Mişcarea, martie 1911 (Anul 3, nr. 47-71)

1911-03-01 / nr. 47

ANUL III.­­No. 47 ■■■naRan BANI Redacţia şi administraţie Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOI¥AaiKVTI M In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50% CAN­ SAK­AR, MATXOVAS­ - LIBERAL CANDIDATUL OPOZIŢIEI­­ la balotajul Gol­­ii Senat — Joi 3 Martie­­I. CANANĂU — fost prefect — fost deputat — Cu baioneta...! Trăim sub un regim exceptio-­ nal. Este regimul teroarei şi al fal­­sificarei întregei noastre vieţi poli­tice şi constituţionale. Desfăşurarea luptelor electorale a dovedit pe deplin acest trist a­­devar. S’a scris acum cea mai ru­şinoasa şi mai dureroasa pagină po­litica din istoria contemporana a României. Guvernul avea nevoe de parla­ment. Şi ţara aceasta, cu mentali­tatea ei, cu cultura ei, cu experi­enţa ei, cu îngrădirile legale de care sunt­ garantate legalităţile ei, cu gradul de maturitate­ la care a ajuns educaţiunea ei cetăţenească, nu putea da guvernului majorităţile de care avea nevoie. Faptul era mai presus de orice îndoiala. Şi de acest fapt, era con­vins în primul joc guvernul. Guvernul d-lui Carp era condam­nat să cadă prin alegeri, să cada prin manifestarea energica a voin­ţei naţionale. Guvernul a înţeles situaţiunea şi a voit să pareze lovitura. Am văzut atunci cel mai degra­dant şi mai anarhic spectacol ce s’a pomenit vreodată în luptele po­litice ce s’au desfăşurat în această ţara. S’a suspendat orice stare legală. Legile au fost date la o parte şi în locul lor s’a instalat brutalita­tea jandarmului şi forţa poliţie­nească. S’a scos armata şi pretutindeni s’a declarat starea de asediu. S’au deschis porţile visteriei şi aurul is­pititor a murdărit conştiinţele slabe. Au mers la vot numai alegatorii de cari guvernul era sigur, iar cei­lalţi au fost opriţi. Restul l’a com­plectat... suveica !... Ce n’a făcut guvernul, ce mijloc a rămas neîntrebuinţat, ce conrup­­ţie i s’a părut prea odioasă, în faţa cărei ilegalităţi a ezitat o clipă m­acar ? Călcâiul puterei guvernamentale a apasat mai greu de cît ori cînd şi ţara a trebuit să îngenunche. Guvernul are majorităţi­­slabe şi imorale, dar le are. Dar care este astăzi situaţia a­­cestui guvern în faţa opiniei pu­blice şi care poate fi soarta unui asemenea guvern ? A spune că este guvern odios, cuvîntul este prea uşor. Este un guvern pe care ţara îl consideră ca pe un guvern duşman intereselor ei. Acest guvern este privit astăzi ■ca guvernul unei stăpîniri streine, pentru că este guvernul baionetei şi al forţei brutale. întrebarea este : cît poate dăinui o asemenea situaţiune ? Prin baioneta se poate cuceri orice, dar prrin baioneta nu se poate stapîni sufletul unei naţiuni. După orice teroare, vine o reacţi­­une. Şi după teroarea guvernamen­tala de pană acum trebue să vie o reacţiune puternică, care să ştear­gă toate ruşinele şi sa redeie ţarei prestigiul ce i-a fost întinat şi liniş­tea de care are nevoe. Sub o forma sau alta, dar acea­stă reacţiune trebuie să se produ­că, pentru că situaţiunea creata nu poate dăinui. Un asemenea guvern nu poate rezista. Va cadea victima propriei lui slăbiciuni sau va cădea sub mani­festarea puternică a opiniei publice — lucrul este indiferent. Baioneta a dat guvernului tot ce-i putea da. De aici încolo nu-i mai poate da nimic. Cu baionete nu se poate asigura existenţa unui guvern. Şi existenţa acestui guvern este mai şubreda şi va fi mai scurtă de­cît îşi poate închipui cineva. DIN SAGA 2 După nuntă Carp nădăjduind că’11 suflet Are-ascuns un fond viril. Eri, cu tînăra Putere Cununatu-s-a civil. Mirii trec cu neastîmpăr In odaea nupţială. Sub alcov se lămureşte Deziluzia fatală. Supărată foc Puterea Lingă Carp nu vrea să şadă. Ionel pe la fereastă Fredonează-o seranadă. Binalăo Ţinta atacurilor lui este dl. I. I. C. Bră-­­tianu şeful partidului naţional-liberal. De patru ani de zile dl. Brătianu este a­­tacat cu o trivială violenţă de limbaj, este înjurat ca la uşa cortului, şi accesele de­mentului devin tot mai dese, tot mai alar­mante. Toate expresiile dicţionarului de hazna au fost Întrebuinţate, toate ticăloşiile au fost utilizate, pentru a Întuneca aureola a­­cestui mare fiu al ţărei, dar ele au fâcut dovada întunecimei minţei tocmai a celui ce le debita. In numărul de aseară Miile publică un nou articol în care ţine recordul invecti­velor. In acest articol dl. Brătianu este tratat de Miile de: „ Omul spurcat de la Răteşti“. Patronul spurcatei promiscuităţi da la „Adevărul“ nu poate să întrebuinţeze alt limbaj. Un dement e ____ Este in Bucureşti un om scrintit la minte care pe fie-care zi devine tot mai furios şi mai periculos. Acest om este Const. Miile, pretinsul di­rector al întreprinderei gazetăreşti Îns­crisă la tribunalul comercial sub numele de „Adevărul“. Dl. Miile de cîţi­va ani are accese alar­mante de grafomanie şi simptome de ma­nia persecuţiei. Aceasta este diagnoza ce i-ar pune-o, dacă nu i-au şi pus-o psihiatrii. In proza acestui maniac e atita incohe­­renţă, atîta destrăbălare de stil şi de gin­dire, iu eu­ ai crede că articolele de fond ale „Adevărului“ sunt opera unui individ eliberat pentru cinci minute din cămaşa de forţă... L-a zăpăcit de tot expulzarea tovarăşu­lui Racovschi şi el noi li apare Înainte fan­toma acestuia, devine furios şi ea toţi smin­tiţii, agresiv. .Concluziile electorale“ — ale d-lui Iorga­­ Dl. Iorga se măngăe de căderea naţionaliştilor şi caută să-i mân­­găe şi pe prietenii d-sale. Aşa... spune că nu şi-au ales bine centrele, în care ar fi reuşit cu si­guranţă şi al doilea, acolo unde ar fi izbutit li s- au împedecăt punerea candidaturii. „La Dorohoi dl. Artur Slavic ar fi fost fără îndoială de trei ori întrecut de candidatul nostru N. Buţureanu, dacă dl. prepect Stro­­ici, un cunoscut vânător, nu i-ar fi vânat, cu atâta simţ de datorie, propunătorii candidaturii1‘. Dl. duşa ar fi reuşit la Pra­hova, Iorga la Buhuş... etc... La Iaşi guvernamentalii­­ au „ lu­crat“ politicos şi boereşte. Se miară dl. Iorga cum l-au să­pat conservatorii, cănd naţionaliştii au îndemnat alegătorii să voteze pe candidaţii guvernului. Apostolul Românizmului spune că partidele politice „se nasc la fie­care chemare la Guvern şi pier a­­proape de câte ori cad în opoziţie“. Partidul liberal cu toate ingerin­ţele guvernului şi-a câştigat mulţi reprezentanţi în Cameră şi Senat, iar în oraşele unde a reuşit Gu­­vernul, liberalii au căzut cu o di­ferenţă mică de voturi. Dl. Iorga, nemulţumit de nereu­şita lui, aruncă dispreţul asupra „indicaţiilor ţării, care n’au nici o valoare". „Indicaţiile ţării sunt foarte im­portante şi valoarea e colosală, mai ales acum, cănd nesocotind ame­ninţările au fost trimişi în Parla­ment aşa de mulţi opozanţi. „In potriva relelor apucături se rădică şcoala noastră, zice dl. Ior­ga, pe care o pune în evidenţă Co­legiile actuale absurde“. Dacă n'a post ales deputat, bat­jocoreşte colegiile electorale aruncînd asupra lor graţiosul epitet „ab­surde". Naţionaliştii nu merg pe calea obişnuită a celorlalte partide poli­tice, „preferă o alta şi a o fi ur­mat va fi onoarea noastră în a­­ceasta viaţă politică, asemenea ca a republicelor Americei Centrale şi cu a creaţiiunilor făcute de Neggi în Siberia şi în San-Domingo. A­­ceastă cale e educarea unei naţi­uni". Se încurcă rău concluziile d-lui Iorga şi harababura asta ziaris­tică se explică prin prea marea i­­ritare a căzutului naţionalist. Când va fi educata însă naţiu­nea, să fie siguri naţionaliştii că nu vor avea nici a zecea parte din voturile obţinute azi. „Aleşii“ laşului Acum cînd cunoaştem resultatul ale­gerilor din ţară, este interesant să a­­runcăm o privire asupra acelor „aleşi11 prin bunăvoinţă poliţiei şi concursul d-lui Marghiloman, cari vor representa laşul în noul parlament conservator. Fiindcă nouii aleşi ai laşului au pă­truns în parlament prin „căderea“ u­­nor oameni politici a căror trecut par­lamentar e bine cunoscut cetăţenilor noştrii—este interesant să constatăm cu ce calităţi vor intra în Cameră şi Se­nat nouii mandatari ai Iaşului. „Marele elector“ d. Dim. Greceanu a mai fost în Cameră şi chiar în consi­liul de miniştri şi toată lumea a pu­tut... aprecia capacitatea d-sale de om politic, ca să fim dispensaţi de a mai face alte aprecieri. La acelaş colegiu cu d. Grec­anu mai găsim pe d. P. Sion căruia liber-par­­cursul pe căile ferate îi va servi ca să-şi mărească doar clientela avocăţiască, precum şi pe d-nii Stroici şi Miclescu, doi iluştri necunoscuţi cari vor rămînea tot astfel chiar dac'ar sta zeci de ani în Cameră... La colegiul al douilea în Cameră gă­sim pe răposatul Scorţescu care a ieşit din circulaţie odată cu mîntuirea fon­dului electoral, pe d. grandoman Lea­­tris care crede că e un înalt barbat de stat şi care deci nu'şi permite luxul de a sta de vorbă cu cetăţenii cari l’au ales; pe d-nii Suţu şi Tuciuri cari vor ridica mîinele în semn aprobativ de cite ori prezidentul Camerei va pune ceva la vot; pe d. Nicuşor Crupenschi care va face o frumoasă figură între secăturile de la Capşa şi pe bătrînul general Sche­­letti a cărui vîrstă înaintată şi respi­raţie prea scurtă ne opreşte de la orice anticipări... Colegiul al treilea este representat prin d. I. V. Praja. Ce legătură este între d-sa şi ţărănime, nu putem şti şi nu ştie nici d. Praja, nici şeful său local şi nici întregul partid conservator. La Senat avem pe d. Matei Cant­acu­zino un distins profesor universitar , om da mare valoare care are un sin­gur defici: că nu face politică—şi la colegiul al douilea pe d. Gh. Botez care a mărturisit de mii de ori în public că «după d. Carp, d-sa e al douilea barbat de stat!» Alături de d-sa pretin­de acum să mai steie şi... pudicul domn Găvănescul, cunoscutul porumbel-voiajor al laşului. Senatul universitar a complectat ieri acest interesant tablou politic al laşu­lui, trimiţînd în parlament pe elegan­tul, impozantul şi cavalorosul domn dr. Bogdan, bine cunoscut şi bine apreciat de chiar aceia cari l-au votat în contra d-lui A. D. Xenopol. Aceştia vor representa doleanţele şi aspiraţiile ieşenilor în noul parlament conservator. SCÂNTEI întrunirea... majorităţei. Asară a avut loc o întrunire a majori­tăţei parlamentare din Iaşi. S'a discutat asupra atitudinei ce trebue să o aibă—adică cum trebue să se poarte în Cameră—în apropiata sesiune şi s’a ho­­tărît angajarea d-lui State Dragomir pen­tru a ţinea un discurs în numele aleşilor Iaşului cu ocazia discuţiei la mesaj... Consfătuire. O altă consfătuire a avut loc în saloa­nele d-lui dr. Bogdan, in care s’a discutat asupra îmbunătăţirilor ce trebuesc aduse universităţii din Iaşi. La această consfă­tuire au luat parte D-nii Dr. Bogdan rec­torul Universităţii, Dr. Bogdan profesor la facultatea de medicină, Dr. Bogdan me­dic legist al parchetului, Dr. Bogdan se­nator, Dr. Bogdan preşedintele de onoare al societăţii studenţilor în medicină, Dr Bogdan preşedintele de onoare al societă­ţii „ Vulturul“, Dr. Bogdan preşedintele so­cietăţei „Leagănul sf. Maria” şi­, dr. Grösst. S’au luat resoluţiuni importante. Florin MARŢI 1 MARTIE 1911 s BANI SUB DIRECŢIUNEA undi comitet 1FASK ZVJLNIU Anunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a . 1 leu Linia in pagina Ill-a 60 bani Linia in pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121-----­ DIN SBORUL VREMII Simbolismul în teatru ^ Se pare că nota simbolistă care predo­mina odinioară In poesia propriu zisă, și-a făcut teren în poesia dramatică—In teatru. Dovada ne-o aduce acuma noua lucrare dramatică a lui M. Maeterlinck intitulată : „L’Oiseau Bleug­eurs a repurtat succese In marele teatre din Rusia, Germania şi Anglia. Maeterlinck a accentuat notă simbolistă In toate lucrările sale teatrale, în „Orbii“ „Pelleas şi Melisinda“ şi in cea mai nouă poesie dramatică „Paserea albastră“. Acea­stă muzică simbolică adie­aţii de sugestiv în­cît ai impresiunea că teatrul simbolic este una din formele cele mai convenabile poesiei dramatice. Şi această poesie drama­tică este pronunţată în chip extraordinar 111 piesele lui Maeterlinck. In „Paserea albastră“ Maeterlinck ne pu­­ne in scenă o poveste de Crăciun. Să se fi inspirat, oare Maeterlinck de acea clasică bucată a lui Dostoievski „Poveste de Cră­ciun“ ? In „Paserea albastră“ el ne pune la scenă un basm simbolic. In interiorul unei colibe găsim doi copii, Tyl­yl şi Mytyl, cari se trezesc in ajunul Crăciunului, visind acele legendare bucurii pe cari le aduce Moş- Crăciunul cu darurile sale. Aceşti copii simbolizază pe omul puternic, rezistent şi pe cel slab, desarmat cu desă­­virşire, care cade sub loviturile soartei. Tyltyl şi Myryl, în reveria lor de Cră­ciun, nâzuesc să cucerească acea pasere di­vină, in care Maeterlinck simbolizază feri­rea, în această măiastră „pasere albastră* în a cărei căutare aceşti copii ai soartei nă­zuiesc nostalgia... In căutarea ei Tyl­yl şi Myryl trec prin regiunile trecutului şi a vii­torului, prin bezna nopţii şi strălucirea zi­lei, până ce isbutesc a pătrunde această dumnezeiasca pasere pe care o închid în­­tr’o colivie... Paserea Insă scapă din Închi­soarea ei—căci aşa e Norocul, zboară... Dialogul acestui basm simbolic e o mu­zică excelentă, care te adoarme—de­şi chiar in piesă este şi o bucată muzicală anume scrisă, cari armonizazâ acţiunea teatrală cu cea poetică. L'Oiseau Bleu este una din cele mai reu­șite poeme simbolice ale literaturei mo­derne, Christian. Ou resMmenî de autilerie Scurt, gros, cu capul mare, fruntea înaltâ şi ochii mici,—în figură cu o ex­presie de gravitate şi de naivitate in acelaş timp, domnul Niţă Ionescu, pro­prietarul unui junie Birt iconomic, băuturi spirtuoase şi delicatesuri, a purtat multă vreme porecla de elefantul. Împrejurări­le din ultimii ani i-au schimbat Insă a­­ceastă poreclă şi azi nimeni nu-i mai zice altfel, de cit Niţă Ionescu Antileristul Şi fiindcă numele Niţă Ionescu nu este din cele mai rare şi mai deosebite, in­­tîmplîndu-se ca în oraş să­­se mai gă­sească şi alţii cu acelaş nume, nevoia făcut ca insuşi in actele oficiale, bunioară in registrele percepţiei şi in listele electorale, să se adaoge după nu­mele amicului nostru şi porecla, spre deosebire de ceilalţi omonimi ai săi. Dar pentru ce artileristul şi nu ar­­tileristul ? Pentru că nici­odată domnul Niţă nu a zis şi nu zice de­cit artilerie şi antilerist, măcar că sunt şase lun­i de de­cînd pe firma prăvăliei sale, care in­­făţişază un soldat de tunari, Goldenberg zugravul a scris cu litere de-o palmă : La Artileristul", împrejurările care au hotărît schimbarea poreclei domnului Niţă sunt următoarele : Trebue să fie mai bine de doisprezece ani, de cînd într’o seară de toamnă u­­medâ şi rece, domnul Niţă, p’atunci ele­fantul, s’a pomenit câ-i intră in casă un drumeţ sdrenţăros, prăpădit, a căruia înfăţişare l’a înspăimintat şi pe el şi mai ales pe cucoana Miţa, soţia dum­isale. Cu greutate a fost recunoscut drumeţul, care totuşi era vor bun cu domnul Niţă (mumele lor surori), vărul Simache Tâ­­năsesc­i, aceâtuia urmă o pierduse şi care acum plingînd de li se rupea inima, se ruga să nu-l lase să moară de foame... Timp de un an şi jumătate vărul Si­mache a slujit cu simbrie la prăvălia domnului Niţă şi intr’o bună dimineaţă, iară ceartă, fârâ supărare, şi-a luat ră­mas bun şi a plecat-o iar în lume. «II trăgea aţa spre noroc», cum spunea domnul Niţă, de cite ori povestea istoria lui văru-său. Cu părăluţele adunate s’a dus omul la Piteşti şi a deschis o circiumioară de nimic în apropiere de cazarma de ar­tilerie. Şi în opt ani de zile i-a mers aşa de bine, in­cit cind s’a dus domnul Niţă sâ-l vază, în urma unei scrisori de pof-

Next