Mişcarea, martie 1910 (Anul 2, nr. 47-71)
1910-03-02 / nr. 47
FOI VOLAITE Mărţişorul Atîrnat de cîteva fire de matasa să răsfaţă pe piepturile de comori ascunse ale fetelor frumoase. Copil al vremurilor apuse, cuminte şi nepăsător, mărţişorul ascultă tictacurile inimei, tresaltă la oitatul pieptului ce-l găzdueşte cu atîta graţie şi rămîne martor mut al unor sentimente din învălmaşagul cărora el a răsărit. Prevestitor al primaverei, oracolul fetelor frumoase şi mîngîierea celor desnădăjduite, tu prieten al lui Martie, trimite-mi pe firul unui gînd ceva din reflexul acelor schi ucigători de negri ce te mîngie cu privirea şi-ţi şoptesc cuvinte dulci, trimite-mi ceva din dulceaţa buzelor de miere ce ’n focul unei desmierdări te-au sărutat poate cu drag, lăsînd urme lungi de sentimentalism sincer şi nevinovat. O! dar dacă tu ai avea ochi ca să priveşti şi urechi ca să asculţi, inimă ca să simţi, şi mai ales gură ca să vorbeşti, misiunea ta ar fi mare şi de nepreţuit folos, mi-ai fii dragul meu cel mai fericit dintre... metaluri, tu rîzi de lume şi de nimicurile ei, nu te supără şi nu te înveseleşte nimic, stai unde împrejurările te-au aruncat astăzi, pentru ca mine o minuţă mică şi catifelată să te ia de la acest loc de cinste şi să te aşeze în fundul vreunui sertar uitat.... Legea crudă a soartei ne porunceşte aşa şi nu te putem face altfel. Totuşi oriunde soarta te va arunca tu vei rămîne emblema scumpă a dragostei nepreţuite, făuritor de iluzii frumoase al aceleia ce cu atila drag te alintă pe pieptul ei. Dar şi eu şi un scumpe Mărţişor, suntem prea fericiţi, pentru ca să ne mai putem gîndi că lucrurile de pe acest pamînt mai au un sfirşit! Nimicuri dulci.... Florin «^Mişcarea literară, şi artisticul O virtuosă. Ieşenii vor asista Sâmbătă 21 Martie a. c. la concertul unei tinere virtoase care face faţă artei noastre naţionale. Talentata şi mult apreciata pianistă Cella Delavrancea, fiica maestrului Delavrancea va da un singur concert pentru ieşeni,al cărui program îl vom publica in curînd. Biletele depuse de pe acum la agenţia „Thalia“. MS.Regele a acordat medalia Bene Merenli cl. I-a d lui Al. Florescu autor dramatic, pentru scrierile sale. Aur, piesa d-nei Constanţa Hodoş s’a jucat la Băiţa din Transilvania în folosul şcoalei româneşti din această comună. Interesant este faptul că între cei cari au jucat rolurile din această piesă, sînt şi cîţiva unguri. Este primul caz acesta cind străinii dau Romînilor concursul la o serbare organizată în folosul unei şcoli romîneşti. Komponistul A. Kaiser, cunoscut prin opera sa „Nina“ a terminat o nouă operă întitulată „Nina“. Ion ome titlul unei comedii noui datorite scriitorului Engelbrecht, care a obţinut succese mari la premieră. Albina No. 22 cuprinde următorul sumar : 1. P. S. Pimen, Cuvăntare în Senat la legea cîrciumilor. Mihail Lungianu, La stînă. (Cu ilustraţie). R., Palatul de la Mogoşoaia. (Cu 3 ilustraţiuni). G. Simionescu, Facerea răsadurilor. Trioloncelistul Teodorescu va concerta » In ziua de 7 Martie orele 3 p. m. în „sala Conservatorului de muzică“ cu concursul d-rei A. Sion şi al d-lui A. Roşea, cu următorul program : 1. Beethoven Sonata No. VI pentru Piano şi violoncel executată de d-şoara Sion şi D. Theodorescu, A. Alegrea, b. Adagio, c. Rondo. 2. Oscar Klose Frühlingstraum, Nocturnă p. Piano, Flaut şi Violoncel!, 3. Fr. Servais , a. Andante cantabile, b. Caprice în Re D. Theodorescu, 4. Fr. Doppler. Fantezie pentru Flaut executat de d. Roşea, 5. Ed. Lato, concert de d. Theodrescu, 6. Schuman şi Popper , Traumerei, Spinnlied, [după cerere d. Theodorescu. Acompaniamentul va fi ţinut de d-ra Aspasie Sion. ♦ Comisiunea de judecată a învăţătorilor, a amânat ori procesul învăţătorului Savel Ciocan, comuna Sinău, jud. Iaşi, pentru a se face un supliment de anchetă. Cu această anchetă a fost însărcinat de revizor Ionescu. Conferinţele generale ale membrilor corpului didactic primar Ministerul a decis ca conferinţele membrilor corpului didactic, să înceapă în ziua de 22 Aprilie şi să dureze până la 25 April, ţinându-se în capitala fiecărui judeţ în localurile ce se vor designa de respectivii revizori şcolari. Toţi participanţii la conferinţe vor fi împărţiţi în secţiuni de cel mult 10 membri. Pentru oraşele Iaşi, Galaţi, Focşani, Piteşti, Bucureşti, Piteşti şi Craiova repartizarea pe secţiuni o va face inspectorii de circumscripţie. Cu prezidarea secţiunelor vor fi însărcinaţi revizorii şcolari şi institutorii propuşi de inspectori. PHOORAMIA Toate lucrările conferinţelor generale se vor executa după programa următoare. Joi 22 April Dimineaţă de la 8,9 un tedeum la catedrală la care sunt obligaţi să participe toţi membrii. La ora 10 deschiderea conferinţelor prin o cuvântare rostită de revizor după care se va face repartizarea pe secţiuni. După masă dela 2—3 o lecţie de aritmetică cu cl. 3-a de la 3—3 luna. o lecţie de ariimetică cu cl. 1, dela 3 juni. la 5 critica lecţiunilor. Vineri 23 April. Se vor ţine două conferinţe de psihologie şi pedagogie. 1) Greşeli de învăţământ şi de educaţie, observate in practicapersonală a membrilor corpului didactic. 2) memoria: rolul ei în educaţia intelectuală. Slujbătă 24 April. Dimineaţă de la 8—10 desemnul, expunerea metodei, dela 10 — 10 jum. o lecţie cu cl. 1, iar dela 10 jum.—11 critica acestor lecţiuni. După masă diferite lecţiuni de desemn cu cl. 3-a şi critica lor. Duminică 25 April. Experienţe pentru predarea ştiinţelor fizico-naturale. Absentarea de la conferinţe, afară de cazuri de forţă majoră, va atrage pe lângă alte pedepse şi reţinerea de salar. Membrii cari doresc să facă conferinţele în alt judeţ, trebuie să facă cunoscut pănă la 12 April atât revizorului din judeţul din care face parte, cât şi revizorului unde vrea să participe. La aceste conferinţe sunt obligaţi să asiste şi suplinitorii. -------- -------- Cutia cu scrisori Primim din partea d-lui Em. P. Bardas are directorul şcoalei de Belle Arte din localitate, următoarea scrisoare: Domnule Director, Sunt învinuit prin unele ziare, şi în special de ziarul «Evenimentul» că eu aşi fi liberat diplome false la şcoala de Arte Frumoase. Pentru a lămuri pe deplin insinuările ce mi se aduc, vă rog să binevoiţi a da publicităţii următoarele rînduri, pentru a se stabili adevărul : De la 1901 de cînd sunt director al şcoalei de Arte Frumoase, şi pănă ’n prezent, n’am eliberat de cit 4 diplome şi anume : 1) D-lui Gh. Popovici, în urma cererei sale înregistrată la No. 302 din 22 ianuarie 1905. 2) D-lui A. D. Atanasiu, in urma cererei sale înregistrată la No. 341 din 10 Martie 1905 și pe baza certificatului eliberat de d. C. D. Stafii, fost director. 3) D-lui V. Costin, in urma cererei sale înregistrată la No. 88 din 7 Iulie 1908 şi pe baza certificatului eliberat de d. C. D. Stabi, fost director. 4) D-lui Dim. Chipăruş, care a absolvit cursurile şcoalei în Iunie 1909, cind i s’a eliberat diploma numai pentru secţiunea sculpturei, decernîndu-i-se şi Medalia de Aur de cătră consiliul şcolar de Belle Arte. Acesta este purul adevăr, rămînînd ca cei în drept să cerceteze dacă certificatele eliberate in loc de diplomă sub foasta direcţiune, corespund sau nu Regulamentului. Cit mă priveşte pe mine personal, declar categoric că sunt cu totul străin de acuzările ce mi se aduc, eu neeliberînd diplomele decit pe baza certificatelor date de fostul director, d. C. D. Stafii. Aceasta pentru lămurirea publicului indus in eroare. Primiţi, vă rog, domnule director, asigurarea distinsei mele consideraţiuni. F.n. P. Barda Mare Iaşi 27 Februarie 1910. Bănci populare Guvernul din Portugalia proiectează înfiinţarea de bănci populare şi cooperative săteşti. In acest scop, ministerul agriculturei din acea ţară a intervenit pe lingă ministrul nostru de finanţe, vrînd sâ-i pue la dispoziţie materialul necesar pentru înfiinţarea şi conducerea băncilor populare și cooperativelor sătești. Casa centrală a băncilor populare va trimite ministerului de agricultură din Portugalia tot materialul trebuincios. MIŞCAREA PAGINI DE ISTORIE STUDENŢEASCA Lupta pentru limbă In ziua de 14 Martie 1906, în Iaşi a fost mare vîlvit. Ştiri cari de cari mai îngrijitoare veniseră din Capitala ţării. Studenţii, acolo, cu o seară mai înainte se aşezaseră în piaţa Teatrului Naţional şi împiedecaseră elita Bucureştiului să intre în sala în care era să se vorbească şi să se joace într’o limbă în adevăr frumoasă,—de care se părea că nu se mai putea lipsi, ceea ce se cheamă elita,— limbă armonioasă însă nu a noastră. La împedecarea studenţilor se răspunsese cu scoaterea armatei, cu şarje de cavalerie ; se povesteau mă rog, grozăvii , rîniţi, stihiţi, morţi. Studenţimea ieşană— adică studenţii Solidarişti—începură să se frămînte. Erau primele semne de viaţă după un îndelung răstimp de neactivitate . — Ce ne facem ?... Se propuneau atitea măsuri cite capete erau, toată lumea insă simţea nevoia faţă cu grozăviile care se povesteau prin ziare, să protesteze energic. Noroc însă că în curînd se împrăştiară neadevărurile şi in picioare rămase numai un singur fapt luminos: pătura Capitalei în legătură imediată cu cultura, adică Profesorii şi studenţii, ne îmi puţind îndura vădita înstrăinare a atîtor Romîni, i-au împedecat cu putere de a luneca mai departe pe povirnişul momiţăriei. Pornind din Capitală şi împrăşliinduse spre Dorohoi şi spre Turnul Severinului, de cîţiva ani domnea moda să se vorbească numai franţuzeşte. Şi cei care o ştiau, şi cei care nu o ştiau se simţeau micşoraţi dacă în orice împrejurare n’ar fi întrebuinţat limba lui Musset. Şi nu numai atît , cu îndărătnicie se căuta a se pune limba romînească în rîndul celor în care nu se poate exprima frumosul, deşi cîţiva scriitor- tineri dăduseră liberilor romîneşti, adevărate lucrări de artă, se nega putinţa unei literaturi proprii capabilă de a sta în rîndul celorlalte literaturi occidentale. Se uitase şi ce se scrisese mai înainte şi ce se scria în limba romînească, care hotărit lucru, era pentru elita noastră —în bună parte —limba ţăranilor numai. O rătăcire mai dureroasă nici că se putea. Se ştie ce uşor se trec la noi moravurile şi obişnuinţele de la o clasă la alta. In scurtă vreme prin mahalalele tîrgurilor se vorbea o limbă atît de pestriţă că nu i se putea da nici un nume. Trebuia să pornească de undeva strigătul de alarmă , şi a pornit din Bucureşti. ¥L* Acolo însă, după tulburările din 13 Martie, nu se mai făcea nimic ca să se arăte că şi limba romînească merită să fie vorbită, că-i frumoasă, că poate fi întrebuinţată cu folos şi în oratorie şi în scris, să se arăte că s-a scris şi se scrie în romîneşte tot atît de bine, de emoţionant, de frumos, ca şi în franţuzeşte. Poate măsurile represive luate atunci, au spâimîntat pe acei care începuseră lupta. Studenţimea eşeană s-a simţit datoare să continue din ea lupta. Solidariştii adunaţi in localul Solidarităţii de către dl. G. V. Măcărescu, preşedintele de pe vremuri, au hotărit să arăte ei, aceea ce nu putuseră se arăte colegii lor din Bucureşti. Mijlocul cel mai bun, mai cuminte era să fie laolaltă strinşi in sala Teatrului Naţional din Iaşi acei care nu vroiau să vorbească romîneşte şi acei care fie prin graiul lor, fie prin scrisul lor, se mîndreau cu această limbă. Vra să zică să se puie faţă în faţă elita şi burghezimea Iaşilor, cu reprezentanţii cultura şi ai literatura romîneşti. Mijlocul se admise cu bucurie. Se scrise cui găsiră de cuviinţă, se primiră răspunsurile şi se organiză o Şezătoare la Teatrul Naţional. El a propriu acest cuvînt rominesc pentru o astfel de sărbătorire. Cuvîntul Săsătoare consacrat la Iaşi, se poate spune că datorită Solidarităţii a fost adoptat mai cu seamă în ţinuturile Moldovene şi întrebuinţat în orice prilej asemănător. Prin urmare fu rugat d. profesor N. Iorga să ţie o conferinţă. Şi cine putea fi mai chemat să vorbească despre trezirea conştiinţă romîneşti, dacă nu d-sa cel mai vrednic cunoscător al trecutului neamului ?. D. N. Iorga a primit. Apoi cine ar fi putut mai cu temei să facă să înţeleagă o lume toată, cit de mlădioasă, de dulce este limba noastră dacă nu mănunchiul acela de tineri scriitori, care forma curentul nou literar ? Şi au fost poftiţi şi dînşii. A fost poftit maestrul prozei romîneşti Mihai Sadoveanu, gingaşul povestitor Em. Gîrleanu pe atunci, încă Emilgar şi N. N. Beldiceanu cel care ştiuse să ironizeze viaţa mahalalelor şi 1. Scurtu harnicul cercetător al vieţei şi operilor lui Eminescu şi au fost poftiţi înfrăţiţii poeţi D. Angliei şi St. Iosif, şi toţi au primit să vie. Ce frumoasă sărbătoare trebue să fie cînd toţi aceştia strînşi gramadă spun şi citesc dintr’ale lor ! Şi aşa a şi fost în sala şezătorei, care a însemnat trezirea Iaşilor, îndemnarea lui spre svicnirea de viaţă romînească care i-a fost cunoscută in ultimii patru ani. In seara aceea sala teatrului gemea de lume. Jos era un furnicar prin care nu se zărea un locuşor gol, lojile străluceau de frumuseţea şi bogăţia elitei noastre, sus îngrămădiţi de peste grămadă şedeau studenţii şi poporul. După ce a cvitat muzica militară un Deşteaptă-te Romíne care a fost ascultat şi nu prea, s’a făcut deodată tăcere şi s’a ridicat cortina . Pe scenă in jurul linei mese în jilţuri şedeau poftiţi! Solidaritatea. Atîţea ochi ii cercetau, ochii cei de sus cu dragoste că-i cunoşteau din scrisele lor, cei de jos cu interes, cei din loje cu curiozitate. Şi au început. 1. Scurtu ţinu o cumpănită conferenţă, M. Sadoveanu cu glasul dulce cili poate ultimaa-i povestire, citi N. N. Beldiceanu din necazurile unui vagmistru , Em. Gîrleanu o schiţă plină de duh. Şi ’n sală cu fiecare din ei se răspîndea o îmbelşugare de căldură, de voie bună, de însufleţire pe care Solidariştii o aşteptau, pe cari cei mai mulţi însă nu o puteau bănui. Mai citi D. Angliei, poetul florilor şi Si Iosif cîntăreţul în versuri al lui Ştefan cel Mare, citeva din mărgăritarele lor, care fură răsplătite cu atîtea şi astfel de urale că era primejdie să nu se dărîme sala. Veni rindul şi d-lui N. Iorga, care nu mai vorbise încă nici odată în Iaşi, pe cari îl cunoşteau cei mai mulţi ca pe-un mlnuitor strălucit al condeiului, nu însă ca pe un răscolitor desuflete prin cuvint. Cu multă greutate s’au potolit pentru o clipă aplauzele şi putu d. Iorga să-şi înceapă cuvintarea. Vorbirea d-lui vie, imaginile neaşteptate, uşurinţa exprimărei, aventurile care îl frămîntau şi care cu o neobişnuită putere luau viaţă în graiul d-lui îmbietor, după uimirea începutului, puse în toate sufletele din sală atîta entuziasm, atîta simțire nouă, nestăpînită, năpăditoare, că sala ,toată, ca un singur om s’a ridicat în picioare, strigînd, cîntînd, aplaudînd. Era aproape o nebunie. Muzica militară cîntă din nou Deșteaptă-te Romíne, de data aceasta toată lumea cinta : era un cîntec atbit de plin de simţire, de viaţă că parcă ar fi vrut să străbată prin ziduri, să se reverse peste cîmpii şi şesuri, să treacă hotarele, să spuie Romîniei toate să se deştepte. Şi s’a văzut atunci minunea minimelor. Lumea cea bogată şi frumoasă din loje, elita cea mîndră a Iaşilor s’a ridicat şi dinsa în picioare şi a început şi dinsa să evite acelaşi Deşteaptă-te Romíne pe care îl cînta lumea cealaltă, pe care poate nu-1 mai cîntase niciodată, pe care nu se putea supt vraja din sală să nu-1 cînte. Şi in vremea aceasta pe scenă ploua cu flori; se aruncau flori din toate părţile, iar sărbătoriţii îşi înfloreau cu ele butonierele, mulţumind, ne mai ştiind cum să mulţumească. Apoi s’au potolit iar uralele şi a vorbit din nou d. Iorga sguduind simţirile, arătînd Urmei entuziasmate ce crimă se face instrăinîndu-ne sufletul, despreţuind limba, datinele, obiceiurile. Vreme de un ceas şi jumătate a vorbit d. Iorga şi lumea nu se mai sătura ascultîndu-l.* Cînd s’a mîntuit şezătoarea, miile de oameni aşteptau afară şi iară au manifestat împrejurul celor ce Ie mişcase sufletul o seară, însă pentru totdeauna. S’au bucurat Solidariştii atunci că au putut da lumii din Iaşi prilejul să cunoască atâţi fruntaşi ai culturii romîneşti să se pătrundă de adevărul că graiul nostru e frumos şi mlădios, că-i păcat să-l renege, şi au avut prilej să se bucure ei în anii care au urmat—zi cu zi—că cu o şezătoare au putut întrona o viaţă nouă, viaţa care trebuia în îmbătrînitul Iaşi. Şi ’n dorul lor de a duce atîta mulţumire sufletească şi altora cită se simţise la Iaşi, au organizat alte trei şezători la Roman, la Bacău, la Piatra- Neamţ, unde au mers tot acei care citiseră şi vorbiseră la noi. Şi au fost primiţi cu acelaşi entuziasm acei apostoli in tîrgurile acelea, ceea ce i-a făcut să se ducă pe urmă şi în alte tîrguri. E. Dar. Legea sanitară Săptămâna aceasta va începe la Cameră discuţia generală asupra proiectului de reforma sanitară. Noua lege sanitară se va pune în aplicare cu începere de la 1 Aprilie anul curent. Aceasta numai în părţile cari privesc chestiunile de higienă şi salubritate publică, aplicarea regulamentelor sanitare medicale şi veterinare, controlul alimentelor, poliţia sanitară, etc. In ceia ce priveşte aplicarea părţilor din lege în atingere cu bugetul, aceasta se va face în mod treptat, cu începere de la 1 Aprilie 1911. »a ► Informaţiuni . Eri a încetat din viaţă la moşia sa Banca din judeţul Tutova, d. Lascar Costin fost senator şi deputat. ♦ Domnul C. Artachino, pictor, a fost însărcinat să execute portretul A. S. R. Principesei Elisabeta. ♦ Camera a luat în cercetare în secţiuni, proectele relative la codul silvic şi cele militare. De asemeni au fost trecute prin unele secţiuni şi ulmple dintre proectele privitoare la împrumuturile judeţene şi comunale. Consiliul superior de agricultură a luat dispoziţia ca pe viitor să fie numiţi experţi, pentru tranşarea diferendelor de terenuri dintre săteni, numai geometri arpentori. ♦ D. G.Tabacovici, agregat definitiv la*facultatea de drept din Iași, a fost ridicat la gradul de profesor. ♦ Ministerul de agricultură și domenii a fost autorizat să dea prin* bună învoială locuitorilor din comunele Manoleasa și Borăni (Dorohoi), constituiţi in societate pentru exploatarea de păduri, 4 hectare şi 6100 m. p. din pădurea Statului Livenii Mitropoliei, cu preţul de 1000 lei hectarul. ♦ Comitetul fondaţiunei Gojdu, intrunit la Budapesta sub preşidenţia I. P. S. S. Mitropolitului Ioan Meţianu, a constatat că averea fondaţiunei este de 6.300000 coroane. Venitul anului trecut a fost de 346.000 coroane. Din acest venit 100.000 coroane se efectuează anul acesta pentru burse şi subvenţii tinerilor universitari români, iar restul se adaogă la capital. O casa de economie.—D. I. I. Brătianu, prim ministru şi ministru de interne, în solicitudinea ce are pentru funcţionarii ministerului de interne, va depune pe biuroul Camerei un proect de lege pentru înfiinţarea unei case de economie credit şi ajutor la tuturor funcţionarilor depending de ministerul de interne. Această casă, pe lingă ajutoare şi pensiuni, va acorda membrilor săi,— funcţionari cari întimpină atîtea greutăţi — şi credit în formă de aconturi asupra salariilor lunare, şi împrumuturi pănă la de trei ori leafa lunară şi plătită la maximum 15 rate lunare. Dobînda ce se va lua la împrumuturi va fi 7 la sută, dobîndă simplă. Pentru înfiinţarea acestei case, care va fi recunoscută ca persoană juridică, se va lua cu împrumut cu 5 la sută până la un milion lei, fondul necesar, din sumele caselor de ajutor şi pensiuni ale jandarmilor rurali, notarilor, sergenţilor de oraş. Această sumă va fi restituită treptat, în rate. Casa de economie, credit şi ajutor a ministerului de interne va fi condusă de un consiliu de administraţie, al cărui preşedinte va fi secretarul general al ministerului de interne. Din acest consiliu vor face parte şi patru directori de servicii, numiţi de ministrul de interne şi dintre cari doui din minister. Este de netăgăduit că această instituţiune va aduce mari foloase funcţionarilor, cari de multe ori cădeau victimele cămătarilor. Excursiile şcolare. D. V. G. Morţun ministru al lucrărilor publice a luat următoarele dispoziţiuni pentru reducerea pe liniile C. F. R. a elevilor cari vor pleca in excursii: 1) Să se ceară cu 15 zile înainte autorizaţia ministerului. 2) In cererea de aprobare să se indice scopul, itinerariul probabil, data exactă de plecare și întoarcere, compunerea trupei, numele conducătorilor și fondurile. 3) Acestea din urmă să fie suficiente ca să nu se mai facă apel la primăriile comunelor pe unde vor trece excursioniștii. *4) Pentru reducere pe C. F. R. se va alătura un tablou cu numele și calitatea excursioniştilor, care va fi semnat de direcţia şcoalei, cu sigil, sau de conducătorul excuriei. Acest tablou va fi înaintat ministerului lucrărilor publice. Numai cu acest tablou se va putea face călătoria. 5) Să se respecte în tot regulamentele C. F. R. 6) La o săptămână după tacereaexcursiei—cel mai târziu, se va înainta ministerului un raport care va conţine amănuntele de ordin sufletesc, asupra excursiunei. Aglomeraţia pentru mult aşteptata poemă simbolică, „Chantecler“ creşte cu atât mai mult cu cât zilnic biletele se iau cu asalt. N’a mai rămas decât un număr foarte restrâns de bilete, încât doritorii trebue să se grăbească ! Biletele la „Thalia“. Recrutările. Astăzi au început recrutările pentru tinerii înscrişi pe tabele disp. 4-a. La această secţiune recrutările vor dura trei zile inclusiv. * hr A