Mişcarea, august 1911 (Anul 3, nr. 167-189)

1911-08-02 / nr. 167

ANUL III.—No. 167 s BANI Redactia şi Administratia laşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ARO.V4YlF.VIH In t.«4 Pe u n an . . 20 lei Pe Jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 6 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . ... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60®/» NAȚIONAL - LIBERAL MARŢI 2 AUGUST 1911 BANI SUB DIRECȚIUNEA UflUl comitet APAR12 ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a 1. leu Linia in pagina Hl-a 50 bani Linia in pagina IV-a 40 bani ------- TELEFON 121 ------­ Bilanţ de vacanţă Acum în toiul vacanţei şi numai după câteva luni de tragică gu­vernare, guvernamentalii cred ni­merit să-şi încheie bilanţul activi­­tatei lor de până acum. Compta­­bilitatea aceasta sinistră, o face organul oficios al guvernului, care înşira pomelnicul isprăvilor actua­lului regim, pentru a învedera rod­nicia activitaţei dem­aşurate de par­lamentul d-lui Marghiloman şi de guvernul d-lui Carp. Cum era şi natural, bilanţul guvernului începe cu alegerile generale, care, după părerea „Conservatorului“, nu au fost o simpla biruinţă, ci un ade­vărat „triumf“ pentru partidul con­servator. Este un cuvânt nou care răsună în rândurile guvernamentale. Până acum guvernul dacă se simţia foarte fericit ca şi-a fabricat majorităţi par­lamentare, nu era insa nici­odată dispus să-şi chite succesul electo­ral ce l-a repurtat. Era o jena muta, foarte explicabila de altfel, care fă­cea discuţia alegerilor penibilă pen­tru presa guvernamentala. Astăzi Insa guvernul a capatat curaj, cre­zând ca cele câteva luni au şters impresia odioasă a modului cum a luptat în campania electorala ; astazi ni se vorbeşte de „triumful“ electoral, cu pretenţiunea ca acest „triumf“ sa ocupe o pagină glori­oasa în istoria partidului conserva­tor ! De­sigur, că acest „triumf“ va rămânea în istoria politica a ţarei romaneşti, dar nu in paginele de glorie ale acestei istorii, ci în pa­ginile ce vor mărturisi răstimpu­­rile de profunda decadenţa morala şi politică pe care le-a provocat partidul conservator în evoluţia so­ciala şi politica a ţarei româneşti. Iar in bilanţul regimului de astăzi, acest „triumf“ formează păcatul i­­niţial, care a condamnat Întreaga existenţa a regimului marghiloma­­nist. Trecând la bilanţul activitaţei le­gislative a regimului, oficiosul gu­vernului, are imprudenţa de a în­registra, d­a­şi cu o vădita jena, legile destinate sa eftineasca traiul. La acest capitol oficiosul guverna­mental are grija sa amintească fap­tul „ca nu toate aceste legi au dat rezultate deplin Dacă însuşi guvernul Işi pledea­ză circumstanţe atenuante pentru opera sa legislativă, îşi poate ori­cine închipui cât de ridicola în con­cepţia ei şi cât de detestabilă în efectele ei trebue să fie această „o­­pera*. Toata lumea ştie la ce se­­reduce opera legislativă a regimu­lui de astăzi. Dacă alegerile au fost o parodia de degradanta a vie­ţei constituţionale, parlamentaris­mul şi concepţia legislativă a regi­mului, au fost o sfidare a bunei cre­dinţi politice şi a intereselor ge­nerale. Opera legislativa a fost o minciună grosolana, dublata de o incapacitate crasă. Un capitol important al bilanţu­­lui guvernamental este ocupat de re­zolvirea conflictului sinodal. Guvernul a restabilit pacea în biserica­, striga radios bilanţul „Conservatorului*’. Adevărul e ca guvernul a împins la paroxism con­flictul bisericesc, iar lichidarea tem­porala sau definitivă a acestui con­flict, se poate datora oricui, numai guvernului nu. Conflictul sinodal s’a rezolvit de sinod. In cât şi în această chestiune guvernul nu are de cât demerite şi nici un merit. Bilanţul guvernului devine deli­cios însă, când înregistrează cu o emfaza extraordinară, atacul ban­ditesc împotriva societatei tramva­­ilor, ca cel mai glorios capitol al actualei guvernări conservatoare. Şi cu acest prilej oficiosul guver­namental crede nimerit sa vorbea­­sca de guvernul „reparaţiei soci­ale“. Este un cinism care echivalea­ză cu cea mai complecta inconşti­enţa. Când distruge totul, guver­nul are credinţa ca repara­torul ! Acesta e bilanţul de vacanţă al guvernului. „Conservatorul“ îşi în­cheie bilanţul cu un formidabil semn de exclamare, suspinând : „și toate acestea le-a îndeplinit guver­nul conservator numai in şapte luni! E de admirat în adevăr tris­ta fecunditate a regimului marghi­­lomanist... DIN ŞAGA buhăitul otomobililui Trece ’n zbor otomobilul, Conu Iancu ii dă drumul Şi in urma lui rămâne Colbul străzilor şi fumul. Se aude un glas sinistru De sirene sau buhae : Toţi se ’nghesue ’n dughene Şi s’aruncă un tramvae!.. Caii se răpăd la goană, Ţintit straşnic se ’nspăimîntă,— Pe cind grav otomobilul Buhăind pe drum s’avîntă. Groază prinde lumea leală Și se ’ntreabă trecătorul : Oare buhăe mașina Sau e ’n vervă „Ajutorul“ ? Rinaldo am vorbit astăzi, fie că au rămas nu­mai pentru a­­ei, nevoind, să experimen-t­­ese pe pielea lor noul personal medical­­ comandat de d. Cristofor. Însuşi d. Cristofor a părăsit localita-­ tea de groaza protestărilor publicului. Dar să sperăm că prin acest act se va­­ 'închide activitatea nepricepuţilor şi ve­ninoşilor de la Epit­ropia Sf. Spiridon. 1 Guvernamentalii şi dl. Marghiloman Atitudinea de până acum a ministru­­ui de interne, a avut dorul de a stirni unanimă mişcare de nemulţumire în rindurile guvernamentale. Confratele „Viitorul“ redă următoarele aprecieri pe care un fruntaş guverna­mental le-a făcut asupra nefastei acţiuni a d-lui Marghiloman. — Nu-i vom ierta nici­odată lui Marghiloman modul cu totul personal §i dăunător partidului In care şi-a speculat situaţia de ministru. In loc să folosească a­­ceastă situaţie pentru a spori §i a întări partidul, pregătindu-i o posibilitate oare­care de şedere mai îndelungată la putere, el s-a apucat să întrebuinţeze toată pu­terea şi autoritatea de care dis­pune, ca să-şi răzbune resentimente personale. Şi ast­fel din cauza im­­pulsivităţei sale, care a dovedit cu acest prilej că nu cunoaşte nici o margine când e vorba să-şi sa­tisfacă uri particulare, situaţia partidului nostru a slăbit în chip simţitor, iar toamna ne surprinde într’o stare foarte critică,— cu­ atît mai critică cu nit­tachiştii, graţie procedeurilor lui Marghiloman, au azi asupra noastră şi ascen­denţă numerică şi morală. Isprăvile nepricepuţilor Am întilnit astăzi un distins cetăţean al Iaşului care se stabilise pentru mai multă vreme în Slănicul Moldovei, dar care a renunţat la binefacerile acestei staţiuni balneare, desgustat de halul ad­ministraţiei actuale şi mai ales de ha­lul serviciului medical. Personajul in chestiune nu este una dintre prietenii noştri politici şi împre­jurarea aceasta îl pune la adăpostu bănuelilor de parţialitate. De aceia declaraţiile ce ni le-a făcut revolta sufletească cu care ne-a expus situaţia din Slănicul Moldovei, ne in­dreptăţeşte a crede că actualii epitropi n'au dat numai dovada unei crase in­capacităţi în materie administrativă dar şi-au luat pe conştiinţă culpa grea a discreditării celei mai mari şi mai frumoase staţiuni balneari. Scoţind la mezat Slănicul, actualii epitropi au găsit de cuviinţă că e mai nemerit să proteguiască indolenţa unui administrator lipsit de simţul datoriei de­cit să satisfacă cerinţele c­or­fta mii de suferinzi. Este extraordinar şi ne­mai­pomenit ca o epitropie să dea mina cu adminis­tratorul pentru a şicana pe directorul băilor, care ca medic consultant are răs­punderea tratamentului celor suferinzi. De publicul din Slănic nu mai vor­bim. Aci revolta împotriva incapacităţei epitropiei este unanimă, căci nu este vi­zitator care să nu fi suferit din cauza nepriceperii actualei administraţii. Băile şi astăzi funcţionează ca la staţiune balneară fără stâpîn, iar cele mai multe persoane fie că au părăsit Slănicul, cum este personajul cu care VINA D-lui PRAJA Inactivitatea „Coloniei Şcolare“­­ In prima zi din ultima lună de va­canţă avem înc’odată prilejul de a cons-1 tata indiferenţa acelora cari conduc so-­ cietatea locală a „Coloniei şcolare“. In tot timpul vacanţei actuale am a-| tacat această chestiune crezind că ast­fel atragem atenţiunea celor din fruntea societâţei şi am nutrit speranţa că la urma urmei „Colonia şcolară“ din oraşul nostru, respunzind menirei ei, va trimite macar cătră sfîrşitul lunei iulie o serie de copii în vre-o staţiune climaterică din­­ apropierea Iaşului. Dar speranţele noastre au remas sim­ple speranţe. Ceia­ ce s’a făcut în toatei oraşele unde există cîte o secţiune a Coloniei şcolare» nu s’a putut face la­­ Iaşi, a doua Capitală a ţării, graţie in­dolenţei acelora cari stau astăzi în frun­tea acestei societăţi. Se ştie că cită mulţumire a fost primită această societate din primul mo­ment al înfiinţărei. N’au trecut două luni,­­căci „Colonia şcolară“ s’a înfiinţat prin Aprilie anul trecut­ şi societatea a rea­lizat anul trecut, in primele luni, un fond însemnat trimiţînd în aceiaşi vară prima colonie de elevi prin ţinutul Neamţu­lui. Dl. Praja, actualul preşedinte al „Co­loniei şcolare“ de­şi a găsit societatea alcătuită, şi un fond relativ însemnat, a crezut că nu are nici o importanţa fap­tul dacă va trimite sau nu vre-o co­lonie de elevi în vilegiatură— şi n’a trimis, nici un elev, lâsînd societatea în părăsire. Constatăm aceasta acuma, după ce se­zonul e atit de înaintat, pentru a înve­dera nepăsarea d-lui inspector Praja, pre­tins „om al şcoalei" care în loc să deie societatei acesteia un avînt mai mare, a crezut că-i mai bine că facă ceia­ ce a făcut ! Şi ne mai mirăm că oraşul acesta de­cade pe fie­ce zi, când vedem atita ne­păsare din partea celora de la care ce­tăţenii aşteaptă ceva! v „­­ ■ . ›/ înfierarea administraţiei [ Ziarul conservator „Seara“ atacă adminis­traţia d-lui Marghiloman . Se ştie că odată cu deschiderea sezo­nului mare al vacanţei au plecat în vili­­giatură, prin diferite staţiuni climaterice şi balneare nu numai obişnuiţ­i vizitatori dornici de regenerare, dar bande întregi puse sub comanda unor bandiţi reputaţi cum sunt Codău, Pantelimon şi alţii, cari terorizază lumea, mai ales prin ţinutu­rile Moldovei. Toată vara aceste bande au comis acte de acele cari au inspăimintat lumea, ieşind la drumul mare chiar ziua m­a­­mează — şi totuşi autorităţile administra­tive n’au fost Încă în stare pănă astăzi să deie de urma lor, de şi s’au organi­zat adevărate potere calpe vremea hai­ducilor şi de şi avem în toate ţinuturile companii de grăniceri şi secţii de jan­darmi rurali. Faptul acesta nu ne-a revoltat numai pe noi, dar chiar pe guvernamentali şi faţă de totala indolenţă şi incapacitate a administraţiei actuale, ziarul conserva­tor „Seara“ cu data de 31 iulie are ur­mătoare ieşire in contra reprezentanţilor administraţiei. Bandele care operează în Nor­dul Moldovei s-au obrăznicit. Ad­ministraţiile locale ar trebui sa fie ceva mai energice. Este evident că faimosul Pantelimon nu poate să aibă darul obiectivităţei şi că tot felul de borfaşi profită de fai­ma banditului pentru a opera a­­supra lumei care se înspăimintă la numele Pantelimon“. „Adululatraţiile locale ar tre­bui să fie ceva mai energice“ scrie oficiosul conservator, văzind că de atita vreme ele n’au făcut nimic şi că n’au fost Ia stare să deie pînă astăzi de urma a­­cestor bande—după care adaogă : „Puţina energia din partea dom­nilor comandanţi de jandarmi —o cercetare mai serioasă din anumite sate din apropierea drumurilor pe care operează bandiţii—şi le va peri pofta borfaşilor să facă pe grozavii. Ce Dumnezeu, avem destula jan­darmerie şi destulă administraţie ca cel puţin să nu ne temem că bandiţii pot să opereze la drumul mare­. „Seara“ recunoaşte deci lipsa de energie a administraţiunei noastre şi articolul de care vorbim se ter­mină cu următoarea şarjă la a­­dresă d-lui Al. Marghiloman ministrul de interne, care n’a ştiut să ia nici o măsură în a­­ceastă privinţă . Măsuri de acestea nu trebuesc aşteptate de la centru, fiecare păzitor al ordinei publice trebue să lucreze cu pricepere şi energie în cercul său“. Cu alte cuvinte de la dl. Marghiloman nu mai­ avem ce aştepta—ca unul care până astăzi n’a putut conduce administraţiile acestei de cit intr’o anumită direcţiune —aceia a faimoasei «asanări» din timpul alegerilor. Ministrul de interne a avut nevoie de funcţionari administravi ca Toni Arion şi Florea Tutunaru pe care i-a Întrebuin­ţat cu totul In alte scopuri de­cit acele cari se cer unor aseminea funcţionari. Cu prefecţi sistem Toni Arion sau i­­pistaţi sistem Al. Stroja, populaţiunea din nordul Moldovei va fi veşnic terori­zată de bandiţi ca Pantelimon care, cum arată şi *Seara, operează şi atacă ziua mare, din cauza lipsei de energie a ad­ministraţiei d-lui Marghiloman. U­I­M­I­R­E... Stroja cînd e'n prefectură Parcă-i la „Evenimentul“ Iar aicea cînd se află Parc’ar fi la prefectură !... Stroja cînd e'n berărie Parc’ar fi la el acasă... Iar acasă cînd e Stroja Parcă stă la berărie ! Sender DIN SBORUL VREMII pen­eile şi romancierii. Mai toţi scriitorii de romane, chiar cind autorii sunt femei, cum a fost Geor­ges Sand, ori cum este In timpul de faţă geniala Selma Lagerlöf, — au stîr­­nit totdeauna nemulţumiri printre ceti­toarele lor. Faptul e de altfel fiestul de explica­bil, căci dacă autorul este de talent şi-şi dă seama bine, e cu neputinţă ca în creatiunele sale să nu semnaleze cite ceva­ din neajunsurile feminităţii, ceea ce de­sigur nu mulţumeşte pe multe din femei. Această nemulţumire nu rămîne tot­deauna virtuală: în asemenea împreju­rări femeile iesă din neactivitatea lor obişnuită şi protestează prin graiul ce­lor mai îndrăzneţe dintre cele Împotriva bieţilor scriitori. Astfel din acest punct de vedere este interesanta lupta pe care a avut-o ro­mancierul Goncourt împotriva „eternu­lui femenin“, pe care-l răsvrătise. Femeile din Paris fură foarte înfuri­ate. Ele avură în Clubul Ligei pentru e­­m­anciparea femeilor, o Întrunire ca să ţină piept insultelor pe cari cunoscutul scriitor le arunca mereu asupra lor. O femeie luă cuvântul și comunică surorilor ei fraza pe care a îndrăznit s’o spue de Goncourt asupra femeilor „Sunt şi bărbaţi, dar există numai un lucru: Femeia­ pe care s’o scrii şi s’o tipăreşti“. Femeile nu mai putură de necaz ; ele nu voiră să admită că sunt toate egale şi au avut dreptate. Femeile nu numai că se deosebesc unele de altele, dar în interval de citeva ciasuri aceiaşi femeie se schimbă aşa că după citeva ciasuri mai tirziu n’o mai cunoşti de este ea. „Com­­vent femme varie*­ rLi donna e mobile“. Francisc I e de părerea aceasta, Rigo­­letto de asemenea, de ce să nu fie şi de Goncourt de aceiaşi părere ? Dar vestitul romancier nu se lăsă să fie Învins. El aduse pe cimpul de luptă dovezi psychologice şi date anthropolo­­gice: „Observaţi un schelet de femeie şi un schel­e de barbat; aceşti din urmă se deosebesc unii de alţii; cele de’ntăi sunt la fel“. Astfel zise d. Goncourt unui redactor de la „Eclair“ . Este teoria lui Lombroso despre neînsemnata schimbare a femeiei prin care se stabilește inferioritatea ei. Scrisorile au­ necunoscut Bretsop, Mercuri .... Hydroterapie.... Ai avut vr’odată curiozitatea si? te opreşti in fata­ unui astfel de local?... Cercata­i vr’odătă să ceteşti in figura, In mersul, in lotul a­­celor Îndărătnici clienţi a unui astfel de stabiliment?... Eu am cercat... Şi am găsit la ei, ceea ce nu indrăzneam să găsesc la mine... Am găsit în ei pe toţi cei intraţi cu mai mult dor de viaţă in vălmăşagul lumei, am găsit în ei pe pi­ticul, care a avut nerozia să îndrăznească a incerca să răstoarne un munte şi care trăeşte numai pentru că aşa zice el, că tot o sâ-1 răstoarne odată... Dacă clinicele boalelor fizice te des­­gustă, a celor morale, sufleteşti,­­sunt pline de interes şi nu pot de­cit să te atragă... In Braşov de doi ani de zile am avut ocazia să cunosc o astfel de clinică... Ii vezi cum vin des de dimi­neaţă... ... Un bătrin cu faţa senină, cel mai credincios client, vine nu­mai din frica de a nu perde ceea ce i-a dat şiral­a-

Next