Mişcarea, august 1911 (Anul 3, nr. 167-189)
1911-08-02 / nr. 167
ANUL III.—No. 167 s BANI Redactia şi Administratia laşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ARO.V4YlF.VIH In t.«4 Pe u n an . . 20 lei Pe Jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 6 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . ... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60®/» NAȚIONAL - LIBERAL MARŢI 2 AUGUST 1911 BANI SUB DIRECȚIUNEA UflUl comitet APAR12 ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a 1. leu Linia in pagina Hl-a 50 bani Linia in pagina IV-a 40 bani ------- TELEFON 121 ------ Bilanţ de vacanţă Acum în toiul vacanţei şi numai după câteva luni de tragică guvernare, guvernamentalii cred nimerit să-şi încheie bilanţul activitatei lor de până acum. Comptabilitatea aceasta sinistră, o face organul oficios al guvernului, care înşira pomelnicul isprăvilor actualului regim, pentru a învedera rodnicia activitaţei demaşurate de parlamentul d-lui Marghiloman şi de guvernul d-lui Carp. Cum era şi natural, bilanţul guvernului începe cu alegerile generale, care, după părerea „Conservatorului“, nu au fost o simpla biruinţă, ci un adevărat „triumf“ pentru partidul conservator. Este un cuvânt nou care răsună în rândurile guvernamentale. Până acum guvernul dacă se simţia foarte fericit ca şi-a fabricat majorităţi parlamentare, nu era insa niciodată dispus să-şi chite succesul electoral ce l-a repurtat. Era o jena muta, foarte explicabila de altfel, care făcea discuţia alegerilor penibilă pentru presa guvernamentala. Astăzi Insa guvernul a capatat curaj, crezând ca cele câteva luni au şters impresia odioasă a modului cum a luptat în campania electorala ; astazi ni se vorbeşte de „triumful“ electoral, cu pretenţiunea ca acest „triumf“ sa ocupe o pagină glorioasa în istoria partidului conservator ! Desigur, că acest „triumf“ va rămânea în istoria politica a ţarei romaneşti, dar nu in paginele de glorie ale acestei istorii, ci în paginile ce vor mărturisi răstimpurile de profunda decadenţa morala şi politică pe care le-a provocat partidul conservator în evoluţia sociala şi politica a ţarei româneşti. Iar in bilanţul regimului de astăzi, acest „triumf“ formează păcatul iniţial, care a condamnat Întreaga existenţa a regimului marghilomanist. Trecând la bilanţul activitaţei legislative a regimului, oficiosul guvernului, are imprudenţa de a înregistra, daşi cu o vădita jena, legile destinate sa eftineasca traiul. La acest capitol oficiosul guvernamental are grija sa amintească faptul „ca nu toate aceste legi au dat rezultate deplin Dacă însuşi guvernul Işi pledează circumstanţe atenuante pentru opera sa legislativă, îşi poate oricine închipui cât de ridicola în concepţia ei şi cât de detestabilă în efectele ei trebue să fie această „opera*. Toata lumea ştie la ce sereduce opera legislativă a regimului de astăzi. Dacă alegerile au fost o parodia de degradanta a vieţei constituţionale, parlamentarismul şi concepţia legislativă a regimului, au fost o sfidare a bunei credinţi politice şi a intereselor generale. Opera legislativa a fost o minciună grosolana, dublata de o incapacitate crasă. Un capitol important al bilanţului guvernamental este ocupat de rezolvirea conflictului sinodal. Guvernul a restabilit pacea în biserica, striga radios bilanţul „Conservatorului*’. Adevărul e ca guvernul a împins la paroxism conflictul bisericesc, iar lichidarea temporala sau definitivă a acestui conflict, se poate datora oricui, numai guvernului nu. Conflictul sinodal s’a rezolvit de sinod. In cât şi în această chestiune guvernul nu are de cât demerite şi nici un merit. Bilanţul guvernului devine delicios însă, când înregistrează cu o emfaza extraordinară, atacul banditesc împotriva societatei tramvailor, ca cel mai glorios capitol al actualei guvernări conservatoare. Şi cu acest prilej oficiosul guvernamental crede nimerit sa vorbeasca de guvernul „reparaţiei sociale“. Este un cinism care echivalează cu cea mai complecta inconştienţa. Când distruge totul, guvernul are credinţa ca reparatorul ! Acesta e bilanţul de vacanţă al guvernului. „Conservatorul“ îşi încheie bilanţul cu un formidabil semn de exclamare, suspinând : „și toate acestea le-a îndeplinit guvernul conservator numai in şapte luni! E de admirat în adevăr trista fecunditate a regimului marghilomanist... DIN ŞAGA buhăitul otomobililui Trece ’n zbor otomobilul, Conu Iancu ii dă drumul Şi in urma lui rămâne Colbul străzilor şi fumul. Se aude un glas sinistru De sirene sau buhae : Toţi se ’nghesue ’n dughene Şi s’aruncă un tramvae!.. Caii se răpăd la goană, Ţintit straşnic se ’nspăimîntă,— Pe cind grav otomobilul Buhăind pe drum s’avîntă. Groază prinde lumea leală Și se ’ntreabă trecătorul : Oare buhăe mașina Sau e ’n vervă „Ajutorul“ ? Rinaldo am vorbit astăzi, fie că au rămas numai pentru aei, nevoind, să experimen-tese pe pielea lor noul personal medical comandat de d. Cristofor. Însuşi d. Cristofor a părăsit localita- tea de groaza protestărilor publicului. Dar să sperăm că prin acest act se va 'închide activitatea nepricepuţilor şi veninoşilor de la Epitropia Sf. Spiridon. 1 Guvernamentalii şi dl. Marghiloman Atitudinea de până acum a ministruui de interne, a avut dorul de a stirni unanimă mişcare de nemulţumire în rindurile guvernamentale. Confratele „Viitorul“ redă următoarele aprecieri pe care un fruntaş guvernamental le-a făcut asupra nefastei acţiuni a d-lui Marghiloman. — Nu-i vom ierta niciodată lui Marghiloman modul cu totul personal §i dăunător partidului In care şi-a speculat situaţia de ministru. In loc să folosească această situaţie pentru a spori §i a întări partidul, pregătindu-i o posibilitate oarecare de şedere mai îndelungată la putere, el s-a apucat să întrebuinţeze toată puterea şi autoritatea de care dispune, ca să-şi răzbune resentimente personale. Şi astfel din cauza impulsivităţei sale, care a dovedit cu acest prilej că nu cunoaşte nici o margine când e vorba să-şi satisfacă uri particulare, situaţia partidului nostru a slăbit în chip simţitor, iar toamna ne surprinde într’o stare foarte critică,— cu atît mai critică cu nittachiştii, graţie procedeurilor lui Marghiloman, au azi asupra noastră şi ascendenţă numerică şi morală. Isprăvile nepricepuţilor Am întilnit astăzi un distins cetăţean al Iaşului care se stabilise pentru mai multă vreme în Slănicul Moldovei, dar care a renunţat la binefacerile acestei staţiuni balneare, desgustat de halul administraţiei actuale şi mai ales de halul serviciului medical. Personajul in chestiune nu este una dintre prietenii noştri politici şi împrejurarea aceasta îl pune la adăpostu bănuelilor de parţialitate. De aceia declaraţiile ce ni le-a făcut revolta sufletească cu care ne-a expus situaţia din Slănicul Moldovei, ne indreptăţeşte a crede că actualii epitropi n'au dat numai dovada unei crase incapacităţi în materie administrativă dar şi-au luat pe conştiinţă culpa grea a discreditării celei mai mari şi mai frumoase staţiuni balneari. Scoţind la mezat Slănicul, actualii epitropi au găsit de cuviinţă că e mai nemerit să proteguiască indolenţa unui administrator lipsit de simţul datoriei decit să satisfacă cerinţele corfta mii de suferinzi. Este extraordinar şi nemaipomenit ca o epitropie să dea mina cu administratorul pentru a şicana pe directorul băilor, care ca medic consultant are răspunderea tratamentului celor suferinzi. De publicul din Slănic nu mai vorbim. Aci revolta împotriva incapacităţei epitropiei este unanimă, căci nu este vizitator care să nu fi suferit din cauza nepriceperii actualei administraţii. Băile şi astăzi funcţionează ca la staţiune balneară fără stâpîn, iar cele mai multe persoane fie că au părăsit Slănicul, cum este personajul cu care VINA D-lui PRAJA Inactivitatea „Coloniei Şcolare“ In prima zi din ultima lună de vacanţă avem înc’odată prilejul de a cons-1 tata indiferenţa acelora cari conduc so- cietatea locală a „Coloniei şcolare“. In tot timpul vacanţei actuale am a-| tacat această chestiune crezind că astfel atragem atenţiunea celor din fruntea societâţei şi am nutrit speranţa că la urma urmei „Colonia şcolară“ din oraşul nostru, respunzind menirei ei, va trimite macar cătră sfîrşitul lunei iulie o serie de copii în vre-o staţiune climaterică din apropierea Iaşului. Dar speranţele noastre au remas simple speranţe. Ceia ce s’a făcut în toatei oraşele unde există cîte o secţiune a Coloniei şcolare» nu s’a putut face la Iaşi, a doua Capitală a ţării, graţie indolenţei acelora cari stau astăzi în fruntea acestei societăţi. Se ştie că cită mulţumire a fost primită această societate din primul moment al înfiinţărei. N’au trecut două luni,căci „Colonia şcolară“ s’a înfiinţat prin Aprilie anul trecut şi societatea a realizat anul trecut, in primele luni, un fond însemnat trimiţînd în aceiaşi vară prima colonie de elevi prin ţinutul Neamţului. Dl. Praja, actualul preşedinte al „Coloniei şcolare“ deşi a găsit societatea alcătuită, şi un fond relativ însemnat, a crezut că nu are nici o importanţa faptul dacă va trimite sau nu vre-o colonie de elevi în vilegiatură— şi n’a trimis, nici un elev, lâsînd societatea în părăsire. Constatăm aceasta acuma, după ce sezonul e atit de înaintat, pentru a învedera nepăsarea d-lui inspector Praja, pretins „om al şcoalei" care în loc să deie societatei acesteia un avînt mai mare, a crezut că-i mai bine că facă ceia ce a făcut ! Şi ne mai mirăm că oraşul acesta decade pe fiece zi, când vedem atita nepăsare din partea celora de la care cetăţenii aşteaptă ceva! v „ ■ . ›/ înfierarea administraţiei [ Ziarul conservator „Seara“ atacă administraţia d-lui Marghiloman . Se ştie că odată cu deschiderea sezonului mare al vacanţei au plecat în viligiatură, prin diferite staţiuni climaterice şi balneare nu numai obişnuiţi vizitatori dornici de regenerare, dar bande întregi puse sub comanda unor bandiţi reputaţi cum sunt Codău, Pantelimon şi alţii, cari terorizază lumea, mai ales prin ţinuturile Moldovei. Toată vara aceste bande au comis acte de acele cari au inspăimintat lumea, ieşind la drumul mare chiar ziua mamează — şi totuşi autorităţile administrative n’au fost Încă în stare pănă astăzi să deie de urma lor, de şi s’au organizat adevărate potere calpe vremea haiducilor şi de şi avem în toate ţinuturile companii de grăniceri şi secţii de jandarmi rurali. Faptul acesta nu ne-a revoltat numai pe noi, dar chiar pe guvernamentali şi faţă de totala indolenţă şi incapacitate a administraţiei actuale, ziarul conservator „Seara“ cu data de 31 iulie are următoare ieşire in contra reprezentanţilor administraţiei. Bandele care operează în Nordul Moldovei s-au obrăznicit. Administraţiile locale ar trebui sa fie ceva mai energice. Este evident că faimosul Pantelimon nu poate să aibă darul obiectivităţei şi că tot felul de borfaşi profită de faima banditului pentru a opera asupra lumei care se înspăimintă la numele Pantelimon“. „Adululatraţiile locale ar trebui să fie ceva mai energice“ scrie oficiosul conservator, văzind că de atita vreme ele n’au făcut nimic şi că n’au fost Ia stare să deie pînă astăzi de urma acestor bande—după care adaogă : „Puţina energia din partea domnilor comandanţi de jandarmi —o cercetare mai serioasă din anumite sate din apropierea drumurilor pe care operează bandiţii—şi le va peri pofta borfaşilor să facă pe grozavii. Ce Dumnezeu, avem destula jandarmerie şi destulă administraţie ca cel puţin să nu ne temem că bandiţii pot să opereze la drumul mare. „Seara“ recunoaşte deci lipsa de energie a administraţiunei noastre şi articolul de care vorbim se termină cu următoarea şarjă la adresă d-lui Al. Marghiloman ministrul de interne, care n’a ştiut să ia nici o măsură în această privinţă . Măsuri de acestea nu trebuesc aşteptate de la centru, fiecare păzitor al ordinei publice trebue să lucreze cu pricepere şi energie în cercul său“. Cu alte cuvinte de la dl. Marghiloman nu mai avem ce aştepta—ca unul care până astăzi n’a putut conduce administraţiile acestei de cit intr’o anumită direcţiune —aceia a faimoasei «asanări» din timpul alegerilor. Ministrul de interne a avut nevoie de funcţionari administravi ca Toni Arion şi Florea Tutunaru pe care i-a Întrebuinţat cu totul In alte scopuri decit acele cari se cer unor aseminea funcţionari. Cu prefecţi sistem Toni Arion sau ipistaţi sistem Al. Stroja, populaţiunea din nordul Moldovei va fi veşnic terorizată de bandiţi ca Pantelimon care, cum arată şi *Seara, operează şi atacă ziua mare, din cauza lipsei de energie a administraţiei d-lui Marghiloman. UIMIRE... Stroja cînd e'n prefectură Parcă-i la „Evenimentul“ Iar aicea cînd se află Parc’ar fi la prefectură !... Stroja cînd e'n berărie Parc’ar fi la el acasă... Iar acasă cînd e Stroja Parcă stă la berărie ! Sender DIN SBORUL VREMII peneile şi romancierii. Mai toţi scriitorii de romane, chiar cind autorii sunt femei, cum a fost Georges Sand, ori cum este In timpul de faţă geniala Selma Lagerlöf, — au stîrnit totdeauna nemulţumiri printre cetitoarele lor. Faptul e de altfel fiestul de explicabil, căci dacă autorul este de talent şi-şi dă seama bine, e cu neputinţă ca în creatiunele sale să nu semnaleze cite ceva din neajunsurile feminităţii, ceea ce desigur nu mulţumeşte pe multe din femei. Această nemulţumire nu rămîne totdeauna virtuală: în asemenea împrejurări femeile iesă din neactivitatea lor obişnuită şi protestează prin graiul celor mai îndrăzneţe dintre cele Împotriva bieţilor scriitori. Astfel din acest punct de vedere este interesanta lupta pe care a avut-o romancierul Goncourt împotriva „eternului femenin“, pe care-l răsvrătise. Femeile din Paris fură foarte înfuriate. Ele avură în Clubul Ligei pentru emanciparea femeilor, o Întrunire ca să ţină piept insultelor pe cari cunoscutul scriitor le arunca mereu asupra lor. O femeie luă cuvântul și comunică surorilor ei fraza pe care a îndrăznit s’o spue de Goncourt asupra femeilor „Sunt şi bărbaţi, dar există numai un lucru: Femeia pe care s’o scrii şi s’o tipăreşti“. Femeile nu mai putură de necaz ; ele nu voiră să admită că sunt toate egale şi au avut dreptate. Femeile nu numai că se deosebesc unele de altele, dar în interval de citeva ciasuri aceiaşi femeie se schimbă aşa că după citeva ciasuri mai tirziu n’o mai cunoşti de este ea. „Comvent femme varie* rLi donna e mobile“. Francisc I e de părerea aceasta, Rigoletto de asemenea, de ce să nu fie şi de Goncourt de aceiaşi părere ? Dar vestitul romancier nu se lăsă să fie Învins. El aduse pe cimpul de luptă dovezi psychologice şi date anthropologice: „Observaţi un schelet de femeie şi un schele de barbat; aceşti din urmă se deosebesc unii de alţii; cele de’ntăi sunt la fel“. Astfel zise d. Goncourt unui redactor de la „Eclair“ . Este teoria lui Lombroso despre neînsemnata schimbare a femeiei prin care se stabilește inferioritatea ei. Scrisorile au necunoscut Bretsop, Mercuri .... Hydroterapie.... Ai avut vr’odată curiozitatea si? te opreşti in fata unui astfel de local?... Cercatai vr’odătă să ceteşti in figura, In mersul, in lotul acelor Îndărătnici clienţi a unui astfel de stabiliment?... Eu am cercat... Şi am găsit la ei, ceea ce nu indrăzneam să găsesc la mine... Am găsit în ei pe toţi cei intraţi cu mai mult dor de viaţă in vălmăşagul lumei, am găsit în ei pe piticul, care a avut nerozia să îndrăznească a incerca să răstoarne un munte şi care trăeşte numai pentru că aşa zice el, că tot o sâ-1 răstoarne odată... Dacă clinicele boalelor fizice te desgustă, a celor morale, sufleteşti,sunt pline de interes şi nu pot decit să te atragă... In Braşov de doi ani de zile am avut ocazia să cunosc o astfel de clinică... Ii vezi cum vin des de dimineaţă... ... Un bătrin cu faţa senină, cel mai credincios client, vine numai din frica de a nu perde ceea ce i-a dat şirala-