbătorie de toamnă. S­fi­nţ­ii Trei Ierarhi una dintre cele mai importante sărbători ale creştină­­tâţei „Opinia“ n’a găsit de cuviinţa Sa , respect, după cum nu va respnra nici pe cea de mine „ întâmpinarea Domnu­lui“. De altfel lucru e şi natural. In redac­ţia, ca şi în tipografia „Opiniei“ nu se află un singur creştin şi nu ne va sur­prise cînd vom vedea că „Opinia" nu mai apare Simbăta. .... . ^ .h*XM1 • I ^ RECLAMA ŞTIINŢIFICĂ Reclama ştiinţifică a d-lui dr. Tom­a Ionescu a bătut recordul şi a dat gata chiar şi pe celebrul Schröder. Ziarele din capitală ce n au sosit astăzi publică amănun­te „complecte“ asupra primirei grandioase ce s’a făcut inventa­torului stovaniei miraculoase, cu ocazia intoarcerei domniei-sale din turneu. Şi tocmai pentru că aceste a­­mănunte sunt „complecte“ nea fost dat să vedem cine sunt en­tuziaştii cari varsă lacrimi de bu­curie pentru pretinsele succese ale d­ruicii Ionescu. Aşa în primul rând printre o­­ratorii cari au urat bună venire artistului citim numele d­-nului... Fleva, angajatul d-lui Tache Io­nescu pentru rostirea cuvântărilor la diverse solemnităţi. Apoi d-nul Goldenberg-Cadet din partea juni­­mei studioase... Apoi printre asistenţi citim nu­mele cunoscuţilor savanţi români• Dr. Rotmann, dr. Daniel, doctor Brukner, dr. Kolm, dr. Friedman, dr. Istrati (?), dr. Horovits etc. In fine după cum se vede o ma­nifestaţie ştiinţifică pur lachisla... Discursul A­nului I-1-­­ Miami Cu prilejul banchetului oferit de ma­­jorităţile parlamentare d-lui prim minis­tru, d-sa a rostit următorul discurs: D­­ar nici unul dintre d-voastrâ nu simte mai clar de­cit mine cît de puţin întrunirea noastră de astăzi are caracte­rul unei manifestaţii la adresa unei per­soane ; cu toate acestea mă simt miş­cat de o emoţiune adîncă pe care nu pot s’o stăpînesc. întrunirea noastră de astăzi mă face să mă gîndesc intîi la ceea ce a provo­­cat’o şi la ceea ce s’a intîmplat acum o lună de zile. In momentul primejdiei, d-voastră te­­mîndu-vâ să nu cadă victimă acel că­ruia ii incredinţaseră-ţi drapelul partidu­lui, aţi îmbrăţişat în dragostea d voastră pe acel care poartă drapelul partidului. Aceasta nu v-a împiedecat să nu uitaţi că dacă viaţa omului este supusă la ac­cidente şi primejdii, soarta partidului nu poate fi legată de durerea unei vieţi, şi dragostea pe care mi aţi manifestat’o nu v’a împiedecat să mai ifestaţi totdeodată toată tăria şi toată hotărî ea unui or­ganism viu, care trâeşte în afară de viaţa oamenilor care îl compun. De­sigur, d­ iar n’avem nevoie de a­­cest exemplu, pentru a cunoaşte acest adevăr. Este de ajuns să ne reamintim numele acelor cari m’au­ precedat şi caii au putut să dispară d ntre noi fără ca forţa partidului să piaţă şi este de a­­juns să mă uit in jurul meu pentru ca să văd torţele cari puteau să-mi ia lo­cul, adeverindu-se astfel că nu in per­soana unui om stă soarta şi puterea u­­nui partid ca al nostru. D­­ar, serbarea de astăzi mă face să mă duc cu gindul mai departe, la ceia ce s'a întimplat anul trecut, cind m’aţi ales conducător al d-voastră. Atunci, în sentimentul d-voastră a fost, că intre toţi cei mai cu experienţă, cu un capital politic mai bogat de c­l mine şi cari v’ar fi inspirat încredere tot atit, de sigur, ca şi mine, eram indicat eu, tocmai pentru că prin viîsta mea re­­prezintam o garanţie, că prezenţa mea in capul partidului va fi mai lungă de cit a altora de cit mine. Şi contrar la ceea ce se întimplă în organi­mele preo­cupate de ambiţiuni personale, in care, adesea cel mai şubred şi cel mai bob nu îşi găseşte tocmai în această slăbiciune titlul pentru a trece înaintea altora, dv. v’aţi zis că este in interesul vieţei noas­tre politice ca, atit cit judecata omenească poate să prevază imprejurările, să daţi o forţă de continuitate mai mare rs­au- în prezidenţia partidului unui om tînsr. Şi de aceea, poate d-lor, emoţiuriea dv. a fost încă mai vie, cind v’aţi putut

Next