Mişcarea, decembrie 1911 (Anul 3, nr. 265-287)
1911-12-01 / nr. 265
ANUL III. No. 265 In ţară pe un an .... 20 lei Pe jumătate an .... 10 n Pe trei luni......................... 5 „ In străinătate pe un an . . 40 lei Pe jumătate an....................20 lei Pe trei • luni....................• 10 „ Preoţi şi învăţătorii rurali 50®/. IUI IdOKERAX.& JOI 1 DECEMBRIE 1911. SUB DIRECŢIUNEA UTIUI COMITET Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. (Saloanele Clubului Liberal). ABOUT AWIBBITE APARII ZILNIC Anunciul Camereide Linia în pagina IV-a . 1 Leu Linia în pagina IlI-a . 50 bani Linia în pagina IV-a . 40 bani ------TELEFON 121------ ic Şedinţa de ori a Senatului Execuţia definitivă a guvernului f Magistralul discurs al d-lui loan I. C. Brătianu Chestia Tramvaelor.—Scandalul.—Legea Interpretativă.—Concepţie Economică.— Demascarea unei infamii.—Duplicitatea d-lui Carp. De cînd există, niciodată SenatulRomîniei n’a prezintat un aspect mai strălucit şi mai impozant ca cel de ieri. De la ora 1 p. m., toate tribunele erau arhipline. Întreg personalul superior al primăriei cu cei trei ajutori de primar, au invadat tribuna presei. Ştia lumea toată de ziua cea mare a judecăţii definitive a guvernului. Toţi senatorii şi deputaţii opoziţiei, in frunte cu d-nii L. C. Brătianu, Take Ionescu, M. Ferechide, Spiru Haret, C. Disescu, Al. Djuvara, T. Stelian, etc., erau de faţă. Senatorii guvernamentali erau prea puţini, şi dacă băncile şi incinta s’au populat,aceasta se datoreşte deputaţilor guvernamentali. La ora 2.40 şeful partidului naţional liberal se urcă la tribună în mijlocul unei tăceri solemne. Chestiunea tramvaelor D-l I. Brătianu.—La o interpelare precisă şi întemeiată, la o somaţiune de a se aduce dovezi pentru o calomnie, d-l preşedinte al consiliului a găsit de cuviinţă să răspundă cu alte acuzaţiuni tot aşa de neîntemeiate. Dacă nu mi-aşi da seama de importanţa pe care o are asemenea acuzaţiuni venite de pe banca ministerială, nu m-aşi obosi să răspund şi a-şi trata cu dispreţ toate acele acuzaţiuni. Chestiunea principală a fost tramvaele. Noi ne-am ferit de a aduce această chestiune în faţa parlamentului atâta timp cît ea se găseşte la bara justiţiei. Dar pentru că a fost adusă de guvern, o discutăm. Societatea T. B. a fost înfiinţată printr-o lege care a fost votată de un parlament din care făcea parte, ca minoritate, întregul guvern de astăzi. Am fost învinovăţiţi că am înfiinţat regia cointeresată, dar aceasta am fâcut-o pentru că este singurul sistem folositor. Nu făgăduim ca poate guvernului actual i-ar conveni un altfel de sistem. Dar am mai fost acuzaţi că am dat societăţei un monopol. Comuna însă fiind partaşe în societate, din acel monopol urmau să profite şi comuna. D-l Lahovari a spus eli aci că d-sa, atunci cînd s’a votat legea, a înţeles că, prin monopolul ce se dedea societăţei, pe stradele pe care societatea va avea linii, comuna să nu mai construiască alte linii paralele. Las să se judece buna credinţă a acestei declaraţiuni. S’a vorbit despre înfiinţarea unui fond de îmbunătăţire pe care societatea îl prevedea în statutele sale, făcîndu-se din aceasta un capăt de acuzare. Cum este posibil ca o întreprindere industrială să nu aibă un asemenea fond. Dacă căile ferate ar fi înființat un asemenea fond n’ar mai fi vorba azi de cererea ce se face de a se da pentru C. F. R., un fond pentru o sută de milioane. Ce crea fondul de ameliorare dacă nu o rezervă care trebuia să serve pentru diferitele îmbunătăţiri? Şi apoi nu avea comuna decît să-şi fi luat toate garanţiile ca acest fond să nu fie întrebuinţat decît la scopul pentru care era înfinţat O altă acuzaţiune a fost aceea că primăriei îi s’a luat dreptul de control prin micşorarea voturilor pe cari le avea în adunarea generală şi în consiliul de administraţie. Această afirmaţiune este inexactă pentru că s’a dat comunei mai mult de cît prevede dreptul comun, codul comercial. Ni s’a spus de ce am prevăzut numai trei membri In consiliul de administraţie. Pentru că aşa a procedat şi guvernul actual cu societatea Sinaia şi tot aşa s’a procedat şi atunci cînd e vorba să sa înfiinţeze o societate petroliferă. Scandalul — Aceste sunt procedeurile dv. las să vă judece conştiinţa publica căci conştiinţa dv. nu este suficientă ! La această declaraţie minoritatea aplauda cu frenezie. Dar din majoritate se desprind prinţul Calimachi, Tretinescu, Scarlat Arion şi deputatul Pascal Toncescu (cu ce rost?) şi avansează spre incinta strigînd : Dl. dn Toma Ionescu aplaudînd şi protestînd în contra vociferărilor, prinţul Calimachi se repede spre d-sa şi strigă : — Fiţi mai cuviincioşi! Şi prinţul Calimachi înaintează cu gîndul de provocare. Scandalul devine extraordinar, cum nu s’a mai văzut în Senat niciodată. D. Pavel Brătăşanu protestează cu o energie sufletească uimitoare şi vocea sa puternică stăpineşte un moment vociferările. Dl. I. I. C. Brătianu părăseşte tribuna. — La ordine ! La ordine!—se striga din partea uneî părţi numai a majorităţii. — Să spuneţi cine să mă cheme la ordine ? Cei aleşi, cei numiţi aci de Marghiloman ? — pătrunde prin Senat protestarea d-lui P. Brătăşanu. — Cer cu viatul în chestiune de regulament, — intervine experimentatul și vechiul parlamentar, d. M. Ferechide. — Cer cuvîntul, — repeta d. Ferechide, — spre a se chema la ordine pe d. Calimachi, vice-președintele Senatului. In acest moment d. Calimachi vrea sa se repeadă spre d. doctor Toma Ionescu. In ultimul moment, înainte de a se deda la un act de agresiune îl ia de braţ d. Pascal Toncescu şi-l conduce la fundul sălii. La redeschiderea şedinţei, D. I. Brătianu. O altă acuzaţiune a fost aceea că s'ar fi autorizat ca societatea să Înfiinţeze linii interurbane. Dar din venitul acelor linii primăria nu-și avea partea sa de beneficii ? Dar statutele prevede, pe lingă beneficii de participa-ie, să se dea primăriei diferite venituri separate pe cari nu ie dă concesiunea actuală. . De asemenea s’a prevăzut în statute modul cum trebue să se cedeze materialul vechiu ce urma să rămână primăriei de la vechea concesionară. S’a zis că acest material va fi dat degeaba societăței, și chiar dl. prim ministru a afirmat acest lucru de pe banca ministeriala. Art. 46 însă din statute, spune categoric că aceste materiale vor trebui să fie cumpărate de societate pe preţurile ce-i va reveni Comunei. Şi atunci ne întrebăm cine a spus adevărul : banca ministerială, sau statutele . Şi apoi aceste linii vechi dacă vor fi exploatate de primărie ea va trebui să transforme tracţiunea inelectrică şi atunci ar trebui se facă o cheltuială de cel puţin 15 milioane. Care vrea să zică, societatea plăteşte materialul vechiu, face cheltuiala de 15 milioane cu transformarea tracţiunei liniilor vechi, plăteşte monopolul pentru aceste linii şi cu toate aceste liniile vechi sunt cedate gratuit societăţii ! Las la aprecierea fumei sa judece exactitatea afirmaţiunei pornită de pe banca ministerială. S’a vorbit despre beneficiile primăriei din această întreprindere. Din examinarea statutelor se constată că primăria la capitalul ce depune în asociaţie are un venit mult mai însemnat de cît toţi ceilalţi acţionari. Toate aceste fapte stabilite prin statute dau cea mai desăvîrş ită desminţire d-lui prim-ministru. Demascarea unei infamii Tot dl. prim-ministru a mai afirmat ieri dl. Vintilă Brătianu s’ar fi dus la dl. dr. Iintipa şi l’ar fi întrebat dacă nu s’ar putea să transforme pescăriile Statului intr’o societata pe acţiuni. Dl. Vintilă Brătianu s’a dus azi la dl. Antipa şi i’a întrebat cînd i-a vorbit despre acest lucru. Dl. dl. Antipa i-a spus, pe cuvintul, său de onoare, că n’a spus nimănui acest lucru. Şi atunci mă întreb: cum a putut dl. prim-ministru să arunce unui întreg partid epitetul de spoliatori ? Ca un ecou acest epitet se reîntoarce asupra d-lui prim-ministru transformat, calomniator. Legea interpretativă Dl. Carp a spus că nu justiţia va judeca actele sale şi că d-sa ca guvern e contencios şi aşa a găsit d-sa cu cale să procedeze. . Dacă însă d-voastră, sunteţi aşa de siguri că aţi procedat legal, atunci pentru ce anunţaţi o lege interpretativă? Acţiunea guvernului în toată această afacere este pătimaşă. Dv. prin tăcerea ce aţi păstrat în parlament cu ocazia votărei legii, aţi dat consimţi mîntul dv. tacit. Dar nu numai atît, în consiliul de administraţie al societăţei figurează fruntaşi ai conservatorilor, şi unul, d. C. Miclescu a fost special recomandat de d. ministru de interne. Aţi anunţat că veţi aduce o nouă lege, nişte noi statute şi veţi înfiinţa o altă societate care, spuneţi d-voastră, va da mult mai multe avantaje, comunei. Se poate să fie o asemenea ofertă, dar trebue să se vadă bine ce se ascunde sub ea. Dar d-voastră aţi spus la un moment dat că societatea va face fiasco şi primăria îşi va perde capitalul depus, şi n’a trecut mult şi aţi cerut să se mărească numărul acţiunilor ce urmau să se atribue comunei. Dacă dv. veţi veni cu o asemenea lege pe care o anunţaţi, atunci formaţi un precedent şi noi la rîndul nostru vom aduce legi contra d-voastră. Dar venind printr’o asemenea lege, veţi face o impresie dezastroasă şi In străinătate. Voiţi să acreditaţi credinţa că este mai bine să fii străin In ţara ta, pentru ca atunci, punindu-te sub protecţia consulilor siguranţa personală şi avutul tău să-ţi fie garantate ? Şedinţa se suspendă. Concepţia economică La orele 4 şi 10 şedinţa se redeschide. D. I. Brătianu. Dar d. prim-ministru nu s’a mulţumit să acuze şi să calomnieze numai pe infiinţătorii societăţei de tramvai , d-sa a spus că acesta ar fi un sistem practicat de Întregul partid liberal. In acest punct sunt de părerea d-sale. Partidul naţional-liberal a înţeles că bazele solide ale acestei ţări trebue să fie bazele economice. Partidul liberal, începind de la 1871 cînd a organizat creditele economice şi pînă astăzi, a căutat să facă cit mai multe instituţiuni economice. Este o eroare fatală să se vorbească cu ironie despre naţionalismul în economia ţârei. Noi am înţeles că progresele economice ale ţârei nu se pot desvolta decit prin munca naţională şi prin capitalul naţional. Cînd a fost chestia Rokefeller noi am intervenit cu multă energie şi cred că nu se va găsi nici un om cu mintea sănătoasă care sănu recunoască cît de salutară a fost intervenţiunea noastră. Dar aţi mai spus, dv., d-le prim-ministru, ca să nu se mai amestece oamenii politici în întreprinderile economice. Dar toţi fruntaşii conservatori, afară de dl. prim-ministru, cu toţii au trecut pe la instituţiile economice. Dl. Lahovari a stat foarte mult timp membru în consiliul de administraţie al Creditului Urban; dl. Th. Rosetti a fost preşedinte al Băncei Agricole şi guvernator al Bancei Naţionale, dl. G. G. Cantacuzino, preşedintele Senatului, a fost foarte multă vreme în consiliul Creditului rural; chiar dl. Mişu Cantacuzino actual ministru de justiţie, a venit la mine pe cînd eram şef al guvernului şi mi-a cerut lămuriri, în numele unui consorţiu străin, pentru asanarea terenurilor inundabile. D. M. Cantacuzino. Nu este adevărat, n’am intervenit pentru nimeni, n’am venit decit să mă interesez şi să-mi daţi voe să mă explic... DL I. Brătianu. Vă rog, în timpul acesta mă voi odihni. D. M. Cantacuzino. Dl. Brătianu a voit să mă arate ca samsar... Dl. I. Brătianu. Nu, d-le Cantacuzino, n’am spus aceasta şi dacă aţi fi aşteptat, aţi fi văzut că nu aceasta am voit să zic. Duplicitatea d-lui Carp Dar ia să vedem cum aţi procedat d-v în chestia petroliferă la 1906.Atunci toţi partizani, d-lui Carp erau de părere, contra guvernului ca era atunci la putere, ca să se formeze o asociaţie cu statul pentru exploatarea terenurilor statului. Cum se face că atunci găseau bune regiile cointeresate, iar azi se detestă? Ori dev. eraţi atunci întreţinuţii noştri şi de aceea eraţi de părerea noastră? Era un timp cînd noi colaboram împreună cu partizani d-lui Carp şi atunci acţiunea era sănătoasă. Aceasta însă era atitudinea dv. cînd eraţi în cartel cu noi, dar după ce nu aţi fost în cartel atunci aţi început să ne atacaţi. Ce, cartelul este o afacere ca acelea ce se tratează pe la colţurile străzilor şi cînd se cere punga sau viaţa? Pentru că vam refuzat cartelul, ne atacaţi! D-l prim-ministru vorbea de partidul de idei şi de partidul de afaceri. Ce însemnează ideile unui partid ? Represinta ceva abstract, care servă numai la reclamă ? Sau este ceva folositor care trebue transformat în fapte şi pus în serviciul statului" Ideile d-lui Carp le-am văzut. In chestia religioasă, d sa pedepsește pe cei ce răsvrătesc contra legei, pentru ca apoi să modifice legea în sensul cum o preconiza cel pedepsit. D-l Carp poartă azi în mină un drapel, dar şi noi liberalii avem un drapel de care d-sa trebuie să-şi reamintească atunci cînd s’a dus la M. S. Regele sâ-i aducă felicitări, pentru aniversarea succesului independenţei. D-l Carp ne-a cerut ajutorul nostru, propunîndu-ne un cartel şi cînd noi l’am refuzat, s’a adresat celeilalte fracţiuni conservatoare şi cînd a fost refuzat atunci a crezut că se poate rezema numai pe propriile sale forţe. D-sa a spus că în această ţară singur este care să guverneze, căci cealaltă fracţiune a conservatorilor nu va putea niciodată guverna, iar celălalt partid liberal este un partid de spoliatori. Nu-şi închipuie d. Carp ce ecou defavorabil pentru demnitatea ţarei a produs declaraţiunea sa. Astă toamnă, cînd izbucnise răsboiul turco italian, ziarele liberale au crezut că trebuie să facă apel la înlăturarea patimelor în faţa pericolelor din afară, dar atunci ziarele conservatoare au spus că noi am ajuns la aman şi de aceea facem acest apel. D-l Carp a dovedit că nu poate guverna cu întreaga autoritate, o guvernare normală, cu atît mai mult într-o stare anormală şi despre aceasta au fost informaţi factorii constituţionali din această ţară. n- D-l C. Stere a trimis următoarea scrisoare, confratelui »Viitorul": Domnule Director, Faţă deportretul“ cu care mă onorează ultimul No. al »Faclei* n’am nimic de zis (cel mult aş putea sfătui portretistul să recitească cuvîntarea mea asupra „Contenciosului administrativ», în care sunt de acord cu ideile profesate de mine la curs şi în scrieri speciale —dar nu ştiu dacă cunoştinţele sale juridice o fac accesibilă). Nu pot însă suferi să fiu pus pe acelaş picior cu Pantelimon, atribuindu-l mise nişte conversaţiuni ce n’au avut loc. Îmi aduc aminte despre o conversaţie in tren cu d. Cocea (unica, în care aş fi putut avea fericitul prilej de a-i mă destăinui), dar atunci i-am putut vorbi de de multe, afară de „intrarea mea în minister", şi pentru simplul motiv că... de două ori refuzasem un „portofoliu" ce mi se oferea cu multă stăruit,că—, fapt pe care nu-l puteam uita în expansiunile mele din tren... De altfel chiar pentru cetitorii „Fadei» mă aflu într’o situaţie mai avantajoasă decât Pantelimon, fiindcă la conversaţia amintită luase parte şi un tânăr savant ardelean, pe când bietul Pantelimon nu şi-ar fi putut cita martorii... Dacă d. „Nicoară al Lumii“ nu se pierdea într’o profuziune de detalii, aş fi putut crede că a căzut victimă a vreunei glume din parte-mi, pe care am şi uitat-o, acum insă sunt sigur că e numai victima... mamiei sale de intervievuri fanteziste. Primiţi, d-le director, etc. Iași, 27 Noembre 1911. C. Stere. DIN PIAGA Cică don Ministru, Cel ce are caii,— L’a poftit pe Fermo, Seara, la un ceai-Au vorbit de dame; Rom băură crunt, Şi mâncară pâne Unsă fin cu unt. Puseră la cale, Foarte aşezat, Europa, după Raţiuni de stat. Iar la urma urmei Se ’mbatară turtă,— Fân' ce se bătură Intim peste burtă-Gonfidenţe D-l ministru Marghiloman i-a făcut intime declaraţii lui Fermo de la „Universul*. Dibnaldo