Mişcarea, decembrie 1911 (Anul 3, nr. 265-287)

1911-12-01 / nr. 265

ANUL III. No. 265 In ţară pe un an .... 20 lei Pe jumătate an .... 10 n Pe trei luni......................... 5 „ In străinătate pe un an . . 40 lei Pe jumătate an....................20 lei Pe trei • luni....................• 10 „ Preoţi şi învăţătorii rurali 50®/. IUI IdOKERAX.& JOI 1 DECEMBRIE 1911. SUB DIRECŢIUNEA UTIUI COMITET Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. (Saloanele Clubului Liberal). ABOUT AWIBBITE APARII ZILNIC Anunciul Camereid­e Linia în pagina IV-a . 1 Leu Linia în pagina IlI-a . 50 bani Linia în pagina IV-a . 40 bani ------TELEFON 121------­ i­­c Şedinţa de ori a Senatului Execuţia definitivă a guvernului f M­agistralul discurs al d-lui loan I. C. Brătianu Chestia Tramvaelor.—Scandalul.—Legea Interpretativă.—Concepţie Eco­nomică.— Demascarea unei infamii.—Duplicitatea d-lui Carp. De cînd există, nici­odată Se­natul­­Romîniei n’a prezintat un aspect mai strălucit şi mai im­pozant ca cel de ieri. De la ora 1 p. m., toate tribunele erau arhipline. Întreg personalul superior al primăriei cu cei trei ajutori de primar, au invadat tribuna pre­sei. Ştia lumea toată de ziua cea mare a judecăţii definitive a gu­vernului. Toţi senatorii şi deputaţii opo­ziţiei, in frunte cu d-nii L­­. C. Brătianu, Take Ionescu, M. Fere­­chide, Spiru Haret, C. Disescu, Al. Djuvara, T. Stelian, etc., erau de faţă. Senatorii guvernamentali erau prea puţini, şi dacă băncile şi in­cinta s’au populat,­­aceasta se da­­toreşte deputaţilor guvernamentali. La ora 2.40 şeful partidului naţional liberal se urcă la tribună în mijlocul unei tăceri solemne. Chestiunea tramvaelor D-l I. Brătianu.—La o interpelare pre­cisă şi întemeiată, la o somaţiune de a se aduce dovezi pentru o calomnie, d-l preşedinte al consiliului a găsit de cu­viinţă să răspundă cu alte acuzaţiuni tot aşa de neîntemeiate. Dacă nu mi-aşi da seama de impor­tanţa pe care o are asemenea acuzaţiuni venite de pe banca ministerială, nu m-aşi obosi să răspund şi a-şi trata cu dispreţ toate acele acuzaţiuni. Chestiunea principală a fost tramvaele. Noi ne-am­ ferit de a aduce această ches­tiune în faţa parlamentului atâta timp cît ea se găseşte la bara justiţiei. Dar pentru că a fost adusă de guvern, o dis­cutăm. Societatea T. B. a fost înfiinţată prin­­tr-o lege care a fost votată de un par­lament din care făcea parte, ca minori­tate, întregul guvern de astăzi. Am fost învinovăţiţi că am înfiinţat regia cointeresată, dar aceasta am fâ­­cut-o pentru că este singurul sistem fo­lositor. Nu făgăduim ca poate guvernu­lui actual i-ar conveni un altfel de sis­tem. Dar am mai fost acuzaţi că am dat societăţei un monopol. Comuna însă fiind partaşe în societate, din acel monopol urmau să profite şi comuna. D-l Lahovari a spus eli aci că d-sa, atunci cînd s’a votat legea, a înţeles că, prin monopolul ce se dedea societăţei, pe stradele pe care societatea va avea linii, comuna să nu mai construiască alte linii paralele. Las să se judece buna credinţă a acestei declaraţiuni. S’a vorbit despre înfiinţarea unui fond de îmbunătăţire pe care societatea îl prevedea în statutele sale, făcîndu-se din aceasta un capăt de acuzare. Cum este posibil ca o întreprindere industrială să nu aibă un asemenea fond. Dacă căile ferate ar fi înființat un asemenea fond n’ar mai fi vorba azi de cererea ce se face de a se da pentru C. F. R., un fond pentru o sută de milioane. Ce crea fondul de ameliorare dacă nu o rezervă care trebuia să serve pentru diferitele îmbunătăţiri? Şi apoi nu avea comuna de­cît să-şi fi luat toate garan­ţiile ca acest fond să nu fie întrebuinţat de­cît la scopul pentru care era înfinţat O altă acuzaţiune a fost aceea că pri­măriei îi s’a luat dreptul de control prin micşorarea voturilor pe cari le avea în adunarea generală şi în consiliul de administraţie. Această afirmaţiune este inexactă pentru că s’a dat comunei mai mult de cît prevede dreptul comun, co­dul comercial. Ni s’a spus de ce am prevăzut numai trei membri In consiliul de administraţie. Pentru că aşa a procedat şi guvernul actual cu societatea Sinaia şi tot aşa s’a procedat şi atunci cînd e vorba să sa înfiinţeze o societate petroliferă. Scandalul — Aceste sunt procedeurile d­v. las să vă judece conştiinţa publica căci conştiinţa d­v. nu este sufi­cientă ! La această declaraţie minoritatea aplauda cu frenezie. Dar din majoritate se desprind prinţul Calimachi, Tretinescu, Scar­­lat Arion şi deputatul Pascal Ton­­cescu (cu ce rost?) şi avansează spre incinta strigînd : Dl. dn Tom­a Ionescu aplaudînd şi protestînd în contra vociferărilor, prinţul Calimachi se repede spre d-sa şi strigă : — Fiţi mai cuviincioşi! Şi prinţul Calimachi înaintează cu gîndul de provocare. Scandalul devine extra­ordinar, cum nu s’a mai văzut în Senat nici­odată. D. Pavel Brătăşanu protestează cu o energie sufletească uimitoare şi vo­cea sa puternică stăpineşte un mo­ment vociferările. Dl. I. I. C. Brătianu părăseşte tribuna. — La ordine ! La ordine!—se striga din partea uneî părţi numai a majo­rităţii. — Să spuneţi cine să mă cheme la ordine ? Cei aleşi, cei numiţi aci de Marghiloman ? — pătrunde prin Senat protestarea d-lui P. Brătăşanu. — Cer cu viatul în chestiune de regulament, — intervine experimen­tatul și vechiul parlamentar, d. M. Ferechide. — Cer cuvîntul, — repeta d. Fe­­rechide, — spre a se chema la or­dine pe d. Calimachi, vice-președin­­tele Senatului. In acest moment d. Calimachi vrea sa se repeadă spre d. doctor Tom­a Ionescu. In ultimul moment, înainte de a se deda la un act de agresiune îl ia de braţ d. Pascal Toncescu şi-l conduce la fundul sălii. La redeschiderea şedinţei, D. I. Brătianu. O altă acuzaţiune a fost aceea că s'ar fi autorizat ca socie­tatea să Înfiinţeze linii interurbane. Dar din venitul acelor linii primăria nu-și avea partea sa de beneficii ? Dar statutele prevede, pe lingă bene­ficii de participa-ie, să se dea primăriei diferite venituri separate pe cari nu ie dă concesiunea actuală. . De asemenea s’a prevăzut în statute modul cum trebue să se cedeze materi­alul vechiu ce urma să rămână primă­riei de la vechea concesionară. S’a zis că acest material va fi dat de­geaba societăței, și chiar dl. prim ministru a afirmat acest lucru de pe banca minis­teriala. Art. 46 însă din statute, spune categoric că aceste materiale vor tre­bui să fie cumpărate de societate pe preţurile ce-i va reveni Comunei. Şi a­­tunci ne întrebăm cine a spus adevărul : banca ministerială, sau statutele . Şi apoi aceste linii vechi dacă vor fi exploatate de primărie ea va trebui să transforme tracţiunea in­electrică şi a­­tunci ar trebui se facă o cheltuială de cel puţin 15 milioane. Care vrea să zică, societatea plăteşte materialul vechiu, face cheltuiala de 15 milioane cu transformarea tracţiunei li­niilor vechi, plăteşte monopolul pentru aceste linii şi cu toate aceste liniile vechi sunt cedate gratuit societăţii ! Las la aprecierea fum­ei sa judece exactita­tea afirmaţiunei pornită de pe banca ministerială. S’a vorbit despre beneficiile primăriei din această întreprindere. Din examina­rea statutelor se constată că primăria la capitalul c­e­ depune în asociaţie are un venit mult mai însemnat de cît toţi ceilalţi acţionari. Toate aceste fapte stabilite prin sta­tute dau cea mai desăvîrş ită desminţire d-lui prim-ministru. Demascarea unei infamii Tot dl. prim-ministru a mai afirmat ieri dl. Vintilă Brătianu s’ar fi dus la dl. dr. Iintipa şi l’ar fi întrebat dacă nu s’ar putea să transforme pescă­riile Statului intr’o societata pe ac­ţiuni. Dl. Vintilă Brătianu s’a dus azi la dl. Antipa şi i’a întrebat cînd i-a vorbit des­pre acest lucru. Dl. dl. Antipa i-a spus, pe cuvintul, său de onoare, că n’a spus nimănui acest lucru. Şi atunci mă întreb: cum a putut dl. prim-ministru să arunce unui întreg par­tid epitetul de spoliatori ? Ca un ecou acest epitet se reîntoarce asupra d-lui prim-ministru transformat, calomniator. Legea interpretativă Dl. Carp a spus că nu justiţia va ju­deca actele sale şi că d-sa ca guvern e contencios şi aşa a găsit d-sa cu cale să procedeze. . Dacă însă d-voastră, sunteţi aşa de siguri că aţi procedat legal, atunci pen­tru ce anunţaţi o lege interpretativă? Acţiunea guvernului în toată această afacere este pătimaşă. D­v. prin tăcerea ce aţi păstrat în parlament cu ocazia votărei legii, aţi dat consimţi m­întul dv. tacit. Dar nu numai atît, în consiliul de administraţie al societăţei figurează frun­taşi ai conservatorilor, şi unul, d. C. Miclescu a fost special recomandat de d. ministru de interne. Aţi anunţat că veţi aduce o nouă lege, nişte noi statute şi veţi înfiinţa o altă societate care, spuneţi d-voastră, va da mult mai multe avantaje, comunei. Se poate să fie o asemenea ofertă, dar tre­bue să se vadă bine ce se ascunde sub ea. Dar d-voastră aţi spus la un moment dat că societatea va face fiasco şi pri­măria îşi va perde capitalul depus, şi n’a trecut mult şi aţi cerut să se mă­rească numărul acţiunilor ce urmau să se atribue comunei. Dacă dv. veţi veni cu o asemenea lege pe care o anunţaţi, atunci formaţi un precedent şi noi la rîndul nostru vom aduce legi contra d-voastră. Dar venind printr’o asemenea lege, veţi face o impresie dezastroasă şi In străinătate. Voiţi să acreditaţi credinţa că este mai bine să fii străin In ţara ta, pentru ca atunci, punindu-te sub protec­ţia consulilor siguranţa personală şi a­­vutul tău să-ţi fie garantate ? Şedinţa se suspendă. Concepţia economică La orele 4 şi 10 şedinţa se redeschide. D. I. Brătianu. Dar d. prim-ministru nu s’a mulţumit să acuze şi să calom­nieze numai pe infiinţătorii societăţei de tramvai , d-sa a spus că acesta ar fi un sistem practicat de Întregul partid libe­ral. In acest punct sunt de părerea d-sale. Partidul naţional-liberal a înţeles că bazele solide ale acestei ţări trebue să fie bazele economice. Partidul liberal, începind de la 1871 cînd a organizat creditele economice şi pînă astăzi, a căutat să facă cit mai multe instituţiuni economice. Este o eroare fatală să se vorbească cu ironie despre naţionalismul în eco­nomia ţârei. Noi am înţeles că progre­sele economice ale ţârei nu se pot des­­volta de­cit prin munca naţională şi prin capitalul naţional. Cînd a fost chestia Rokefeller noi am intervenit cu multă energie şi cred că nu se va găsi nici un om cu mintea sănătoasă care să­­nu recu­noască cît de salutară a fost inter­­venţiunea noastră. Dar aţi mai spus, d­v., d-le prim-mi­nistru, ca să nu se mai amestece oamenii politici în întreprinderile economice. Dar toţi fruntaşii conservatori, afară de dl. prim-ministru, cu to­ţii au trecut pe la instituţiile eco­nomice. Dl. Lahovari a stat foarte mult timp membru în consiliul de administraţie al Creditului Urban; dl. Th. Rosetti a fost preşedinte al Băncei Agricole şi guvernator al Bancei Naţionale, dl. G. G. Can­­tacuzino, preşedintele Senatului, a fost foarte multă vreme în consi­liul Creditului rural; chiar dl. Mişu Cantacuzino actual ministru de justiţie, a venit la mine pe cînd eram şef al guvernului şi mi-a cerut lămuriri, în numele unui consor­ţiu străin, pentru asana­rea terenurilor inunda­bile. D. M. Cantacuzino. Nu este adevă­rat, n’am intervenit pentru nimeni, n’am venit de­cit să mă interesez şi să-mi daţi voe să mă explic... DL I. Brătianu. Vă rog, în timpul a­­cesta mă voi odihni. D. M. Cantacuzino. Dl. Brătianu a voit să mă arate ca samsar... Dl. I. Brătianu. Nu, d-le Cantacuzino, n’am spus aceasta şi dacă aţi fi aştep­tat, aţi fi văzut că nu aceasta am voit să zic. Duplicitatea d-lui Carp Dar ia să vedem cum aţi procedat d-v în chestia petroliferă la 1906.Atunci toţi partizani, d-lui Carp erau de pă­rere, contra guvernului ca era atunci la putere, ca să se formeze o asociaţie cu statul pentru exploatarea terenurilor sta­tului. Cum se face că atunci găseau bune regiile cointeresate, iar azi se detestă? Ori dev. eraţi atunci întreţinuţii noş­tri şi de aceea eraţi de părerea noas­tră? Era un timp cînd noi colabo­ram împreună cu partizani d-lui Carp şi atunci acţiunea era sănă­toasă. Aceasta însă era atitudinea dv. cînd eraţi în cartel cu noi, dar după ce nu aţi fost în cartel atunci aţi început să ne atacaţi. Ce, cartelul este o afacere ca ace­lea ce se tratează pe la colţurile străzilor şi cînd se cere punga sau viaţa? Pentru că vam refuzat cartelul, ne atacaţi! D-l prim-ministru vorbea de par­tidul de idei şi de partidul de a­­faceri. Ce însemnează ideile unui partid ? Represinta ceva abstract, care servă numai la reclamă ? Sau este ceva folositor care trebue trans­format în fapte şi pus în servi­ciul statului" Ideile d-lui Carp le-am văzut. In chestia religioasă, d sa pedepsește pe cei ce răsvrătesc contra legei, pentru ca apoi să modifice legea în sensul cum o preconiza cel pe­depsit. D-l Carp poartă azi în mină un drapel, dar şi noi liberalii avem un drapel de care d-sa trebuie să-şi reamintească atunci cînd s’a dus la M. S. Regele sâ-i aducă felici­tări, pentru aniversarea succesului independenţei. D-l Carp ne-a cerut ajutorul nos­tru, propunîndu-ne un cartel şi cînd noi l’am refuzat, s’a adresat celeilalte fracţiuni conservatoare şi cînd a fost refuzat atunci a crezut că se poate rezema numai pe pro­priile sale forţe. D-sa a spus că în această ţară singur este care să guver­neze, căci cealaltă fracţiune a con­servatorilor nu va putea nici­odată guverna, iar celălalt partid liberal este un partid de spoliatori. Nu-şi închipuie d. Carp ce ecou defavo­rabil pentru demnitatea ţarei a pro­dus declaraţiunea sa. Astă toamnă, cînd izbucnise răs­­boiul turco italian, ziarele liberale au crezut că trebuie să facă apel la înlăturarea patimelor în faţa pe­ricolelor din afară, dar atunci zia­rele conservatoare au spus că noi am ajuns la aman şi de aceea fa­cem acest apel. D-l Carp a dovedit că nu poate guverna cu întreaga autoritate, o guvernare normală, cu atît mai mult într-o stare anormală şi des­pre aceasta au fost informaţi fac­torii constituţionali din această ţară. n- D-l C. Stere a trimis următoarea scrisoare, confratelui »Viitorul": Domnule Director, Faţă de­­portretul“ cu care mă ono­rează ultimul No. al »Faclei* n’am nimic de zis (cel mult aş putea sfătui portre­tistul să recitească cuvîntarea mea a­­supra „Contenciosului administrativ», în care sunt de acord cu ideile profesate de mine la curs şi în scrieri speciale —dar nu ştiu dacă cunoştinţele sale ju­ridice­­ o fac accesibilă). Nu pot însă suferi să fiu pus pe ace­­laş picior cu Pantelimon, atribuindu-l mi­­se nişte conversaţiuni ce n’au avut loc. Îmi aduc aminte despre o conversaţie in tren cu d. Cocea (unica, în care aş fi putut avea fericitul prilej de a-i mă des­tăinui), dar atunci i-am­ putut vorbi de de multe, afară de „intrarea mea în mi­nister", şi pentru simplul motiv că... de două ori refuzasem un „portofoliu" ce mi se oferea cu multă stăruit,­că—, fapt pe care nu-l puteam uita în expansiu­nile mele din tren... De altfel chiar pentru cetitorii „Fa­dei» mă aflu într’o situaţie mai avanta­joasă de­cât Pantelimon, fiindcă la con­versaţia amintită luase parte şi un tâ­năr savant ardelean, pe când bietul Pan­telimon nu şi-ar fi putut cita martorii... Dacă d. „Nicoară al Lumii“ nu se pier­dea într’o profuziune de detalii, aş fi pu­tut crede că a căzut victimă a vre­unei glume din parte-mi, pe care am şi uitat-o, acum insă sunt sigur că e numai victima... mamiei sale de intervievuri fanteziste. Primiţi, d-le director, etc. Iași, 27 Noembre 1911. C. Stere. DIN PIAGA Cică don Ministru, Cel ce are caii,— L’a poftit pe Fermo, Seara, la un ceai-Au vorbit de dame; Rom băură crunt, Şi mâncară pâne Unsă fin cu unt. Puseră la cale, Foarte aşezat, Europa, după Raţiuni de stat. Iar la urma urm­ei Se ’mbatară turtă,— Fân' ce se bătură Intim peste burtă-Gonfidenţe D-l ministru Marghilo­man i-a făcut intime de­claraţii lui Fermo de la „Universul*. Dibnaldo

Next