Mişcarea, octombrie 1910 (Anul 2, nr. 215-239)

1910-10-01 / nr. 215

ANUL II.—No. 215. BANI Redactia şi Administratia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) AROK­inEvr»: (h ţară pe un an . . 20 lei pe jumătate an . . . 10 „ }»e trei luni .... 5 „ in străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50%MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL VINERI 1 OCTOMI SUB DIRECŢIUNEA UflUi comitet A­PARIS ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a . 1 b­ Linia în pagina Ill-a 60 ban. Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON __ 1 * A. C. Iaa-Badarau- Abgar Buicliu et comp. Partidul conservator-democrat din oralitate, atât prin scrisul autorizat al d-lui Badarău, şeful acestui par­tid, cit şi prin atitudinea adoptata de ziarul oficios „Opinia“, s-a raliat la campania întreprinsa de d-nii A. C. Cuza şi A. D. Xenopol pentru aşezarea statuei lui Cuza In Piaţa Unirei. Ori­cit de vesela si de tumultu­oasa ar fi aceasta campanie, este sigur ca ea nu poate ciştiga nimic, trei ca autoritate, nici ca simpatie, prin faptul ca d. Badărău, cu vira­lii sei, s’au pus sub comanda d-lor I. C. Cuza şi Abgar Buicliu. Pentru că în faţa acestei campa­nii toată lumea zimbeşte, une­ori cu dispreţ, alte ori cu adevărata compatimire. Cine nu-l cunoaşte pe dl. A. C. Cuza? Cine nu l cunoaşte pe dl A­­. Xenopol ? Cine nu-l cunoaşte pe II Abgar Buicliu ? D. Cuza un scandalagiu de pro­­isie; dl Xenopol un om la care c­onvingerea şi sinceritatea oscilea­­u de 48 de ori în 24 de oare şi are, de­sigur, că nu a scris iste­­a lui Vodă-Cuza de­cit pentru rea dulcele prilej al unei dedicaţii. Dl Abgar Buicliu un om­ despre care nu se poate spune nimic de bine, pentru că nu a fost nici­oda­­t omul unei trebi serioase, c­a si un impulsiv din fire, pe care­­­­ l'am putut aprecia de­cit sub­­portul prieteniei cu d. A. C. Cuza Şi cînd aceştia sunt iniţiatorii campaniei, cari varsa lacrimi de crocodil pentru memoria lui Cuza­­ida, este lesne de înţeles pentru ce opinia publica a laşului rîde cu pofta în faţa veselului spectacol de opereta pe care îl oferă această de­licioasă trinitate a Iaşului naţiona­­l. Se rîdică însă întrebarea : ce suta partidul conservator-democrat în comanda acestei trinităţi ? D-nii Cuza, Xenopol şi Abgar Bu­lin se pot agita şi se pot angaja ori­ce aventură, pentru că sunt meni fără răspundere în faţa ţăr­i. Un partid politic constituit însă. .)I­a ca în atitudinele pe care le se ţie seama de o serie de con­­iţiuni, de care un agitator sau hiat trei agitatori, nu sunt legaţi nim­ic. Uşurinţa şi inconsequenţa dacă indiferente pentru oameni ca nii Xenopol şi Cuza, ele nu pot erate unui partid, care trebue­a cinstit şi legal în părerile şi as­te pe care le susţine. Şi doară, toata lumea ştie că în leg­iunea aşezărei statuiei lui Vo­­da-Cuza, lucrurile sunt stabilite. Cu­­miu­­l statuei a hotărât asupra a­­ei statuei, administraţia cotii u-­tui a luat toate măsurile —şi cu. raar sacrificii —pentru ca hotărîn^.­­ comitetului sa fie adusă la îndepli­nire ; singurii d-nii Xenopol şi Cuza sunt nemulţumiţi şi le-a venit gus­tul de a se agita după ce hotărâ­rea comitetului a devenit un fapt îndeplinit. In cât ridicolul acestei agitațiuni este evident pentru toată lumea. Dar oare un partid politic, se poa­te ralia la o asem­enea agitație, fara a depăşi cele mai elementare prin­cipii de seriozitate si corectitudine politica ? De­sigur ca nu. D-l Badărău are în vedere inte­resul electoral. Se poate. Dar să nu uite că asemenea ches­tiuni şi atitudini, au un ecou mai puternic şi mai deciziv, de­cit mes­­chineria unor josnice interese elec­torale. D-l Badărău va simţi mai tîrziu efectele tovărăşiei sale cu d-nii A. C. Cuza şi Abgar Buicliu. DIN ŞAGA Ii­ răspuns. Un prieten mă întreabă cînd va mai fi ales Costache Chirilă deputat. Mă grăbesc a-i răspunde. Cînd pe stradele Iaşului se vor face a­lei de portocali şi de smochini, când din dealul de la Breaza va mai isvora apă minerală şi cînd lui Păvlică Brătăşanu îi va creşte barbă de un cot... frapuri de curaj, ,Evenimentul“ care e o adevărată spi­ţerie de spirit şi cugetări, serveşte aseară anemicilor săi cititori, un nou preparat: „Hapuri de curaj“. Luate în doză potrivită, aceste hapuri cu adevărat miraculoase, au un efect si­gur şi garantat. Iţi taie pofta de citit și adormi pe loc..­ Flirt Terepetnicul tartust Gazeta tachistă locală a publicat a­­seară o ştire „telefonică“ din care pu­tem trage interesante concluzii asupra felului cum înţeleg unii să facă politică opozantă. Ştirea de care vor­bim­, transmisă din Bucureşti şi întitulată „o declaraţie a d-lui Frocopiu, sună astfel: „Dl. I. Proc­opiu ţine cu ori­ce preţ să se facă celebru. D-sa a declarat unei prietene că e adevărat cartelul despre care se vorbea, nişte liberali şi junimişti şi că d-sa personal a tratat cit­va timp cu­ juni­miştii !“ Redăm ştirea telefonică a „Opiniei“ întocmai cum a­ apărut aseară şi să nu creadă cetitorul că zeţarul nostru a scos ceva sau că noi am fi mutilat infor­maţia. Transmisă sau nu în convorbirea de ieri, ,Opinia“ a publicat această infor­maţie, cretină că oferă cetitorilor sei o ştire de senzaţie, nu că poatea blezează întru cît­va, pe d. Frocopiu. Nu ştim dacă simpaticul nostru amic d. Procopiu a făcut­ vre­unui „pruitene“ asemnnta comunici­­ri „ca să devie ce­lebru, cu ori­ce preţ“ —,dar ceia­ ce ştim e faptul că d. Ghiboitescu, sau ceilalţi di­rectori a a­i ziarului tachist, se cred în­drituiţi a afirma, pe baza unor ase­menea­ ştiri fantastice, că guvernul pre­­sintă ș­­ i simptome de retragere“. De aceia revista de ieri a «Opiniei» înce­pe cu următoarea frază : «Zilnic ni se produc dovezi !,ă liberalii ev ni la sfîrşitul guvernărei“. Am văzut şi din informaţia de mai s­us ce fel de dovezi sunt acele pe care te... inventează „Opinia11, în redacție sau la cabina telefonică, ca să afirme că sunt... simptome de retragere. Această procedare a ziarului tachist ne aminteşte un caz tipic pe care cre­dem util a’l releva acuma. Cc. Alecu Bădărău, după­ cum ştiţi tiţi­i tocmai... religios de felul seu, gu­rile rele spun clar fi chiar ateu. In schimb însă Cc. Alecu este un om foarte superstiţios şi crede in toate indicaţiile terepet ii cuini. Sub regimul l­beral trecut, cînd nu exista încă tachismul romín, Cc. Alecu Bădărău,—căruia de altfel îi plac foarte mult palavrele şi mahaligismete-~, avea mulţi intelectuali la masă, între care figura şi d. Calmuţchi, cunoscutul ta­chist romín. Vorbăreţ de felul seu, d. Calmuţchi întreţinea pe Cc. Alecu în tot timpul mesei, povestindu-i toate aventurile zil­nice şi toate visurile nopţei. Intr’o seară, la masă, Calmuţchi che­mă în biroul de lucru pe CC. Alecu şi-i comunică următoarele : — „CC. Alecule, ast’noapte am visat un vis ciudat... pe care nu l’am putut pricepe singur... Mam dus la Costică Ghicitorul de pe strada Tudor Vladmi­­rescu şi povestindu-i visul, dînsul a tă­cut, s’a uitat lung la mine, m’a măsurat cu coada ochiului şi apoi mi-a spus c’o să fie lucru mare : cade guvernul şi ve­nim la putere I­ CC. Alecu a tăcut, şi a înţăles că tere­petnicul lui Calmuţchi întrece oracolul delfinic, aşa că a rămas uzul printre amicii sei devotaţi ca să puie mare preţ pe cele ce prevestesc semnele terepetnicului. Şi de aceia acea savuraţie pătimaşă a ştirilor cabalistice pe cari le dă ex­celentul ziar tachist. Terţei de carnaval Ziua de 14 Octombrie promite­a a o zi mare în istoria politică a Iaşului. In acea zi ne va fi dat să-l vedem pe d. Bădărău manifestînd pe strade in sunetul marşului „Deşteaptă-te Române“ avlnd de-a dreapta sa pe d. A. C. Cuza, iar de a strigă pe d-l alegar Buicliu !... Nici imaginaţia cea mai fantezistă nu ar fi brodat ceva mai cu şic, nu ne-ar fi re­dat o apoteozare mai strălucită a şarlata­­nismului. Auziţi mă rog, d. Bădărău secondantul d-lui A. C. Cuza într’o agitaţie cu caracter naţionalisto-electoral; d. Bădărău contribu­abil la plata muzicei şi masalagiilor cari formează ansamblul operetei cuziste din localitate !... Ştiam că d. Bădărău nu prea ţine soco­teală de nici un fel de consideraţiuni, face abstracţie de orice scrupule cînd e vorba da un interes electoral. Dar nu ne-am putut Închipui nici­odată că sfidarea bunului simţ se poate Împinge până In aşa grad. D. Bădărău desorientat compleet In urma campaniei ce s’a pornit in potriva d-sale din sinul partidului conservator, pare a’şi fi pierdut cu totul drumul şi cararea. D-sa ne face impresia naufragiatului care pri­meşte o mină ce i se Întinde, fie ea a ori­cui. Dar se cuvine să ne Întrebăm ce urmăre­şte d. Bădărău din ridicula şi şubreda ali­anţă cu d. A. C. Cuza ? Aşezarea statuei lui Vodă-Cuza In piaţa Unirei? Ar fi o naivi­tate să credem acest lucru. D-l Bădărău socoate că campania pentru aşezarea statuei Domnitorului Cuza In Pia­ţa Unirea este simpatizată de naţionalişti şi cum alegerile generale se apropie, d-sa ţine să nu-şi Instreineze nişte simpatii pe cari de altfel nu putea şi nu va putea să le aibă nici­odată. Aceasta este geneza ultimului gest poli­tic al d-lui Bădărău. Cine insă nu intrevede şarlatanismul cel mai grosier la baza convenţiei Cuza-Bădă­­rău şi noi nu putem de­cât face haz de a­­ceastă farsă de prost—de foarte prost— gust. POLITICE — „Conservatorul“ arată astăzi „ce este un om popular“ şi reduce „populari­tat­ea“ d-lui Carp de la „toată ţara“ la purii con­servatori cari există de la Dorohoi la Se­verin. Aşa calea-valea, dar cum rămâne cu ar­ticolele de până acuma ale „Conservatoru­lui“ asupra popularităţei d-lui Carp.? discretul.—Din mulţimea de tipuri şi prototipuri cari ne defilează de dimi­neaţă şi pănă ii sară pe dinaintea o­­chilor, pentru mine cel mai interesant este : discretul. Amicul meu Palavragu­pol este de o discreţiune fără seamăn şi grozav de prudent. Cînd Iţi destăinueşte el cite un mare secret, să ştii că te pune să juri de zece ori că vei păstra taina cu sfinţenie. Amicul meu Palavragiopul nu ştie ce însemnează cuvîntul mister. El află tot ce se vorbeşte, ce se face, ce se discută şi chiar ce se va discuta în cercurile politice, financiare, artis­tice, etc. E un adevarat sport la el această o­­cupație. Dăunăzi pătrunse ca o vijelie în odaia mea, spunîndu-mi : — Am să-ți divulg ceva de mare sen­­sație. Dar să știi că ai să rămîi paf! Aerul lui misterios și grav îmi aţi­ta grozav curiozitatea. Amicul Palavragiopul adaugă : — Dar te rog să.... — E de prisos orice recomandaţie. Te-am înţeles, e vorba de discreţie. Azi nici nu ies din casă. — Să fii mut ca mormintul, ca d.... senator Gh. Lascar. — Ca un peşte... ieften. — Parol? — Pe spada strămoşului meu mort in cruciada a doua ! — Bine îţi voi spune. Zicînd aceste cuvinte, amicul Palavra­­giopol își lipi degetul arătător de buze, recomandîndu-mi din nou discrețiunea printrun „pssst“ îndelungat, apoi mur­gind în vîrful picioarelor se duse și în­­vîrti cheia de două ori în ușă și lăsă sloiurile la ferestre. — Hei, dar spune-mi odată omule !­­ exclamai eu intrigat și plictisit în ace­laşi timp. — Stai. O bună precauţiune nu i nici­odată de prisos. Şi spre marea-mi surprindere Pala­­vragiopol îşi descalţă ghetele, le închise într’un dulap şi numai în ciorapi se apropie de mine şi-mi şopti la ureche foarte încet: Fă-mi bine cu cinci lei !... După ce-mi comunică teribilu-i secret îl întreb : — Dar spune-mi de ce le desculţaşi şi-ţi vîrişi ghetele ’n dulap ? — De ce ? Nu înţelegi ? Ghetele au urechi amicul meu şi e bine să fim prudenţi; chestiunile finan­ciare sunt delicate....“ răspunde foarte grav amicul meu Palavragiopol... Florin, păcat prin curentul unei pasiuni fâră ză­­gaze,—dar sincere cel puţin,—se găsesc­ şi de aceia care nu-şi creiază nici o rezervă în purtarea lor, tocmai pentru că ştiu că legea ii scuteşte de ori­ce responsabilitate. Credem ca dacă, în căzui de faţă, legea s’ar purta cu toată asprimea cuvenită, răul s’ar putea atenua. Un singur caz permite căutarea paterni­­tăţei, acela în care epoca răpirei unei fete coresponde cu concepţia copilului ei, în care caz—măcar aici!— tatăl n’ar trebui să fie sustras de la Îndatoririle sale. Totuşi ur­mând literă articolului 337 care spune că „mama are dreptul de corecţiune asupra co­piilor săi naturali legalminte recunoscuţi“, s’ar părea că tatăl nici într’un caz n’are a­­cest drept. Mama naturală, aşa dar, va păstra asu­pra copiilor ei toată autoritatea unei mame legitime şi in codul nostru nu se face deo­sebire între copiii săi, fie aceştia naturali incestuoşi sau adulterini. Are ea însă dreptul de administraţie şi de folosinţă legală? Nici un text de lege nu­ conferă acest drept,­ aşa fel că suntem si­liţi a recunoaşte trista şi regretabila do­rinţă a legei, care conferă mamei naturale toate îndatoririle, lipsind-o de toate drep­turile ei. Cum vedem, urmând echitatea și dreptul natural—dacă va fi existând unul— capito­lul acesta al legei trebue supus la o radi­cală reformă. De ce să se dea mamei toate sarcinele creșterei copilului său natural, având, doar slăbiciunea firească a femeei, drept singură garanţie că va face odată din copiii săi oa­meni folositori lor şi societăței. HAROLD. DIN SBORUL VREMII Copii naturali. Zilele aceste un prietin consultă pe sub­scrisul asupra faptului dacă ofiţerul stărei civile îi poate refuza cererea de înscriere în registre, pe numele său, a unui copil na­tural. Netăgăduit că da,—cel puţin la legislaţia noastră. De altfel, e cel mai trist capitol al legis­laţiei moderne. Copii naturali. Veniţi pe lume fără nici un sprijin, neno­rociţii aceştia, fără nici o vină, sunt meniţi să ducă în spate greutatea păcatului părin­tesc. Justiţia, în cazul lor, n’a găsit de cu­viinţă să-şi ridice glasul până la înălţimea adevărului. Slab şi fără cunoştinţa vieţei—şi neavând altă călăuză de­cât instinctul său, copilul caută, pe dibuite, prin întuneric, calea des­­voltărei sale fireşti; tatăl e chemat să-l conducă, să-l facă om. In cazul de faţă însă, legea îl sustrage de la datoria sa ; mai mult Încă, nici chiar dacă acesta ar vrea nu-i dă dreptul să-şi recunoască copilul său natural. Motivul e evitarea scandalurilor sociale. Pare că nu e mai­­fioros scandalul social pe­trecut în umbră ca miile de nenorociţi lip­siţi de protecţia firească a tatălui dosit de lege. Copilul natural cele mai de multe ori, e eroul unei tragedii deslănţuită in întune­ric, tragedie care Îşi începe acţiunea sa prin bordeie, se desfăşoară prin lupanare şi ta­verne, găsindu-şi sfîrşitul în temniţă sau la casa de nebuni ! Şi scandalul acesta tot, să-l sufere un nevinovat, pentru a evita scanda­lul cu cel lipsit de scrupule care l-a pro­creat... Iată legea ! Căutarea paternit­ăţei interzisă : poate fi ceva mai absurd şi mai neuman Lăsând de-o parte pe nefericiţii duşi în T. — IvIL RELE-ARTE Maestrul ne vorbeşte de arta şi de genii Şi ochii lui seînteie în tocul cuvîntârii, Un munte ce se ’nalţă prin negurile zării Apare-anticitatea prin veacuri şi milenii Atunci vedem o zînă ieşind din sputită mării, Cu Praxitel surtdem acelei dulci vedenii Şi ne’nchinăm Phryneii aluturi cu Helenii Din secolul de aur al artei şi-al visării. O, lume fericită, frumoasă şi ’nţeleaptă Trăit-ai tu aievea, sau tot ce redeşteaptă Maistru ’n mintea noastră e basm, e fantasie !... Astfel vrea Îndoiala o clipă să'mi revină. Dar, în mijlocul sălii, scăldată în lumină Stă Venera din Millos Înaltă, albă, vie. ADRIAN VEREA. CHARLES BAUDELAIRE POEME IN PROZA lm.b­ăLtaţi-Ară. î Trebue să fii totdeauna beat. E sin­gurul lucru intr’adevăr cuminte. Ca să nu simţi chinuitoarea povoară a timpu­lui care-ţi sdrobeşte umerii şi te îndoae la pămînt, trebue să te îmbeţi fără În­cetare. Dar cu ce? Cu vin, cu poesie, sau cu fapte bune, cum ţi-e firea. Numai să te’mbeţi. Şi dacă vre­odată te vei trezi pe trep­tele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, sau în singurătatea posomorită a odaiei tale, întreabă vîntul, valurile, stelele, păsările, ceasornicul ; întreabă tot ce e trecător, tot ce geme, tot ce se rostogoleşte, tot ce cîntă şi vorbeşte, întreabă ce oră e; şi viatul, valurile, stelele, păsările, ceasornicul, îţi vor răs­punde: „e ora să te îmbeţi! Ca să nu fii robul încătuşat al timpului, imbata-te ! Imbată-te fără încetare­­ cu vid, cu poe­sie sau cu fapte bune —indiferent“. • Ceasornicul Chinejii ştiu cîte ceasuri sunt privind în ochii pisicilor. Un misionar plimblîn­­du-se într’o zi prin împrejurimile Nan­­kinului, băgă de samă că şi-a uitat ceasornicul acasă şi întrebă pe un băe­­ţaş cite ceasuri sunt. Ştrengarul din Imperiul ceresc se codi o clipă ; apoi, răsgîndindu-se, îi răspunse : «am să-ţi spun îndată». Nu trecu mult şi copilul reapăru ţinînd în braţe un motan mare, pe care privindu-1, cura se zice, drept în lumina ochilor, răspunse numai de­cit: „nu sînt tocmai douăspre­zece ceasuri“. Ceea­ ce era adevărat. Tot aşa mi se intîmplă şi mie, dacă mă apropii de frumoasa mea felină—al cărei nume e aşa de potrivit şi care tot­odată e cununa sexului ei, mîndria

Next