Mişcarea, ianuarie 1912 (Anul 4, nr. 1-22)

1912-01-03 / nr. 1

5 BANI Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an...................20 lei In străinătate pe un an . . 40 „ Preoţi şi învăţătorii rurali1 . 500MIŞCAREA 5 BANI zur imuni liieu­l SUB DIRECŢIUNE­*, UNUI COMITET APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia în pagina Il-a 1 leu. In pagine IlI-a 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. == TELEFON 121 ===== vre: MASCA A CĂZUT JtTIS. IEl, Sfârşitul carierei politice a d-lui Petru Carp are nota unui sfârşit de bal mascat. La sfârşitul balu­lui se dau jos măştile, la apusu vieţei politice dl. Carp e demas­cat. Patru­zeci de ani dl. Carp a trăit sub mască şi nimeni nu ştia dacă omul acesta s’a născut cu o sută de ani în urmă, sau cu o sută de ani înaintea vremilor în care a fost sortit să trăiască. Toa­tă existenţa nebuloasă a acestui om politic a plutit în mister şi e­­nigmă. Au venit momente hotă­râtoare când talentul şi autorita­tea trebuiau să învingă şi să pre­domine situaţiile. Dl. Carp a rămas omul care trăia vecinic deasupra realităţilor, sfidând lumea murito­rilor în mijlocul cărora căzuse. Şi astfel dl. Carp, în trecutul seu, nici n’a învins,­­nici n’a suferit în­frângeri care să­-l distrugă. Vre­mea a trecut şi dl. Carp a îmbă­trânit, dar şi în această fază dl Carp a rămas omul-mi­ster. Un înţelept a spus că tinereţa este epoca visurilor şi a poesiei iar bătrâneţa epoca înţelepciunei şi a filosofiei. Bătrâneţa d-lui Carp este un fenomen foarte curios : în loc să fie o epocă a filosofiei înţe­lepte, pentru dl. Carp bătrâneţa este epoca violenţei disperate. A­­dică la dreptul vorbind, nu ştii dacă este o violenţă disparătă sau disperarea violenţei prea mult timp încătuşată... Dl. Carp n’a putut cuceri nimic prin luptă un­valerească sau prin afirmarea unor însuşiri care să-l fi impus fără lupte. Dl. Carp a voit şefia efectivă a partidului con­­ser­vator. A luptat—aşa cum a în­­ţăles d-sa să lupte—o viaţa întrea­gă şi n’a isbutit. împrejurările l’au adus în fruntea acestui partid, dar în clipa când d-sa a ajuns şef, a dispărut partidul conservator. Prin­­tr’un act de violenţă laşă, d. Carp a frânt partidul conservator, des­­lipind de acest partid elementul cel mai muncitor şi mai viguros. O singură dată norocul îl servise pe dl. Carp, dar d-sa a violentat împrejurările şi a rămas un învins. Cu partidul fracţionat, dar cu o firmă contrafăcută în mână, d. Carp reclama acum dreptul de a guverna şi de a asigura fericirea acestei ţări.­ Nici de astă dată d. Carp n’a avut ambiţiunea—de si­gur pentru că avea îndoiala—de a se impune prin forţa sa morală şi prin autoritatea sa politică. La 3me de bătrâneţa, când omul cuminţeşte, d. Carp s’a arun­cat în braţele politicei de nebuni. A dat drumul nebunilor, s’a sco­­borât în stradă, a spart geamu­rile unei văduve ilustre, a profa­nat statui şi când a văzut că a­­ceastă violenţă nu-i poate garanta succesul grabnic ce-l urmărea, şi-a îndreptat violenţa mai sus, sub o altă formă, dar a violentat şi a ameninţat. A învins prin violenţă Se pu­tea opri aici, dar n’a voit să se o­­prească: căpătase încredere în şcoala violenţei. Ar fi putut da lupta electorală în numele ferici­­rei pe care de patruzeci de ani o făgăduia acestei ţări. N’a îndrăz­nit, pentru că îşi cunoştea pute­rea morală şi a preferat să în­vingă prin violenţă. A învins în lupta electorală, dar atunci a în­ceput sfârşitul... Ar mai fi fost, totuşi, prilejul de a repara ceva printr-o guvernare demnă, cinstită şi înţeleaptă. Dar d. Carp inva­dase să învingă numai prin vio­lenţă. Opera sa de guvern este un lanţ nesfârşit de atacuri violente. Ca şef de guvern a deschis lupta împotriva opoziţiei. Cu toate pu­terile statului în mână, violenţa era în largul ei. Act de violenţă împotriva societăţii tramvailor; acte de violenţă senilă în discu­ţiile parlamentare; act de violen­ţă împotriva drepturilor patrimo­niale ; act de violenţă împotriva magistraturei; act de violenţă îm­potriva temeliilor constituţionale ale organizaţiei noastre de stat. Şi seria violenţelor e departe de a se sfârşi; se vorbeşte astăzi des­pre instituirea unui comitet de «rezistenţă» care suspendă legile, aţâţă patimile şi Dumnezeu ştie ce isprăvi va mai săvârşi acest comitet al violenţei, organizate sub scutul forţei publice şi al puterei armate... Sfârşitul balului mascat ne-a re­zervat şi o ultimă surpriză: afa­cerea moşiei Durneşti. Exploatând situaţia de prim-ministru, d. Carp cumpără în condiţiuni necinstite o moşie de la o societate de asi­gurare. Prins asupra faptului, d Carp inventează o minciună : n’au cumparat cu moşia, ci soţia mea. Dar actul de vânzare îl demasci, arătându-l ca fiind cumpărătorui adevarat al moşiei. Masca a căzut şi demascatul tace. Omul fierului roş trece în isto­rie ca primă victimă a acestui fier. D-l Carp şi-a lepadat masca­­şi ne-a aratat tot ce ne putea arăţi, dar avem şi noi o datorie: să-i arătăm drumul cel mai scurt ,de care se poate retrage departe le valmaşagul în care s’a zbuciumat fără noroc, în tihna dulce­ a Dor­­neştilor, cari îi vor reaminti ju­ruri de farmecul fotoliului de prim ministru al ţărei ingrate pe ca­re n’a putut-o... europeniza! IMPROVIZAŢII ULTIMUL­­XIVINT­ RMUL VECHILI : Eu trec, an vechiu şi gîrbov, Cu alb omăt în plete Ducînd o lume ’ntreagă De doruri şi regrete. Prietenii mă cheamă Şi mă hulesc duşmanii Cînd mă cobor în groapa, In care intră anii. Dar răscoliţi cu gîndul Clipitele trecute, Şi-o să găsiţi o şoaptă, Un vis, o sărutare. Eu vi le-am dat. Adio ! Iubirile pierdute Să se aprindă iarăşi In anul ce răsare? PRIMUL CUVÎMT RMUL MOU: An tînăr, vin din vise Purtînd o viaţă nouă, Aduc în ochi blîndeţă Şi’n zimbete iubire; Surîd la orişicare. Cu minele-amîndouă Voiu presura pe inimi Noroc şi fericire. Aduc atîtea daruri Dar nu vă spun acum: Am care încărcate Ce vin în zbor pe drum, Şi opt locomotive Sunt prinse la tînjală S’aducă pentru fete Baloturi de peteală. Rinaldo transferarea Liceului Militar La cele ce am scris până astăzi o privire la hotărârea ce a luat­o­­­l Hicu Filipescu, ministrul de răs­foi, de a da Iaşului o nouă lovitură, prin transferarea „Liceului Militar" la o mănăstire din apropierea Târ­­goviştei, ţinem să mai dăm un fapt care va demonstra şi mai bine cât de apreciată a fost şi este vechea „şcoală a fiilor de militari" în situ­­aţiunea şi organizaţia ei actuală. Vom argumenta cu faptul ce-l pu­nem în evidenţă, că însăşi Curtea noastră regală a apreciat valoarea acestei vechi instituţiuni a Iaşului pe care d-l M. Filipescu vrea s-o răpeas­că astăzi prin simplă decisiune mi­nisterială, crezând că ieşenii vor ră­­mânea nepăsători faţă de această lo­vitură neaşteptată. Se ştie că A. S. R. Principele Carol este ele­v al,, Liceului Mili­tar“ din Iaşi. Faptul că „Liceul Militar" numără printre elevii sei pe fl. S. Principele Carol dovedeşte că atât M. S. Regele Carol, cât şi fl. S. R. Principele Fer­dinand au apreciat superioritatea a­­cestei şcoli din toate punctele de vedere, în­cât ministrul de răsboi n'ar putea invoca vre-un motiv care să-l fi determinat la strămutarea „li­ceului militar" Rămâne deci stabilit că d-l Hicu Filipescu a ţinut numai să deie o lovitură laşului, trecând chiar peste înaltele aprecieri şi considerente ale Curţii Regale. Punând aceasta în evidenţă vizăm încă odată pe representantul laşului la centru,­­d-l (Difu­. Greceanu, căruia îi atragem atenţiunea asupra acestui fapt, şi credem că fără nici un alt comentar „distinsul fruntaş" de la Iaşi macar de astă-dată ne-a înţeles. dovada necinstei Dovada necinstei este făcută: dl. Carp a săvârşit un act de gravă in­corectitudine prin cumpărarea moşiei Durneşti de la societatea de asigura­re Dacia. Dl. Carp a traficat cu proedul de lege pentru moşiile de mână moartă. Dl. Carp a obţinut de la societatea de asigurare avantagii necinstite, a plătit 1050 lei falcea în loc de 1400 şi a obţinut un lung termen de pla­tă cu procentul de 6 la sută în loc de 8 la sută. Iar în schimbul aces­tor avantagii, dl. Carp a scos din pre­vederile proectului bunurilor de mână moartă, moşiile societăţilor de asigura­re. Dl. Carp şi-a cumpărat moşia Dur­neşti pe socoteala intereselor, publice. Dar nu e numai atâta. Dl. Carp n avea nevoie de moşie pentru ca s-o cultive singur. Dl. Carp voia să se folosească de situaţia de prim-minis­tru, pentru a realiza o afacere mă­noasă. Dl. Carp a cumpărat moşia Durneşti prin misitia lui Froim Fi­scher pentru a o arenda tot lui Fi­scher. Dar Fischer nu putea să a­­rendeze această moşie pe numele seu căci contravenea la legea trusturilor şi atunci s' a recurs la trucul obici­nuit al persoanelor interpuse: s'a în­cheiat contractul de arendă pe nume­le lui Iunius şi Beren Spodheim cum­naţii lui Froim Fischer. Dl. Carp a devenit ast­fel un instrument al Fi­­schereştilor pentru a calea legea trus­turilor. Luat de guler, dl. Carp a minţit la început, afirmând că moşia Dur­neşti a fost cumpărată numai de so­ţia sa, iar cu actul de cumpărare s’a dovedit cu dl. Carp este tovarăș la cumpărarea acestei moșii. Dovada necinstei este făcută. Dl. Carp trece în istorie cu Dur­­neștii de gât. Cine calomniază? — Madam­i carpişti — Sunt ani de zile de când d-l C. Stere este ţinta unor atacuri pe cât de calom­nioase, pe atât şi de infame. Presa con­servatoare a dat în­totdeauna cea mai largă ospitalitate acestor murdării, prin care, această nobilă presă, avea trista naivitate să creadă, că va putea ştirbi personalitatea unui om care nu s’a impus de cât prin muncă, prin puterea lui inte­lectuală şi prin credinţa nestrămutată în­­tr’un ideal în care se cristalizau aspira­­ţiunile întregei românimi. De unde porneau aceste calomnii? Era ecoul unor calomnii care veneau de de­parte. Ne aducem aminte că coloanele „Epocei“ şi ale altor ziare conservatoare erau pline de proza unui domn Madan, care debila infamiile cunoscute pe seama d-lui C. Stere. Cine-i acest Madan ? Un român basarabean şi-a luat sarcina de a prezenta opiniei publice acest trist personaj din viaţa fraţilor noştri de peste Prut. Cu privire la apropiatele serbători ale centenarului Basarabiei, „Foaia Poporu­lui“ din Cernăuţi publică un interesant articol datorit unui român basarabean. In acest articol se sugrăveşte trista stare a fraţilor basarabeni şi rolul pe care îl joacă boerii români în viaţa ro­­mînilor de peste Prut. In acest articol se vorbeşte şi despre tristul calomniator Madan şi iată în ce termeni: „Boierii români au devenit mai ruşi „ca ruşii şi cei mai aprigi duşmani ai „neamului. In fruntea acestor inconştienţi „fanfaroni, sunt descendenţi negrului, a­­­tât la faţă cât şi­­o inimă Cruşevan cu „faimosul lui ziar „Drug“ (Prietenul), „care înjoseşte pe români; pe urmă Ma­­gdanii Crupenschi, Simigradov şi alţii „cari loji la un loc formează aşa zisa „Bandă neagră“. Nemjilor, grecilor, le­­­şilor, bulgarilor, şi tuturor în Basara­bia le este permis a avea şcoalele lor „particulare unde învaţă în limba lor „maternă, numai românilor nu“. Iată cine sunt calomniatorii d-lui C. Stere! Iată cine sunt „colaboratorii“ zia­relor care reprezintă partidul „asanării“ morale ! „Banda neagră“ de peste Prut şi—a găsit adepţi şi în ţara românească, —şi încă în rândurile nobleţei care reprezintă şi „asanarea“. Opinia publică are odată mai mult pri­lejul să se convingă de „cinstea“ şi „mo­ralitatea!“ carpiştilor puşi în solda trădă­torului Madan. BLOCNOTES goanele d-lui Carp C. c. Petrache Carp s- a pus pe „goană“. D-sa a pornit o goană straşnică în po­triva... opoziţiei şi în special a partidu­lui liberal; a pus pe goană pe episcopul de Roman, după ce a avut grija să go­nească din partid pe d. Take Ionescu, iar în vacanţă a continuat acest sport, pu­nând pe goană fiarele sălbatice ascunse în vizuinile lor din codrii Ţibăneştilor, sau mai bine zis din ai Fischereştilor. La întoarcerea spre Bucureşti însă, d. Carp s’a împotmolit. A fost o adevărată goană de maşini şi lucrători pentru a salva pe primul-ministru. Pentru a-l scoate însă din înpotmolirea în care sa aruncat capriciul d-lui Mar­ghiloman, nu vor fi suficiente toate plu­gurile şi locomotivele de care dispun C. F. R.* De anul nou La revelionul de la căpitanul Stroja, prefectul poliţiei, s-au consumat numai plăcinte cu „sorţi“. D. Stroja are mare slăbiciune pentru „sorţi“ şi „sorţari". Dispensat DIN SBORUL VREM­I şi frigurile anului nou Către amează încep vizitele de gală. Săniile, trăsurile ori cupelele urnesc asurzitor form­eind în sus şi în jos pe uliţele oraşelor acoperite de zăpadă. Şi vizite la toţi şi pretutindeni: vizite la Rege, vizite la Mitropolit, vizite la Miniştrii, vizite ici, vizite colo, vizite la toate feţele grave. Unul vizitează pe altul şi nici unul nu găseşte pe altul acasă. Cărţile de vizită joacă acont en­urările de anul nou, rolul cel mai de căpetenie. Până-n ziuă, factorul poştal, împărţitorul de gazete, aprinzătorul de lampe, măturătorul de s uliţă, aprozii de la cancelarie şi o mulţime de alţi îmbiegaţi — căci, slava Domnului, suntem bogaţi îndestul în acest soiu de exemplare — ţi-a­­duc fie­care o „Urare de anul bou“, dar tont,* în acelaş cuprins care mai în­totdeauna e ace­laş din anul trecut; singura deosebire, în acest din urmă caz—semn de propăşire - nile s’au mai stîlcit de atunci şi li daos câte o nerozie la sfârşit, ca să pară noi, dar în acelaş timp şi mai fără sare. ...Şi odată 1 Ianuarie trecut, toate frigurile încetează: ale cadourilor, ale bacşişurilor, ale vizitelor iar viaţa îşi reia obicinuitul curs, în­cărcată cu un an mai mult. Şi din toate soiurile de friguri acele de cari te resimt mai mult, sunt ale cadourilor şi ale bacşişurilor. Intr'adevăr vizitele le poţi înlocui uşor prin expedierea câtor­va duzini de cărţi de vizită, pe cari le încredinţezi — plin de con­­fienţa — neregularităţii serviciului nostru poştal. E cu neputinţa însă să scapi de celelalte. Mai întăiu cadourile şi, din aceste, cel de'ntăi al nevestei, căci în zadar i-ai da tot anul: la aniversarea naşterei, la acea a căstoriei, la fiul numelui, pe care şi'l serbează la Patru­zeci de Mucenici, dacă nu se află printre ceilalţi. ai­­ceasta nu te dispensează de-a-i da la anul nou. Mai ales când Dumneaei ţi-a cerut parale mai multe sub pretext de cheltueli indispensabile casei, şi ai înţeles că'ţi va cumpără o căciuliţi de noapte ori o pereche de pantofi de casă. Vin apoi rudele, mai de aproape, ori mai de departe, nu importă, ci după însemnătatea por­­ţiunei de moştenire ce nădăjdueşti e­ copiii, nepoţii şi strănepoţii, după cari ur­nei , prietinii şi copiii acestora. In vechime — căci obiceiul darurilor e de câne . Dumnezeu dărui lui Adam nevastă şi Ev­a un măr soţului ei (toate acestea spre nenoroc­iea neamului omenesc), i se oferiau fructe, cur­male, smochine şi miere, daruri alegorice prin cari prietinii îşi urau mutual un an dulce şi plăcut. Noi deşi am păstrat obiceiul, am schim­bat obiectul darului. Astă­zi, în locul fructelor modeste de odinioară, facem cadouri fastuoase cu cari să ne măgulim deşertăciunea. Astfel o­­ferim copiliţelor de patru ani, cum observa cu mult spirit un cronicar parisian, păpuşi „incce­­sabile“, cari se sparg imediat şi costa cinci­ sute de lei cu trusoul. Trebue să recunoaştem însă că dacă luxul păpuşelor, ca luxul femeilor, ar putea chiar ruina deşertăciunea gogomană, cei înţelepţi şi cei sărăci pot procura copiilor lor pe nimic, daruri cari să le facă aceiaşi dacă ntt e şi mai mare plăcere ca jucăriile de lux. Căci e cu totul indiferent copilului calitatea sau bo­găţia jucăriei. Pentru el, plăcerea de­ a o dis­truge e totul. Şi de cât un serviciu in minia­tură de porţelan, spre pildă, pe care părinţii nu ii’l dau să se joace, ca să nu’l facă zdrob la moment, mai bucuroşi ar fi să aibă unul de lemn sau de metal, pe care săi trântească toată ziua. ...Așa trec frigurile... „anului nou“,­­e că vet . AsT s a mai B­IJ­H­I­C­A Bunica era bătrînă, iar fata frumoasă coz. Potrivită la statură şi cu mers măreţ, obrajii rumeni şi fragezi, aşa de fragezi că ai fi putut să-i ta­i cu un fir de păr ; dinţii mărunţi, albi ca orezul, ascunşi după nişte buze cum n’am mai văzut; iar ochii şi sprincenele... Ce să mai spun gîndea-i câ-i ruptă din soare, nu alta. Ce am văzut-o eu ? Poate un minut, poate două minute, poate şi mai puţin. *1 Şi iaca,n’o mai uit. De-oiu închide o­­chii şi m-oi gândi la dînsa, o văd Su­­­doma, numai să întind mina şi s’o prind. Da-i vorba că-s ani la mijloc şi stă zu­grăvită în mintea mea, şi-i aud glasul, aşa precum ai asculta, din depărtare, un glas frumos de clopot care se tîngue în revărsatul serei. Pe bunică-sa am mai întîlnit-o de cîte­va ori. Odată numai aşa din fugă, la schimbarea unui tren , altă dată am­ zărit-o în trăsură. Şi m’a cunoc­ am salutat-o şi mi-a răspuns. Dar, 9^ se părea tot mai schimbată, bătrînujL cunoștea, de pe fața ei, că o roade] ceva la inimă. Despre fată n’am­ mai avut nici o știin­ța pînă ir. vara trecută. Eram la o mnnăstire, la adăpost ^g mulțime. In^flBi m’am întîlnit cu ii; -sa^j^^Nă, ca o coarnă; h,

Next