Mişcarea, august 1911 (Anul 3, nr. 167-189)

1911-08-05 / nr. 170

ţ ■ â» . 4- ■r ; •; A '3A J­ ANUL HLTMNo, 170 Hidactia si Administratb teși...Strada Păcurari 3, (SaioaBei* Clubului Libs« si) ABOHAHEJITJe Pi trtí lufit . . ♦ * ® Iu «trăiaătate pa t«fi aa 40 tei P« jumătate as . . . so „ P« trai luai , . . . 10 „ Praoții si iBTStsiiMii rurali 60% . ta țară p* m as jiuait&te «b . to . ..20 tei . 10 „ • A v*. m a - -Ag 21AR WAROHAE.­LIBERAI. CU SE „PREPARA“ O REFORMA...!­­ . . »­­­ Marele ideal politic al d­ini Carp — reforma administrativa - este un mare mister pana acum. De­şi re­forma aceasta se preconizează de patruzeci, de­­ani şi de­şi, în ulti­­mii ani, ea a fost ventilata sub forma faimoaselor „gubernii“ —ni­­mic nu se cunoaşte pozitiv în pri­vinţa ei, nici un colţ de mister nu s’a­ desvâluit, nimeni nu ştie care sunt etapele ultime ale acestui vis „ al d-Lui. Carp. Un singur lucru se întrevede: d-l Carp n’a renunţat la reforma administrativă. Falimen­tul întregei sale politici, trebue să fie inaugurat cu un faliment sen­zaţional.­­ „De aceea d. Carp n’a renunţat , da gubernii; d-sa ştie că, în forma pe care o visează, aceasta refor­mă nu­ se va putea realiza, dar îşi păstrează, mângâierea ca la ultimul capitol al „expravaganţelor­ sale po­litice, să poată” scoate un ultim sus­pin : am voit să realizez cea mai mare reformă, dar n’am fost la­­sat să o realizez! „.. Cortina va • cădea ■ și * ti­agi come­dia carierei politice a d-lui Carp se va isprăvi... .Asta­ e socoteala pe care și-o forțe d­l Carp. Cu toate acestea, presa guver­namentală—acea presă de care d. Carp a avut întotdeauna o adevă­rată, oroare—își ia rolul la serios și se, Încearcă a ..^pregăti terenul pentru, „marea“, reformă a d-nului ,£arp« .Aceasta­­ presă discuta nece­sitatea reforipei administrative, fot' .jfpuleazâ poistulate și întrevede bi­nefacerile ce vor .«rezulta din acea­stă reformă. • Discuţia pe­­care o face presa guvernamentală In jurul reformei administrative, ne da cu anticipa­ţie­ măsura seriozităţei acestei re­forme, şi a preparativelor ce se fac în­­culisele guvernamentale pentru aducerea ei ,pe­r tapet. Un ziar guvernamental ocupân­­du-se dăunăzi de reforma adminis­trativă, voia să evidenţieze imen­sele avantajii ce vor decurge din realizarea ei pentru hotelurile, bir­turile, cafenelele, şantanurile etc. din oraşele de provincie. Asta era tema pe­ care ziarul guvernamen­tal pleda cauza reformei d-lui Carp, „care după patruzeci de ani de cu­getare şi de experienţă politică, a ajuns, în sfârşit, să descopere lea­cul miraculos care­­va tămădui toate zalele de care sufere ţara româ­nească : situaţiunea hangiilor, a ca­­rteagiilor, a birtaşilor şi a proxene­ţilor din provincie, trebue îmbună­tăţită prin realizarea marelui ideal politic al d-lui Carp—reforma ad­ministrativă. Asta este, cel puţin, pledoaria de principii, prin care presa guvernamentala susţine re­forma dlui Carp şi învederează i­­mensele ei binefaceri ! Dar faptul nu se mărgineşte aici. Ziarul oficios al guvernului, „Comn­servatorul“,, a abordat marea pro­­blemă a reformei administrative stradauuindu-se să dovedească ne­cesitatea ei. De astă data, organul oficios al guvernului, discuta ches­tiunea dintr-un punct de vedere şi mai superior. .Lăsând de o parte hangiii, bir­­laşii şi proxeneţii de provincie — cari vor deveni cei mai fericiţi mu­ritori din ţara românească prin re­alizarea marei reforme a d-nului Carp-organul oficios aduce ches­stiunea apaşilor şi a prostituţiei, ca argument peremtoriu în favoa­rea „marei“ reforme administrati­ve. Ziarul „Conservatorul“— care este organul personal al familiei Cantacuzino—se serveşte de o sa­bie cu două tăişuri: apără refor­ma d lui Carp şi loveşte în admi­nistraţia d-lui Marghiloman. Iata ce scrie acest ziar în numărul seu de astăzi: . „Cu cât administraţia este mai rigu­roasă cu servitoarele cu atât e mai to­lerantă cu prostituatele cu cât poliţia a­­plică cu mai multă severitate reg­emen­­tele privitoare la servitori cu atât e mai neputincioasă faţă din femeile trotuarului“. Concluzia : administraţia d-lui Marghiloman e „tolerantă “ cu pros­tituatele, iar poliţia aceluiaşi domn Marghiloman, „ .,neputincioasă“ faţă de femeile de trotuar! Aşa complimenteazâ organul o­­ficios al guvernului opera adminis­trativă a d-lui Marghiloman. Dar faptul acesta işi are impor­tanţa lui dintr’un alt punct de ve­dere. Aici voim să relevăm con­cluzia la care ajunge oficiosul gu­vernului, care a descoperit ca şi a paşismul şi trotuaristele Bucureştiu­­lui, sunt un argument deciziv în favoarea „marei reforme“ pe care de 40­­de ani o visează dl. Carp. Cu o aseminea expunere dog­matica, cu aseminea argumente şi cu o asemenea presă, realizarea marelui vis administrativ al d-lui Carp e organizată. De patru­zeci de ani aşteaptă ţara romîneascâ miracolul miste­­rios al d-lui Carp. A aşteptat mult, dar n­-a aşteptat de­geaba... Mîntuirea neamului romînesc tot din buzunarul jiletcei d-lui Carp va răsări,­ acolo de patruzeci de­ ani fermentează „marea" reformă ad­ministrativă. Şi în adevăr, e gran­dioasă, e miraculoasă, renăscâtoare, fenomenală, fericirea pe care o pregăteşte dl. Carp ţărei romîneşti , mai ban român chiar de cit patronul U. „Evenimentului“, iur «Ce va zice „Mişcarea“ dacă îi vom dovedi pină la evidenţă cetăţenia ro­mină a d lui Ştefăniu ?»— ne întreabă „Evenimentul“ şi noi îi răspundem : Faceţi-ne dovada . Dovediţi-ne cu acte că Neculai Velu Ştefan nu este bulgar supus elin, că el n’a făcut armata tot ca Nevului Velu Ştefan bulgar supus elin şi arătaţi-ne un singur act prin care să fim convinşi, că el, Neculai Veln Ştefan, a fost încetăţenit sau că s-a năs­cut după ce tatul seu, Velu Ştefan, bul­gar supus elin, a fost încetăţenit. Pănă ce nu va face această dovadă, noi reţi­nem constatările ce le-am făcut din actul de naştere al lui Neculai Velu Ştefan precum şi din declaraţiunea ce ne-a fâ­­cut’o însuşi bulgarul supus elin, care s’a prezintat la redacţia noastră menţinînd exactitatea faptului dar rugîndu-ne să­­trecem cu vederea ca unul care nu face politică conservatoare niefiind înscris ma­­car în clubul d-lui Greceanu, cu toate că e membru al consiliului comunal, al ca­merei de comerţ şi preşedinte al came­rei de meserii . Neproducind asemenea acte, şi cu sim­pla carte de alegător a tatălui bulgaru­lui Neculai Velu Ştefan. Evenimentul­ nu dovedeşte că Neculai Velu Ştefan, care nu face politică conserva­toare este un ero cinstit și n’a să­vârşit o revoltătoare fraudă a legilor noastre. DIN SAGA „Concentrat4 M a prins astăzi o mirare, ...Mare ... strașnică.­, enormă : — L’am văsut mergând pe strada Pe „tiamlet* în uniformă. Pentru chinurile noastre fiste, Doamne, o scapare: Drept In, timpul stagiunii Dună-ar fi o concentrare ! * Ia un timp de grele câmpeni Vom lasa în grajduri tunai Şi la luptă ’nverpunată om trimite numai „unul*,—ţ Pe „Hamlnt*. In faţa oaste, Intr’un suflet să declame Tragedii ucigătoare, Versuri, comedii şi drame. îngroziţi vor prinde fuga Cei mai mulţi; pe unii somnul Ii va dobori „ iar alţii L’or vedea în cer pe Domnul. Rinaldo Apărarea fraudatorului Cu sau fără ştirea d-lui Dimitrie Mri­­ceanu, ziarul „Evenimentul“ ne răspunde aseară în chestiunea cetăţeniei şi a drep­turilor de cari se bucură bulgarul supus elin Neculai Velu Ştefan, a acestui om „care prin muncă şi cinste şi-a cîşti­­gat o frumoasă posiţiune socială*. „Evenimentul‘ ne răspunde aseară— după atîtea repetate somaţiuni ce i-am făcut nu lui, ci d-lui Dinu. Greceanu — şi prin acest atît de laconic răspuns dă să înţeleagă că ... Neculai Velu Ştefan este cetăţian român, care se bucură de toate drepturile unui cetăţian, şi este ■viv4 '0Nj . In urma celor ca sa petrec la Camera de comerţ cu privire la chestiunea repao­­sului duminical, pa cara actualul preşedinte vrea să-1 suprima, ca să se vadă că a fost in stare să facă ceva, funcţionarii comer­ciali din oraşul nostru au hotăr­St să ţie o mare întrunire publică in care vor pro­testa In contra acestora cari din spirilt de interes personal vor să distrugă o lege de­mocratică de ordin general Funcţionarii comsreiani vor seoate un ziar ocazional, in care vor arăta cele ce se ur­zesc de aceşti interesaţi şi in care vor pu­blica o anchetă în chestia repaosului, an­chetă in care vor fi trecute numele tutu­ror comercianților ieșeni partizani ai legei ispaosului. Asupra acestui fapt vom reveni Alegerile judeţiene Candidaţii guvernului la alegerile ju­deţene, care se vor efectua în zilele de 6 şi 8 a. c. sunt foarte îngrijoraţi că de­şi opoziţia nu luptă în alegeri, nu vor putea întruni numărul minim de voturi cerut de lege, ca să poată fi proclamaţi aleşi. Au­­ arătat ieri modul cum deputatul Miclescu presintă alegătorilor pe candi­daţii guvernului la alegerile judeţiene şi motivul ce’l invoacă ca să-i arăte alegă­torului grija ce o are guvernul că nu va putea a ales. Situaţia e într’adevăr penibilă şi ma­rele elector al partidului local nu mai ştie ce vă facă ca să evite un rezultat ridicul. Cu toate că guvernamentalii n’au o­­poziţie în această alegere, teama lor e mare şi ea îşi are următoarea explicaţie : Pe de o parte partidul de la Iaşi a stîr­­nit mari animozităţi prin modul cum «gu­vernează» în dauna unora şi în profitul altora—din care cauză sunt numeroase nemulţumiri chiar înlăuntrul partidului —iar pe de altă parte alegătorii s’au convins ce se face la prefectura judeţu­lui, ştiu că ea este condusă de un de­­confil ca d. Const. Negruzzi aire, cum am văzut, nu urmăreşte de­­­venituri personale, salarii, diurne şi cheltueli de... representaţie, fără să-şi deie samă de si­tuaţiunea ce o ocupă şi de misiunea ce o are ca prefect de judeţ Prin urmare indiferenţa alegătorilor faţă de prefectura judeţului —care ur­mează a-şi alcătui un consiliu numai fiind­că d. Greceanu vrea să mai împace pe cîţi­va nemulţumiţi din club—este des­tul de bine motivată. La toate acestea se mai adaugă şi fap­tul că cei mai mulţi dintre alegători nu vor veni la vot, fiind partizani ai parti­delor de opoziţie, iar alţi alegători ai co­legiului întâi se află în în­viligiatură— *şi atuncea teama şi grija candidaţilor grecenişti de a nu cădea cu mare succes este întemeiată. In consecinţă guvernamentalii se dau peste cap ca să poată aduce pe alegă­tori la vot. VINERI 5 AUGUST 31911 Nedemnul mărtu­riseşte - Gura i s’a încleştat şi mina i-a amorţit: prefectul Negruzzi nici nu vorbeşte, nici nu scrie, îşi mărturiseşte singur neputinţa de i se mai apara. După săptămîni de tăcere, prefectul Negruzzi, reu­neşte in fine să articuleze zece cv­­inte prin „Evenimentul“ de a­­leară, publicând, un comunicat pr­in care declară că „nu mai re­vine" asupra acuzaţiunele ce i se ,aduc şi că „bugetul judeţului a­­fost întocmit în deplina înţelegere ,cu ministerul de interne". „Nu mai revine“!­11 credem că nu-i convine să mai revie, dar o­­pinia publică revine, pentru că nimeni nu înţelege cum mai poate fi tolerat un aseminea compromis în fruntea unei autorităţi cum e prefectura judeţului Iaşi ? Pentru că prefecţii Nefirukzi este un com­promis care murdăreşte demnita­tea slujbei pe care o ocupă. Dar comunicatul din „Eveni­mentul“ mărturiseşte exactitatea faptului ca ministerul de interne a refuzat sa aprobe suma de 6000 lei pe care prefectul Negruzzi a cerşit o şi obţinut-o prin frauda de la membrii consiliului judeţean. A­­cest refuz a fost şi dacă a fest ce fel de „buna înţelegere" a putut exista între prefectul care a cerut suma de 6000 lei şi ministrul care a refuzat aprobarea acestei sume? Prefectul a cerut, minis­trul a refuzat şi prefectul na a­­vut încotro şi a încasat palma ce i-o administra ministrul. Din moment ce a existat refu­zul ministrului, na putut exista „buna înţelegere“, despre care ne vorbeşte comunicatul „Evenimen­tul“. Faptul are explicaţiunea logică ce i-am dat-o noi. Prefectul Negruzzi este un frau­dator şi un nedemn. Fraudator faţă de­ consilierii judeţeni - un nedemn faţă de mi­nistrul de interne. Refuzul ministrului era o lovi­tură brutală pe care un om cu o scinteie de simţ moral în el, tre­buia să o simtă. Prefectul Negru­zzi n’a simţit-oi pentru ca înain­tea sentimentului de elementara demnitate ce pune nenorocita mie de lei ce o primeşte ca­­prefect de judeţ. Ace­sta c­ădevărutul de a­­ceea nu vor fi înceta de a spune că un asemenea om trebue scos din fruntea autorităței pe care a com­­promis-o, dacă nu a avut el pu­doarea de a se retrage în urma avertismentului drastic al propriu­lui lui ministru de interne. i.,Ji iji pir - ■ *•- - IARTIL „EPOUA“ Obîrşia hrăpareţă a d-lui Al. Marghiloman Un vulgar linguşitor, slugă de casă, pe cit se pare, a Mar­ghiloman, din nenorocire azi ministru de interne, a mers cu­ degra­danta sa platitudine pînă la înjosirea de a înfrunta ori­ce realitate şi de a se încumeta, ast­fel, să publice mai zilele trecute prin zia­rul ciocoiesc Epoca cîte­va articole pentru a fabrica d-lui Marghilo­man o obîrşie boerească. 1 . La această neruşinată îndrăsneală, Viitorul cu data de azi 4 August, publică o scrisoare a d-lui Henri Vasile Gherghely, din Bu­cureşti, Bulevardul Elisabeta 12, prin care domnia-sa arată că d-l Marghiloman, departe de a avea o origine boerească, este, din contra, un parvenit, descedent al unei familii hrăpăreţe, care a numărat în sinul ei şi membrii daţi judecăţei pentru tâlhărie la drumul mare şi hoţie de cai. Pentru ca cetăţenii să-şi dea mai bine seamă de apucăturile grajdanilui, care administrează azi Ţara, spre ruşinea ei, reprodu­cem şi noi în întregime scrisoarea d-lui Henri Vasile Gherghely, şi lat’o : «Epoca» în lipsa d-lui Nicu Filipescu râd­ sunt sigur, c­ă dacă domnia sa ar fi fost prezent, nu ar fi permis să se scrie asemenea prăpăstii—publică cîte­­va articole, scrise probabil de vre-o Olga, din casa ei lui Alex. Marghiloman, actualul minstru de interne, şi inspirate pesemne de domnia-sa, articole prin ca­re caută să-şi fabrice o obîrşie boe­­reasc­ă. Liberă este «Epo­ca» să fie atit de slugarnica şi să lingă cu prisosinţă unde a scuipat. Mai libera este „Epoca* sa ălsifice istoria ţârei şi chiar sâ fie tre­zuta de cei proşti. Insă „Epoca* are obrăznicia sa so*ie : îCU priveşte, origina princiară a d-nei Caliopi Brătianu născută Pleşoianu (Pia) am crestă că nu a poate răs­punde nimic». In forma în care sunt scrise aceste cuvinte, ele constituesc o obrăznicie fără seamăn. Ori, in­ lipea fratelui meu Virgiliu Ple­­şoianu, inginer, descedentul şi reprezen­­tatdul ilustrei familii Pleşoianu, nepotul -nei Pia Brătianu, care se află in acest moment, grav bolnav în străinătate şi ia imposibilitate de a lungi imediat­­­­ vechile obraznicului fecior care scrie în Epoca», am avut de datorie a răspun­de si a fi gata a tare ceia­ ce fratele meu este în imposibilitate s’o facă. Afle clar „Epoca*, că Pleşoienii şi des­cendenţii lor, nu au nevoe să uşurpeze titlul de prinţ,­de­oare­ce pot să-şi în­suşească ori­cînd devisa „Roy ne suia, prince­m daigne“.. Pleşoienii sunt una dintre cele mai i­­lustre şi vechi familii din Oltenia, ori­ginari din Tg. Jiu, care împreună cu ză- trenii, Brătăşenii, Golfinenii, Jienii, Fru­­muşenii şi încă ctteva familii, au cons­tituit 1 h­ar înainte de Tudor Vladim­i­­rescu, clasa cea mai înaltă boerească din Oltenia ; ei semit sacrifieni tu tot «b­ani» pentru ţară şi au luat par­te activă in revoluţia de la 48. Chiar in «Epoca» văd ca colonelul Nicolae Ple­­șoianu, străbunul fratelui meu, face cu­noscut generalului Macheru prin rapor­tul No. 1301 că a poruncit maiorului Marghiloman, să adune roatele de pan­duri in împrejurimile Caiovei. Nu cred insă că acest maior Marghi­loman sa fie ascendent al d-lui Alex. Marghiloman, de­oare­ce el trebue să fi fost oltean, pe tind d. Alix. Marghilo­­man se trage din : Dimitrie Marghilo­man, fiul st­rgarului Nicol­e Marghilo­man din comuna Verneşti judeţul Bu­zăului şi care nu are n­imic comun cu Marghilomanui din Oltenia. Nu aş fi discutat nici­odată obîrşia d-lui Alexandru Margh­loman, dacă nu am fi fost provocaţi. Acum însă suntem datori să răspundem, la neu Marghiloman, tatul d-lui Alex. Marghiloman, cu care începe „Epoca“ genealogia acestei familii—căci nu poate începe mai de­vreme de pare-t­e este absolut necunoscută—este fiul lui Du­

Next