Mişcarea, ianuarie 1912 (Anul 4, nr. 1-22)
1912-01-03 / nr. 1
5 BANI Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an...................20 lei In străinătate pe un an . . 40 „ Preoţi şi învăţătorii rurali1 . 500MIŞCAREA 5 BANI zur imuni liieul SUB DIRECŢIUNE*, UNUI COMITET APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia în pagina Il-a 1 leu. In pagine IlI-a 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. == TELEFON 121 ===== vre: MASCA A CĂZUT JtTIS. IEl, Sfârşitul carierei politice a d-lui Petru Carp are nota unui sfârşit de bal mascat. La sfârşitul balului se dau jos măştile, la apusu vieţei politice dl. Carp e demascat. Patruzeci de ani dl. Carp a trăit sub mască şi nimeni nu ştia dacă omul acesta s’a născut cu o sută de ani în urmă, sau cu o sută de ani înaintea vremilor în care a fost sortit să trăiască. Toată existenţa nebuloasă a acestui om politic a plutit în mister şi enigmă. Au venit momente hotărâtoare când talentul şi autoritatea trebuiau să învingă şi să predomine situaţiile. Dl. Carp a rămas omul care trăia vecinic deasupra realităţilor, sfidând lumea muritorilor în mijlocul cărora căzuse. Şi astfel dl. Carp, în trecutul seu, nici n’a învins,nici n’a suferit înfrângeri care să-l distrugă. Vremea a trecut şi dl. Carp a îmbătrânit, dar şi în această fază dl Carp a rămas omul-mister. Un înţelept a spus că tinereţa este epoca visurilor şi a poesiei iar bătrâneţa epoca înţelepciunei şi a filosofiei. Bătrâneţa d-lui Carp este un fenomen foarte curios : în loc să fie o epocă a filosofiei înţelepte, pentru dl. Carp bătrâneţa este epoca violenţei disperate. Adică la dreptul vorbind, nu ştii dacă este o violenţă disparătă sau disperarea violenţei prea mult timp încătuşată... Dl. Carp n’a putut cuceri nimic prin luptă unvalerească sau prin afirmarea unor însuşiri care să-l fi impus fără lupte. Dl. Carp a voit şefia efectivă a partidului conservator. A luptat—aşa cum a înţăles d-sa să lupte—o viaţa întreagă şi n’a isbutit. împrejurările l’au adus în fruntea acestui partid, dar în clipa când d-sa a ajuns şef, a dispărut partidul conservator. Printr’un act de violenţă laşă, d. Carp a frânt partidul conservator, deslipind de acest partid elementul cel mai muncitor şi mai viguros. O singură dată norocul îl servise pe dl. Carp, dar d-sa a violentat împrejurările şi a rămas un învins. Cu partidul fracţionat, dar cu o firmă contrafăcută în mână, d. Carp reclama acum dreptul de a guverna şi de a asigura fericirea acestei ţări. Nici de astă dată d. Carp n’a avut ambiţiunea—de sigur pentru că avea îndoiala—de a se impune prin forţa sa morală şi prin autoritatea sa politică. La 3me de bătrâneţa, când omul cuminţeşte, d. Carp s’a aruncat în braţele politicei de nebuni. A dat drumul nebunilor, s’a scoborât în stradă, a spart geamurile unei văduve ilustre, a profanat statui şi când a văzut că această violenţă nu-i poate garanta succesul grabnic ce-l urmărea, şi-a îndreptat violenţa mai sus, sub o altă formă, dar a violentat şi a ameninţat. A învins prin violenţă Se putea opri aici, dar n’a voit să se oprească: căpătase încredere în şcoala violenţei. Ar fi putut da lupta electorală în numele fericirei pe care de patruzeci de ani o făgăduia acestei ţări. N’a îndrăznit, pentru că îşi cunoştea puterea morală şi a preferat să învingă prin violenţă. A învins în lupta electorală, dar atunci a început sfârşitul... Ar mai fi fost, totuşi, prilejul de a repara ceva printr-o guvernare demnă, cinstită şi înţeleaptă. Dar d. Carp invadase să învingă numai prin violenţă. Opera sa de guvern este un lanţ nesfârşit de atacuri violente. Ca şef de guvern a deschis lupta împotriva opoziţiei. Cu toate puterile statului în mână, violenţa era în largul ei. Act de violenţă împotriva societăţii tramvailor; acte de violenţă senilă în discuţiile parlamentare; act de violenţă împotriva drepturilor patrimoniale ; act de violenţă împotriva magistraturei; act de violenţă împotriva temeliilor constituţionale ale organizaţiei noastre de stat. Şi seria violenţelor e departe de a se sfârşi; se vorbeşte astăzi despre instituirea unui comitet de «rezistenţă» care suspendă legile, aţâţă patimile şi Dumnezeu ştie ce isprăvi va mai săvârşi acest comitet al violenţei, organizate sub scutul forţei publice şi al puterei armate... Sfârşitul balului mascat ne-a rezervat şi o ultimă surpriză: afacerea moşiei Durneşti. Exploatând situaţia de prim-ministru, d. Carp cumpără în condiţiuni necinstite o moşie de la o societate de asigurare. Prins asupra faptului, d Carp inventează o minciună : n’au cumparat cu moşia, ci soţia mea. Dar actul de vânzare îl demasci, arătându-l ca fiind cumpărătorui adevarat al moşiei. Masca a căzut şi demascatul tace. Omul fierului roş trece în istorie ca primă victimă a acestui fier. D-l Carp şi-a lepadat mascaşi ne-a aratat tot ce ne putea arăţi, dar avem şi noi o datorie: să-i arătăm drumul cel mai scurt ,de care se poate retrage departe le valmaşagul în care s’a zbuciumat fără noroc, în tihna dulce a Dorneştilor, cari îi vor reaminti jururi de farmecul fotoliului de prim ministru al ţărei ingrate pe care n’a putut-o... europeniza! IMPROVIZAŢII ULTIMULXIVINT RMUL VECHILI : Eu trec, an vechiu şi gîrbov, Cu alb omăt în plete Ducînd o lume ’ntreagă De doruri şi regrete. Prietenii mă cheamă Şi mă hulesc duşmanii Cînd mă cobor în groapa, In care intră anii. Dar răscoliţi cu gîndul Clipitele trecute, Şi-o să găsiţi o şoaptă, Un vis, o sărutare. Eu vi le-am dat. Adio ! Iubirile pierdute Să se aprindă iarăşi In anul ce răsare? PRIMUL CUVÎMT RMUL MOU: An tînăr, vin din vise Purtînd o viaţă nouă, Aduc în ochi blîndeţă Şi’n zimbete iubire; Surîd la orişicare. Cu minele-amîndouă Voiu presura pe inimi Noroc şi fericire. Aduc atîtea daruri Dar nu vă spun acum: Am care încărcate Ce vin în zbor pe drum, Şi opt locomotive Sunt prinse la tînjală S’aducă pentru fete Baloturi de peteală. Rinaldo transferarea Liceului Militar La cele ce am scris până astăzi o privire la hotărârea ce a luatol Hicu Filipescu, ministrul de răsfoi, de a da Iaşului o nouă lovitură, prin transferarea „Liceului Militar" la o mănăstire din apropierea Târgoviştei, ţinem să mai dăm un fapt care va demonstra şi mai bine cât de apreciată a fost şi este vechea „şcoală a fiilor de militari" în situaţiunea şi organizaţia ei actuală. Vom argumenta cu faptul ce-l punem în evidenţă, că însăşi Curtea noastră regală a apreciat valoarea acestei vechi instituţiuni a Iaşului pe care d-l M. Filipescu vrea s-o răpească astăzi prin simplă decisiune ministerială, crezând că ieşenii vor rămânea nepăsători faţă de această lovitură neaşteptată. Se ştie că A. S. R. Principele Carol este elev al,, Liceului Militar“ din Iaşi. Faptul că „Liceul Militar" numără printre elevii sei pe fl. S. Principele Carol dovedeşte că atât M. S. Regele Carol, cât şi fl. S. R. Principele Ferdinand au apreciat superioritatea acestei şcoli din toate punctele de vedere, încât ministrul de răsboi n'ar putea invoca vre-un motiv care să-l fi determinat la strămutarea „liceului militar" Rămâne deci stabilit că d-l Hicu Filipescu a ţinut numai să deie o lovitură laşului, trecând chiar peste înaltele aprecieri şi considerente ale Curţii Regale. Punând aceasta în evidenţă vizăm încă odată pe representantul laşului la centru,d-l (Difu. Greceanu, căruia îi atragem atenţiunea asupra acestui fapt, şi credem că fără nici un alt comentar „distinsul fruntaş" de la Iaşi macar de astă-dată ne-a înţeles. dovada necinstei Dovada necinstei este făcută: dl. Carp a săvârşit un act de gravă incorectitudine prin cumpărarea moşiei Durneşti de la societatea de asigurare Dacia. Dl. Carp a traficat cu proedul de lege pentru moşiile de mână moartă. Dl. Carp a obţinut de la societatea de asigurare avantagii necinstite, a plătit 1050 lei falcea în loc de 1400 şi a obţinut un lung termen de plată cu procentul de 6 la sută în loc de 8 la sută. Iar în schimbul acestor avantagii, dl. Carp a scos din prevederile proectului bunurilor de mână moartă, moşiile societăţilor de asigurare. Dl. Carp şi-a cumpărat moşia Durneşti pe socoteala intereselor, publice. Dar nu e numai atâta. Dl. Carp n avea nevoie de moşie pentru ca s-o cultive singur. Dl. Carp voia să se folosească de situaţia de prim-ministru, pentru a realiza o afacere mănoasă. Dl. Carp a cumpărat moşia Durneşti prin misitia lui Froim Fischer pentru a o arenda tot lui Fischer. Dar Fischer nu putea să arendeze această moşie pe numele seu căci contravenea la legea trusturilor şi atunci s' a recurs la trucul obicinuit al persoanelor interpuse: s'a încheiat contractul de arendă pe numele lui Iunius şi Beren Spodheim cumnaţii lui Froim Fischer. Dl. Carp a devenit astfel un instrument al Fischereştilor pentru a calea legea trusturilor. Luat de guler, dl. Carp a minţit la început, afirmând că moşia Durneşti a fost cumpărată numai de soţia sa, iar cu actul de cumpărare s’a dovedit cu dl. Carp este tovarăș la cumpărarea acestei moșii. Dovada necinstei este făcută. Dl. Carp trece în istorie cu Durneștii de gât. Cine calomniază? — Madami carpişti — Sunt ani de zile de când d-l C. Stere este ţinta unor atacuri pe cât de calomnioase, pe atât şi de infame. Presa conservatoare a dat întotdeauna cea mai largă ospitalitate acestor murdării, prin care, această nobilă presă, avea trista naivitate să creadă, că va putea ştirbi personalitatea unui om care nu s’a impus de cât prin muncă, prin puterea lui intelectuală şi prin credinţa nestrămutată într’un ideal în care se cristalizau aspiraţiunile întregei românimi. De unde porneau aceste calomnii? Era ecoul unor calomnii care veneau de departe. Ne aducem aminte că coloanele „Epocei“ şi ale altor ziare conservatoare erau pline de proza unui domn Madan, care debila infamiile cunoscute pe seama d-lui C. Stere. Cine-i acest Madan ? Un român basarabean şi-a luat sarcina de a prezenta opiniei publice acest trist personaj din viaţa fraţilor noştri de peste Prut. Cu privire la apropiatele serbători ale centenarului Basarabiei, „Foaia Poporului“ din Cernăuţi publică un interesant articol datorit unui român basarabean. In acest articol se sugrăveşte trista stare a fraţilor basarabeni şi rolul pe care îl joacă boerii români în viaţa romînilor de peste Prut. In acest articol se vorbeşte şi despre tristul calomniator Madan şi iată în ce termeni: „Boierii români au devenit mai ruşi „ca ruşii şi cei mai aprigi duşmani ai „neamului. In fruntea acestor inconştienţi „fanfaroni, sunt descendenţi negrului, atât la faţă cât şio inimă Cruşevan cu „faimosul lui ziar „Drug“ (Prietenul), „care înjoseşte pe români; pe urmă Magdanii Crupenschi, Simigradov şi alţii „cari loji la un loc formează aşa zisa „Bandă neagră“. Nemjilor, grecilor, leşilor, bulgarilor, şi tuturor în Basarabia le este permis a avea şcoalele lor „particulare unde învaţă în limba lor „maternă, numai românilor nu“. Iată cine sunt calomniatorii d-lui C. Stere! Iată cine sunt „colaboratorii“ ziarelor care reprezintă partidul „asanării“ morale ! „Banda neagră“ de peste Prut şi—a găsit adepţi şi în ţara românească, —şi încă în rândurile nobleţei care reprezintă şi „asanarea“. Opinia publică are odată mai mult prilejul să se convingă de „cinstea“ şi „moralitatea!“ carpiştilor puşi în solda trădătorului Madan. BLOCNOTES goanele d-lui Carp C. c. Petrache Carp s- a pus pe „goană“. D-sa a pornit o goană straşnică în potriva... opoziţiei şi în special a partidului liberal; a pus pe goană pe episcopul de Roman, după ce a avut grija să gonească din partid pe d. Take Ionescu, iar în vacanţă a continuat acest sport, punând pe goană fiarele sălbatice ascunse în vizuinile lor din codrii Ţibăneştilor, sau mai bine zis din ai Fischereştilor. La întoarcerea spre Bucureşti însă, d. Carp s’a împotmolit. A fost o adevărată goană de maşini şi lucrători pentru a salva pe primul-ministru. Pentru a-l scoate însă din înpotmolirea în care sa aruncat capriciul d-lui Marghiloman, nu vor fi suficiente toate plugurile şi locomotivele de care dispun C. F. R.* De anul nou La revelionul de la căpitanul Stroja, prefectul poliţiei, s-au consumat numai plăcinte cu „sorţi“. D. Stroja are mare slăbiciune pentru „sorţi“ şi „sorţari". Dispensat DIN SBORUL VREMI şi frigurile anului nou Către amează încep vizitele de gală. Săniile, trăsurile ori cupelele urnesc asurzitor formeind în sus şi în jos pe uliţele oraşelor acoperite de zăpadă. Şi vizite la toţi şi pretutindeni: vizite la Rege, vizite la Mitropolit, vizite la Miniştrii, vizite ici, vizite colo, vizite la toate feţele grave. Unul vizitează pe altul şi nici unul nu găseşte pe altul acasă. Cărţile de vizită joacă acont enurările de anul nou, rolul cel mai de căpetenie. Până-n ziuă, factorul poştal, împărţitorul de gazete, aprinzătorul de lampe, măturătorul de s uliţă, aprozii de la cancelarie şi o mulţime de alţi îmbiegaţi — căci, slava Domnului, suntem bogaţi îndestul în acest soiu de exemplare — ţi-aduc fiecare o „Urare de anul bou“, dar tont,* în acelaş cuprins care mai întotdeauna e acelaş din anul trecut; singura deosebire, în acest din urmă caz—semn de propăşire - nile s’au mai stîlcit de atunci şi li daos câte o nerozie la sfârşit, ca să pară noi, dar în acelaş timp şi mai fără sare. ...Şi odată 1 Ianuarie trecut, toate frigurile încetează: ale cadourilor, ale bacşişurilor, ale vizitelor iar viaţa îşi reia obicinuitul curs, încărcată cu un an mai mult. Şi din toate soiurile de friguri acele de cari te resimt mai mult, sunt ale cadourilor şi ale bacşişurilor. Intr'adevăr vizitele le poţi înlocui uşor prin expedierea câtorva duzini de cărţi de vizită, pe cari le încredinţezi — plin de confienţa — neregularităţii serviciului nostru poştal. E cu neputinţa însă să scapi de celelalte. Mai întăiu cadourile şi, din aceste, cel de'ntăi al nevestei, căci în zadar i-ai da tot anul: la aniversarea naşterei, la acea a căstoriei, la fiul numelui, pe care şi'l serbează la Patruzeci de Mucenici, dacă nu se află printre ceilalţi. aiceasta nu te dispensează de-a-i da la anul nou. Mai ales când Dumneaei ţi-a cerut parale mai multe sub pretext de cheltueli indispensabile casei, şi ai înţeles că'ţi va cumpără o căciuliţi de noapte ori o pereche de pantofi de casă. Vin apoi rudele, mai de aproape, ori mai de departe, nu importă, ci după însemnătatea porţiunei de moştenire ce nădăjdueşti e copiii, nepoţii şi strănepoţii, după cari urnei , prietinii şi copiii acestora. In vechime — căci obiceiul darurilor e de câne . Dumnezeu dărui lui Adam nevastă şi Eva un măr soţului ei (toate acestea spre nenorociea neamului omenesc), i se oferiau fructe, curmale, smochine şi miere, daruri alegorice prin cari prietinii îşi urau mutual un an dulce şi plăcut. Noi deşi am păstrat obiceiul, am schimbat obiectul darului. Astăzi, în locul fructelor modeste de odinioară, facem cadouri fastuoase cu cari să ne măgulim deşertăciunea. Astfel oferim copiliţelor de patru ani, cum observa cu mult spirit un cronicar parisian, păpuşi „inccesabile“, cari se sparg imediat şi costa cinci sute de lei cu trusoul. Trebue să recunoaştem însă că dacă luxul păpuşelor, ca luxul femeilor, ar putea chiar ruina deşertăciunea gogomană, cei înţelepţi şi cei sărăci pot procura copiilor lor pe nimic, daruri cari să le facă aceiaşi dacă ntt e şi mai mare plăcere ca jucăriile de lux. Căci e cu totul indiferent copilului calitatea sau bogăţia jucăriei. Pentru el, plăcerea de a o distruge e totul. Şi de cât un serviciu in miniatură de porţelan, spre pildă, pe care părinţii nu ii’l dau să se joace, ca să nu’l facă zdrob la moment, mai bucuroşi ar fi să aibă unul de lemn sau de metal, pe care săi trântească toată ziua. ...Așa trec frigurile... „anului nou“,e că vet . AsT s a mai BIJHICA Bunica era bătrînă, iar fata frumoasă coz. Potrivită la statură şi cu mers măreţ, obrajii rumeni şi fragezi, aşa de fragezi că ai fi putut să-i tai cu un fir de păr ; dinţii mărunţi, albi ca orezul, ascunşi după nişte buze cum n’am mai văzut; iar ochii şi sprincenele... Ce să mai spun gîndea-i câ-i ruptă din soare, nu alta. Ce am văzut-o eu ? Poate un minut, poate două minute, poate şi mai puţin. *1 Şi iaca,n’o mai uit. De-oiu închide ochii şi m-oi gândi la dînsa, o văd Sudoma, numai să întind mina şi s’o prind. Da-i vorba că-s ani la mijloc şi stă zugrăvită în mintea mea, şi-i aud glasul, aşa precum ai asculta, din depărtare, un glas frumos de clopot care se tîngue în revărsatul serei. Pe bunică-sa am mai întîlnit-o de cîteva ori. Odată numai aşa din fugă, la schimbarea unui tren , altă dată am zărit-o în trăsură. Şi m’a cunoc am salutat-o şi mi-a răspuns. Dar, 9^ se părea tot mai schimbată, bătrînujL cunoștea, de pe fața ei, că o roade] ceva la inimă. Despre fată n’am mai avut nici o știința pînă ir. vara trecută. Eram la o mnnăstire, la adăpost ^g mulțime. In^flBi m’am întîlnit cu ii; -sa^j^^Nă, ca o coarnă; h,