Mişcarea, aprilie 1912 (Anul 4, nr. 72-95)

1912-04-01 / nr. 72

Pepiniera „Manta­ Roşie SOPHIE B. VASILIU, IAŞI MEDALIE DE ARGINT LA EXPOZIŢIA VITICOLĂ IAŞI 1911 — TELEFON - TRAVAN ELECTRIC — Pomi roditori altoiţi Viţe americane altoite Trandafiri altoiţi NUCI, CASTANI, CĂPŞUNI, ZMEURE, COACĂZE, AGRIŞE VARIETĂŢI ALESE LA CERERE CATALOAGE FRANCO DIN SBORUL VREMEI Salutare Venită la timp La o întrunire a electrotehnicilor din Viena înaintea unui public distins, contele Arco di­rectorul telegrafiei fără sârmă din Germania, a ţinut o conferinţă foarte interesantă, despre des­­voltarea invenţiei lui Marconi, aşa zisă „scân­teie sunătoare“. Intre altele Arco a spus, că cea mai mare staţiune de telegrafie fără sârmă, se află lângă Berlin în Nauen care e legată cu alte 700 sta­ţiuni. In decursul conferinţei de­odată a înce­put să sune aparatul ce se afla pe masa avia­torului, aşezat aici pentru transmiterea şi pri­mirea telegramelor fără sârmă. Atât contele Arco cât şi publicul prezent au ramas uimiţi de acest fenomen ciudat. Oratorul, după câte­va momente a exclamat: Domnilor ! „Staţiunea te­legrafică din Nauen anunţă că salută publicul de faţă“.Maşina a funcţionat mai departe. Peste vre­o câteva minute conferenţiarul a cetit pub­licului său următoarea telegramă: —„Societatea germană a telegrafiei fără sâr­mă se ţine măgulită de faptul că contele Arco ţine conferinţa în faţa unui aşa public distins. Suntem convinşi, că seara de azi va servi spre întărirea relaţiilor de prietenie ce există între tehnicii austriaci şi germani. Publicul din sală a aplaudat cu mare însuf­leţire pe contele Arco. Observaţiuni asupra raporturilor dintre ştiinţă, artă şi cultură nu Dar când materialul supus cercetării ştiinţifice cuprinde nu numai „fapte“ produse fatal de jocul inconştient al pu­terilor oarbe din natură, ci şi manifes­tări ale puterii elementare a conştiinţii, viaţa omenească ce-a clocotit îndărăptul acestor „fapte“ apare ca o nouă ordine de fenomene complexe. Aici însă nu se poate străbate numai prin mijloacele în­trebuinţate în investigaţiile lumii fizice, şi, cu toate aceste, adevăratul om de ştiinţă trebue să pătrundă. Cel ce face exploraţii în asemenea domenii trebue să aibă, pe lângă însuşirile obişnuite o­­mului de ştiinţă, ceva mai mult, — o coardă din sufletul artistului, — acea deosebită putere de simpatie, care sin­gură dă posibilitatea de a veni în con­tact direct cu însăşi viaţa sufletească, ce a pulsat dincolo de fapte. Se cere clar o organizaţie sufletească mai complexă de­cât a cercetătorului „faptelor“ din lumea fizică. Frământările vieţii intră nu numai în cercul interesului nostru intelectual, dar şi în sfera simpatiei noastre fireşti — căci toţi suntem actori pe aceiaşi scenă a vieţiii, fie că vremea schimbă decoru­rile. Nu ne interesează să ştim numai ce s’a întâmplat la o dată oarecare, ce re­licve ne-au rămas de la înnaintaşii noş­tri, ori cum sânt „faptele“ catalogate şi cântărite, şi cuvintele prinse şi sfâşiate în silabe. In datele păstrate stă înhumată o viaţă, sub părmăturile vremurilor­ şi omului de ştiinţă, care cercetează aceste date, îi ce­rem să pătrundă cât mai adânc în mis­terele ei, după cum cerem cercetătorului lumii fizice să străbată cât mai mult în tainele naturii. Materialul pe care îl stu­diază fiecare din ei nu e decât mijlocul de a prinde înţelesurile. Misiunea lor nu e să adune materialul în grămezi, — fie cât de geometrice, — ci să scapere mă­car o scântee de lumină, ca să putem vedea dincolo de ele. De la omul de ştiinţă, care cercetează fapte omeneşti, aşteptăm mai mult de­cât abstracţii şi scheme, pentru că şi suf­letul nostru are pentru o asemenea ati­tudine a minţii mai multe coarde de vib­raţie. Nu ne mulţumim numai cu „fapte“ atone din viaţa omenească a trecutului, după cum nu ne poate mulţumi aduna­rea „faptelor“ inerte din structura fizică a naturii. De dincolo de „fapte“, noi vroim să auzim zbuciumul vieţii celor care au dispărut. Urmele lăsate de ei au această sonoritate, când sânt atinse, şi răsunetul lor găseşte ecou în sufletul nostru. Adunarea numelor regilor, descrierea războaelor, numele scriitorilor, datele din viaţa lor, titlurile cărţilor şi numărul pa­ginilor volumelor sânt prea puţin lucru, pentru evocarea vieţii trecute, şi aproa­pe ceva negativ pentru cultura sufle­tului. Dacă din chipul cum sunt prezen­tate aceste resturi de naufragii ale vie­ţilor apuse, nu simţim fiorul frământări­lor sufleteşti şi nu auzim larma, acelei lumi trecute pentru totdeauna de hota­rele noastre, istoria e transformată în pan­­tomimă mecanică, fără înţeles, şi critica într’un memento de formule fără temei Nu cerem istoricului şi criticului să ne dea întreg materialul pregătitor, ci numai esenţa destilată din acest material. Isto­ricul şi criticul faptelor omeneşti trebue să aibă, ca şi artistul adevărat, darul de a simţi, înţelege şi reda viaţa, nu numai rabdarea de a aduna „faptele“,—şi toţi cei mari dintre ei n’au fost lipsiţi de a­­cest dar. Marii critici literari ilustrează clar această afirmare : Sainte-Beuve, da­că ar fi continuat să scrie numai litera­tură, Franţa ar fi perdut pe cel mai mare critic al ei, dar ar număra un literat dis­tins mai mult . Mathew Arnold, cel mai mare critic al Angliei, e între acelaşi timp şi unul din marii ei poeţi şi literaţi. Adunarea şi observarea amănunţită­­ a „faptelor“ e poate tot atât de necesară marilor artişti cât şi oamenilor de ştiinţă. Dar nu adunarea „faptelor“, ci pătrun­derea înţelesului lor simbolic poate da a­­cea putere magică artistului, ca şi istori­cului şi criticului adevărat, de a străbate înţelesurile adânci, îngrămădirea materi­alului nu trebue să împedece deschide­rea prospectivelor spre orizontul larg al vieţii. (Va urma) I. Botez TACLALE Arestat de 200 ori A Wiliam Cook din Morristown, în vr­s­­tă de 62 de ani, căruia-i plăcea băutura, făcea adeseori multe năzdrăvănii în­cât poliţia a avut mult de lucru cu el. Zile­le trecute a fost iarăşi arestat, de data aceasta pentru a 200 oară. Intăiu a fost arestat când era de 17 ani tot din cauza beţiei. Mai multe so­cietăţi din acel oraş au căutat să-l scoa­tă pe Cook din obiceiul de a bea în cîr­­ciumi şi a zbera pe stradă, dar Cook a rămas neclintit în obiceiul lui până la bătrâneţe. Tocuri mici la femei La o adunare a fabricanţilor de ghete din Columbia s’a vorbit multe­­despre re­lele ce pricinuesc tocurile înnalte de la ghetele femeilor. Ei au decis ca deacum înainte să fabrice numai ghete cu căl­­căele joase. Ce vor face femeile cînd vor trebui să fie ceva mai aproape de pă­mânt? Milionarii In anul 1910 au murit în Franţa 560 de milionari. La acest număr de bogă­taşi n’a ajuns nici o ţară din lume. E deosebire însă în darea numelui de mi­lionar. In America de pildă orice persoană care are valori de un milion de dolari intră în rândul milionarilor. In Franţa, pentru dobândirea acestui titlu e de ajuns ca cineva să aibă un mi­lion de franci. In Anglia e şi mai greu să devii mi­lionari. Ca să obţii acest titlu trebue să ai valori nu mai puţin de un milion sterlingi, ceia ce în bani americani ar da o sumă de aproape 5 miloane dolari. Se cere de 26 ori mai mulţi bani decât în Franţa ca cineva să fie milionar în Anglia. Transportarea unui templu Piemont Morgan e pe cale de a chel­tui 8 milioane de dolari ca să aducă stîl­­pii şi zidurile templului Philae din Egipet sub îngrijirea inginerilor de seamă în New-York. Rapoartele sosite de acolo dau ca si­gură înţelegerea magnatului Morgan a­­supra templului şi transportării lui. Templul este foarte prețuit de Egip­teni şi se crede că-i o bogată comoară pentru cercetători. Fericire postuma Zilele trecute a murit un bătrân anu­me Kokomo în Indii, care avea 29 copii. MIŞCAREA La înmormântare a fost petrecut de 29 copii, 10 nepoţi şi 7 strănepoţi. Furturi Gus Tuker, un negru din Alton, a fu­rat pe la un alt negru câteva găini. El a fost prins şi dus înaintea judecăţi. Aici în faţa judecătorului, a spus anume câte găini i-a furat păgubaşului şi şi-a încheiat mărturisirea cu această întrebare : — D-le Judecător, care e mai mare hoţie : a fura nevasta unuia ruinându-i gospodăria, sau a fura câteva găini? Judecătorul i-a răspuns că a fura o femee. — Ei bine, a zis Gus, eu am furat o­­mului acestuia trei găini şi el mi-a fu­rat nevasta. După ce a descris cu amănunţime cum s’a petrecut faptul, Gus a fost osândit la două zile închisoare şi­­păgubaşului i s’a intentat proces ca stricător de căsnicii. Mişcarea Literară şi Artistică­ ­■propos de Lovinescu. Din partea pu­­blicistului A. Spiru-Bacău, care se află a­­cum la Paris, punem următoarea scri­soare : „ Aflu foarte târziu că mi-aţi făcut cins­tea să reproduceţi — fără a mă numi de alt­mintrelea — un vechiu articol al meu publicat în „Pagini Libere“ despre d. E. Lovinescu. Ţin să declar că n’am avut nici­odată intenţia de a reproduce aceas­tă veche încercare: „Mulţumindu-vă pen­tru reproducerea acestor câte­va rânduri, vă salut, etc“. Publicăm rândurile, aceste, adăugând că am reprodus articolul în chestiune ca­re era de actualitate,—căci doară era vor­ba de talentatul poseur a „Rampei“ d. E. Lovinescu. N’am reprodus articolul de cât numai din simpatie pentru auto­rul „Scene elelor și fantesii­lor“...­­I­storia simbolismului. Intr’un studiu de curând apărut, scriitorul M. Schlesinger face un documentat istoric al simbolis­mului, care pasionează toate cercurile li­terare şi artistice. Studiul e întitulat „Ges­chichte des Symbols“ şi a apărut în e­­ditura „L. Simon“ din Berlin, o dramă a lui Solstoi. Intre operile postume ale marelui scriitor s’a găsit­­şi o dramă intitulată „Şi lumina pătrunse în întuneric“. Opera abia apărută în ru­seşte a şi fost tradusă de scriitorul ger­man Heinrich Gîllimche sub titlul „Und das Licht Ienchetete in der Finsterniss“ editată de revista teatrală „Bühne und AWelt“ din Berlin. Artistul Cuzinschi a plecat la Paris în dorinţa de a cunoaşte mai de aproape tehnica scenei,­adică acea parte speci­fică ce se cere unui punător în scenă. Această călătorie sperăm că va folosi foarte mult talentatului societar ieşan care ne-a dovedit în afară de interpre­tările artistice, că e un excelent punător de scenă. INFORMAŢII . Dl. dr. Al. Obreja profesor al uni­­versităţei din Bucureşti a subscris 20 ac­ţiuni pentru „Casa Artelor“ vărsând şi o parte din suma subscrisă. Cu această o­­cazie d-sa a declarat d-lui dr. St. Possa că va interveni pe lângă membrii „Ato­nului Român“ din Capitală ca să sub­scrie acţiuni pentru „Cassa Artelor“. De asemenea s-a înscris printre acţio­narii nouei Societăţi artistice şi dl. maior Ch. Văleanu, inspector agricol al jude­ţului Iaşi.­­ „O victimă a dezonoarei“ este in­titulată noua desfăşurare dramatică ce figurează în fruntea programului cinema­tografic de la Sidoli care mai cuprinde: Răsbunarea prietenului, scene teatrale— Un pictor modern, film comic olandez— Inimi simţitoare, scene comice.—Cel mai nou număr din „Pathe-Journal. ” M. S. Regele a semnat regulamen­tul pentru legea paşapoartelor, care se va pune în aplicare cu începere de mîi­­ne Duminică 1 Aprilie. — Bejenie mare la ospiciul de la Ga­­lata. D-nii Th. Rosetti, T. Maiorescu şi ge­neral Argetoianu şi-au anunţat sosirea în Iaşi. „ In seara de Duminică 1 April 1912 va avea loc în Sala Teatrului Pastia ulti-­m­ul Bal Mascat dat de vechiul antre­prenor I. L. Ducaten. Sala va fi frumos iluminată. Gardiroba care conţine cele mai noi costume este la dispoziţia vizitatorilor. Un bufet ex­celent.­­ Marea trupă de operă Castellano, care anul trecut a făcut admiraţia ieşe­nilor, având în frunte pe strălucita pri­ma donă de la Scalla din Milano Dora Remondini, pe faimoşii tenori Perico şi Santarelli, pe răsfăţatul publicului ieşan baritonul Mari, primadonele Amalia de Roma, Rodriguez, mezosoprana de la Scalla Exposito, basul Manceri, Belloni, Mascareg, etc. etc., cor de 30 barbaţi şi femei, orchestră de 25 persoane sub con­­ducerea maistrului Giovanelli, va repre­zenta la Teatrul Naţional din Iaşi. Luni 9 Aprilie ora 9 seara TROVA­­TORE în 4 acte de Verdi. Marţi 10 Aprilie MANON LASCANT operă în 4 acte de Puccini. Mercuri 11 Aaprilie TRAVIATA în 4 acte de Verdi. Joi 12 Aprilie CAVALERIA RUSTI­CANA şi PAGLIACCI. Vineri 13 Aprilie CARMEN operă în 4 acte de Bizet. Cei mai mulţi artişti sunt cunoscuţi publicului ieşan care i-a admirat anul trecut, având o reputaţie europeană. Pre­ţurile au fost fixate în chip rezonabil lo­­jele 30, 35, 40 lei, staluri de 7, 5, 3 şi 2 lei, Balcoanele 3 lei, galeria 2 lei, Lo­­jele balcon 8 lei. Biletele la „Thalia“ (Maximovici) unde se găsesc şi afişele detailate pentru fie­care reprezentaţie. Se prevede o mare aglomeraţie ştiut fiind că ieşenii sunt doritori de muzică bună mai cu seamă când e interpretată de artişti străluciţi. Centenarul Răpirei Basarabiei Consfătuirea dela Universitate. —Cu­vântările d-lor­­profesori A. D. Xe­­nopol Const. Stere şi Alex. C. C­uza. Eri după amează a avut loc la Uni­versitate o confătuire în vederea atitu­­dinei pe care poporul românesc­­trebuie să o ia faţă cu serbările organizate cu ocazia centenarului anexărei Basarabiei. La această consfătuire a participat un public numeros compus în mare parte din profesori, studenţi şi studente. Sunt faţă de asemeni şi multe doamne din e­­lita locală. Şedinţa se deschide la orele 3 şi ju­mătate.* Cel dintăi care ia cuvântul,­e d. pro­fesor A. D. Xenopol, care face o docu­mentată expunere istorică asupra împre­jurărilor care au determinat anexarea Basarabiei. D -sa arată cu această ocazie că răpirea acestui teritoriu de către Ruşi, se dato­­reşte în mare parte lui Napolion care pentru a-şi îndeplini planurile sale po­litice nu ţinea seamă de interesele po­poarelor. Intrând în analiza evenimentelor isto­rice de la 1812 d. Xenopol arată că a­­nexarea Basarabiei se datoreşte în pri­mul rând faptului că Turcii perduseră în­crederea în Napoleon, iar în al doilea rând tradărei princepelui Moruzi care a oprit o telegramă expediată de Napoleon la Constantinopole, prin care turcii erau anunţaţi să nu se grăbească a încheia pacea cu Rusia în contra căreia Napoleon declarase război. Pentru această tradare Moruzi a şi fost decapitat de turci. Continuând de Xenopol se ocupă de evenimentele de la 1877 şi de războiul dintre războiul dintre Rusia România şi Turcia, arătând că şi atunci ca şi la 1812 Rusia a făcut o mare nedreptate României luându-i în schimbul ajutorului dat cele 3 judeţe mari din Basarabia. Ca încheere d. Xenopol e de părere că ar fi o mare laşitate din partea noastră dacă n’am răspunde la serbările organi­zate de Rusia. „ Indivizii Gh. Simionescu şi M. Popa deţinuţi în penetenciar în urma mandatului emis de judecătorul de in­strucţie a făcut apel la Camera de pu­nere sub acuzare. D-l profesor A. C. Cuza, ia cuvântul în numele „Ligei Culturale“ și propune ca ziua de 26 Mai să fie serbată de Ro­mâni, chiar în cazul când Rusia n’ar serba centenarul. D-sa arată că pentru serbarea acestei aniversări s’au făcut două propuneri : una a d-lui profesor Râşcanu care a fost de părere să se arboreze drapele cernite la toate casele româneşti, iar a doua a d-lui profesor Iorga, care şi-a exprimat părerea să se creeze — printr-o subscrip­ţie publică — un cămin pentru studenţii basarabeni. D-l Cuza se ridică în contra ambelor păreri şi propune ca în locul drapelelor de doliu să se arboreze tricolorul cernit. Deasemeni, d-sa e şi în contra înfiin­­ţărei căminului, pe motivul că studenţii basarabeni care vin la noi, au idei per­nicioase, fapt care ar face ca prin crea­rea unui asemenea cămin pentru aceşti studenţi, să se creeze la noi un centru anarhist. La sfârşitul cuvânt­ărei, d. profesor Cuza, î­şi exprimă părerea de a se crea un fond cultural din care să se dea a­­jutoare, iar fondul să fie administrat­ de Liga culturală.* D-l profesor Const. Stere își începe cu­vântarea prin a arăta că a cerut cuvân­tul pentru a nu lăsa să se creadă că a­­probă părerile emise cu privire la stu­denţii din Basarabia. D-sa susţine că studentul basarabean contrer­ celor afirmate, nu vine de loc cu idei pernicioase pentru noi, grija de căpitenie a acestuia fiind lupta în con­tra rusificărei forţate. Studentul basarabean — zice d-sa —­­e originar de la ţară şi dacă vine la noi trebue să-l îmbrăţişăm cu căldură pentru că e moldovan ca şi noi. In ceia ce priveşte serbările organizate cu ocazia centenarului anexărei Basara­biei, d. Stere îşi exprimă părerea de a se formula programul, care apoi să fie pus în discuţie într’o întrunire mai mare. Consfătuirea s’a terminat la orele 5 jumătate. == Victimele alcoolului—Astă-noapte a încetat subit din viaţă la locuinţa sa din Sineşti bătrânul Iordache Trifan, în vrâsta de 80 ani. Numitul sătean era unul din cei mai renumiţi consumatori de băuturi spir­toase şi în timpul sărbătorilor de Paşti consumase atâta rachiu, încât astă­noapt© otrava l-a doborât. D. dr. Grossi, medicul legist al par­chetului, a fost însărcinat cu facerea a­­utopsiei cadavrului. „ Medicul şef al oraşului a fost în­ştiinţat că este absolut înterzis medicilor de circumscripţie de a părăsi postul fă­ră prealabilă aprobare a autorităţilor sa­nitare în drept. TEATRUL NAŢIONAL Duminică 1 Aprilie 1912 ora 2 p. m. După amează teatrală : Don Vagmistru Cu d. I. Profil în rolul lui Don Vagmistru şi M. Pella în rolul lui Cărăbuş. Preţurile pe jumătate din Pepiniera Olge Gustave Nicolina-Iaşi Decorat Cavaler Meritului Agricol. Paris 5 Iulie 1905. Decorat Oficer Meritului Agricol. Paris 14 Iulie 1911. Vânzări în condiţiuni excepţional de favorabile. Furnizează cele mai multe viţe Creditului viticol. #! 5000000 viţe altoite în Nicolina Iaşi |! 2000000 viţe altoite în Igeria Mai bine de 2000000 vite sau altoit din varietăţile: Selection Carriere, galbenă de Odobeşti, Chasselas dore, şi varietăţi de masă extra Reprezentant al Sindicatului pepinierelor din Oran (Anglia) In Primavara 1912, sosindu-mi o cantitate de peste un mi­lion şi jumătate de viţe algeriene, voi putea furniza ori­ce va­rietăţi de viţe conform catalogului general pagina 2-a. ■-TiTV-T a n z-r—a-- n~. rirrirar-rrr--------------raji

Next