Mişcarea, septembrie 1911 (Anul 3, nr. 190-214)

1911-09-01 / nr. 190

ANUL III -No. 190 ABONAMENTE In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate au . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate au ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50% Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) JOUI 1 SEPTEMBRIE 1911 SUB DIRECȚIUNEA VflUI COMITET APABS 3KM.NS4' Anunciuri Comerciale Linia în pagina Il-a 1. leu Linia în pagina Ill-a 60 bani Linia in pagina IV-a 40 bani * — TELEFON 121 —­ 2BXJV& RAŢIONAL " V " /.O1­.X Ni sa adus la cunoştinţă că pe dome­niul Ţibăneşti proprietatea primului ministru s’a petrecut un fapt de o extremă gravitate. Un f­uncţionar al proprietăţei a maltratat pe un muncitor agricol. Transportată la spitel, după trei zile, victima încetează din viaţă. Au­torităţile rămîn nepăsătoare şi încearcă a co­coloşi f­aptul, însă în cele din urmă cedează re­voltei ţăranilor şi hotărăsc autopsia care stabi­leşte că moartea a fost provocată de o meningită. Alarmaţi de gravitatea faptului, un redactor al nostru a fost însărcinat cu facerea unei an­chete la Ţibăneşti. In rîndurile ce urmează cetitorii vor găsi a­­mănunte extrem de interesante asupra celor pe­trecute pe moşia primului ministru. Ţibăneşti ! Iată un nume care de trei­zeci ani­­sună mereu în urechile tutu­ror şi care s’a popularizat chiar, de el fiind legată personalitatea unui fruntaş al ţărei, d. P. P. Carp. Pe aceste plaiuri ale Ţibăneştilor C. C. Petrache şi-a trăit anii’ cei mai fru­moşi ai vieţe­i sale, aci şi-a găsit alinia­­rea­ necazurilor şi refugiul supărărilor... politice. Dar in această patriarhie a junimis­mului puţini muritori au a­vut fericirea să le calce piciorul. Izolată într-o înfun­dătură a judeţului Vaslui, la o depărta­re de trei ore de gara Buhăeşti şi o oră jumătate de tirgul Negreşti, această lo­calitate nu poate fi vizitată de­cit doar de invitaţii castelanului, ia vînatorile ce le organizează în frumoşii codri ce-o îm­­prejmuesc şi care astăzi au devenit pro­prietate Fisch­eriască. C. C. Petrache a dat în exploatare vastele păduri ale Ţibăneştilor, lui Mochi Fischer. Este un amănunt necesar în expune­rea faptelor şi a lucrurilor ce vor forma obiectul acestui articol. Zicem că numai invitaţilor, de­oarece nici situaţia topografică a Ţibăneştilor nu îngădue ori­cui a vizita acest dome­niu şi mai cu seamă dificultăţile drumu­lui care e aproape cu desăvîrşire imprac­ticabil. Intr’un „faiton al curţei“ tras de cîţi­va cai poate mai poţi străbate aceste locuri, dar înainte de a te decide să-l faci în condiţiuni obicinuite, trebue să ţi aranjezi afacerile pe mai multe săptă­mini, sau chiar să-ţi faci şi testamentul dacă eşti om prevăzător, căci după o ploaie de cîte­va ceasuri Ţibaneştii de­vin o localitate izolată de restul lumei. Dar vremurile au început a se schim­ba. La orizont s’a ivit o rază de lumi­nă, o rază de speranţă pentru oropsiţii care halăduesc prin aceste meleaguri ale ţinutului Vaslui. C. C. Petrache, excelenţa de la Ţibă­neşti, a devenit excelenţă la Bucureşti şi odată cu acest eveniment important, au început a răsări, ca din pământ, mo­vilele de piatră ce stau înşirate pe dru­mul ce duce la moşia primului minis­tru. I se construeşte o şosea şi lucrările începute continuă cu o activitate fe­brilă. Dl. P. P. Carp trebuie să fie cel în­tâi recunoscător d-lui ministru al lucră­rilor publice care fără proverbiala «peti­­ţiune acoperită de mai multe sute de iscălituri», a avut buna voinţă să dis­pună construirea acestei şosele... In ast­fel de condiţiuni, nu este clar uşor ca să renunţi la confortul oraşului şi să faci o «călătorie de plăcere la Ţi­­băneşti».* Se va întreba însă cititorul, ce-a în­demnat pe autorul acestor rînduri să facă o asemenea călătorie ? In vremurile în care trăim, în mijlo­cul frămîntărilor de îndreptare socială, de reforme şi de principii, nimic nu era mai atractiv pentru un ziarist doritor de cunoştinţi şi setos de pilde, de­cit să viziteze un domeniu vestit aparţinând unuia din cei mai mari proprietari ai ţarei şi mai ales cind el este primul ministru. Ochiul lui ar fi fost alintat de prive­lişti incîntătoare, iar sufletul lui alimentat de sensaţii noi, învăţăminte înălţătoare, pe care le-ar fi împărtăşit prin mijloacele ce-i stau la îndămina, miilor de cetitori, miilor de cetăţeni ai acestei ţări, pentru ca pilda cea bună să fie cunoscută şi imitată. Ei bine, trebuie să mărturisesc că nu acesta a fost motivul care mi-a îndrep­tat gîndul şi apoi paşii spre Ţibăneşti. Un motiv mult mai serios, mult mai grav, dar care mi-a dat prilej să con­stat lucruri extraordinare pe care le voi reda în rîndurle ce urmează, cu titlu de document, lăsînd pe sama altora sarcina comentariilor ce comportă fap­elă povîslită. Spre Ţibăneşti Ni se adusese la cunoştinţă printr’o îm­prejurare cu totul fericită, că pe moşia primului ministru s’a săvîrşit un fapt extraordinar : un funcţionar al său ar fi aplicat cîte­va lovituri unui muncitor agricol şi acesta, după cîte­va zile de suferinţă în spital, a încetat din viaţă. Faptul în banalitatea lui avea însă o notă de extremă gravitate : funcţiona­rul îşi continuă nesuparat ocupaţiunile iar crima a fost îndesită. Cu primul tren ne-am transportat în gara Buhăeşti şi de aci cu o trăsură trasă de doi telegari moldoveneşti, în trei ore am fost la poalele dealului pe care este înşirat cel mai sărăcăcios şi mai mizerabil sat din Moldova, Ţibaneştii. Un jandarm sprijinit de „Poarta Ţari­nei" se uită cu priviri scrutătoare la noi şi din ţinuta lui am dedus că primul ministru a sosit, sau că este aşteptat. Era în exerciţiul funcţiunei.... Dar cu cit urcăm spinarea dealului pe care este aşezat satul, cu atît ni se pare că birjarul a minţit spunîndu-ne că ne aflăm in Ţibăneşti. Priveliştea înspăimin­tător de mizerabilă ce oferea ochilor cele cîte­va cocioabe tupilate, neîmprejm­uite, neîngrijite, care se perdeau pe jumătate în adincul pămîntului, nu ne îngăduia să credem că suntem pe faimosul domeniu al Ţibăneştilor, începuse a se înopta. Ne retragem în­­tr’o circiumă pentru a căuta ceva deals mincărei şi mai ales pentru a ne putea pune în contact cu vre-un ţăran în sco­pul obţinerei unor amănunte preţioase a crima ce se săvlrşise. In sat nu era posibil, de­oarece repre­­sentanţii autorităţilor şi mai ales jandar­mii nu ne scapau un­­moment din ve­dere. Alături de masa noastră se aşează un ţaran. Fără a pierde vremea intrăm în vorbă cu el. Discuţiunea se învîrti asupra chestiu­nilor ce poate privi pe un muncitor de pămint şi la întrebarea noastră dacă sunt şi muncitori streini de localitate, ţăranul ne răspunde că’* mumei streini. Pentru ce ţaranii din localitate nu lu­crează pe moşia botrească, vom arata în altă parte. Continuînd tovarăşul nostru de discuţie adaogă oftînd : Au venit bie­ţii oameni din toate părţile, dar unii se întorc pe la casele lor, iar altora le rămin ciolanele pe aici. Iată pe un biet flăcău, român de ai noştri din Bucovina i-am înmormîntat luni. Moartea lui Ţariuc Am înţeles că ţăranul este în posesiu­nea tuturor amănuntelor ce ne interesa şi profitind de întunericul nopţii, l’am rugat să ne însoţească un sat pentru a găsi o locuinţă să ne odihnim. Mergînd agale ţaranul se încălzeşte la vorbă şi ne povesteşte faptele cum s’au petrecut. Printre numeroşii muncitori a­­duşi din alte părţi se află şi vre­­o 40 de romîni bucovineni. Patru dintre aceştia, între care şi flăcăi­i Vasile Ţariuc, lucrau la plugul cu aburi. In una din zile mecanicul Rin­der, un vechi slujbaş al d-lui Petre Carp, care şi-a făcut o faimă din brutalitatea să, nemulţumit de o greşală a lui Vasile Ţariuc ia la tatac, maltratîn­­du-l în mod îngrozitor. Muncitorii ceilalţi, în­groziţi de bestialitatea neamţului, au privit cu mînele încrucişate la să­­vîrşirea acestei barbarii, de­oarece Rinder este o­mul boerului“ şi nu în­­drăsnea nimeni să i se împotrivească. Ridicat pe braţe de to­varăşii de muncă, flăcă­ul Ţariuc a fost trans­portat la dispensar, un­de D-rul Calciu i-a dat îngrijirile necesare. După trei zile Ţariuc încetează din viaţă. Aceasta s’a petrecut Sîmbata tre­cuta, acum două săptamini. Cu toate ca faptul se săvirşise sub ochii autorităţilor, acestea nu s’au alarmat deloc. Nici o cer­cetare, nici cel puţin un simu-lacru de anchetă, nimic !... Această nepăsare provoacă o a­­devarata revolta în rîndurile ţăra­nilor şi mai cu seama a tovarăşi­lor lui Ţabiuc din Bucovina. Văzînd nepăsarea au­torităţilor, taranii se duc l­a­­ în corpore la primărie şi cer să se facă cerce­tare, ei avînd convinge­rea că moartea flăcău­­lui Vasile Ţariuc a pro­venit din bataie. Primarul comunei, un anume Să­ă­vescu, care este în acelaşi timp şi comptabilul moşiei d lui Carp, a încercat sa potolească revolta su­fletească a ţăranilor şi sa-i intimi­deze sa se astîmpere. Taranii obţin autopsia. Aceştia insa deveneau tot mai dîrzi şi sfidînd dubla autoritate a d-lui Săvescu, i-au declarat hotărît ca nu vor lasa să se fa­că înmormîntarea cada­vrului, pînă nu va veni procur­orul. Două zile au stăruit ţărani în ce­rerea lor, dar autoritatea locală ca­re de fapt este simbriaşa d-lui Carp,nu mai voia cu nici un chip să faca cel puţin un simulacru de cercetări. Ce se petrece la Tibinesti ___________________ • % mzmEma Un muncitor bătut de un funcţionar al d-lui Carp. (Muncitorul moare de meningită. Impasibilitatea autorităților. Ancheta noastră. Plugul cu aburi condus de raecanicul Rinder, unde s'a comis maltratarea. Castelanul. La mașina.

Next