Mişcarea, septembrie 1910 (Anul 2, nr. 191-214)

1910-09-01 / nr. 191

ANUL II.—No. 191. b­ani Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. in ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . .. . 10 „ Pe trei luni .... 5 d in străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an . . Pe trei luni 10 Preoţii şi învăţătorii rurali 50%MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL MERCUR!­1 SEPTEMBRIE 1910 BANI SUB DIRECŢIUNEA UNUI comitet APARE 3EIJL.SII! financiuri Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 ===== ABOMPESTE Psichlogia şefului Nerăbdarea conservatorilor de am­­bele nuanţe, de a veni cit mai cu­­rind la putere, se accentuează din zi în zi tot mai mult. E mare această nerăbdare, dar totuşi nu are nici o raţiune, de cit aceea doar, că adversarii noştri sunt prea flămînzi. O raţiune serioasă nu poate fi, pe simplul motiv că partidului şi guvernului liberal-naţional nu i se poate imputa că nu s’a făcut dato­ria pe deplin. Toate criticile aduse de presa ad­versă guvernului şi partidului libe­ral, sunt neserioase, şi sunt atît de neserioase, în­cit astăzi, aceeaşi presă adversă recunoaşte pe de-o parte nedestoinicia şefilor sei, iar pe de altă parte recunoaşte că gu­vernul şi partidul liberal mai au de trecut prin parlament legi, aşa că, implicit ei recunosc că guvernul li­beral trebue să mai steie la putere. Nu vom intra in amănunţimile pe care le dă presa adversă cu pri­vire la campania ce o duce în con­tra guvernului actual. E de ajuns, credem, să arătăm că inconsequenţa presei adverse, e destul de lămurită, pentru a nu in­­zista mai mult. I- Dl Carp­alt şi dl Tach­e lonescu n’au scapat nici o ocaziune de a’şi încredinţa partizanii lor, că partidul liberal e pe ducă şi că în foarte curîndă vreme conservatorii, —fie carpiştii, cînd le vorbea şeful lor, fie tachiştii cînd le vorbea dl Tach­e lonescu,­­ vor lua frînele guvernului. Aceste frumoase iluzii cu cari şefii celor două tabere conserva­toare îşi hrănesc partizanii, au în­ceput astăzi, să fie necrezute. Mai mult încă, partizanii acestor două tabere, nu numai că nu mai dau crezare şefilor lor, dar sunt pe cale de a-i părăsi, începuturile se văd. La Ploeşti, tachiştii se exclud unii pe alţii din partid , acelaşi lucru şi cu carpiştii în multe oraşe. Se vede că sfârşitul vacanţiei i-a zăpăcit şi mai rău, căci s’au con­vins singuri că nu sunt în stare să vină la putere, şi mai mult, încă, s’au convins că nu e nici un motiv pentru ca partidul liberal să lese puterea. De Situaţiunea d-lui Carp în viaţa politică e de puţină însemnătate, cu toate că s’a făcut atâta zgomot în jurul numelui său-Până acum vre-o doi ani, d-sa nu se incumentase să se coboare în mijlocul alegatorilor, adecă să se convingă că fără alegători nu face nimic. Dar, nici acum dl. Carp nu e convins ; convingerea ce pare că o are în această privinţă, e numai a­­parentă. D-sa vrea să se distreze cum de altfel s’a distrat toată vi­aţa cu politica ce a făcut-o. De aceea, în loc să caute să strângă în jurul seu toate elemen­tele conservatoare, să întregească partidul, se mulţumeşte numai cu fel de fel de zeflemele la adresa propriilor sei partizani. In atare împrejurări, dl. Carp va românea aceea ce a fost totdeau­na: un om nepăsător, un simplu reclamangiu, şi altă nimic. In chestiunele mari de partid, actualul şef al grupării­ carpiste e tot acelaş d. Carp ca şi în şedin­ţele de la Capşa. Nu se poate admite, sub nici un cuvânt, că d. Carp la vrârsta de şaptezeci de ani trecuţi să-şi fi schim­bat firea. A avut destulă experienţă în a­­tâtea decenii şi totuşi n’a ştiut să se corije. Şi totuşi astăzi, mai încearcă să-şi deie aiere de politician prac­tic, după ce a distrus propriul seu grup. Astăzi d-sa e pe cale de a distruge şi rămăşiţele partidului conservator. A zeflemisi şi a distruge sunt singurile calităţi cu care şi-a înce­put şi-şi încheie cariera politică. DIN ŞAGA Măria Voastră Cu prilejul zilei onomastice a d-lui Bă­­dărău, ziarul „Opinia“ i-a trimes urmă­toarea telegramă: D-lui Alex. A. Bădărău Cost ministii, Bucureşti. „Cu prilejul zilei Voastre onomastice, Vă rugăm a primi din partea noastră, celor grupaţi în junii ziarului „Opinia“, urările noastre de îndelung traiu şi de întreaga sănătate, Voi care sunteţi pildui­tor neîntrecut, prin munca neobosită ce puneţi în sporul ideiei şi partidului con­servator-democrat“. Opinia Cuvintele Voastre şi Voi, scrise cu li­tere mari, în mijlocul propoziţiunii, sunt adorabile, şi de aceia nu ezit un singur moment să trimet felicitările mele cele mai sincere Aceluia care a compus telegrama-\. Domnul între Domni, Măria Sa Alexan­dru A. Bădărău, trebue să fie mulţumit că cei din jurul „Opiniei“ Sale manifestă aşa de îngrijitoare semne de reptilism. Domnule Bădărău, Vă implor Să daţi de ştire redactorilor Voştri că numai că­tre M. S. Regele „se obişnueşte“ (păstraţi cuvîntul) ca Voi şi Voastre să se scrie cu VASILE CONTA1) POESII POSTUME SFINXUL O Sfinx, din Înălţime priveşti cu întristare La lumea care astăzi străină e pentru tine, Splendoarea de altădată o cintă prin ruine De veacuri, Nilu-preot tocmit la 'nmor­mîntare. Tu pari un visător cioplit de-a timpului daltă, Ce sbori cu gîndirea înspre ţara lui Osiri. Acolo îşi are cuibul de puf paserea Ibis, Acolo fericirea e dans ce toţi îl saltă. In lumea asta rece, urită şi meschină, Figura ta măreaţă are un farmec nepă­truns Cînd soarele apune şi cerul e străpuns De raze înroşite,—în tăcere el suspină !.. 1) Din volumul de curînd apărut „Filozoful Conta“ de Octav Minor. Durerea sa e mare, cînd noaptea se co­boară Infăşurînd Egiptul c-un giulgiu argintiu, Un cimitir din vremuri uitat într’un pustiu ; Osfinxe, tu nu plingi clipele de-odinioarâ? „Nu, căci dacă a­ şi plînge, cuprins de tainic dor, Aşi înjosi trecutul strămoşilor iubiţi, Din cugetarea căror şi-acum vă folosiţi. Căci pentru mine un secol e un simplu trecător!“ SAPHO Pe altarul poeziei, tu, Sapho preuteasă Ai presărat tămiia gîndirei ideale, Din alte lumi adus-ai comoara cea aleasă De nobile simţiri prinos al vieţei tale. O, cintăreaţă antică, ce fină cugetare Inbracă acele rînduri. Duioasa-ţi poezie Ca’n pădurile Dianei împrăştie ambrozie, O strofă e simfonie din tulburata mare. Trăind ca visătoare tu n’ai simţit iubirea Pe care azi o simte in lume ori­ce fiinţă... litere mari. Către Domnia-Voastră care Sunteţi un Simplu Muritor ca şi mine, este suficient ca Voi şi Voastre să se scrie cu literă Mică. Spuneţi redactorilor Voştri că respectul lor către Voi nu se micşorează de loc, dacă vor păstra literele Mici în cuvintele cu care Vi se adresează. Spuneţi-le că, mai cu seamă, în parti­dul Vostru democratic, orice veleităţi ele felul acestora sunt desaprobate chiar de membrii clubului Vostru, care nu pot fi mulţumiţi de aceste cuvinte—Voastre şi Voi—, scrise cu litere Mari. Voi, Domnule Bădărău, nu Veţi lua în nume de rău observaţiile noastre, pe care le facem nu­mai pentru ca să Vă fim plăcuţi. Salutîndu-Vâ, am onoare să fiu eu (cu e mic la început). Nastratin Hogea. DUPĂ III A. Cu numărul de astăzi ziarul „ Miş­carea“" întră în al doilea an al e­­xistenţei sale. Colecţia numerilor apărute în răs­­timpul anului pe care îl încheiem astăzi, este icoana activităţei pe care a desfăşurat-o „Mişcarea“, ca or­gan al partidului naţional-liberal şi ca tribună a intereselor vechei Ca­pitale a Moldovei. Şi cu acest prilej, avem mândria de a constata, că ziarul „Mişcarea“, apărut sub direcţiunea d-lui deputat G. G- Mărzescu, în cele mai bune con­­diţiuni de organizare, a deschis un drum nou în publicistica zilnică a Iaşului. Devenită organ oficios al parti­dului liberal ieşean, „Mişcarea“ a fost vecinie straja energică a inte­reselor acestui partid şi propovedu­­itoarea entuziastă a p­r­incipiilor care stau la baza programului partidu­lui liberal. In aseminea condiţiuni, ziarul „Mişcarea“ a reuşit să cucerească un teren pe care nici un ziar poli­tic ieşean nu l-a putut cuceri. Prin luptele energice pe care le-a între­prins, prin sesizarea tuturor proble­melor de actualitate, prin sacrifici­ile reale pe care le-a făcut pentru ca cititorul să aibă toată varietatea de subiecte şi de informaţiuni, zia­rul „Mişcarea“ a ajuns să aibă un contigent de cititori, pe care presa de partid a Iaşului nici­odată nu l-a avut. Şi din acest punct de vedere, zi­arul nostru a realizat, pe de a în­tregul, menirea pe care trebue să o aibă un organ de partid, ca ele­ment de popularizare a principiilor politice şi ca mijloc de contact in­tens şi continuu, între viaţa de par­tid şi masele largi cetăţeneşti. Călăuziţi de aceste principii şi mândri de constatarea îmbucură­toare pe care o putem face astăzi, păşim pragul celui de al doilea an de existenţă. Ai cunoscut succesul şi gloria ! Dar firea S’a n­voltat de afita putere în necredinţă. Cînd Amorul voit-a să te aibă curtezană Ai părăsit palatul in haina ta regească, Şi cîd­înd Mărei, ai rugat să te primească In sinul ei virgin, supt viaţa diafană!... DANTE ŞI BEATRICE De ce c’altă dată nu te mai uiţi la mine, Cu ce le-am supărat ? Eu te ştiam pe tine Mai veselă, mai bună. Nu le-a mulţumit slova Din sonetul publicet de mine în Vita Nouva ’ Vorbeşte-mi. Tăcere ca răspuns ? O, Bea­tris De ce mă faci să cuget că iubirea e un­­ vis! Iţi mai aduci aminte de seara cea din parc Cînd ne vorbeam în şoapte supt al feeriei arc, Dar vai, căci timpul şterge şi sentimente vii II TIBIM TACHISTA Halul In care a ajuns gruparea tachistă, nu numai în Iaşi, dar în toată ţara, e simp­tomul cel mai bun că această grupare nu are sorţi de izbindă, cu toate că se trîm­­biţează atlt de mult... succesele ei. In Iaşi, bună­oară, tachiştii dacă nu sunt divizaţi în mod ofic­ial, apoi e o zizanie aşa de mare Intre ei, in elt toată lumea îl vede cum se frămintâ şi cum îşi arată nemulţu­mirile câtră conducătorii lor. E de ajuns numai să cităm cazul cu ceea ce se petrece în presa tachistă din locali­tate, pentru a sa vedea de ori cine cîtă ar­monie domneşte în sinul acestei grupări. Asupra celor ce se petrec nu mai inzis­­tăm. La Ploeşti, scandalul e şi mai mare. Cele două tabere tachiste, una în frunte cu transfugul Gogu Negulescu, şi cealaltă cu d-nul Bucur Spirescu şi Cristu Negoes­cu, duc o luptă pe viaţă şi pe moarte. Nici dl. Take Ionescu nu-i poate stăpini, cu toate desele Încercări făcute. Acelaş lucru e şi la Huşi şi la Constan­ţa, etc. La Bucureşti, Insă, scandalul e şi mai ac­centuat. Nu vei găsi nici un fachist care să fie mulţumit. Corifeii caută să se dis­trugă unii pe alţii. D-tii Fleva, Bădăreu, Cantacuzino Paşcanu, Cineu, Brătăşeanu, etc. nu se pot înţelege. Fie­care din ei vrea să-şi impună părerile, iar dl. Take Iones­­cu, şeful suprem, nu ştie nici d­ea ce să mai facă. Susţinind pe unul, e ameninţat de ce­lălalt că­­ părăseşte. Dezbinarea tachistă, mai ales acum la în­ceputul lui Septembrie, tocmai cînd ar fi voit să înceapă muit făgăduita campanie de resturnarea guvernului, e o dovadă şi mai clară, că această grupare e pe cale de a dispărea, tot aşa de repede după cum s’a şi format. Nici că se poate altfel, cînd gruparea tachistă e formată numai din transfugi, cum işi poate cine va Închipui că s’ar pu­tea înţelege intre ei, cînd aceşti transfugi, cu însuşi şeful lor, nu cunosc nici discipli­na de partid, nici n’au calităţile pentru a forma un partid de guvernămînt. f­­aclist despre alini — Rolul d-lui Bădărău — D-l Grig­ore Păucescu directorul revis­tei „1907“ care în multe împrejurări a avut şi curajul şi prudenţa să zugrâ­­viască starea maladivă a partidului conservator-democrat, publică în numă­rul abia reapărut al numitei reviste un articol teoretic în care cel vizat e şeful tachiştilor din Iaşi, Huşi şi Olt,ed. A­­lexandru Bădărău. D-l Păucescu a avut prilejul să apre­cieze bine pe marele elector tachist încă din redacţia ziarului „Ordinea“ de un­de a plecat amărât şi desgustat pentru a face loc unei pene mai distinse, cum „a fost“ aceia a lui Clement Blumen­feld. Directorul revistei „1907“ desvoltă în numărul de astăzi, abia reapărut, o problemă interesantă: „Are drept un personaj, fruntaş al unui partid politic, şi care face parte chiar din organizaţiunea directivei, să emită în întruniri publice, păreri per­sonale ?“ Cu această întrebare d. Păucescu vi­rează direct pe d. Bădărău, care la Ruşi—ca şi în alte împrejurări—a fă­cut declaraţiuni politice în afară de pro­gramul partidului, declaraţiuni cari au fost desaprobate de însuşi d. Tache Io­nescu. Şi ’n răspunsul ce’l dă d. Păucescu, electorid fachist d. Bădărău, e categoric desaprobat. Azi noi suntem mai mindri, pe atunci eram copii de vremuri fericite, din amintirea lor Ași vrea să'rai fac cunună de glorie ’n viitor. MEDITAŢIUNE Peste spiritul se’ntinde a ideilor torent Ce aleargă ’n întuneric după un ţel ce se departă, A mea inimă ’i cuprinsă de a neliniştei moment, Ce mă ’ndeamnă, mă opreşte, mă dis­peră mă transportă La scinteile divine adresez doru’mi ce arde,... Dar de zidul ignoranţei iarăşi creeru’mi se fringe ! Străbat codrul cu mistere, unde’s spiri­tele ’n hoarde, Unde ramurile ţipă, şi ’ntre frunze vîn­tul plînge... întreb vîntul, el suspină... întreb floarea, ea se ’nclină... W w om-tgr — Nu pentru că asemenea păreri se referă la o întreagă situaţiune politică, şi,cu tot caracterul personal ce li s’ar da, ele crează o atmosferă generală. A­­fără de aceasta un partid trebue să fie sistematic, şi să aibă din ’nainte hotă­râtă, de către majoritate, ţinta care mer­ge. Acei căror le este încredinţată cri­­ma pentru atingerea idealului hotărât, n’au dreptul să emită păreri personale în întruniri publice, şi ne­ve­ificate că ar fi în acord cu majoritatea parti­dului. A lucra astfel însemnează, dacă păre­rea ta este luată la seamă, o gravă gre­­şală de tact cu urmări dezastroase. Astfel descrie d. Păucescu pe d. Bă­dărău în activitate politică ce-o desfă­șură în partid și 'n afară de partid— după ocazie. II.—B. POLITICE — „ Ordinea“ a început să repu­blice în foileton un roman al scrii­torului Gustav Freitag, apărut acum câţi­va ani în editura librăriei Socec. „ Ordinea“ publică din nou roma­nul acesta numai de dragul titlu­lui : „Dare.... şi avere“. — D. Spiru C. Haret, ministru al in­­strucţiei şi al cultelor, pleacă joi la Viena, apoi la Bruxelles în virtutea u­­nui concediu. Până în primele zile ale lunei octom­brie, d-sa va face mai multe călătorii de studiu prin Olanda, Belgia, Germania şi Franţa. — Declaraţiile d-lui Carp, făcute la Iaşi, că va reîncepe campania de «răs­turnare“, întreruptă în mod aşa de ru­şinos astă prima­vară, au început să-şi producă efectul. Aşa „Epoca“ de azi spune că d. Bră­­tianu nu va pleca de la putere, ci „va trebui să fie gonit“■ Cu alte cuvinte, ziarul junimist în­deamnă din nou pe Burticii partidului să-şi încarce buzunarele cu petroae. Numai de n’ar păţi ruşinea de astă primă­vară, când fruntaşii junimişti nu mai ştiau pe unde să’şi scoată capul. DIN SBORUL VREMII pisjecta /gierrobra- Noul număr al revistei d-lui Rădulescu- Motru cuprinde o serie de reflecţiuni ale scriitorului francez I. Barbey d’Aurevilly pe cari le reproducem în rubrica noastră de astăzi . lată cîteva din cugetările lui d’Aurevilly. — Omul are darul să înjosiască natura când o atinge şi să o facă tot pe atât de ridiculă ca şi el. — In timpul de faţă hipocrisia ea Însăşi devine uşuratecă. Au mai ram­as doar for­mule goale ale hipocrisei ca şi cum ai a­­vea coaja unui crustaceu, animalul însă s’a dus. Hipocrisia era cea din urmă adâncime şi, ca şi viţiul, era socotită eternă. Ea n’a fost însă nici de cum. Timpul de faţă era prea mişel ca să-şi dea oboseala unei măşti şi oboseala unei ţinute. Tartuffe a devenit ceva cu neputinţă. Sărmana de tine hippcri­­sie! Or s’ajungă, la urma urmei, ca s’o re­grete. întreb unda, ea se teme, Şi cu frică fugind, geme... O, răspunde dar tu spirit ce Însufleţeşti pe toate : Pentru ce şi până unde se ridică acest fum ? Printre şoapte înţelese a naturei spe­riate, Se strecoară păn ’n pieptu’mi acest eco ! eşti nebun! Mă arunc prin vecinicie cu aripa cuge­tarei... Rătăcesc în negrul haos... în acest etern mormint... Ş’un oribil întuneric sfărmînd scara înăl­ța­rei. Cu blestemele pe buze cad zdrobit iar pe pamiot !.. QUATHEN Nu vezi stînca ascuţită Cu abisul lingă ea Cum aşteaptă să te’nghita? Unde-alergi inima mea ?

Next