Mişcarea, mai 1911 (Anul 3, nr. 94-115)

1911-05-01 / nr. 94

f) Creaţiuni noui şi sporuri i­­nutile. O altă cauză a dezechilibrului buge­tar rezidă în creaţiunele nouţ şi sporu­rile inutile ale actualei Epitropii,­­cre­­aţiuni şi sporuri cari depăşesc cifra de 187.000 lei. Până dăună şi puteam enumara printre aceste creaţiuni noui şi sporuri inutile: a) înfiinţarea secţiei a 8-a de medicină internă, 23.000 lei anual ; b) crearea unui articol nou de 74.000 lei pentru anuităţi, procente şi cheltueli de realizare a două împrumu­turi, dintre care unul respins; c) acor­area abonamentelor pe G. F. R. epitro­­pilor generali, unui avocat şi inspecto­rului Domeniul, plus sporirea cîtor­va lefuri la cîi­va funcţionari devotaţi po­liticeşte, in total 10.000 lei. Astăzi, mai putem a­­dăuga: înfiinţarea unui post de inspector al far­maciştilor (5300 lei anu­al) încredinţat d-lui Ei­­ven; înfiinţarea unui post de sub-încasator la Slă­­nic (600 lei pe sezon, bez Vlaşca şi Teleor­man) încredinţat d-nului Vasile Colceag, şi înfiin­ţarea unui post de scri­itor tot la Slănic, încre­dinţat d-nului C. Gavri­­lescu. Prin urmare Epitropia a adăugat şi adaugă pe fie­care zi cheltueli noui. Aceasta constitue o singulară politică de economii. Vorba „Miş­­cărei“ : „risipă pentru economie“. E, în adevăr original să ztii ca faci politică de economie cînd, pe de o parte, te gîndeşti la supri­marea medicilor secundari şi la închiderea a trei Spitale din pro­vincie şi cînd pe de altă parte, creezi: un post de inspector al far­maciilor, pentru a mulţămi pe un agent electoral şi o secţie de spi­tal pentru a satisface mai mult deşărtăciunea şi interesele unui Epitrop de cu­ buna reputaţiune şi interesele Epitropiei. Şi pe urmă, să te mai vreţi, că nu te fae capul de unde să mai iscodeşti venituri sau de unde să mai suprimi şi să mai reduci ceva! Nu ! D. Cristofor a compromis glorioasa legendă a Sf-tului Cris­tofor, pentru a adeveri nenorocita legendă a Sf-tului Spiridon. Micul nostru Sfînt Cristofor nu este acel Hercule creştin pe care drept credincioşii îl socotesc,, uci­gătorul ciumei“ şi „descoperitorul comorilor ascunse“.... Nul Micul nostru Cristofor este nelegiuitul epitrop care, ca şi în vremile per­­secuţiunei lui Galeriu, condam­nă pe nenorocitul episcop al Chi­­prului, blîndul, bunul şi îndelung răbdătorul Sfînt Spiridon, la mun­ca silnică a minelor şi la per­der­ea unui... ochiu ! g) Chestia Ospiciului Socola Raporturile dintre Epitropie şi stat, Epitropia actuală renunţă pe de o parte, la suma de 81.609 lei datorită de stat, iar pe de altă parte privează bugetul ordinar al Epitropiei de excedentul bugetu­lui Ospiciului Socola prin faptul dislocărei veniturilor acestui Os­piciu de la bugetul ordinar. Pină acum, veniturile şi cheltuelile Os­piciului Socola făceau parte integrantă din bugetul ordin­ar al Epitropiei cu a­­ceastă consecinţă serioasă pentru Epi­tropie , de a fi fost obligată din venitu­rile bugetului ei ordinar să crediteze Statul şi să acopere direct cheltuelile care depăşeau subvenţia statului de 185.000 lei şi veniturile provenite din internarea cu plată a alienaţilor (35.000). In adevăr, Epitropii actuali în expunere de motive a bugetului, chiar la începu­tul acestei expuneri, zic : „Pină acum veniturile şi chel­­ttuelile Ospiciului Socola erau cu­prinse in bugetul ordinar, în care era trecută şi subvenţia pe care o dă „statul pentru acel Ospiciu. In a­„şa mod alcătuit bugetul „obligă pe epitropie să „cheltuiască, din fondu-„rile ei, ori­ce sumi ce nu „se ajungeau, pe cînd „toate sarcinele acelui „ospiciu trebue să le su­­porte Statul. In anii 1908 1910, Epitropia a plătit din „fondurile ei, numai pentru ins­talaţia iluminatului cu electrici­tate, ducerea cablurilor la uzină „şi racordare, suma de lei „81.609 şi 60 bani, afară „de multe alte cheltueli „de întreţinere, mobilier „şi altele. „Prin proectul de buget ce am „alcătuit pe anul 1911 — 1912, am „scos din bugetul ordinar, atît ve­niturile cît şi cheltuelile aferente „ospiciului de alienaţi şi le-am tre­­­cut într-un buget special...“ (Vezi exp. de motive Cristofor pag. 524). Prin urmare, Epitropia actuală vroind să scape bugetul ordinar al Epitropiei de corvada Ospiciului Socola, de obli­gaţiunea de a plăti anual sumele ce nu se ajung pentru Întreţinerea lui, întoc­mește un buget special al Socolei, fără nici o legătură cu bugetul general ordi­nar. Epitropii răsufla ! „Dar epitropii cu toată dreptatea faptelor, uită că acest lucru nu trebuiau să-l facă tocmai în a­­cest an“. De ce? Pentru că tocmai în acest an bugetar, 1911-1912, veniturile Socolei depăşesc cheltuelile ei şi dau putinţa ’ bugetului ordinar al Epitropiei să se alimenteze cU acest excedent. Cheltuelile Os­piciului nici într’un caz nu întrec suma de 200,000 ei. Bugetul Socolei, pe exerciţiul 1910— 1911, se urcă la 200,000 lei venituri şi cheltueli. Bugetul Socolei, pe exerciţiul 1911—1912, Epitropii actuali îl fixează la 288.547 lei şi 20 bani, adecă aproape cu un plus de 90.000 lei asupra buge­tului pe exerciţiul anului expirat. Ce a făcut pe Epitropi să prevadă acest spor de venituri ? D-rul Riegler nu se sfieşte să spună urbi el orbi : „Dl. Marghiloman drept „compensa­ţiune că ne-a tăiat subvenţia „Slănicului ne-a promis că ne va da „suma de 100.000 lei, care se află ne­­„pusă la consiliul sanitar superior, rest „din clădirea Ospiciului Socola“. Dacă este aşa, nu ve­deţi, onorabililor, că prin faptul că a­ţi întocmit Socolei un buget special, bine-voitoarea ofertă a d-lui Marghiloman nu poate profita bugetului ordinar, adică bugetului dezechilibrat al Epitro­­piei-afară numai, dacă inteligentul şi priceputul contabil Grossu v’a pus la îndămînă vre-o şmi­­cherie care scapă ştiin­ţei şi uzărilor noastre financiare. In rezumat, înalta în­­ţelepciune a Epitropilor Cristofor­ Riegler şi Ivaş­­cu, cu graţiosul concurs al d-lui Grossu, privează bugetul ordinar al Epi­tropiei cu aceste două sume: a) 81,609 lei 60 bani, suma datorită de Stat din trecut; b) 100.000 lei, suma promisă de dl. Marghi­loman. Dar să fim drepţi. Să nu facem un prea mare capăt de acuzare Epitropilor cu privire la suma de 100.000 lei. Ei sunt vinovaţi nu­mai întru atît, că au înscris chiar în bugetul special al Socolei o su­mă promisă de dl. Marghiloman. Dl. Marghiloman este nobil prin avere şi contact, dar burghez prin naştere. Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois. Din pacate, Insă, nici unul din Epi­tropi nu ne vor înţălege, pentru că nici unul din ei nu ştie franţuzeşte. Ba, ui­­tam ! Cel mai purtat prin lume e dl. Ivaşcu! Dl. Ivaşcu a făcut studii la Bruxelles. MIŞCAREA LA ORDINEA ZILEI (Monumentul lui Cuza-V­odă Consfătuirea de la d-l Gr. Ghica Deleni ) Pentru a se tranşa definitiv chestiunea ridicărei monumen­tului Cuşa-Vodă, comitetul hotărăşte că renunţă la Piaţa Nouă cu condiţiune ca Administraţia Comunală să facă pe spesele ei fun­­daţiunile necesare în Piaţa Unirei şi să-şi ia obligaţia de a termina lucrările cel mai tîrziu până în ziua de 15 iulie . Istoria ridicărei monumentului lui Cu­­za-Vodă care a încordat atenţia opiniei publice timp de aproape un an, e pe punctul de a fi astăzi pe deplin lămu­rită. Se ştie că în jurul acestei chestiuni se crease în ultimul timp de cătră ciţi­va membrii din comitet, o agitaţie de ne­­descris. S’au ţinut întruniri de protestare, s’au votat nenumărate moţiuni, s’au adresat injurii la adresa iniţiatorilor monumen­tului, n’fiu­ lipsit chiar ameninţă­rii« cît revoluţia în caz cînd monu­mentul nu va fi aşezat în Piaţa Unirei şi toată această agitaţie pentru satisfa­cerea ambiţiunei absurde a cîtor­va per­soane, care nau făcut altceva de­cît să ţie în pe mersul lucrărilor şi să întîr­­zie mai mult, realizarea uneia dintre cele mai frumoase in­iiative menite să eternizeze memoria marelui domnitor. Astăzi majoritatea membrilor din comitet, — adevăraţii iniţia­tori ai monumentului, şi care nu au altă dorinţă, de­cît aceia de a vedea cît mai curînd înfăptuită o­­pera pentru care au lucrat cu a­­tîta rivnă—, a luat o ultimă ho­­tărîre renunţind la Piaţa Nouă, cu condiţiune însă ca Administraţia Comunală să-şi ia asupra ei sarci­na de a executa lucrările necesare pentru fondaţii în Piaţa Unirei şi să se oblige de a termina acele lucrări cel mai tîrziu pănă In ziua de 15 Iulie 1911. * In şedinţa de la 21 Martie 1911, co­mitetul de iniţiativă pentru ridicarea monumentului Cuza Vodă, a decis ca mo­numentul să fie aşezat în Piaţa Nouă. Această hotărire era cu atît mai justă, cu cît pe de o parte, comitetul cu multă trudă şi cu mari dificultăţi întîmpinate timp de aproape 7 ani, ajunsese să facă fundaţiile în Piaţa pe care fo­sta admi­nistraţie comunală o destinase monu­mentului, iar pe de altă parte fostul pri­mar al oraşului d. N. Gane şi Consiliul Comunal, a făcut mari sacrificii băneşti, deschizînd în mijlocul Iaşului un loc de cinste pentru statuia marelui voevod. In urma acestei hotărîri d. Gr. Ghica Deleni preşedintele comitetului er.tărei statuei Cuza-Vodă, a înaintat o adresă actualei Administraţii comunale, prin care cerea conform legei, autorizarea ne­cesară pentru continuarea lucrărilor în Piaţa Nouă. Timp de o lună de zile nu s’a dat nici un răspuns lămurit acestei cereri şi poate că răspunsul ar fi întîrziat şi mai mult, dacă d. Gr. Ghica Deleni n’ar fi căutat să aibă o convorbire cu actualul primar al oraşului d. D. A. Grecianu. Din această convorbire, s’a pu­tut constata un lucru şi anume că actualii edili ai Comunei, re­fuză să înfăptuiască aşezarea mo­numentului în Piaţa Nouă. Rezervîndu-ne dreptul să discutăm altă dată şi cu altă ocazie atitudinea actua­lei administraţii comunale faţă de hotâ­­rîrea comitetului, revenim la cele de mai sus. Comitetul —în dorinţa de a ve­dea cît mai curînd aşezat monu­mentul lui Vodă Cuza în Iaşi şi pentru a nu periclita întru nimic desăvîrşirea frumoasei iniţiative luată, — a hotărît in urma consfă­­tuirei avută Duminecă 17 April la d. Gr. Ghica Deleni, să înlă­ture orice piedici şi să facă o nouă încercare bazată pe cuvîntul dat de către d­r. Grecianu, d-lui Gr. Ghica Deleni, prin care comuna laşi se obligă să facă fundaţiile în Piaţa Unirei pănă la 15 Iulie 1911,­­rămînind ca în urmă mo­numentul să fie ridicat cu cheltu­iala comitetului. Aceasta e o noua Încercare pe care comitetul o face în scop de a se vedea sentimentele de care sunt conduşi acei ce pretind că au un cult pentru marele domnitor şi împiedică prin acţiunea lor aşezarea monumentului. * Sa ştie că la 31 Octombrie 1910 cam­pionii ideea aşezărei statuei in Piaţa Uni­re), cereau două luni pentru ca să adune banii trebuitori pentru pregătirea lucră­rilor , au trecut de atunci 7 luni şi de abia s’a ajuns să se strîngă o sumă care nu conrespunde cu cheltuelile necesare pentru lucrarea soclului în Piaţa Unirei. Astăzi, comitetul mai acordă acelor campioni încă trei luni, în care timp se va putea constata dacă la baza ac­­ţiunei lor este cu adevarat dorul de a vedea înfăptuit acel monument, sau din contra tendinţa neromânească şi nesin­ceră, de a căuta să întîrzie şi să îm­piedice chiar, aşezarea acestui măreţ mo­nument în acest oraş. * Rezervîndu-ne dreptul a mai reveni asupra acestei chestiuni, publicăm astăzi următoarea adresă pe care dl. Gr. Ghica Deleni preşedintele comitetului, a tri­­mis-o primarului oraşului dl. D. A Gre­­ceanu, precum şi procesul verbal În­cheiat cu ocazia consfătuirei din ziua de 17 April .# Iaşi 24 Aprilie 1911 Domnule Primar La cererea de autorizare pentru con­tinuarea lucrărilor aşezării monumen­tului Guşa Vodă în Piaţa Nouă,unde avem deja făcute fondaţiunile încă din anul trecut - mi-aţi respuns verbal cu două propuneri : 1) Să se hotărască prin arbitraj Piaţa aşezării monumentului. 2) Monumentul se fie aşezat de Dv. ca Primar în Piaţa Unirei,luîndu-vă negreşit respunderea cheltuelelor împo­triva unor nouă fondaţii, precum şi ches­tiunea unei nepotrivite situaţiuni a mo­numentului. Arbitrajul trebuia de sine înlăturat pentru că nu schimbă în nimic starea de astăzi a chestiunei. Remăne deci a doua propunere prin care dv. cereţi a vă substitui nouă pen­tru ca înălţarea monumentului se se facă neîntîrziat. Eu am fost de părere se primesc a­ceastă propunere pentru că sunt obosit de toate impotrivirele ce am întîmpinat de opt ani de când am luat iniţiativa acestei patriotice idei. Eram în plecare încă se primesc pro­punerea dv. pentru că nu vreu se văd remânând mai departe aruncate în o­­grada casselor Paşcanu statuia Neuitatu­lui Domnitor şi acele ale iluştrilor sei colaboratori. M’am crezut însă dator se consult pe colegii mei ca să luăm o ho­tărâre unanimă. întrunirea a avut loc la domiciliul meu la 17 Aprilie curent și hotărârea noastră este următoare : PROCES-VERBAL Astăzi In 17 April 1911, Comitetul deliberlnd, a hotărât cele ce urmează: 1) Comitetul se declară in permanenţă și va lucra pănă se va aduce la îndeplinire opera, pentru care s’a constituit. 2) Comitetul conservă monumentul pănă ce se va aşeza şi numai atunci i-l va preda Comunei. 3) Comitetul păstrează posesiunea pieţei Noi.—pe care sunt făcute deja fondaţiunile date formal şi ilegal de autoritatea Comu­nală—şi nu va renunţa la dînsa de­cît după ce Comuna va face pe piaţa „Unirei“ şi pe spesele sale fundaţiunile necesare, pentru a putea fi sigur câ se va aşeza pe ele cel mai tîrziu pănă la 15 Iulie 1911 monumen­tul lui Cuza Vodă. 4) Cheltuelile necesare pentru aşezarea pe aceste fundaţiuni se vor face cu banii concentraţi de comitet şi care se găsesc în posesiunea sa. Dr. Ohiva Delen, Lt. Colonel Lunga, Const. Comescu, Gr. Buicliu, A. D. Heiban, Ath. Gh­or­­ghiu, V. Dimitriu, I. Pallet, Dr. Socor, Dr. Brăescu, X. C. Gheorghiu, Gh. Cristofor, Dr. Negel, Gh. D. Şerban, E­­conom Carp, D. Gheorghiu. Cred domnule Primar, că luind a­­ceastă hotărire dăm o ultimă dovadă de re­peet pentru memoria marelor pa­trioţi a ţării şi una de voinţă către D-voas­­trâ,precum şi o lipsă de ori­ce pre­ocupări egoiste, intr’o chestiune în care ar fi trebuit pururea să domnească un sfirşit de perfectă sinceritate. Atîrnă acum de d-voastrâ să tăceţi ca totul să se isprăvească repede şi satisfăcător pen­tru toţi şi să înceteze zizaniele. Vă rog să bine­voiţi a-mi da un res­puns scris în privirea celor ce am o­­noare a vă comunica aci. Primiţi vă rog domnule Primar expre­­siunea sentimentelor mele de distinsă consideraţiune. Preşed. Comitetului Monumentului Cuza-Vodă Dr. Obykti Deleni Informaţiuni . Pentru ca­ cititorii să-şi poată face o idee asupra proporţiei pe care a lua­t-o tifosul în oraşul nostru, dăm urmă­toarele date statistice asupra mersului acestei epidemii in ultimele 3 luni : In cursul lunei Februarie, nu s’a cons­tat nici un caz. In cursul lunei Martie s’au declarat 2 cazuri, iar de la înce­putul lunei Aprilie şi până astăzi s’au declarat 41 cazuri, din care 19 cu di­agnoza de febră tifoidă. Pentru restul cazurilor sero­diagnosticurile, au dat rezultate negative. După cum am anunţat, epidemia, a luat de astă dată o formă nouă şi cu totul violentă, fără însă a se apropia de tifosul exantematic. Din numărul total al cazurilor, 3 s’au vindecat, iar 2 cazuri au fost mortale. Graţie măsurilor energice luate de serviciul sanitar, al oraşului, epidemia pare a-şi fi potolit furia pentru moment.­­ La Bele­aUe, s’au început ori esa­­menele de perspectivă a elevilor vechi, cu dl. profesor A. D. Atanasiu. ® Eri s’au început subscrierile pentru banca populară „Casa Mancei“, înfiin­ţată pe lîngă societatea „Vulturul". ♦ Comerciantul Helman din strada de Sus, a reclamat poliţiei, că ducîndu-se ieri la magazia gărei, a uitat pe un biurou un portofel cu suma de 300 lei şi mai multe poliţe.­­ Elevii şcoalei militare au vizitat ieri biserica Sf. Neculai.­­ Au fost arestaţi mai mulţi indivizi din strada Ţicău, care practicau de mai mult timp furturi de lemn în magazia gărei.­­ Aseară a avut loc adunarea mem­brilor consiliului de higienă, sub preşi­­denţia d-lui dr. Fior. S-a discutat asupra chestiunei latri­nelor. La şedinţă a participat şi dl. inginer Bâlănescu, care a dat relaţiunile nece­sare asupra acestei chestiuni. Consiliul a decis ca în regiunea cana­lizată din oraş, latrinele să fie legate direct cu canalele de scurgere, rămlnînd ca Primăria să facă instalaţiile necesare de epuraţie, la capătul canalelor. ♦ Pe ziua de astăzi s-au declarat alte 3 cazuri noui de tifos.­­ Agenţii de siguranţă au arestat pe cunoscutul pungaş de buzunare Moise sin Strul, care a fost prins dimineaţă vi­tală, în momentul cînd reuşise să scoată din buzunarul unui ţăran, un port­mo­­neu cu suma de 30 lei. ♦ Elevii şcoalei militare, vor sărbă­tori ziua de 1 Mai, la grădina Rivalet. & I. P. S. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei, a plecat aseară în Capitală. ♦ La librăria P. & D. Iliescu a sosit 3000 condee cu cearneala „MANOS“ de cea mai bună calitate, întrec chiar condeele cu peniţa de aur şi se vinde numai cu Bani 0.75. La aceste condee se pot adapta ori­ce peniţe. B «Evenimentul» de aseară îşi dă os­teneala să ne dovedească că a cetit ar­ticolele noastre de răspuns d-lui Melik şi că le-a priceput. Suntem dispuşi să-l credem, cu atât mai mult cu cit se găseşte în neputinţa de a da vre-un răspuns celor aratate şi dovedite de noi. Tot ceea ce am scris noi rămîne şi va rămîne în picioare chiar şi peste acele cîteva zile, necesare „Evenimentului“ pentru o pregătire, mai serioasă. Dar noi nu credem că «Evenimentul“ ne va da ceea ce ne promite de atîta timp. Şi acum citeva zile ne-a zis : «aş­teptaţi puţin, veţi avea raportul»... . ori iarăşi, ne zice : „vă rugăm aşteptaţi....“ Cum de nu ?! Aşteptăm . Dar constatăm că aşteptăm pentru a ne întări numai în convingerea­­, că, „Evenimentul“ este un ziar laş, un ziar de pîcîleală şi de şantaj, a­l uui Grh. Sândulescu fost prefect a! oraşului, şi-a re­luat profesiunea de avocat. Orele de consuiltaţiuni sunt de­lis 8—10 dini. şi 6 luni—9 p. m­. dr. Neculai Gane 21 (str. Butu). ♦ Hoţii, cunoscuta tragedie a lui Schi­ller se va juca în astă seară la teatrul Sidon­, pe pînza cinematografului Patrie . Noul program cuprinde apoi : Păpuşa Orfelinei, scene teatrale dramatice—Va­lea Nera, pitoreşti vederi din Italia— Fiilano, calul poznaş, scene de varieteu —Viteazul Timpilă, scene comice—Mi­­traeza, scene humoristice— Vagabonzii veseli, scene comice—Pădurarul mare piesă teatrală, cu artişti distinşi—O is­torisire eroică, scene comice etc. ■ Faţă de extraordinarul succes ce i-a repurtat aseară în „Traviata“ suntem interpretul publicului ieșan şi rugăm im­presariatul Operei italiei­e, căreia ieșenii i-au făcut o primire atît de călduroasă, să mai repete „TRAVIATA“ într’un al douilea spectacol.

Next