Mişcarea, octombrie 1911 (Anul 3, nr. 215-237)
1911-10-01 / nr. 215
ANUL IL—No. 215 Redacţia şi Administraţia — Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOS ASSENT® la ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50% SAMBATA 1 OCTOMBRIE 1911 SUB DIRECTIUNEA UflUl comitet APARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia In pagina Il-a 1. leu Linia In pagina Ill-a SO bani Linia in pagina IV-a 40 bani ------ TELEFON 121------ vv.r*âfeUi’.tv Plecarea Suveranilor Astăzi la ora 5 p. m., Iubiţii noştri oaspeţi, MM. II. Regele şi Regina, împreună cu Familia Princiară, părăsesc Iaşul. Iaşul a trăit un răstimp de intens entuziasm şi de senină serbătoare naţională. Ieşenii au trăit acele clipe de înălţare sufletească, pe care nu le pot trăi decât atunci când Suveranii sunt în mijlocul lor. Ieşenii, în sufletele cărora pluteşte melancolia unei vieţi de resignare, de linişte, şi de adâncă pace sufletească, şi-au deschis larg inimele şi şi-au mărturisit, intr'un avânt de puternic şi unanim entuziasm, dragostea lor, devotamentul lor şi admiraţiunea lor faţă de Suveranii Ţârii şi faţă de Odraslele Auguste, Care chesăşuesc fericirea de mâine a neamulu românesc. M. S. Regele iubeşte laşul, dar Suveranul nu are iubitori mai devotaşi şi mai conştienţi de dragostea şi devotamentul ce se datoresc Regelui Carol —decât pe Ieşeni. In toate cuvintele ce Le-a rostit Suveranul a vibrat un singur simţimânt: iubirea Lui nemărginită pentru vechea Capitală a Moldovei. Şi din toate manifestaţiunile ieşenilor, M. S. Regele trebue sa^Bji^convins de un singur adevăr: ieşeniii iubesc şi sunt cei mai entuziaşti străjeri ai Tronului. Vâltoarea de farmec şi de entuziasm al zilelor de serbătoare se potoleşte, dar în sufletele ieşenilor rămân adânc săpate vorbele şi actele M. S. Regelui. Rămâne recunoştinţa pentru darul preţios ce sa făcut pentru viaţa culturală a laşului,rămâne recunoştinţa pentru cuvintele de bună urare şi de îmbărbătare ce Le-a adresat laşului, care nu este ceea ce inima Suveranului doreşte să fie. In cuvintul de salut ce L’a adresat cetăţenilor laşului M. S. Regele a spus: „Doresc „ca laşul să fie nu numai un focar al Ştiinţei, dar sa poată folosi şi la avîntul neaşteptat pe care Tara l’a luat In cursul unei jumătăţi de veac1'. Aceasta este dorinţa M. S. Regelui,—aceasta este urarea pe care a făcut-o laşului Suveranul. laşul se găseşte in clipa hotârîtoare a durerosului seu declin, laşul poate rămânea un leagăn al culturei naţionale, dar laşul trebue să între în marele circuit al activitaţei generale a ţarei, laşul trebue să iasă din splendida isolare în care se găseşte. Asta e opera viitorului, pe care îl merită laşul, căci acest oraş nu poate fi condamnat să moară în seninul trist al idealismului transcedental. M. S. Regele a oferit laşului daruri mari şi făgăduinţi mari. In clipa aceasta de melancolie, când M. S. Regele părăseşte laşul, pe buzele ieşenilor, ai căror ochi ac,lipesc de umezeala unei lacrimi de duioşie şi de regret, tremură un singur cuvânt de rugă : sa nu-L ţie Dumnezeu ! Să trăiască Suveranul a Cărui viaţă e chezăşia fericirei poporului român. Să trăiască M. S. Regina! Să trăiască întreaga Familie Regală!