Mişcarea, martie 1910 (Anul 2, nr. 47-71)

1910-03-02 / nr. 47

FOI VOLAITE Mărţişorul Atîrnat de cîte­va fire de matasa să răsfaţă pe piepturile de comori ascunse ale fetelor frumoase. Copil al vremurilor apuse, cuminte şi nepăsător, mărţişorul ascultă tictacurile inimei, tresaltă la oitatul pieptului ce-l găzdueşte cu atîta graţie şi rămîne mar­tor mut al unor sentimente din învăl­­maşagul cărora el a răsărit. Prevestitor al primaverei, oracolul fe­telor frumoase şi mîngîierea celor des­­nădăjduite, tu prieten al lui Martie, tri­­mite-mi pe firul unui gînd ceva din re­flexul acelor schi ucigători de negri ce te mîngie cu privirea şi-ţi şoptesc cu­vinte dulci, trimite-mi ceva din dulceaţa buzelor de miere ce ’n focul unei des­­mierdări te-au sărutat poate cu drag, lăsînd urme lungi de sentimentalism sin­cer şi nevinovat. O! dar dacă tu ai avea ochi ca să priveşti şi urechi ca să asculţi, inimă ca să simţi, şi mai ales gură ca să vor­beşti, misiunea ta ar fi mare şi de ne­preţuit folos, mi-ai fii dragul meu cel mai fericit dintre... metaluri, tu rîzi de lume şi de nimicurile ei, nu te supără şi nu te înveseleşte nimic, stai unde împrejurările te-au aruncat astăzi, pen­tru ca mine o minuţă mică şi catifelată să te ia de la acest loc de cinste şi să te aşeze în fundul vre­unui sertar uitat.... Legea crudă a soartei ne porunceşte aşa şi nu te putem face alt­fel. Totuşi ori­unde soarta te va arunca tu vei ră­mîne emblema scumpă a dragostei ne­preţuite, făuritor de iluzii frumoase al aceleia ce cu atila drag te alintă pe piep­tul ei. Dar şi eu şi un scumpe Mărţişor, suntem prea fericiţi, pentru ca să ne mai putem gîndi că lucrurile de pe a­­cest pamînt mai au un sfirşit! Nimicuri dulci.... Florin «^Mişcarea literară, şi artisticul O virtuosă. Ieşenii vor asista Sâmbătă 21 Martie a. c. la concertul unei tinere virtoase care face faţă artei noas­tre naţionale. Talentata şi mult apreciata pianistă Cella Delavrancea, fiica maestrului De­­lavrancea va da un singur concert pen­tru ieşeni,­al cărui program îl vom pu­blica in curînd. Biletele depuse de pe a­­cum la agenţia „Thalia“. M­S.­Regele a acordat medalia Be­­­­ne Merenli cl. I-a d lui Al. Flo­­rescu autor dramatic, pentru scrierile sale. Aur, piesa d-nei Constanţa Hodoş s’a jucat la Băiţa din Transilva­nia în folosul şcoalei româneşti din a­­ceastă comună. Interesant este faptul că între cei cari au jucat rolurile din această piesă, sînt şi cîţi­va unguri. Este primul caz acesta cind străinii dau Romînilor concursul la o serbare organizată în folosul unei şcoli romî­­neşti. K­omponistul A. Kaiser, cunoscut prin opera sa „Nina“ a terminat o nouă operă întitulată „Nina“. Ion om­­­e titlul unei comedii noui datorite scriitorului Engelbrecht, care a obţinut succese mari la premi­eră. Albina No. 22 cuprinde următorul sumar : 1. P. S. Pimen, Cuvăntare în Senat la legea cîrciumilor. Mihail Lungianu, La stînă. (Cu ilus­traţie). R., Palatul de la Mogoşoaia. (Cu 3 i­­lustraţiuni). G. Simionescu, Facerea răsadurilor. Trioloncelistul Teodorescu va concerta » In ziua de 7 Martie orele 3 p. m. în „sala Conservatorului de muzică“ cu concursul d-rei A. Sion şi al d-lui A. Roşea, cu următorul program : 1. Beethoven Sonata No. VI pentru Piano şi violoncel executată de d-şoara Sion şi D. Theodorescu, A. Alegrea, b. Adagio, c. Rondo. 2. Oscar Klose Früh­lingstraum, Nocturnă p. Piano, Flaut şi Violoncel!, 3. Fr. Servais , a. Andante cantabile, b. Caprice în Re D. Theodo­­rescu, 4. Fr. Doppler. Fantezie pentru Flaut executat de d. Roşea, 5. Ed. Lato, con­cert de d. Theodrescu, 6. Schuman şi Popper , Traumerei, Spinnlied, [după ce­rere d. Theodorescu. Acompaniamentul va fi ţinut de d-ra Aspasie Sion. ♦ Comisiunea de judecată a învăţă­torilor, a amânat ori procesul învăţăto­rului Savel Ciocan, comuna Sinău, jud. Iaşi, pentru a se face un supliment de anchetă. Cu această anchetă a fost în­sărcinat de revizor Ionescu. Conferinţele generale ale membrilor corpului didactic primar Ministerul a decis ca conferinţele mem­brilor corpului didactic, să înceapă în ziua de 22 Aprilie şi să dureze până la 25 April, ţinându-se în capitala fiecărui judeţ în localurile ce se vor designa de respectivii revizori şcolari. Toţi participanţii la conferinţe vor fi împărţiţi în secţiuni de cel mult 10 membri. Pentru oraşele Iaşi, Galaţi, Foc­şani, Piteşti, Bucureşti, Piteşti şi Cra­iova repartizarea pe secţiuni o va face inspectorii de circumscripţie. Cu prezi­­darea secţiunelor vor fi însărcinaţi re­vizorii şcolari şi institutorii propuşi de inspectori. PHOORAMIA Toate lucrările conferinţelor generale se vor executa după programa urmă­toare. Joi 22 April Dimineaţă de la 8,9 un tedeum la catedrală la care sunt o­­bligaţi să participe toţi membrii. La ora 10 deschiderea conferinţelor prin o cu­vântare rostită de revizor după care se va face repartizarea pe secţiuni. După masă dela 2—3 o lecţie de ar­­itmetică cu cl. 3-a de la 3—3 luna. o lecţie de ariimetică cu cl. 1, dela 3 juni. la 5 critica lecţiunilor. Vineri 23 April. Se vor ţine două conferinţe de psihologie şi pedagogie. 1) Greşeli de învăţământ şi de edu­caţie, observate in practica­­personală a membrilor corpului didactic. 2) memoria: rolul ei în educaţia in­telectuală. Slujbătă 24 April. Dimineaţă de la 8—10 desemnul, expunerea metodei, dela 10 — 10 jum. o lecţie cu cl. 1, iar dela 10 jum.—11 critica acestor lecţiuni. După masă diferite lecţiuni de desemn cu cl. 3-a şi critica lor. Duminică 25 April. Experienţe pentru predarea ştiinţelor fizico-naturale. Absentarea de la conferinţe, afară de cazuri de forţă majoră, va atrage pe lângă alt­e pedepse şi reţinerea de salar. Membrii cari doresc să facă conferin­ţele în alt judeţ, trebuie să facă cunos­cut pănă la 12 April atât revizorului din judeţul din care face parte, cât şi revizorului unde vrea să participe. La aceste conferinţe sunt obligaţi să asiste şi suplinitorii. -------- --------­ Cutia cu scrisori Primim din partea d-lui Em. P. Bar­­das are directorul şcoalei de Belle Arte din localitate, următoarea scrisoare: Domnule Director, Sunt învinuit prin unele ziare, şi în special de ziarul «Evenimentul» că eu aşi fi liberat diplome false la şcoala de Arte Frumoase. Pentru a lămuri pe deplin insinuările ce mi se aduc, vă rog să binevoiţi a da publicităţii următoarele rînduri, pentru a se stabili adevărul : De la 1901 de cînd sunt director al şcoalei de Arte Frumoase, şi pănă ’n prezent, n’am eliberat de cit 4 diplome şi anume : 1) D-lui Gh. Popovici, în urma cere­­rei sale înregistrată la No. 302 din 22 ianuarie 1905. 2) D-lui A. D. Atanasiu, in urma ce­­rerei sale înregistrată la No. 341 din 10 Martie 1905 și pe baza certificatului e­­liberat de d. C. D. Stafii, fost director. 3) D-lui V. Costin, in urma cererei sale înregistrată la No. 88 din 7 Iulie 1908 şi pe baza certificatului eliberat de d. C. D. Stabi, fost director. 4) D-lui Dim. Chipăruş, care a absol­vit cursurile şcoalei în Iunie 1909, cind i s’a eliberat diploma numai pentru sec­ţiunea sculpturei, decernîndu-i-se şi Me­dalia de Aur de cătră consiliul şcolar de Belle Arte. Acesta este purul adevăr, rămînînd ca cei în drept să cerceteze dacă certifica­tele eliberate in loc de diplomă sub foasta direcţiune, corespund sau nu Regula­mentului. Cit mă priveşte pe mine personal, de­clar categoric că sunt cu totul străin de acuzările ce mi se aduc, eu neeliberînd diplomele de­cit pe baza certificatelor date de fostul director, d. C. D. Stafii. Aceasta pentru lămurirea publicului indus in eroare. Primiţi, vă rog, domnule director, a­­sigurarea distinsei mele consideraţiuni. F.n­. P. Barda Mare Iaşi 27 Februarie 1910. Bănci populare Guvernul din Portugalia proiectează înfiinţarea de bănci populare şi coopera­tive săteşti. In acest scop, ministerul agriculturei din acea ţară a intervenit pe lingă mi­nistrul nostru de finanţe, vrînd sâ-i pue la dispoziţie materialul necesar pentru înfiinţarea şi conducerea băncilor popu­lare și cooperativelor sătești. Casa centrală a băncilor populare va trimite ministerului de agricultură din Portugalia tot materialul trebuincios. MIŞCAREA PAGINI DE ISTORIE STUDENŢEASCA Lupta pentru limbă In ziua de 14 Martie 1906, în Iaşi a fost mare vîlvit. Ştiri cari de cari mai îngrijitoare veniseră din Capitala ţării. Studenţii, acolo, cu o seară mai înainte se aşezaseră în piaţa Teatrului Naţional şi împiedecaseră elita Bucureştiului să intre în sala în care era să se vorbeas­că şi să se joace într’o limbă în adevăr frumoasă,—de care se părea că nu se mai putea lipsi, ceea ce se cheamă eli­ta,— limbă armonioasă însă nu a noastră. La împedecarea studenţilor se răspun­­sese cu scoaterea armatei, cu şarje de cavalerie ; se povesteau mă rog, groză­vii , rîniţi, stih­iţi, morţi. Studenţimea ieşană— adică studenţii Solidarişti—începură să se frămînte. E­­rau primele semne de viaţă după un în­delung răstimp de neactivitate . — Ce ne facem ?... Se propuneau atitea măsuri cite cape­te erau, toată lumea insă simţea nevoia faţă cu grozăviile care se povesteau prin ziare, să protesteze energic. Noroc însă că în curînd se împrăştiară neadevăru­rile şi in picioare rămase numai un sin­gur fapt luminos: pătura Capitalei în le­gătură imediată cu cultura, adică Profe­sorii şi studenţii, ne îmi puţind îndura vădita înstrăinare a atîtor Romîni, i-au împedecat cu putere de a luneca mai departe pe povirnişul momiţăriei. Pornind din Capitală şi împrăşliindu­­se spre Dorohoi şi spre Turnul Severi­­nului, de cîţiva ani domnea moda să se vorbească numai franţuzeşte. Şi cei care o ştiau, şi cei care nu o ştiau se sim­ţeau micşoraţi dacă în ori­ce împrejura­re n’ar fi întrebuinţat limba lui Musset. Şi nu numai atît , cu îndărătnicie se căuta a se pune limba romînească în rîndul celor în care nu se poate expri­ma frumosul, deşi cîţiva scriitor-­ tineri dăduseră liberilor romîneşti, adevărate lucrări de artă, se nega putinţa unei li­teraturi proprii capabilă de a sta în rîn­­dul celorlalte literaturi occidentale. Se uitase şi ce se scrisese mai înainte şi ce se scria în limba romînească, care ho­­tărit lucru, era pentru elita noastră —în bună parte —limba ţăranilor numai. O rătăcire mai dureroasă nici că se putea. Se ştie ce uşor se trec la noi mora­vurile şi obişnuinţele de la o clasă la al­ta. In scurtă vreme prin mahalalele tîr­­gurilor se vorbea o limbă atît de pes­triţă că nu i se putea da nici un nume. Trebuia să pornească de undeva stri­gătul de alarmă , şi a pornit din Bucu­reşti. ¥L* Acolo însă, după tulburările din 13 Martie, nu se mai făcea nimic ca să se arăte că şi limba romînească merită să fie vorbită, că-i frumoasă, că poate fi în­trebuinţată cu folos şi în oratorie şi în scris, să se arăte că s-a scris şi se scrie în romîneşte tot atît de bine,­ de emo­ţionant, de frumos, ca şi în franţuzeşte. Poate măsurile represive luate atunci, au spâimîntat pe acei care începuseră lupta. Studenţimea eşeană s-a simţit datoare să continue din ea lupta. Solidariştii adu­naţi in localul Solidarităţii de către dl. G. V. Măcărescu, preşedintele de pe vre­muri, au hotărit să arăte ei, aceea ce nu putuseră se arăte colegii lor din Bucu­reşti. Mijlocul cel mai bun, mai cuminte era să fie laolaltă strinşi in sala Teatrului Naţional din Iaşi acei care nu vroiau să vorbească romîneşte şi acei care fie prin graiul lor, fie prin scrisul lor, se mîn­­dreau cu această limbă. Vra să zică să se puie faţă în faţă elita şi bu­rghezimea Iaşilor, cu reprezentanţii cultura şi ai li­teratura romîneşti. Mijlocul se admise cu bucurie. Se scrise cui găsiră de cuviinţă, se primiră răspun­surile şi se organiză o Şezătoare la Tea­trul Naţional. El a propriu acest cuvînt rominesc pentru o astfel de sărbătorire. Cuvîntul Săsătoare consacrat la Iaşi, se poate spune că datorită Solidarităţii a fost adoptat mai cu seamă în ţinuturile Moldovene şi întrebuinţat în orice prilej asemănător. Prin urmare fu rugat d. profesor N. Iorga să ţie o conferinţă. Şi cine putea fi mai chemat să vorbească despre tre­zirea conştiinţă romîneşti, dacă nu d-sa cel mai vrednic cunoscător al trecutului neamului ?. D. N. Iorga a primit. Apoi cine ar fi putut mai cu temei să facă să înţeleagă o lume toată, cit de mlădioasă, de dulce este limba noastră dacă nu mănunchiul acela de tineri scrii­tori, care forma curentul nou literar ? Şi au fost poftiţi şi dînşii. A fost pof­tit maestrul prozei romîneşti Mihai Sa­­doveanu­, gingaşul povestitor Em. Gîr­­leanu pe atunci, încă Emilgar şi N. N. Beldiceanu cel care ştiuse să ironizeze viaţa mahalalelor şi 1. Scurtu harnicul cercetător al vieţei şi operilor lui Emi­­nescu şi au fost poftiţi înfrăţiţii poeţi D. Angliei şi St. Iosif, şi toţi au primit să vie. Ce frumoasă sărbătoare trebue să fie cînd toţi aceştia strînşi gramadă spun şi citesc dintr’ale lor ! Şi aşa a şi fost în sala şezătorei, care a însemnat trezirea Iaşilor, îndemnarea lui spre svicnirea de viaţă romînească care i-a fost cunoscută in ultimii patru ani. In seara aceea sala teatrului gemea de lume. Jos era un furnicar prin care nu se zărea un locuşor gol, lojile stră­luceau de frumuseţea şi bogăţia elitei noastre, sus îngrămădiţi d­­e peste gră­madă şedeau studenţii şi poporul. După ce a cvitat muzica militară un Deşteaptă-te Romíne care a fost ascultat şi nu prea, s’a făcut de­odată tăcere şi s’a ridicat cortina . Pe scenă in jurul li­nei mese în jilţuri şedeau poftiţi! Soli­daritatea. Atîţea ochi ii cercetau, ochii cei de sus cu dragoste că-i cunoşteau din scri­sele lor, cei de jos cu interes, cei din loje cu curiozitate. Şi au început. 1. Scurtu ţinu o cum­pănită conferenţă, M. Sadoveanu cu gla­sul dulce cili poate ultimaa-i povestire, citi N. N. Beldiceanu din necazurile u­­nui vagmistru , Em. Gîrleanu o schiţă plină de duh. Şi ’n sală cu fie­care din ei se răs­­pîndea o îmbelşugare de căldură, de voie bună, de însufleţire pe care Solidariştii o aşteptau, pe cari cei mai mulţi însă nu o puteau bănui. Mai citi D. Angliei, poetul florilor şi Si­ Iosif cîntăreţul în versuri al lui Ştefan cel Mare, citeva din mărgăritarele lor, care fură răsplătite cu atîtea şi ast­fel de urale că era pri­mejdie să nu se dărîme sala. Veni rindul şi d-lui N. Iorga, care nu mai vorbise încă nici odată în Iaşi, pe cari îl cunoşteau cei mai mulţi ca pe-un ml­­nuitor strălucit al condeiului, nu însă ca pe un răscolitor de­­suflete prin cu­­vint. Cu multă greutate s’au potolit pentru o clipă aplauzele şi putu d. Iorga să-şi înceapă cuvintarea. Vorbirea d-lui vie, imaginile neaşteptate, uşurinţa exprimă­­rei, aventurile care îl frămîntau şi care cu o neobişnuită putere luau viaţă în graiul d-lui îmbietor, după uimirea înce­­putului, puse în toate sufletele din sală atîta entuziasm, atîta simțire nouă, ne­­stăpînită, năpăditoare, că sala ,toată, ca un singur om s’a ridicat în picioare, strigînd, cîntînd, aplaudînd. Era aproape o nebunie. Muzica militară cîntă din nou Deșteaptă-te Romíne, de data aceasta toată lumea cinta : era un cîntec atbit de plin de simţire, de viaţă că parcă ar fi vrut să străbată prin ziduri, să se re­verse peste cîmpii şi şesuri, să treacă hotarele, să spuie Romîniei toate să se deştepte. Şi s’a văzut atunci minunea minime­lor. Lumea cea bogată şi frumoasă din loje, elita cea mîndră a Iaşilor s’a ridi­cat şi dinsa în picioare şi a început şi dinsa să evite acelaşi Deşteaptă-te Ro­míne pe care îl cînta lumea cealaltă, pe care poate nu-1 mai cîntase niciodată, pe care nu se putea supt vraja din sală să nu-1 cînte. Şi in vremea aceasta pe scenă ploua cu flori; se aruncau flori din toate păr­ţile, iar sărbătoriţii îşi înfloreau cu ele butonierele, mulţumind, ne mai ştiind cum să mulţumească. Apoi s’au potolit iar uralele şi a vor­bit din nou d. Iorga sguduind simţirile, arătînd Urmei entuziasmate ce crimă se face instrăinîndu-ne sufletul, despreţuind limba, datinele, obiceiurile. Vreme de un ceas şi jumătate a vorbit d. Iorga şi lu­mea nu se mai sătura ascu­ltîndu-l.* Cînd s’a mîntuit şezătoarea, miile de oameni aşteptau afară şi iar­ă au mani­festat împrejurul celor ce Ie mişcase su­fletul o seară, însă pentru totdeauna. S’au bucurat Solidariştii atunci că au putut da lumii din Iaşi prilejul să cu­noască atâţi fruntaşi ai culturii romî­neşti să se pătrundă de adevărul că gra­iul nostru e frumos şi mlădios, că-i pă­cat să-l renege, şi au avut prilej să se bucure ei în anii care au urmat—zi cu zi—că cu o şezătoare au putut întrona o viaţă nouă, viaţa care trebuia în îm­­bătrînitul Iaşi. Şi ’n dorul lor de a duce atîta mul­ţumire sufletească şi altora cită se sim­ţise la Iaşi, au organizat alte trei şeză­tori la Roman, la Bacău, la Piatra- Neamţ, unde au mers tot acei care ci­tiseră şi vorbiseră la noi. Şi au fost pri­miţi cu acelaşi entuziasm acei apostoli in tîrgurile acelea, ceea ce i-a făcut să se ducă pe urmă şi în alte tîrguri. E. Dar. Legea sanitară Săptămâna aceasta va începe la Ca­meră discuţia generală asupra proiec­tului de reforma sa­nitară. Noua lege sanitară se va pune în a­­plicare cu începere de la 1 Aprilie anul curent. Aceasta numai în părţile cari privesc chestiunile de higienă şi salu­britate publică, aplicarea regulamentelor sanitare medicale şi veterinare, contro­lul alimentelor, poliţia sanitară, etc. In ceia ce priveşte aplicarea părţilor din lege în atingere cu bugetul, aceasta se va face în mod treptat, cu începere de la 1 Aprilie 1911. »a ► Informaţiuni . Eri a încetat din viaţă la moşia sa Banca din judeţul Tutova, d. Lascar Cos­­tin fost senator şi deputat. ♦ Domnul C. Artachino, pictor, a fost însărcinat să execute portretul A. S. R. Principesei Elisabeta. ♦ Camera a luat în cercetare în sec­ţiuni, proectele relative la codul silvic şi cele militare. De asemeni au fost trecute prin unele secţiuni şi ulmple dintre proectele privi­toare la împrumuturile judeţene şi co­munale.­­ Consiliul superior de agricultură a luat dispoziţia ca pe viitor să fie numiţi experţi, pentru tranşarea diferendelor de terenuri dintre săteni, numai geometri arpentori. ♦ D. G.­­Tabacovici, agregat definitiv la*facultatea de drept din Iași, a fost ridicat la gradul de profesor. ♦ Ministerul de agricultură și dome­nii a fost autorizat să dea prin* bună în­voială locuitorilor din comunele Mano­­leasa și Borăni (Dorohoi), constituiţi in societate pentru exploatarea de păduri, 4 hectare şi 6100 m. p. din pădurea Sta­tului Livenii Mitropoliei, cu preţul de 1000 lei hectarul. ♦ Comitetul fondaţiunei Gojdu, intru­­nit la Budapesta sub preşidenţia I. P. S. S. Mitropolitului Ioan Meţianu, a cons­tatat că averea fondaţiunei este de 6.300000 coroane. Venitul anului trecut a fost de 346.000 coroane. Din acest venit 100.000 coroane se e­­fectuează anul acesta pentru burse şi subvenţii tinerilor universitari români, iar restul se adaogă la capital. O casa de economie.—D. I. I. Bră­­tianu, prim ministru şi ministru de in­terne, în solicitudinea­ ce are pentru funcţionarii ministerului de interne, va depune pe biuroul Camerei un proect de lege pentru înfiinţarea unei case de eco­nomie credit şi ajutor la tuturor funcţio­narilor depending de ministerul de in­terne. Această casă, pe lingă ajutoare şi pensiuni, va acorda membrilor săi,— funcţionari cari întimpină atîtea greutăţi — şi credit în for­mă de aconturi asupra salariilor lunare, şi împrumuturi pănă la de trei ori leafa lunară şi plătită la ma­ximum 15 rate lunare. Dobînda ce se va lua la împrumuturi va fi 7 la sută, dobîndă simplă. Pentru înfiinţarea acestei case, care va fi recunoscută ca persoană juridică, se va lua cu împrumut cu 5 la sută pâ­nă la un milion lei, fondul necesar, din sumele caselor de ajutor şi pensiuni ale jandarmilor rurali, notarilor, sergenţilor de oraş. Această sumă va fi restituită treptat, în rate. Casa de economie, credit şi ajutor a ministerului de interne va fi condusă de un consiliu de administraţie, al cărui preşedinte va fi secretarul general al mi­nisterului de interne. Din acest consiliu vor face parte şi patru directori de ser­vicii, numiţi de ministrul de interne şi dintre cari doui din minister. Este de netăgăduit că această institu­­ţiune va aduce mari foloase funcţiona­rilor, cari de multe ori cădeau victimele cămătarilor. Excursiile şcolare. D. V. G. Mor­­ţun ministru al lucrărilor publice a luat următoarele dispoziţiuni pentru reduce­rea pe liniile C. F. R. a elevilor cari vor pleca in excursii: 1) Să se ceară cu 15 zile înainte auto­rizaţia ministerului. 2) In cererea de aprobare să se in­dice scopul, itinerariul probabil, data exactă de plecare și întoarcere, compu­nerea trupei, numele conducătorilor și fondurile. 3) Acestea din urmă să fie suficiente ca să nu se mai facă apel la primăriile comunelor pe unde vor trece excursio­niștii. *4) Pentru reducere pe C. F. R. se va alătura un tablou cu numele și calitatea excursioniştilor, care va fi semnat de direcţia şcoalei, cu sigil, sau de condu­cătorul e­xcuriei. Acest tablou va fi înaintat ministeru­lui lucrărilor publice. Numai cu acest tablou se va putea face călătoria. 5) Să se respecte în tot regulamen­tele C. F. R. 6) La o săptămână după tacerea­­ex­­cursiei—cel mai târziu, se va înainta ministerului un raport care va conţine amănuntele de ordin sufletesc, asupra excursiunei.­­ Aglomeraţia pentru mult aşteptata poemă simbolică, „Ch­antecler“ creşte cu atât mai mult cu cât zilnic biletele se iau cu asalt. N’a mai rămas decât un număr foarte restrâns de bilete, încât doritorii trebue să se grăbească ! Biletele la „Thalia“. Recrutările. Astăzi au început re­crutările pentru tinerii înscrişi pe ta­bele disp. 4-a. La această secţiune recrutările vor dura trei zile inclusiv. * hr ­A

Next