Mişcarea, aprilie 1910 (Anul 2, nr. 72-93)

1910-04-01 / nr. 72

ANUL II.—No. 72. 3 B A­n! Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABONAMENTE In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . • 1° » Pe trei luni .... 8 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii B0°/6MIŞCAREA ZIAR HAŢIOMAI.­7.1BRRAI* In ultimul timp cele doua opozi­ţii conservatoare au trait momente foarte fericite. Erau la ordinea zilei cîteva pro­iecte de legi cari stîrnisera oare­care „agitaţie". Se ştie ca în siste­mul obişnuit al politicei romîneşti, asemenea ocaziuni nu se perd. Un fior fericit i-au trecut pe bra­vii noştri opozanţi. S'au pus cuve­nitele fitiluri, s’au ţinut tradiţiona­lele întruniri de protestare, în care „ţara“ a votat inevitabila „moţi­une“ ba, entuziasmul a mers aşa de departe, în­cit cele doua tabere duşmane şi-au dat un moment mîna, pentru a reuşi sa răstoarne „infa­mul“ guvern... Acesta este doar idealul perfec­­tului opozant român... Rezultatul s-a văzut- Universită­ţile au fost lipsite de foloasele re­ale ce i se asigurau prin noul pro­­iect, iar guvernul a ramas neclintit la postul său. Lucrul era natural sa fie aşa. Un guvern ca acela pe care îl avem astazi, nu poate cadea pe tema u­­nei agitaţiuni, de ori­ce natura ar fi ea, întru cît menirea esenţiala a actualului guvern a fost tocmai stîr­­pirea tendinţelor anarhice, care de cît­va timp au prins rădăcini adînci In organismul nostru social. Acest guvern are joi autoritate morala, are şi Încrederea acelora cari se gîndesc serios la viitorul al acestei ţâri, are şi datoria de a nu lasa ţara pradă lăcomiei şi politicei nenorocite pe care de atîta vreme o face cele doua fracţiuni conser­vatoare. ** * * Faptul însă, denotă o mentalitate primejdioasa şi un sistem care poate fi fatal celor mai vitale interese ale statului român. Trăim In ţara agitaţiilor. S’a creat o mentalitate anarhică, care reac­ţionează ori de cîte ori este vorba sa se fee o măsură de ordin gene­ral sau sa se faca o lege protegu­itoare a intereselor permanente şi superioare ale ţarei. După aceasta mentalitate interesul general nu e­­xistă ; fie­care categorie sociala tre­­bue sa formeze o castă distincta de restul organizmului social, fie­care categorie socială nu trebue să aibă în vedere de­cît numai interesele ei specifice. Asta e mentalitatea. Şi sistemul vine dela sine. Agi­taţia este arma cea mai comoda a acestei mentalităţi. întrebarea e: cum s’a format a­­ceasta mentalitate, cum se întreţine acest sistem şi unde poate conduce o asemenea politica sociala ? Politicianii conservatori nu au scrupulul armelor de lupta. De aceia agitaţia unor nemulţu­miri vremelnice şi izolate, a fost întotdeauna pusă în serviciul cau­zei conservatoare. lata cine a for­mat mentalitatea despre care vor­beam mai sus şi cine întreţine sis­temul nenorocit al ridicărei diver­selor categorii sociale împotriva o­­perei de interes general a guverne­lor cari fac politică pentru ţara, nu pentru partide. Unde poate duce o asemenea po­litica—e lesne de întrevăzut. Când guvernele din ţara româ­neasca vor fi captivele agitaţiilor de strada şi când nici o măsură de interes obştesc, nu se va putea lua fără greve şi întruniri la Dacia, a­­tunci vom putea pune cruce la toa­tă munca utila şi rodnica pe care de patruzeci de ani au depus-o par­tidele noastre politice pentru ridi­carea acestei ţări la situaţia în care se găseşte astăzi. De aceia partidul liberal are, în primul loc datoria să ducă cea mai energică lupta pentru distrugerea acestei mentalități și a acestui sis­tem nenorocit. Este cea mai imperioasă și mai utila operă pe care trebuie sa o să­vârşească. ML ministerială!... Criza de oameni—vorbim de oameni de valoare—de care este bântuit parti­dul tachist, a dat prilej tuturor nechie­­maţilor să aspire la situaţiile cele mai înalte, când s'ar petrece fenomenul ca d. Tache Ionescu să ia conducerea des­tinelor ţârei. Un exemplu dintre cele mai palpabile ni s'a oferit chiar zilele aceste şi el ne dă măsura halului de slăbiciune inte­lectuală în care se află partidul conser­vator-democrat. Confratele nostru „ Viitorul“ anunţă într’un număr anterior că d-nii Nestor Cinau și C. Cantacuzino-Paşcanu au­­atna i*a e vort/Ci­tîe oare­cari tratative de împăcare între cele două nuanţe con­servatoare, ar fi declarat d-lui Tache Ionescu că în cazul unei eventuale îm­păcări, d-lor îl vor părăsi imediat. Monitorul tachist „ Adevărul* alarmat de această ştire a alergat să o contro­leze şi în acest scop a „reuşit” să ob­ţină câte o convorbire cu cei doi frun­taşi tachişti. D. Nestor Cincu a declarat că se a­­fla în pivniţele sale de la Tecuci când a avut loc consfătuirea la Tache Iones­cu, iar d. C. Cantacuzino-Paşcanu din potrivă, că a asistat la acea întrunire. Întrebat dacă este exact că rîvneşte un portofoliu ministerial, d. Cantacusino-Paş­­canu om modest şi... din cale afară, a declarat: „Nu numai că nu sunt doritor de aşa ceva, dar eu consider sarcina de ministru ca o mare jertfa, pe care eu personal n’aşi primi-o de­cât dacă mi-ar fi impusă în mod absolut de şeful no­stru". Nu putem spune că e vorba de o cu­tezanţă din partea intervievatului „ Ade­vărului* căci şi cutezanţa cere un pic de inteligenţă, de bun simţ. E vorba de altceva... Auziţi mă rog, d. Cantacusino- Paş­canii care stirneşte ilaritatea publică numai prin stîngăcia cu care sună clo­poţelul intr'o întrunire publică, d. Can­tacuzino-Paşcanu a cărui capacitate i-o contestă chiar un consilier comunal de la Hîrlău, nu se sfiegte să spună că sar­cina de ministru e o jertfă pe care d-sa personal n’ar primi-o de­cit dacă... şe­ful i-ar impune-o in chip absolut !?... T)ar noţiunei cuvîntului de jertfă în caşul de faţă i s'a dat altă nuanţă. D. Cantacuzino- Paşcanu face mari j jertfe* pentru partidul conservator-de­mocrat, d-sa jertfeşte sute de mii de lei anual, pentru cinstea de a fi presiden­t, ambulant al tuturor întrunirilor con­servatoare și evident se gîndește dacă numai pentru atît face asemenea jert­fe" ce ar mai fi, dacă ar deveni mi­nistru ?... Crede oare d. Cantacuzino-Pașcanu că meritul de a fi posesorul celor mai multe cirezi de cornute din Moldova, poate da dreptul la un portofoliu mi­nisterial ? Nu Domnule Cantacuzino, poţi dormi înainte liniştit, ţara românească ştie să-şi menajeze fiii şi nu-ţi va face ne­plăcerea de a-ţi pretinde o asemenea „jertfa“.... Mephisto. XIX SAPA Plâns şi jale- Diverginţa de păreri între cele două fracţiuni conservatoare este atît de mare, atît de evidentă, îneît pe cînd „ Evenimen­tul“ constată că „ţara n’are guvern“, „O­­pinia“ din potrivă se­ plînge că „Guver­nul nu voeşte să mai cadă“. Dreptatea de astă-dată e cu „Opinia“ care aparţinînd sexului slab şi cuprinsă de durerile facerii... unui articol de fond, scoate nişte vaete desperate care ne um­ple sufletul de groază­ şi de duioşie. Articolul în chestiune este moşit de d. Gh. Ghibănescu şi asupra existenţei lui ne-a fost atrasă atenţia de o sarmană bătrînâ care plîngea cu lacrimi amare ci­tind asară „Opinia* într’un colț de stradă. Se adunase multă lume în jurul dispera­tei bătrîne şi fiecare căuta s’o consoleze cu o vorbă bună. — Ce vorbiţi d-lor—exclamă biata babă, dar i-a cetiţi. Omul acesta trebue să su­fere amarnic. N’auziţi cum se vaită: „şi cu toate aceste guvernul rămîne la putere... Necăjit trebue să mai fie sărmanul... Dacă aşi şti unde şad­e, zău m'aşi duce să-i dau o mină de ajutor... Ce credeţi ? Nevoia e mare lucru ; ea duce la disperare şi Doamne fereşte !... Şi m'am depărtat de grupul care în­cepuse să plingă cu baba împreună, în­­dreptîndu-mă spre un alt grup unde jeleau alți oameni mai cu foc. Erau creditorii lui Alexiadis... Flirt POLITICE — Eri s’a distribuit la Cameră procetul de lege pentru modificarea unor articole din legea băncilor populare. Expunerea de motive este făcută de către d. Ministru de finanţe Costinescu. . — Comercianţii din Galaţi au înaintat domnilor deputaţi şi se­natori un amănunţit memoriu prin care cer ca proiectul de lege pentru încurajarea industriei na­ționale să fie votat complect, fără nici o modificare. — Se știe că canonicul Baud Înainte de plecarea sa afirmase că scrisoarea prin care vorbea de conversiunea la ca­tolicism a mitropolitului Calinic îi fusese stoarsă de către d-nii Marin Teodorian şi Wladimir Ghica. Aflăm ca Prinţul A­­lex. Ghica susţine că fratele seu Wladi­mir, era plecat­­la Viena cu câteva zile înainte de apariţia scrisoarei cano­nicului Baud, unde se află şi acum. — M. S. Regele a lucrat azi cu d. I. I. C. Brătianu, preşedintele consiliu­lui de miniştri, semnând între altele şi decretul pentru prelungirea sesiunei extraordinare a Corpurilor Legiuitoare până la 8 Aprilie. — Primul ministru ungar fiind bolnav de febră, a rugat pe d-nii Dr. Teodor Mihili, dr. I. Maniu şi dr. V. Branişte să mai stea câteva zile in Budapesta spre a putea conferi cu dânşii imediat ce se va face mai bine. Delegaţii partidului naţional român au răspuns, că interesele partidului îi re­clamă în provincie, dar că săptămâ­na viitoare vor reveni la Budapesta şi vor fi la dispoziţia primului ministru. — M. S. Regele a sancţionat legea relativă la încheierea unei convenţii de comerţ între Româ­nia şi Suedia, în Berlin, în ziua de 18 Februarie 1910. ■ Ordinea, geloasă de succesul Acţiu­­nei, „îl demisionează* şi ea pe actualul ministru al cultelor, chiar înainte de... desvoltarea interpelărei d-lui Disescu. — „Ce-o mai fi după interpelare ?!“ — „Ne va prăpădi cometa lui Haley !» . Asociaţia generală a medici­­cilor din ţară au redactat un apel pe care îl vor împărţi tuturor me­dicilor din ţară, prin care cer ca reforma legei sanitare să fie vo­tată aşa cum a fost întocmită. ♦ C. N. D. Neştianu a fost numit pro­fesor definitiv la liceul şi şcoala normală din Bârlad, la catedrele de limba latină şi drept. Intăi la ordine!... Greva studenţilor In medicină a încetat erl şi studenţii au şi reluat cursurile. Primul invăţămînt pe care trebue să-l tragă mai întâi studenţii din desnodămin­­tul final al acestei afaceri, este că înainte de toate cine­va clnd formulează o revan­­dicare trebue să nu iasă din legalitate, căci In caşul acesta nu numai că nu are sorţi de isblndă, dar Încă se face pasibil de penalităţi. Intr’adevâr, se ştie că zilele aceste d. mi­nistru Haret a făcut cunoscut telegrafie d lui rector al Universităţei să pună in ve­dere studenţilor medicinişti că va Înfiinţa pe cale budgetară cele trei catedre de care are nevoie această facultate. „Nemulţumiţi“ cu acest răspuns, studen­ţii au continuat greva. Eri o nouă telegramă a d-lui ministru al instrucţiunei, anunţă pe di­rector că dacă studenţii nu intră în legalitate, nu numai că nu satisface nici una din cererile gre­viştilor, dar că pedeapsa pentru actul de indisciplină săvîrşit, va dispune Închiderea făcui­tăţei. In faţa aces­ei energice hotăriri a d-lui ministru al Instrucţiunei, studenţii conşti­enţi de zădărnicia agitaţiei au cedat şi au declarat Încetarea grevei. Fără Îndoială că dacă studenţii medici­nişti ar fi adoptat din primul moment ca­lea cea dreaptă a intervenţiei pacinice şi legale, resultatul ar fi fost acelaş, ba poate chiar mai satisfăcător. Pe clnd aşa, ener­gie inspiră, timp pierdut şi mai presus de toate sâvârşirea unui act de indisciplină care nu cadrează cu reputaţia de seriosi­­tate a sîrguitorilor studenţi medicinişti. Autoritatea a triumfat în­potriva arbi­trarului şi lecţiunea poate servi de exemplu. S­TROFE Gindurile cînd s’adună, Ca o taină mă ’mpresoară, Şi mă’ndeamnâ să-mi duc paşii Pe aceiaşi ulicioară. Mîndra stă pe prispa largă, In a soarelui lumină, Masunin'eu ocini zarea,— Ginditoare şi senină. Cînd mă vede, fuge ’n casă, Uşa deschizînd năvalnic, Hăminind s’aud în urmă Risul ei ușor, șăgalnic. A. G. D. DIN SBORUL VREMII Aprilie.... Pentru ce mă farmecă atît de mult noap­tea asta cu lună ? Pentru ce nu-mi mai pot lua ochii de la cerul în care tremură atîta potop de stele, sâmînță de aur revărsată în nemărginirea infinitului ? Pentru ce mi se pare că văd lucruri pe­ste cari vederea mea aluneca pînă acum fără a le percepe ? Poate că sunt momente în care sufletul nostru îngenunchiat în robia vieţii de toate zilele, tresare ca la o chiemare de mult aş­teptată şi luminează adîncul tăinuit al fiin­ţei noastre. Şi poate aceste clipe simt s­i­­gurile pe cari le trăim cu adevărat, singurile in cari înţelegem ceia ce vedem, in care simţurile noastre sunt mult mai impresio­nabile. Aşi vra să mă plimb puţin, să respir a­­ceastă adiere de fericire ce pluteşte In se­ninul nopţei,să plec departe, departe de tot, spre leagănul doinelor în care plînge şi ciută, unde şi se desmiardă sufletul neamu­lui nostru. A venit primavaraj; pădurea înverzeşte văzlnd cu ochii şi tot văzduhul e îmbălsă­mat ca un templu uriaş In care s’au ,ars cele mai alese miresme. De la fereastra mea aud în fie­care dimi­neaţă glasul guralivelor vrăbiuţe ce fărimă in sunete vesele liniştea grădinei desmier­­datâ de lumina dulce a soarelui de primă­vară. Copacii voinici au un aer de tinereţă şi crenguţele uscate ascunse sub stratul de verdeaţă trosnesc din cind un cînd sub pi­cioarele mele cu un sgomot sec, scurt, Înă­duşit. Pe alocuri întrezăresc­ toporaşi şi viorele, iar floarea paştelui străluceşte in lumina răsfrintă pe zapada petalelor ei curate ca inima unei fecioare. Şi în fiinţa mea se furişează o uşoară me­lancolie ce-m­i linişteşte sufletul fără a-l de­prima. Mi-e dor de iubire—­ar zice un visător— m­i-e dor de ochi frumoşi, înrouraţi; m­i-e sete de iubire înflăcărată ruptă dur para soarelui, de iubirea ce încătuşează pe ve­­cie două suflete, făcîndu-le mai tari de­cît moartea... Da frumosule Aprilie, prevestitor al pri­­măverei, tu ne aduci poezia florilor, cinta­­rea dragostei, întinerirea firei. Fii bine venit! Florin. ------__—------------­ JOI 1 APRILIE 1910 SUB DIRECȚIUNEA U­N­UI COMITET APARE aiILÎfltl Anunciuri Comerciale Linia in pagina ll-a . I leu Linia in pagina Il-a 50 baoi Linia în pagina ÎV-a 40 baul TELEFON 121 Amintiri despre Beldiceanu In anul o mie-opt-sute opt-zeci am cumpă­rat casele de la prietenul meu N. Beldi­ceanu. Făcîndu-se lucrul cam in pripă, Beldiceanu rămase fără casă închirietâ şi fu silit să rămîe in două odăi, peste sala de cele în care şedeam eu. Cam grămădiţi, dar petreceam bine alt-feliu. De insomnie n’am suferit mai nici­odată , cu atîta mai puţin cînd îs ostenit. Intr'o zi umblasem mult ; sara m’am culcat de vreme şi am adormit de pu­teai să tai lemne pe mine ! De-odatâ simţesc că mă zgilţie tare...­­„Scoală!.. Scoală.. Guţă­.. Scoală !.“ leu, somnoros, nu mă dau cu una cu două ! —„Ce-i?!... La ce să mă scol ? !...“ —«Scoală Guță !... N’auzi!.. Jean’as­­cultă ! Te strigă Beldiceanu !...» um­i zice femeea cu glas înăduşit și plin de groază!.. — „Nădejde!... Nădejde!... Scoală că s’a întâmplat ceva !...“ Iera glasul lui BeldiceanuGlasul cam tremura, dar se cunoştea silinţa de a se arăta liniştit I... Ş’apoi acelaş glas îngroşat şi silit să devie fioros... — „Cine-i acolo ? I... Cine-i acolo?!...« Avusesem vreme să mă trezesc de­plin şi să sar In mijlocul casei... spâriet, pusesem mîna pe puşca cea turcească (Martiny) ce o ţineam la indămână de obiceiu... Stăteam în mijlocul casei ne­clintit şi aşteptam s’aud şi ieu pe ce se întemeia spaima lui Beldiceanu. De-odată aud.. „Boi! Bot! Bol! De mai multe ori un sunet înăduşit de izbitură ca şi cum ar fi ridicat cine­va un buluc şi l’ar fi izbit de ceva bos­­itor.. Și glasul lui Beldiceanu... Cine-i acolo?!... Cine-i acolo?!... Nădejde!... Scoală-te!... . Porpesc să ies —-Aemai altă istorie!... Femeea mea zice să nu las, că se teme singură !... Cerc să-i dovedesc că trebue să mă duc... timpul trece... izbitu­rile se îndesesc și se fac tot mai tari... Beldiceanu mă strigă din ce în ce măi stăruitoriu... bate In uşă şi din cînd în când se întoarce iar la uşa săliţei şi strigă : —«Cine-i acolo ? !... Cine i acolo ? !.. Fereşte-te că dau foc !...» In sfârşit trec în odaea de alăturea, în uşa căreia bătea Beldiceanu din ce In ce mai stăruitor, aproape ameninţător ! — „teaca vin !...“ răspund­­eu cu glas tare, dar tot înecat! — „b­a-ţi şi arme!... strigă Beldiceanu îngroşîndu-şi glasul. — „Mi-am luat puşca cea turcească !.." — «Bine!... Haide !... ieşi mai degrabă!­» Izbiturile continuă întrerupte prin scurte încetări. Trec în săliţâ. Găsesc pe Beldiceanu îmbrăcat foarte simplu, ca şi mine şi silindu se să mă lămurească pentru ce n’a îndrăznit să deie singur piept cu duşmanul... Vorbea franţuzeşte ca să nu înţeleagă hoţul şi să nu prindă curaj : „Te sais... je n'avais pas des armes...* leu ii găseam dreptate... Dar un lucru nu-mi intra in cap ! Ce felin de tâlhar să fie acela, care găsea de cuviinţă să deie de știre prin asemenea izbituri și care le continua de atâta vreme, fără să mai încerce altă ceva ? !. . Mă temeam să nu fie mai degrabă un nebun !.. Să dai într’un tâlhar mai merge, dar intr’un nebun?!... Să nu dai poate s­i te găluie / Eram nedumerit ! In sfârşit tăcând zgomot mare, des­chidem uşa.. ieu înainte cu puşca întinsă, cu mina pe piedeca... Beldiceanu cu un pas mai în urmă, gata la ori­ce întâm­plare !... Păşeam încet, cam plecaţi şi ne uitam înfricoşaţi in toate părţile !... In coridor nimica... pace !... Vuietul încetase... toate erau liniştite. Ne uităm în toate părţile prin ogradă... nimic!... Stam nedumeriţi. In vremea asta d-na Beldiceanu, care şedea la o fereastră, ce din odaia d-sale dădea in coridor, ne spuse că a văzut fugind ceva mititel și negru. Beldiceanu nu­­ lăsă nici timpul să mântuie și deodată : — „Trebue să fiu vre­un țigan de pe aice din mahala!...“ — „ A fi fugit pe după casă!... Haide după dînsul !.." Și amândoi la fugă, în costumul mai sus amintit, cu o bucată de lemn, ori cu o coada de mătură în mină !... Ieu cu puşca întinsă, li va la pas gimnastic pe ceia parte!... Ne întâlnim la mijloc, fără să fi zărit măcar urmă de hoţi!..

Next