Mişcarea, iulie 1911 (Anul 3, nr. 140-166)

1911-07-01 / nr. 140

ANULM.No. 140 Redacţia şi Administraţie Iaşi, Strada Păcurari 3. (Suloavala Clubului Liberal) In ţară pe un ho . .20 iei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 6 „ la străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . . . . 10 „ Preoţii şi tnv&tatorii rurali 50°/» ZIAR NAȚIONAL - LIBEEAI. VINERI 1 IULIE 1991 SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET AJ*AKIS 3KSI.&H’ Anunciuri Comerciale V v “r.i£*ln,a îa Pagina Ha 1. leu :'~3 mlnîa în pagina IILa 50 bani ifâ’SÂp #,n,a în pagina lv'a 40baBl ------- TELEFON 121---- Agitatorii In urma unei ne mai pomenite torturi pe cari cu smerenia caracteristica unui apostol al credinţei a Indurat-o luni Întregi Mitropolitul Primat al ţarei, membrii Sf. Sinod şi-au dat verdictul In chestiunea conflictului sinodal. Primatul Bisericei noastre n’a dat Înapoi o singura clipa aşteptînd cu încredere şi cu taina inerenta omului nevinovat, cuvântul de dreptate din partea judecătorilor sei. Şi cuvântul a fost rostit aşa cum îl cunoaşte şi aşa cum îl aproba toata lumea dorita de dreptate şi adevar. Ce a facut în urma fostul Episcop de la Roman, am văzut. Fapta aceasta a dat cea mai buna dovada de mentalitatea acestui rasvratit, autorul profanatei Bisericei noastre. Nimeni n’a uitat ca fostul Episcop de la Roman a cerut membrilor Sf. Sinod „sa judece“, afirmind in tot timpul ca se va supune întocmai sentinței ce se va da. Judecata s’a făcut, sentința s’a dat—iar fostul Episcop al Romanului care a fost depus, fara a fi caterisit, — prin indulgența judecătorilor—a făcut un gest pe care din respectul ce-1 purtam hainei păstorești ce a purtat-o nu-1 mai calificam. In timpul acesta colaboratorii fostului Episcop de la Roman, duşmanii vădiţi ai Bisericei noastre, au inceput sase agite din nou, de astadata aceasta agitaţie având a lua un caracter cu desăvârşire revoluţionar. Intr’adevar ziarul guvernamental „Seara"—care in chestiunea complotului sinodal a avut o atitudine mai demna decit celelalte oficioase conservatoare — ne aduce pe ziua de eri următoarea informaţie : „Mai mulţi agitatori In chestiunea bisericeasca, au raspîndit azi prin mahalale manifeste prin care chiama poporul să se rîdice pentru a sfarima sentinţa data zilele trecute de Sf. Sinod. Poliţia Capitalei prinzând de veste a luat toate masurile pentru arestarea agitatorilor prinşi in flagrant delict de aţlţare a populaţiunei. De asemenea parchetul fiind încunoştiinţat a dat ordine în consecinţa. Grupul nemulţumiţilor, în cap cu d-rul Sterian, a convocat pentru astă seara o întrunire publica la B-dul Neatârnarei, cu scopul de a continua, a protesta contra condamnarei fostului Episcop de Roman, arhiereul Gherasim Safirim. Pentru ca ordinea publica sa nu fie tulburata, autorităţile au luat toate masurile“. Ce rost mai avea o asemenea agitaţie după ce judecata s’a făcut aşa cum a dorit-o însuşi resvratitul de la Roman —nu ne-ar putea spune de cit pescuitorii în apa tulbure. Colaboratorii fostului Episcop de la Roman doriau cu orice preţ un scandal bisericesc şi atuncea cînd judecata s’a terminat, ei au încercat sa-1 inceapa de la capat, de asta data recurgând la mijloace cu totul reprobabile pentru a atlta poporul. Poporul însă e mai înţelept de cât cum cred colaboratorii fostului Episcop al Romanului. El nu se lasa uneltit de aceia cari urmăresc cu totul alte interese de cât acele ale Bisericei, şi tentativa acestora de a continua aceasta agitaţie nu este de cât o demascare In public a sentimentelor de cari sunt călăuziţi. In cit cei ce mai încearcă a rascoli în cenuşa ramasa pe urma focului ce l’au aţâţat împotriva Bisericei, nu mai sunt acum de cât oameni cari nu numai ca sunt duşmani ai Bisericei, dar sunt şi duşmani înverşunaţi ai ţarei întregi. Aceasta o vedem acuma şi mai bine, când continua o agitaţie mai mult decât zadarnica... DIN ŞAGA proces Dragomir în judecată A fost dat de două mame, Care-au azistat cu ţîneii La jucarea unei drame. Cică s’au speriat copiii Clnd a prins să urle State,Şi li zghihne de-a tuneta Duhurile necurate. Magistraţii dau sentinţa ; Sentinela mi-i iuhaţâ. Dragomir primi pedeapsă • Muncă silnică pe viață. Rinaldo. Succesul ..Mischer Peritru prima oară suntem In plăcuta situaţiune de a vorbi despre noi inşine şi a releva tntr’adevăr un succes formidabil pe care l’am obţinut cu numărul nostru de alaltăieri. Succesul acesta „eclatant“ ne ingăduie să ne facem cea mai frumoasă n clamă, înlăturînd astfel orice urmă de modestie. Intr'adevăr pe ziua de alaltăieri “Mişcarea“ a isbutit să deie cu douăzeci şi patru de ore mai înainte tot „programul pe care şi l’a întocmit ipistatul oraşului în vederea serbărei patronului sergenţilor ce avea să se facă pe ziua de ieri. După cum se ştie in ziua de 29 iunie, — de Sf. Petru şi Pavel,—sergenţii de oraş, conform unui obicei strămoşesc, işi serbează patronul la biserica Sf. Voevozi. Intrigat peste măsură că am dat în ajun programul acestei solemnităţi, In care ipistatul Stroja avea să apară în ţinuta cerută de... „prostocol“—comicul nostru ipistat n’a mai avut curajul să apară în fruntea acestei festivităţi obişnuite, şi a contramandat-o. Sergenţii nu şi-au mai serbat deci patronul, ipistatul Stroja luînd dispoziţia ca ei sâ-şi aleagă un alt patron, care a şi fost designat de către celebrul ipistat, pe ziua de 30 August !... Succesul nostru a fost deci dublu : primul am fost singurul ziar care am dat la iveală toate... intenţiunele ipistatului şi secunde că din cauza aceasta, demascat, prin anticipaţie, comicul ipistat al tirgului n’a mai avut curajul să apară în „prostocol“ şi a contramandat serbarea de ieri. înregistrăm succesul nostru şi aştept! "va tbiece !ziua de... 30 August I... Cruciada Mipatilor. Citî va indivizi din Bucureşti, sau constituit într’un fel de societate de întreprindere pentru... reabilitarea fostuepiscop de Roman. Această societate a dat o representaţie la Dacia la care n’au participat de cît 30 persoane — după numerotarea exactă a tuturor ziarelor din Bucureşti, adică membrii societăţei cu familiile lor... S'au sincedat la tribună cei mai cunoscuţi oratori ai ţării: Vasile Căpăţină, Victor Nestor, Ghiţa Chilipir, C. Rădulescu (1), Andrei Ionescu, Iancu Avrămescu şi... dr. Eraclie Sterian cunoscutul medic consultant a 10 bani cuponul. Sa cutremurat capitala nu altceva In cele din urmă s'a votat o moţiune a cetăţenilor indignaţi şi s’a hotărît intreprinderea unei cruciade pentru reintegrarea Arhiereului Safirim. Consecventă acestei hotărlri, societatea a organizat alaltaseară un al doilea meeting de protestare, dt astă-dată într'o mare sală din... şoseaua Bonaparte !?... Au luat cuvîntul aceiaşi cetăţeni indignaţi, minis d-rul Sterian care dintr’ un sentiment de predoare s’a făcut bolnav cu (*ceastă ocasiune. In întrunirea din şoseaua Bonaparte oratorii au fost mai categorici. Faptul că vorbeau la periferie le a îngăduit să fie mai sinceri. Aşa unul dintre ei a declarat pe şleau : *Acum nu ne mai rămîne altceva de făcut decît să pornim în cruciade şi să cerem ca episopul Safirim să-ş reia scaunul, ca ţara sâ-şi aibă pe adevaratul primat, pe adevăratul păstor şi acesta nu poate fi decît sau foslu Mitropolit Ghenadie, sau episcopul Romanului !?...» Nu ştim câţi franci i-o fi costat pe cei doi prelaţi această ^grandioasă manifestaţie de simpatie* dar constatăm că mercenarii angajaţi cu ziua pentru *cru ciudă» şi-au îndeplinit foarte prost rolul. Intr’adevăr, au pus guvernul in in circatură, căci faţă de ea opresiunea acestui sentiment al ţarei, nu va şti pe cine să aleagă Mitropolit Primat, pe Arhierel Ghenadie de la Câldurăşani sau pe oaspetele d-rului Chiricescu ! Nu ştim ce va face guvernul, dar am relevat aceste fapte pentru a arata cine sunt susţinătorii pestriţului răsvrătit de la Roman şi mai ales pentru a invedera în ce constă «protestul ţării» de care ne vorbesc cu atlta emfază şi indignare „pravoslavnicii" de la «Adevarul». ,IBLOR-NOTES inundarea... lui Cc.jutitică. Confratele nostru „ Viitorul“ vorbind de inundaţiile din Moldova şi relevând „accidentul“ lui Conu Mitică Greceanu, face următoarele judicioase refiecţii : „Ziarele au anunţat zilele acestea că di Mitică Greceanu, fost ministru de justiţie şi adul primar al Iaşilor, a fost unul din călătorii distinşi cari au avut să sufere neplăceri de pe urma inundaţiilor din Moldova, fiind nevoit la un moment dat şi nu-şi mai poată urma călătoria cu trenul de curios! N’am fi crezut ca apa, fie chiar sub formă de inundaţii, să poată împiedeca vre o dată pe dl. Greceanu de a merge înainte ! Nu de altceva, dar ştiam că dl. Greceanu este un om căruia nici o laşitate nu i se poate imputa“. Vorba ceia mai mers dl ai mers, dar aici ţi s'a inundat ! Tidicare economică. „Evenimentul‘ comic de felul său, ne vorbeşte de „ridicarea economică a laşului“ ■ De n'o ridica ,economic“ târgul acesta al de Negruzzi-deconfliul, protestului şi contestatul C- Cerkez sau în „gajul“ comerciant. Molitinescu, atuncea cine vreţi să-l ridice pe această cale P Stroja ? Stoica ? Brief ! nu nimicească astfel porecla ce-i însoţeşte numele din naştere, şi să evite orice... cădere ! Dacă n’a căzut de pe piscul Ceahlăului, inspectorul Cabană a... decăzut grozav, decădere care i-a cauzat o rană ce nu se mai poate tămădui. Zadarnic a cheltuit azistenţa publică o sumă de 6000 lei,hrana lui Cabană a rămas eternă şi fără leac ! O... „decădere“ de pe piscul Ceahlăului nu se lecuieşte aşa de uşor !... Inspectorul Cabană nu s-a dat învins, şi nu şi-a întrerupt activitatea... Legînd tovărăşie cu chimistul Stoimovici, a isbutit să „prefacă" diferite combinaţii minerale şi să le puie în consumaţie, fără sâ-şi ştirbească ceva-ceva din meritele-i anterioare... Din contra s’a „sloimovicizat“ în toate misiunele ce îi le-a încredinţat şeful de la Iaşi, şi acum face mai mult pe reacţionarul decît pe „acţionarul“... Trecători, uitaţi-vă bine la dinsul. E inspectorul Cabană“. Fok SIMPATIILE NOASTRE Inspectorul Cabană II puteţi cunoaşte după tichiuţa albastră ce o poartă în vîrful capului—întocmai ca măicuţele catolice —indiferent dacă plouă dacă ninge sau dacă e, arşiţă! Totdeauna aferat şi grăbit, cînd îl zăreşti alergind pe jos sau în tramvai de la o extrimitare a oraşului la alta, ai impresia că e vre-un geometru-arpentor brigadir silvic sau vre-un observator pendinte de serviciul tehnic judeţean... Daca’i întreba pe vre-un gardist cine este omul acesta care aleargă fără nici o ţintă, nu ţi s’ar răspunde de cit ce mult că e vre-un... graţiat al ospiciului din Socola, atit de bine e accentuată în toată atitudinea sa această notă de identitate... Cu toate acestea figura despre care ne ocupăm aicea, nu-i mei a unui geometru arpentar, nici a unui brigadir silvic şi nici macar a vre-unui client de la institutul Socolei; ea aparţine cu toate calităţile sale necunoscutului inspector-şcolar, dl. Cabană, proletar manual şi intelectual în clubul lui Conu Mitică... Pasionat escursionist, dl. Cabană a cutrierat cîmpiile şi munţii Moldovei, isbutind să se urce sus, tot mai sus, ca să Camarila de la instinctie Imaculatul domn Meissner a isbutit să-şi facă o mică bisericuţa —de altfel nu ortodoxă—la ministerul instrucţiune!. Secretarul general al d-lui Arion a căutat de la început să imprime o directivă personală în conducerea acestui departament şi recunoaştem că a isbutit Înconjurat de inspectori generali şi mai mărunţei recrutaţi fie de la institutul „Humpel“ fie de la cercul didactic din Iaşi al cărui preşedinte este, d. Meissner se socoate astăzi adevăratul ministru al instrucţiunei, isbutind să anihileze autoritatea d-lui Arion. Ne mirăm că şi la desbaterile procesului sinodal d. Meissner n’a reprezentat ministerul cultelor. Ar fi fost în rolul său. De altfel dl Árion a înţeles intenţiunile d lui Meissner şi de două luni se ventilează mereu ştirea că secretarul general al ministerului instrucţiunei „se va retrage" şi tot de atita timp d. Meissner face să apară periodic prin „Evenimentul“ informaţie „din sursă autorizată că secretarul general de la instrucţie nici nu se gîndeşte să se retragă, simţindu-se minunat de bine in această importantă funcţiune... Şi n’am avea nimic de obiectat dacă această camarilă ce s’a instituit la ministerul instrucţiunei, n’ar săvîrşi acte de acele cari revoltă bunul simţ: favoruri nepermise, răsbunări de cot felul, numiri nechibzuite şi toate cu destinaţia pentru oraşul al cărui cetăţian este d. Meissner. Ultima infamie săvîrşită cu refuzul concediului d-lui profesor Vasile Cocuz de către acel domn profesor Meissner care este într’un permanent concediu la catedra sa de la şcoala normală, ne dă măsura sistemului ce se practică la ministerul instrucţiunei. D-l Meissner s’a lasat convins, s’a pretat la infamia propusă de acel fabricant de ape mgazoase parvenit inspector şcolar şi care răspunde la numele de Cădere—nume predestinat la o cădere—a autorului cabanei, sau cabalei de pe Ciahlău, care a a înşelat cu 6000 lei societatea de gimnastică din Iaşi, pentru a se face instrumentul unei josnice răsbunări. Fie sigur însă d. Meissner ca bisericuţa de la ministerul instrucţiunei nu e mai resistentă decît cabana lui Cădere de pe Ciahlău. Şi aceasta se va prăbuşi ca şi cealaltă, mai curînd de cît ne aşteptăm. DIN SBORUL VREMII În sanctuarul Venerei. Alma Tridema, atit de maistru in înfăţişarea vieţii antice romane, a dat o însemnare simbolică minunatului său tablou pe care l-a expus de curind. „In sactuarul Venerei“ reprezintă interiorul pravaliei unui frizer roman, după cum se pare, situată In mijlocul unui măreţ stabiliment de băi, care pentru femeile din Roma eui un loc plă-tit de intilnire. Cineva recunoaşte îndată aceasta, dacă îşi aruncă privirea asupra personajului din fundul localului, care se pleacă peste un zid de marmoră—taraba de pe atunci—laudînsl calităţile unui nou cosmetic, pe cind o ceată de dame 11 ascultă cu atenţie. Mania de a se găti a femeilor romane e destul de cunoscută , brăţări frumoase, rochii şi pietre scumpe şi mai ales alefii şi esenţe mirositoare, aveau pentru ele o valoare cu mult mai mare de cit virtuţile ca-n ce şi de cit gloria de a fi mamă buna. In scriitorii vechi se găsesc multe exemple de risipă şi de lux, care şi pe atunci era tot aşa de căutat ca şi astăzi. Aşa, de exemplu, L. Verus a dat un banhei care l-a costat şase milioane de sesterţii (ca la 1.500.000 iei); unii au avut gustul să Înghită mărgăritare, alţii limbi de privighitori, etc. Cu toate acestea viaţa romană destrăbălată din ultimul timp al republicei şi sub Împăraţi nu se mai consideră tocmai cu quintesenţa tuturor viciilor, căci un lux nebun s’a văzut, odinioară şi la francezi, şi la germani, etc. Numai pe un teren Romanii au dus un lux grandios, pe care nu-l putem înfiera. Este vorba de băi. Chiar prin c nume mici, prin sate, erau stabilimente balneare mai bune decit astăzi. Nu trebue să luăm în nume de rău damelor romane, că vizitau cu preferinţă stabilimentele balneare, acele saloane şi bale minunate, înalte, pline de lux împărătesc, căci afară de banchete şi circuri, nu aveau alte ocazii favorabile pe întilniri. La băi era o Viaţă veselă ; aici se făcea schimb de noutăţi; aici se auzeau tot felul de istorii scandaloase. Poziţia femeii romane era foarte independentă, dar cu toată libertatea de care se bulba trebuia să ţină seamă de tot felul de consideraţii, dacă nu voia sa treacă de imorala. La toate acestea au fost destule soţii, cari şi-au călcat in picioare demnitatea de femeie şi de cari se pling amar scriitorii acelor timpuri. Cu fericire tabloul lui Alma Tadema nu ne vorbeşte despre aceste stări puţin plăcute. Aci vedem pe frumoasele romane ocupate cu Împodobirea fiinţei lor proprii. Pentru cine se Împodobeau ele oare ? Pentru vre-un tribun voinic sau poate chiar pentru un gladiator sdravan ? Puterea fizică avea un farmec irezistibi pentru femeile romane,—şi mitologia povesteşte In acest sens o istorie bumoasa despre Marte si Venera si despre un al treilea, numit Vulcan, soțul Venerei. impresii de la Spital Mai anii trecuţi fiind bolnav de anghina m’am dus la spital. Am aşteptat într’o sală lungă şi Întunecoasă sosirea doctorului. Venise multă lume. Erau copii palizi ca scoşi din radă, barbaţi cu faţa chinuită, bătrlni răpuşi de boale şi de bâtrîneţe. Oameni in sumane vechi, femei cu barizi negru veniseră cine ştie de unde la „doftor". Şi rînd pe rifid Intrau în sala de consultaţie, sfioşi ca nişte umbre ; eşiau cu vre-un petec de hirtie în mina şi se’ndreptau tăcuţi prin săli întunecate. insfirşit mi a venit şi mie rindul. îmi ştiam boala şi n’am remas de loc surprins tind am auzit o din gura doctorului. Alături, pe o bancă, şedeau vre-o patru studente, in şorţuri albe. Una mai alts era..., nu mai ştiu cum era . Îmi aduc atit aminte ca mi-a plăcut mult. Doctorul mi-a spus că trebue să mă duc la Pavilionul de izolare. Am ascultat. Eșii din spital şi pornii pe strada acopentâ cu zăpadă. Ningea mărunt, mărunt de tot şi viiiul îmi zvîrlea cu putere in faţă nezorite fire arzătoare. Am ajuns intr’un tîrziu la Pavilion. Lingă poartă e camera mortuară. Nu mă temeam doar de boala mea . Insă nu mi-a cam plăcut prezenţa morgăi tocmai cind am păşit pragul spitalului. Sau e pusă ca un fel de molto: „Mulţi vor intra, puţini vor eşi. In fine. M’a condus o babă, boţită la faţă şi cu ochii răi, în camera, unde trebuia să stau vre-o opt zile,—după asigurarea doctorului. in două odăiţi mici, in opt paturi, erau vre-o cincisprezece vietăţi: f mei, barbaţi, copii, fără alegere. M’am aşezat it'ti’un pat. Riba supurată umbla in sus şi’n jos blăstămind şi boscorodind , în legea ei. In paturi stăteau Întinşi bolnavii legiţi la git, cu părul zburlit, cu şipuri aşezate pe-un taburete la căpătâi.