Mişcarea, iunie 1910 (Anul 2, nr. 117-139)
1910-06-01 / nr. 117
r # . ANUL II.No. 117. Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AB051A. S&RîVT K In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50°/o întrunirea de eri Grandioasa manifestaţie liberală din Capitală Discursul d-lui I. I. Brătianu, prim-ministru întrunirea pe care partidul naţional-liberal a ţinut-o ori în sala Bailor Eforiei a fost o grandioasa manifestaţie, aşa cum de mulţi ani nu a văzut viaţa noastră politică O mulţime imensa de cetăţeni din toate unghiurile ţarei au răspuns la chemarea partidului şi au afirmat prin numărul şi calitatea lor, vigoarea, unitatea şi admirabila lui coesiune. De zece ori mai mare să fi fost sala Băilor Eforiei şi încă nu ar fi putut cuprinde întreaga mulţime a membrilor partidului liberal, veniţi să asculte glasul şefului şi al fruntaşilor săi. Discursurile au fost ascultate cu un entusiasm indescriptibil de o sală cum nu s’a mai văzut în Capitală. Un partid politic care, fără de nici o sforţare, vede înfăptuindu-se manifestaţii măreţe ca cea de em, poate privi cu cea mai desâvîrşită încredere la situaţia prezenta şi la răspunderile viitoare. Admirabilul simţimînd de solidaritate, complecta armonie în cugete şi aspiraţii ce uneau într’o sublimă înălţare patriotică miile acelea de cetăţeni conştienţi şi luminaţi,e o privelişte ce nu se vede in fiecare zi în viaţa politica a unui popor. Le-a fost dat adversarilor noştri să vadă o parte din puterea şi vigoarea partidului naţional-liberal. Să o compare cu manifestaţiile artificiale şi sarbede pe temeiul cărora năzuesc sâ-l înlocuiască la conducerea afacerilor publice, şi vor vedea cît de deartă şi neîndreptăţită le este aceasta dorinţă. Iată, după ziarul „Viitorul“ un rezumat palid al discursului d-lui I. I. C. Brătianu, şeful partidului liberal, prim-ministru şi ministru de interne: (Oratorul e primit la tribună cu strigăte de ura şi ovaţii sguduitoare). Furtunoasele dv. aplauze mi-aduc aminte şi de alte furtuni. Mersesem deunăzi în inspecţiuni pe timp bun. Care mi-a fost mirarea la întoarcere că un pîrîaş devenise mare, se revărsase. Am aşteptat să se retragă, spre a putea trece. S’a retras repede şi am putut trece. Miaui adus aminte atunci ce asemănare e între acest plrîiaş şi campania conservatoare. N’a rămas de cît puţin noroi pe şosea. (Apl. sgomotoase. Bravo). S’a văzut că nu interese superioare determinase această nouă fază a conservatorilor. La sfîrşitul legislaţiei, conservatorii au găsit momentul să ceară venirea la putere. Motivul a fost că acele plante cari nu pot trai în atmosfera budgetului vor muri (vii apl.). Guvernul nu era învinuit de legile pe cari le-a făcut, ci de acele pe cari le-a retras. Guvernul este vinovat pănă şi de legile pe cari le retrage. Tot aşa şi cu chestia religioasa. Aceasta chestiune este frămlntată de unii indivizi (Aplause). Guvernul n’a şovăit in această chestie. El a văzut că rolul său este a da sprijin Sf. Sinod şi a face să se întărească această sfintă instituţiune. Aşteptăm de la toţi să se găsească frîna necesară şi să se lumineze conştiinţa tutulor. După cum am spus legile retrase sunt numai legi amînate. Avem înaintea noastră încă o sesiune în care se va continua opera noastră. Avem legea sanitară şi legea industrială, una este munca naţională şi alta sănătatea naţionala. (Aplause sgomotoase, strigăte de ura si ovaţii). Avem încă şi reforma electorala, privitoare la lărgirea colegiului. * Vom începe experienţa cu colegiu unic la judeţ. (Urate şi ovaţii) Avem sa votam aceste legi, şi apoi să ne prezentăm în faţa ţarei la alegerile generale cu un nou program de lucrări. [Apl.). In trei ani de guvern, chestiunea de căpetenie pe care ne-au impus-o interesele de Stat, a fost cea agrară. Dupa opera de ordine, în care cu durere o spunem ca au pierit 420 de nenorociţi, despre cari opoziţia spune ca au fost 11.000, a trebuit să facem legea agrara. Nu ne putem opri aci. Am procedat la reforma justiţiei şi am cautat sa facem ca administraţia rurala sa aibă alt suflet decît acela pe care l-a avut înainte de revolte. In chestiunea petrolului, a cooperativelor şi a diferitelor societăţi am crezut ca este bine sa încurajăm munca naţionala. Adversarii noştri ne-au învinuit că munca noastră naţionala, este corupţie naţionala. Armata noastră a fost mai îngrijită şi mai întărită ca ori cînd. Atenţiunea care s’a făcut Suveranului nostru de câtre împăratul Germaniei, care i-a oferit bastonul de mareşal, dovedeşte consideraţia de care se bucura în Europa armata noastră. Misiunea militară romina întoarsă dintr-o călătorie din Rusia, ne-a adus vestea că şi M. S. Ţarul a admirat vitejia şi tăria armatei noastre. (Aplause sgomotoase). Partidul liberal îşi va continua mai departe opera sa de întărire a ţarei şi neamului românesc. Am moştenit un mare capital de popularitate şi de respect. Am considerat acest capital ca griul din magazie, care aşteapta sa fie sămânat. Am păstrat acest capital şi ti’am cautat sa uzăm de el. Popularitatea noastră am sămănat’o în ogoare noi, cu gestul larg al semănătorului încredinţat că arunca sămînţa unui ogor menit să trăiască şi sa se dezvolte din zi în zi mai mult. [Aplauze şi ovaţiuni nesfîrşite! Strigăte entuziaste de : Trăiască d-l Ion Brăteanu, şeful partidului liberal). IOAN I. C. BRATIANU Şeful partidului naţional-liberal. DIN SAGA _____ Şaradele lui Cc. Ghiţă Bacă e adevărat că stihii e omul, trebue să recunoaştem că Cc. Ghiţă Ghibănescu e un bărbat care toarnă şi răstoarnă guvernele cu multă gălăgie şi impetuozitate, prin coloanele „Opiniei“, unde d-sa pretinde că scrie serios, ba are şi pretenţia că cele scrise să fie luate în serios. Intre altele, d-sa e mai cu seamă tare in... șarade. Iată, spre exemplu, una din fondul numărului trecut al opiniei: „Goliciunea partidului liberal ghiftuit“... Dăm un premiu cetitorilor noștri, care vor isbuti să deslege cum devine cazul. Dacă partidul e gol, cum poate fi ghiftuit; iar dacă partidul e ghiftuit cum poate fi gol ? O singură analogie s-ar potrivi: E plin el, capui lui Cc. Ghiţă cu ceva,—dar tot gol este. Ori, la din contra : E gol capu lui Cc. Ghiţă,—dar tot e plin el cu ceva. Deslegătorii să se adreseze lui Cc. Costică, de la care vor primi ca premiu, tot ce Cc. Costică le poate da cîte-un jambon. Post scriptum : Scrisorile să fie scrise cuitere cirilice, ca să poată fi citite. „ADEVĂRUL“—„EPOCA“ suspute din aceiaşi pungă — PRELUDIUL FUZIUNEI — Soarta are câteodată ironii crude la adresa oamenilor. Duşmanii cei mai neîmpăcaţi sunt puşi în trista situaţie de a se lăuda reciproc sau, cum e cazul despre care ne ocupăm, dea munca linte din acelaş blid... Şi partidul conservator soarta a ţinut să-i ofere dese ori asemenea ironii dureroase. Nu în acest partid s’a făcut odinioară fuziunea? Ştiţi că pe urma ei d-l Filipescu a devenit tovarăş la „fruntăşieu distinsă cu d. Bădărău pungaşul. In coloanele „Epocii“ d. dr. Istrati era tratat ca cel din urmă om din ţara asta pe vremea cînd organizase expoziţia,— iar după fuziune acelaș dr. Istrati era un fruntaş foarte distins. Tot în *Epoca» ministrul instrucţiei, d. Vlădescu, era un... dar ce nu era d-sa în coloanele acelui ziar înainte de fuziune ?— şi după fuziune d-sa era un bărbat de foarte mare valoare, un om politic de o cinste ireproşabilă care nici nu s’a atins de cele 68.000 lei... Şi lista aceasta s-ar putea întinde la nesfârşit, dar ne oprim. Iată despre ce este vorba. Cele două ziare diametral opuse, „Epoca“ şi „Adevărul11, sunt susţinute astăzi din aceiaşi pungă. Publicitatea ziarului „Epoca“ a fost de curînd concesionată agentului de publicitate Carol Schulder pentru o sumă de douăzeci şi ceva mii de lei pe an. Or se ştie că acest Carol Schulder nu este altul decât concesionarul „exclusiv“ şi susţinătorul efectiv al ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“. Iată, deci, gazeta d-lui Filipescu ajunsă la stăpîn acelaş personaj care susţine „Adevărul“. O fi acesta un început, un preludiu al apropiatei fuziuni, despre care circulă tot soiul de zvonuri, nu ştim. Ceea ce ştim noi şi o ştie toată lumea este că de la „concesionarea“ Epocei, d. Filipescu e cruţat de „Adevărul“. Tot poate ceva d. Schuller şi poate mult, căci acest lucru nu l-a putut obţine nici d. Tache Ionescu ! POLITICE — D. deputat G. G. Mîrzescu, care urma să iea cuvîntul la marea întrunire liberală de ori, din Capitală, a fost nevoit, din pricina doliului survenit in familie, să se întoarcă Duminică dimineață în lași. • _— i» --------- CINEMATOGRAFUL MEU Ceasornicul lui Hans. Era odată un student în drept, care şi-a luat licenţa. Dar licenţiatul, adică prietenul meu Ham,—căci licenţiatul nu era altul decît însuşi Hans—, nu avea ceasornic. Deci, după ce şi-a luat licenţa, n’a trecut multă vreme şi Ham şi-a cumpărat orologiul dorit. Prin urmare, un rezumat, era odată un licenţiat în drept care şi-a cumpărat un ceasornic. Şi era aşa de bun ceasornicul, încît prietenul meu Ham mergea pe drum şi la fiecare zece paşi îl scotea din buzunar, ca să vadă dacă nu se încurcă minutarele, cînd trece unul peste celălalt, sau, mai exact, să vadă cite ceasuri sunt. Ham avea mai mulţi prieteni, dar nici unul nu avea ceasornic. Bine că avea Ham!... Oare nu e suficient dacă unul din cel puţin zece prieteni are ceasornic ? Evident că da. Cînd ai nevoe, întrebi : Ham, cite ceasuri sunt ? Dar nici nu e nevoe să întrebi, căci Ham e veşnic cu ceasornicul în mină, fiecare se poate uita pe cadranul numerotat. Cu puţină imaginaţie, putem admite că Ham e un fel de turn al Goliei, de care care stă atîrnat un ceasornic, la care se poate uita toată lumea. In ziua în care Hans şi-a cumpărat ceasornicul, ne-am adunat aproape toţi prietenii lui la berărie. — „Să dea Dumnezeu să-ţi meargă ceasul bine! — a zis un prieten. — „S’ajungi să nu-l pui amanet la muntele de pietate,—a zis altul. — „Să dea Dumnezeu să ne spui totdeauna cite ceasuri sunt,—a zis al treilea. — „Să dea Dumnezeu să-ţi cumperi unul de aur şi pe ăsta să mi-l dai mie,“ a zis al patrulea. Fiecare a venit cu o urare. Ham zîmbea mulţumit, şi se uita la ceasornic ca să vadă cite ceasuri sunt. Şi deşi prietenul meu nu şi-a cumpărat ceasul decit de vre o cîteva zile, totuşi, cînd povesteşte cite o amintire din viaţa sa, începe astfel: „Eram copil mic. Încă nu-mi cumpărasem ceasul pe care il port şi acuma şi caremerge foarte bine, etc. etc.“ Ceasornicul lui Ham e cel mai bun ceasornic din lume : merge după ceasornicul gării din Iaşi-Dar, e propos, ca să nu pierdem vremea degeaba: „Iubite Hans, cite ceasuri sunt ? RADAMES. DIN SBORUL VREMII Impotriva insului Chestia dacă poeţii au de cîştigat ceva pentru talentul lor prin faptul ca se exprimă ’n versuri, a ridicat In toate timpurile puternice discuţii contradictorii. La noi d-l Panu a fost şi este cel mai înverşunat campion împotriva îmbrăcăm poeziei in haina ajustată a versului. Deşi nu-i adoptăm părerile, credem interesant a le reda pentru cetitorii noştrii, urmind ca mai apoi să le redăm şi teoria contrară. „ Versul este în intregul lui o formă superficială şi factice, cit despre rimă nu numai că e artificială dar pe lîngă că e monotonă, este şi ridiculă citeodată-Căci dacă ritmul poate să fie o formă care să deştepte oarecari emoţii, rima în schimb este un non-sens. Un om adine mişcat nu’şi rimează durerea sa. Iar In ceea ce prveşte emoţia produsă de ritm, ea este mai mult la suprafaţă, amestecată in mare parte cu plăcerea simţului auditiv gidilat. Căutarea rimei face pe poet a’şi modifica glndirea şi a perde şirul logic al ideilor. Rima devine o necesitate, care se impune poetului şi în loc ca acela să îmbrace ideia în rime, rima îi dictează idei, idei pe care trebue să le primească fără de voe. Rima falsificlnd glndirea şi simţirea poetului il face ca să devie fals şi nesincer, împingîndu’l a simula sentimente pe care nu le simţeşte, dureri pe care nu le suferă, pierzînd astfel respectul gîndirei in sine, care trebue să fie calitatea oricărui scriitor fie poet, fie prozator. Versul cu ritmul şi rima lui fiind nevoit a căuta unei afore, comparaţii, imagini este o şcoală detestabilă pentru mulţi cari perd astfel noţiunea gîndirei juste şi a expresiei simple. Versificaţia stoarce creerul poetului dîndu-i drept ocupaţie procedeuri mecanice şi preocupîndu-l numai cu comparaţii exagerate, metafore umflate, sentimente false sau falsificate. Materialul de care se serveşte poetul fiind sui-generis, luat din o lume alta decit cea vorbită şi scrisă urmează că numărul ideilor la un poet tinde a fi restrins, meterialul de cuvinte pe care il întrebuințează fiind mai mult sonor, metaforic, nebulos decit pozitiv și real. MARȚI 1 IUNIE 1910 BANI SUB DIRECTIUNEA UISIUC O JVNI TET APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia in pagina Il-a . 1 leu Linia in pagina Ill-a 60 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 =1 Versul în forma lui îngustă şi supusă la regule ca ritm, ritmă, nu poate conţinea idei sau simţiri mai complexe. Fondul nostru cultural modern este prea vast, analiza este prea complicată, disecarea simţirilor prea variată, pentru că toate acestea să se poată adapta cu forma îngustă şi mecanic eşte hotărîtă de mai înaintea versului. Cam acestea sunt obiecţiile principale ce se fac versificaţiei. De unde se conchide că versul nu poate să aibă un viitor ilimitat şi că cu timpul va fi părăsit de poeţii serioşi şi lăsat poate numai ca o simplă jucărie în mina copiilor. Şi ca semn că versul nu are multă viaţă literară, se aduc următoarele fapte : Mai puţii dispariţia versului antic, întemeiat numai pe cantitate. Este prin urmare de prevăzut că şi versul modern bazat pe ritm, măsură şi rimă va avea aceaşi soartă. De altă parte, dacă îmbrăţişăm întreaga mişcare poetică din timpurile vechi şi o comparăm cu cea de astăzi, vedem că versificaţia a perdut cea mai mare parte din terenul ce o dată il avea. Proza a invadat şi invadează tot mai mult domenii, cari înainte erau numai ale poeziei. Aşa, poezia epică a dispărut şi locul ei luat de roman, etc. Genul fabulist a dispărut de asemenea. Poezia didactică idem, şi alte genuri mai mult sau mai puţin importante. Dar eşecul cel mai mare, pe care versificaţia l-a suferit a fost pe cimpul teatrului. Astăzi teatrul este aproape complect ocupat de proză. Un alt semn pe care ii designează Guyau este că din numeroşii scriitori, cari începeau scrie în versuri foarte puţini rămîn fideli acestei teme, cei mai mulţi devin critici, romanţieri, jurnalişti, etc. Versificaţia rămtne In cea mai mare parte ocupaţia tineritului neexperimentat şi nereflectat încă.“ Discursul d-lui C. Climescu Din partea Iaşilor a luat cuvintul la întrunirea grandioasă a partidului naţional-liberal din Bucureşti, d. C. Climescu, fruntaşul nostru iubit. Reproducem după „Viitorul“ un rezumat al cuvintelor rostite de d. C. Climescu : „Ne aducem aminte de cuvintele şefului nostru că nu se teme de atacul adversarilor. Daca privim în anii din urmă constatăm că aceste atacuri n’au lipsit nici în întruniri, nici în Parlament. A fost atacat şi cu gloanţe. Cu toate acestea eşti voinic şi gata să lupte mai departe pentru binele poporului. Concursul Camerei şi al Senatului nu i-a lipsit. Atît primul ministru cit şi guvernul a fost ajutat pentru a duce mai departe opera în folosul claselor obijduite. Cu toate acestea opoziţia a afirmat că nu există acord între guvern şi Parlament. Opoziţia spune că au fost cîteva legi cari au fost aminate. Tocmai aceasta dovedeşte că este un acord între guvern şi majoritate. Legile au fost amînate pentru a fi studiate. Opoziţia se laudă că ne-au bătut în cîteva alegeri parţiale. Intru cît s’a schimbat situaţia dintre guvern şi majoritate prin acest fapt ? Guvernul va continua şi mai departe să ducă la bun sfîrşit opera începută. Nu Înţelegem să ne retragem şi aşteptăm ca ţara să se pronunţe în mod normal. D. Carp a spus că alegerile generale vor fi prezidate de d-sa; adaug că alegerile le va face partidul cel mai cuminte. Şi cel mai cuminte partid este cel liberal. In numele Senatului asigur pe d. Brătianu de tot concursul nostru neţărmurit și-l urăm să ducă înainte partidul care l-a moştenit de la nemuritorul Ion Bratianu. Ultimele cuvinte ale oratorului au fost acoperite de aplauze puternice.