Mişcarea, aprilie 1912 (Anul 4, nr. 72-95)
1912-04-01 / nr. 72
Pepiniera „Manta Roşie SOPHIE B. VASILIU, IAŞI MEDALIE DE ARGINT LA EXPOZIŢIA VITICOLĂ IAŞI 1911 — TELEFON - TRAVAN ELECTRIC — Pomi roditori altoiţi Viţe americane altoite Trandafiri altoiţi NUCI, CASTANI, CĂPŞUNI, ZMEURE, COACĂZE, AGRIŞE VARIETĂŢI ALESE LA CERERE CATALOAGE FRANCO DIN SBORUL VREMEI Salutare Venită la timp La o întrunire a electrotehnicilor din Viena înaintea unui public distins, contele Arco directorul telegrafiei fără sârmă din Germania, a ţinut o conferinţă foarte interesantă, despre desvoltarea invenţiei lui Marconi, aşa zisă „scânteie sunătoare“. Intre altele Arco a spus, că cea mai mare staţiune de telegrafie fără sârmă, se află lângă Berlin în Nauen care e legată cu alte 700 staţiuni. In decursul conferinţei deodată a început să sune aparatul ce se afla pe masa aviatorului, aşezat aici pentru transmiterea şi primirea telegramelor fără sârmă. Atât contele Arco cât şi publicul prezent au ramas uimiţi de acest fenomen ciudat. Oratorul, după câteva momente a exclamat: Domnilor ! „Staţiunea telegrafică din Nauen anunţă că salută publicul de faţă“.Maşina a funcţionat mai departe. Peste vreo câteva minute conferenţiarul a cetit publicului său următoarea telegramă: —„Societatea germană a telegrafiei fără sârmă se ţine măgulită de faptul că contele Arco ţine conferinţa în faţa unui aşa public distins. Suntem convinşi, că seara de azi va servi spre întărirea relaţiilor de prietenie ce există între tehnicii austriaci şi germani. Publicul din sală a aplaudat cu mare însufleţire pe contele Arco. Observaţiuni asupra raporturilor dintre ştiinţă, artă şi cultură nu Dar când materialul supus cercetării ştiinţifice cuprinde nu numai „fapte“ produse fatal de jocul inconştient al puterilor oarbe din natură, ci şi manifestări ale puterii elementare a conştiinţii, viaţa omenească ce-a clocotit îndărăptul acestor „fapte“ apare ca o nouă ordine de fenomene complexe. Aici însă nu se poate străbate numai prin mijloacele întrebuinţate în investigaţiile lumii fizice, şi, cu toate aceste, adevăratul om de ştiinţă trebue să pătrundă. Cel ce face exploraţii în asemenea domenii trebue să aibă, pe lângă însuşirile obişnuite omului de ştiinţă, ceva mai mult, — o coardă din sufletul artistului, — acea deosebită putere de simpatie, care singură dă posibilitatea de a veni în contact direct cu însăşi viaţa sufletească, ce a pulsat dincolo de fapte. Se cere clar o organizaţie sufletească mai complexă decât a cercetătorului „faptelor“ din lumea fizică. Frământările vieţii intră nu numai în cercul interesului nostru intelectual, dar şi în sfera simpatiei noastre fireşti — căci toţi suntem actori pe aceiaşi scenă a vieţiii, fie că vremea schimbă decorurile. Nu ne interesează să ştim numai ce s’a întâmplat la o dată oarecare, ce relicve ne-au rămas de la înnaintaşii noştri, ori cum sânt „faptele“ catalogate şi cântărite, şi cuvintele prinse şi sfâşiate în silabe. In datele păstrate stă înhumată o viaţă, sub părmăturile vremurilor şi omului de ştiinţă, care cercetează aceste date, îi cerem să pătrundă cât mai adânc în misterele ei, după cum cerem cercetătorului lumii fizice să străbată cât mai mult în tainele naturii. Materialul pe care îl studiază fiecare din ei nu e decât mijlocul de a prinde înţelesurile. Misiunea lor nu e să adune materialul în grămezi, — fie cât de geometrice, — ci să scapere măcar o scântee de lumină, ca să putem vedea dincolo de ele. De la omul de ştiinţă, care cercetează fapte omeneşti, aşteptăm mai mult decât abstracţii şi scheme, pentru că şi sufletul nostru are pentru o asemenea atitudine a minţii mai multe coarde de vibraţie. Nu ne mulţumim numai cu „fapte“ atone din viaţa omenească a trecutului, după cum nu ne poate mulţumi adunarea „faptelor“ inerte din structura fizică a naturii. De dincolo de „fapte“, noi vroim să auzim zbuciumul vieţii celor care au dispărut. Urmele lăsate de ei au această sonoritate, când sânt atinse, şi răsunetul lor găseşte ecou în sufletul nostru. Adunarea numelor regilor, descrierea războaelor, numele scriitorilor, datele din viaţa lor, titlurile cărţilor şi numărul paginilor volumelor sânt prea puţin lucru, pentru evocarea vieţii trecute, şi aproape ceva negativ pentru cultura sufletului. Dacă din chipul cum sunt prezentate aceste resturi de naufragii ale vieţilor apuse, nu simţim fiorul frământărilor sufleteşti şi nu auzim larma, acelei lumi trecute pentru totdeauna de hotarele noastre, istoria e transformată în pantomimă mecanică, fără înţeles, şi critica într’un memento de formule fără temei Nu cerem istoricului şi criticului să ne dea întreg materialul pregătitor, ci numai esenţa destilată din acest material. Istoricul şi criticul faptelor omeneşti trebue să aibă, ca şi artistul adevărat, darul de a simţi, înţelege şi reda viaţa, nu numai rabdarea de a aduna „faptele“,—şi toţi cei mari dintre ei n’au fost lipsiţi de acest dar. Marii critici literari ilustrează clar această afirmare : Sainte-Beuve, dacă ar fi continuat să scrie numai literatură, Franţa ar fi perdut pe cel mai mare critic al ei, dar ar număra un literat distins mai mult . Mathew Arnold, cel mai mare critic al Angliei, e între acelaşi timp şi unul din marii ei poeţi şi literaţi. Adunarea şi observarea amănunţită a „faptelor“ e poate tot atât de necesară marilor artişti cât şi oamenilor de ştiinţă. Dar nu adunarea „faptelor“, ci pătrunderea înţelesului lor simbolic poate da acea putere magică artistului, ca şi istoricului şi criticului adevărat, de a străbate înţelesurile adânci, îngrămădirea materialului nu trebue să împedece deschiderea prospectivelor spre orizontul larg al vieţii. (Va urma) I. Botez TACLALE Arestat de 200 ori A Wiliam Cook din Morristown, în vrstă de 62 de ani, căruia-i plăcea băutura, făcea adeseori multe năzdrăvănii încât poliţia a avut mult de lucru cu el. Zilele trecute a fost iarăşi arestat, de data aceasta pentru a 200 oară. Intăiu a fost arestat când era de 17 ani tot din cauza beţiei. Mai multe societăţi din acel oraş au căutat să-l scoată pe Cook din obiceiul de a bea în cîrciumi şi a zbera pe stradă, dar Cook a rămas neclintit în obiceiul lui până la bătrâneţe. Tocuri mici la femei La o adunare a fabricanţilor de ghete din Columbia s’a vorbit multedespre relele ce pricinuesc tocurile înnalte de la ghetele femeilor. Ei au decis ca deacum înainte să fabrice numai ghete cu călcăele joase. Ce vor face femeile cînd vor trebui să fie ceva mai aproape de pământ? Milionarii In anul 1910 au murit în Franţa 560 de milionari. La acest număr de bogătaşi n’a ajuns nici o ţară din lume. E deosebire însă în darea numelui de milionar. In America de pildă orice persoană care are valori de un milion de dolari intră în rândul milionarilor. In Franţa, pentru dobândirea acestui titlu e de ajuns ca cineva să aibă un milion de franci. In Anglia e şi mai greu să devii milionari. Ca să obţii acest titlu trebue să ai valori nu mai puţin de un milion sterlingi, ceia ce în bani americani ar da o sumă de aproape 5 miloane dolari. Se cere de 26 ori mai mulţi bani decât în Franţa ca cineva să fie milionar în Anglia. Transportarea unui templu Piemont Morgan e pe cale de a cheltui 8 milioane de dolari ca să aducă stîlpii şi zidurile templului Philae din Egipet sub îngrijirea inginerilor de seamă în New-York. Rapoartele sosite de acolo dau ca sigură înţelegerea magnatului Morgan asupra templului şi transportării lui. Templul este foarte prețuit de Egipteni şi se crede că-i o bogată comoară pentru cercetători. Fericire postuma Zilele trecute a murit un bătrân anume Kokomo în Indii, care avea 29 copii. MIŞCAREA La înmormântare a fost petrecut de 29 copii, 10 nepoţi şi 7 strănepoţi. Furturi Gus Tuker, un negru din Alton, a furat pe la un alt negru câteva găini. El a fost prins şi dus înaintea judecăţi. Aici în faţa judecătorului, a spus anume câte găini i-a furat păgubaşului şi şi-a încheiat mărturisirea cu această întrebare : — D-le Judecător, care e mai mare hoţie : a fura nevasta unuia ruinându-i gospodăria, sau a fura câteva găini? Judecătorul i-a răspuns că a fura o femee. — Ei bine, a zis Gus, eu am furat omului acestuia trei găini şi el mi-a furat nevasta. După ce a descris cu amănunţime cum s’a petrecut faptul, Gus a fost osândit la două zile închisoare şipăgubaşului i s’a intentat proces ca stricător de căsnicii. Mişcarea Literară şi Artistică ■propos de Lovinescu. Din partea publicistului A. Spiru-Bacău, care se află acum la Paris, punem următoarea scrisoare : „ Aflu foarte târziu că mi-aţi făcut cinstea să reproduceţi — fără a mă numi de altmintrelea — un vechiu articol al meu publicat în „Pagini Libere“ despre d. E. Lovinescu. Ţin să declar că n’am avut niciodată intenţia de a reproduce această veche încercare: „Mulţumindu-vă pentru reproducerea acestor câteva rânduri, vă salut, etc“. Publicăm rândurile, aceste, adăugând că am reprodus articolul în chestiune care era de actualitate,—căci doară era vorba de talentatul poseur a „Rampei“ d. E. Lovinescu. N’am reprodus articolul de cât numai din simpatie pentru autorul „Scene elelor și fantesiilor“...Istoria simbolismului. Intr’un studiu de curând apărut, scriitorul M. Schlesinger face un documentat istoric al simbolismului, care pasionează toate cercurile literare şi artistice. Studiul e întitulat „Geschichte des Symbols“ şi a apărut în editura „L. Simon“ din Berlin, o dramă a lui Solstoi. Intre operile postume ale marelui scriitor s’a găsitşi o dramă intitulată „Şi lumina pătrunse în întuneric“. Opera abia apărută în ruseşte a şi fost tradusă de scriitorul german Heinrich Gîllimche sub titlul „Und das Licht Ienchetete in der Finsterniss“ editată de revista teatrală „Bühne und AWelt“ din Berlin. Artistul Cuzinschi a plecat la Paris în dorinţa de a cunoaşte mai de aproape tehnica scenei,adică acea parte specifică ce se cere unui punător în scenă. Această călătorie sperăm că va folosi foarte mult talentatului societar ieşan care ne-a dovedit în afară de interpretările artistice, că e un excelent punător de scenă. INFORMAŢII . Dl. dr. Al. Obreja profesor al universităţei din Bucureşti a subscris 20 acţiuni pentru „Casa Artelor“ vărsând şi o parte din suma subscrisă. Cu această ocazie d-sa a declarat d-lui dr. St. Possa că va interveni pe lângă membrii „Atonului Român“ din Capitală ca să subscrie acţiuni pentru „Cassa Artelor“. De asemenea s-a înscris printre acţionarii nouei Societăţi artistice şi dl. maior Ch. Văleanu, inspector agricol al judeţului Iaşi. „O victimă a dezonoarei“ este intitulată noua desfăşurare dramatică ce figurează în fruntea programului cinematografic de la Sidoli care mai cuprinde: Răsbunarea prietenului, scene teatrale— Un pictor modern, film comic olandez— Inimi simţitoare, scene comice.—Cel mai nou număr din „Pathe-Journal. ” M. S. Regele a semnat regulamentul pentru legea paşapoartelor, care se va pune în aplicare cu începere de mîine Duminică 1 Aprilie. — Bejenie mare la ospiciul de la Galata. D-nii Th. Rosetti, T. Maiorescu şi general Argetoianu şi-au anunţat sosirea în Iaşi. „ In seara de Duminică 1 April 1912 va avea loc în Sala Teatrului Pastia ulti-mul Bal Mascat dat de vechiul antreprenor I. L. Ducaten. Sala va fi frumos iluminată. Gardiroba care conţine cele mai noi costume este la dispoziţia vizitatorilor. Un bufet excelent. Marea trupă de operă Castellano, care anul trecut a făcut admiraţia ieşenilor, având în frunte pe strălucita prima donă de la Scalla din Milano Dora Remondini, pe faimoşii tenori Perico şi Santarelli, pe răsfăţatul publicului ieşan baritonul Mari, primadonele Amalia de Roma, Rodriguez, mezosoprana de la Scalla Exposito, basul Manceri, Belloni, Mascareg, etc. etc., cor de 30 barbaţi şi femei, orchestră de 25 persoane sub conducerea maistrului Giovanelli, va reprezenta la Teatrul Naţional din Iaşi. Luni 9 Aprilie ora 9 seara TROVATORE în 4 acte de Verdi. Marţi 10 Aprilie MANON LASCANT operă în 4 acte de Puccini. Mercuri 11 Aaprilie TRAVIATA în 4 acte de Verdi. Joi 12 Aprilie CAVALERIA RUSTICANA şi PAGLIACCI. Vineri 13 Aprilie CARMEN operă în 4 acte de Bizet. Cei mai mulţi artişti sunt cunoscuţi publicului ieşan care i-a admirat anul trecut, având o reputaţie europeană. Preţurile au fost fixate în chip rezonabil lojele 30, 35, 40 lei, staluri de 7, 5, 3 şi 2 lei, Balcoanele 3 lei, galeria 2 lei, Lojele balcon 8 lei. Biletele la „Thalia“ (Maximovici) unde se găsesc şi afişele detailate pentru fiecare reprezentaţie. Se prevede o mare aglomeraţie ştiut fiind că ieşenii sunt doritori de muzică bună mai cu seamă când e interpretată de artişti străluciţi. Centenarul Răpirei Basarabiei Consfătuirea dela Universitate. —Cuvântările d-lorprofesori A. D. Xenopol Const. Stere şi Alex. C. Cuza. Eri după amează a avut loc la Universitate o confătuire în vederea atitudinei pe care poporul românesctrebuie să o ia faţă cu serbările organizate cu ocazia centenarului anexărei Basarabiei. La această consfătuire a participat un public numeros compus în mare parte din profesori, studenţi şi studente. Sunt faţă de asemeni şi multe doamne din elita locală. Şedinţa se deschide la orele 3 şi jumătate.* Cel dintăi care ia cuvântul,e d. profesor A. D. Xenopol, care face o documentată expunere istorică asupra împrejurărilor care au determinat anexarea Basarabiei. D -sa arată cu această ocazie că răpirea acestui teritoriu de către Ruşi, se datoreşte în mare parte lui Napolion care pentru a-şi îndeplini planurile sale politice nu ţinea seamă de interesele popoarelor. Intrând în analiza evenimentelor istorice de la 1812 d. Xenopol arată că anexarea Basarabiei se datoreşte în primul rând faptului că Turcii perduseră încrederea în Napoleon, iar în al doilea rând tradărei princepelui Moruzi care a oprit o telegramă expediată de Napoleon la Constantinopole, prin care turcii erau anunţaţi să nu se grăbească a încheia pacea cu Rusia în contra căreia Napoleon declarase război. Pentru această tradare Moruzi a şi fost decapitat de turci. Continuând de Xenopol se ocupă de evenimentele de la 1877 şi de războiul dintre războiul dintre Rusia România şi Turcia, arătând că şi atunci ca şi la 1812 Rusia a făcut o mare nedreptate României luându-i în schimbul ajutorului dat cele 3 judeţe mari din Basarabia. Ca încheere d. Xenopol e de părere că ar fi o mare laşitate din partea noastră dacă n’am răspunde la serbările organizate de Rusia. „ Indivizii Gh. Simionescu şi M. Popa deţinuţi în penetenciar în urma mandatului emis de judecătorul de instrucţie a făcut apel la Camera de punere sub acuzare. D-l profesor A. C. Cuza, ia cuvântul în numele „Ligei Culturale“ și propune ca ziua de 26 Mai să fie serbată de Români, chiar în cazul când Rusia n’ar serba centenarul. D-sa arată că pentru serbarea acestei aniversări s’au făcut două propuneri : una a d-lui profesor Râşcanu care a fost de părere să se arboreze drapele cernite la toate casele româneşti, iar a doua a d-lui profesor Iorga, care şi-a exprimat părerea să se creeze — printr-o subscripţie publică — un cămin pentru studenţii basarabeni. D-l Cuza se ridică în contra ambelor păreri şi propune ca în locul drapelelor de doliu să se arboreze tricolorul cernit. Deasemeni, d-sa e şi în contra înfiinţărei căminului, pe motivul că studenţii basarabeni care vin la noi, au idei pernicioase, fapt care ar face ca prin crearea unui asemenea cămin pentru aceşti studenţi, să se creeze la noi un centru anarhist. La sfârşitul cuvântărei, d. profesor Cuza, îşi exprimă părerea de a se crea un fond cultural din care să se dea ajutoare, iar fondul să fie administrat de Liga culturală.* D-l profesor Const. Stere își începe cuvântarea prin a arăta că a cerut cuvântul pentru a nu lăsa să se creadă că aprobă părerile emise cu privire la studenţii din Basarabia. D-sa susţine că studentul basarabean contrer celor afirmate, nu vine de loc cu idei pernicioase pentru noi, grija de căpitenie a acestuia fiind lupta în contra rusificărei forţate. Studentul basarabean — zice d-sa —e originar de la ţară şi dacă vine la noi trebue să-l îmbrăţişăm cu căldură pentru că e moldovan ca şi noi. In ceia ce priveşte serbările organizate cu ocazia centenarului anexărei Basarabiei, d. Stere îşi exprimă părerea de a se formula programul, care apoi să fie pus în discuţie într’o întrunire mai mare. Consfătuirea s’a terminat la orele 5 jumătate. == Victimele alcoolului—Astă-noapte a încetat subit din viaţă la locuinţa sa din Sineşti bătrânul Iordache Trifan, în vrâsta de 80 ani. Numitul sătean era unul din cei mai renumiţi consumatori de băuturi spirtoase şi în timpul sărbătorilor de Paşti consumase atâta rachiu, încât astănoapt© otrava l-a doborât. D. dr. Grossi, medicul legist al parchetului, a fost însărcinat cu facerea autopsiei cadavrului. „ Medicul şef al oraşului a fost înştiinţat că este absolut înterzis medicilor de circumscripţie de a părăsi postul fără prealabilă aprobare a autorităţilor sanitare în drept. TEATRUL NAŢIONAL Duminică 1 Aprilie 1912 ora 2 p. m. După amează teatrală : Don Vagmistru Cu d. I. Profil în rolul lui Don Vagmistru şi M. Pella în rolul lui Cărăbuş. Preţurile pe jumătate din Pepiniera Olge Gustave Nicolina-Iaşi Decorat Cavaler Meritului Agricol. Paris 5 Iulie 1905. Decorat Oficer Meritului Agricol. Paris 14 Iulie 1911. Vânzări în condiţiuni excepţional de favorabile. Furnizează cele mai multe viţe Creditului viticol. #! 5000000 viţe altoite în Nicolina Iaşi |! 2000000 viţe altoite în Igeria Mai bine de 2000000 vite sau altoit din varietăţile: Selection Carriere, galbenă de Odobeşti, Chasselas dore, şi varietăţi de masă extra Reprezentant al Sindicatului pepinierelor din Oran (Anglia) In Primavara 1912, sosindu-mi o cantitate de peste un milion şi jumătate de viţe algeriene, voi putea furniza orice varietăţi de viţe conform catalogului general pagina 2-a. ■-TiTV-T a n z-r—a-- n~. rirrirar-rrr--------------raji