Mişcarea, mai 1912 (Anul 4, nr. 96-118)

1912-05-01 / nr. 96

ANUL IT No. 96 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an.....................20 lei In străinătate pe un an . . 40 „ Preoţi şi învăţătorii rurali . 50 °/­ MARŢI 1 MAI 1912 ZIAR NATIONAL LIBERAL SUB direcţiunea UNUI COMITET APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale I 5 ^Pia în pagina Il-a 1 leu. In pagina­ ­ itt-a 50 bani. In pagina IV-a40bani - telefon 121 „DEMOCRATISM” BOERESCI In ziua în care dl. Neniţe­scu dădea comunicatul perfid şi radi­os, prin care denunţa «instigaţii­­le» opoziţiei printre meseriaşi, prin care anunţa încasarea fru­moasei sume de 400 mii lei din cotizaţiile pentru asigurări în 26 de zile şi prin care vestea că la Iaşi a început să funcţioneze casa de ajutoare a muncitorilor,—mun­citorimea Iaşului mai liniştită şi mai umilită de­cât în ori­care altă parte—era adunată la pre­fectura de poliţie unde protesta împotriva spoliaţiunei asigurărilor, ameninţând cu greva generală în caşul când organele publice vor încerca să aplice legea d-lui Ne­­niţescu. Era cel mai eloquent şi mai drastic răspuns ce se trimitea ro­­domontadelor ministrului de in­dustrie. Patru sute de mii de lei în 26 de zile—strigă triumfător comu­nicatul ministrului de industrie! Apoi asta e causa agitaţiilor muncitoreşti; acesta e motivul pentru care legea d-lui Neniţescu nu se va putea aplica de­cât cu puterea baionetelor. Aceşti patru sute de mii de lei mărturisesc fiscalitatea asigurări­lor şi spoliaţiunea muncitorimei, care a plătit această sumă, lipsin­­du-se de hrană poate, fără a i se da ceva în schimb. Legislaţia muncitorească a d-lui Neniţescu are toate pacatele unei legislaţii pripite, în dezacord cu realitatea situaţiunei economice a ţărei şi în conflict cu situaţiunea economică specială a muncitori­mei noastre. In articolul nostru precedent a­­rătam, în liniamente generale, pentru ce legea d-lui Neniţescu nu se poate aplica şi pentru ce, în actualele imprejurări, ea con­­stitue o povoară, tocmai pentru acei în folosul cărora a fost făcută. Dar în legea d-lui Neniţescu, î­­nainte de a găsi principiul larg democratic al asigurărilor munci­toreşti, se oglindeşte «democratis­mul» specific al conservatorilor noştri, care se căznesc, cu un suc­ces atât de ilariant, să imite o­­pera de legislaţie socială, începută de partidul naţional-liberal. Conservatorii noştri au înţeles că trebue să-şi deie oare­care lu­stru democratic şi atunci au a­­doptat un sistem foarte comod. Voiţi democratism ţărănesc ? Ni­mic mai simplu: scutesc de impo­­sit fonciar—câţi­va lei pe an— pământurile mai mai mici de 5 hectare. Voiţi ridicarea morală şi ma­terială a ţărănimei ? In loc de şcoli, în loc de educaţie cetăţe­nească, în loc de reglementare a muncei agricole, conservatorii au găsit un leac mult mai ingenios : câteva spitale la ţară şi «demo­cratismul» e dovedit! Voiţi democratism uvrier ? Lu­crul e şi mai simplu: asigurările muncitoreşti. Ei, dar aici democratismului bo­­eresc i s’a cam înfundat: munci­torii resping pomana democratică. Se căznesc d-nii Miile şi Cocea, alianţii „fireşti“ ai democratismu­lui boeresc, să convingă pe mun­citori că legea asigurărilor e făcută în interesul lor, dar muncitorii cari sunt spoliaţii, ei cari trebue să-şi rupă păinea de la gură pen­tru a putea plăti luxul democra­tismului boeresc, ei nu se pot lă­sa convinşi, pentru că ei simt re­alitatea şi pentru că nu se pot hrăni din farmecul vorbelor goale. Acesta e democratismul boe­resc. In chestia ţărănească au oroa­re de fondul problemei. N’au nici curajul să facă un pas înainte, n’au nici îndrăzneală să se atin­gă de ceea ce a făcut partidul li­beral. Pomană fac, pentru că boerii ştiu să fie şi generoşi pe... punga statului! Acelaşi lucru şi cu problema muncitorească. Nu se ating de fondul proble­mei, nu se ocupă de ocrotirea persoanei lucrătorului, de angaja­rea braţelor lui, de mărginirea o­­relor de lucru, de reglementarea muncei lui; dimpotrivă, legea d-lui Neniţescu conţine, în această pri­vinţă, dispoziţiuni de un reacţio­narism medieval. In schimb, legea d-lui Neniţes­cu creează asigurările pentru caz de boală şi bătrâneţă, asigurări care, prin fiscalitatea lor, consti­­tue o spoliare a muncitorimei. In actuala situaţiune economică a muncitorimei noastre, o singură problemă se impune: contractul muncei, pe care partidul liberal voia s’o rezolve în ultima lui gu­vernare. In rezolvirea democratică a a­­cestei probleme stă ridicarea mo­rală și materială a muncitorimei. Dar „democratismul“ boeresc face salturi: a trecut peste contractul muncei, pentru a realiza o operă de oprimare și spoliare a munci­torimei. „Democratismul“ boeresc s’a de­mascat şi a dat cel mai fraudu­los faliment, după cum era şi na­tural să se întâmple, suflet, ca pentru amintirea unui mort iu­bit; căci deocamdată, deşi neînchizând speranţele noastre într’un drept viitor, Bu­covina şi Basarabia sunt două fiice moar­te ale pământului românesc şi serbători­­rea acelor date fatale trebuie să fie uda­tă cu lacrimi de durere pe mormintele în care sunt îngropate“. Ajunge să străbaţi o singură dată pă­mântul Basarabiei, ca să vezi şi să simţi că ţinutul acesta este trup şi suflet din ţara noastră. In toată atmosfera Basa­rabiei pluteşte încă toată suflarea moldo­­vanului nostru, şi numai visitănd satele de peste Prut poţi avea adevarata con­­vingere că fraţii noştri nu s’au rusificat, cu tot amarul de vreme care a curs de când s’au despărţit de noi. Prin studiul ce-l dă astăzi la iveală d. Xenopol, avem un istoric complect al con­­diţiunelor în cari a fost desmembrat ţi­nutul Basarabiei. Acum, când dincolo se fac pregătiri pentru serbarea centenaru­lui, recomandăm cu tot interesul acest stu­diu din care cetitorul va putea cunoaşte toate împrejurările în cari ni s’a răpit scumpa noastră surioară de peste Prut. DIN ŞAGĂ Găvănescu şi State Aseară, dornici de emoţii fine, d-nii Găvă­­nescu şi State Dragomir au asistat la şeză­toarea simbolistă. Se ştie că ambii lucrează versuri, care pănă­ acum nu se înţelegea cărei şcoli apar­ţin. Acum de abea se dă deplina ex­plicare enigmei. Domnul Găvănescu nu e simbolist în „Ursita“ D-sale, iar d-nul Dragomir în „Cântarea Lu­minii“ ? Ne pare rău că aceşti doi simbolişti — cei mai talentaţi din şcoala D-lor — nu şi-au citit din producţiile lor la şezătoarea de eri. „Centenarul răpi­rea Basarabiei“ — Studiul d-lui A. D. Xenopol — Va fi urmărit, de­sigur, cu tot interesul ce-l poate deştepta serbarea centenarului răpirei Basarabiei, studiul pe care-l pu­blică în revista „Viaţa Românească“ is­toricul nostru d. A. D. Xenopol, de la care a pornit ideia patriotică de a preîn­­timpina această serbătoare ce se pregă­teşte în Rusia pentru ziua de 26 Mai a.c. Vorbind de această serbare, care pen­tru noi are însemnătatea unei mari du­reri naţionale, d. Xenopol spune în stu­diul d-sale: „Şi noi trebuie să serbătorim această aniversare, însă să o facem cu durere in Chestia moşiilor S-tului Spiridon din Basarabia Drepturile Casei Sft. Spiridon. — Bazele tratativelor. — Un raport al foastei Epitropii.—Datoria guvernului. Se svoneşte că guvernul rusesc vro­­eşte sâ cumpere moşiile casei S-tului Spiridon, situate în Basarabia şi că oferă 8 milioane lei, iar Epitropia în înţelegere cu guvernul, cere zece mi­lioane. Atât preţul oferit, cât şi cel cerut, sunt cu mult mai prejos de valoarea reală actuală a moşiilor şi vînzarea, cu aceste condiţiuni, ar fi un dezas­tru pentru Casa Sft. Spiridon. Opt milioane oferite ar da un ve­nit, socotit de 4 la sută în efecte de ale statului, de 320.000, iar zece mi­lioane un venit de 400.000 lei, ceea ce înseamnă un minus­­ de 280.000 sau 200.000 lei faţă de arenzile ce se încasează actualmente de epitropie graţie administraţiei liberale din anii 907—910. Valoarea actuală a moşiilor, după venitul de 600.000 lei ce-l dau, este de cinci­spre­zece milioane. Nici preţuirea valorei fondului, nici venitul de 600.000 lei, nu sunt exa­gerate, de­oare­ce arenzile moşiilor nu sunt mai mari de 40 până la 55 lei falcea, pe când azi preţul ordinar de arendă este de 60 lei de falie, fapt recunoscut de însuşi guvernatorul Ba­sarabiei într'o convorbire ce­ a avut cu unul dintre foştii Epitropi liberali. * Faţă de aceste cifre, ce nu se pot tăgădui, atât Epitro­pia casei S Sft. Spiridon, cît şi statul, sunt datori, valorifi­când drepturile Epitropiei, să nu cedeze din preţul real al acestor moşii. Sub guvernul liberal ches­tia moşiilor din Basarabia era pe punctul de a se resolvi în mod favorabil şi dacă nu au căpătat o soluţiune definitivă, este că guvernul liberal s’a retras de la cârma ţării. La ministerul de externe e­­xistă un dosar anume în a­­ceastă afacere şi unde se află şi raportul epitropiei din anii 1907—910 prin care se stabi­lesc drepturile casei Sft. Spi­ridon şi care constituea baza tratativelor guvernului român cu cel rusesc asupra moşiilor din Basarabia. Actualul guvern ca şi Epi­tropia, să-şi facă datoria ca şi guvernele şi Epitropiile de la 1872 şi până la 1910 şi a­­tunci drepturile casei sft. Spi­ridon nu vor putea fi ştirbite şi astfel patrimoniul ei va fi salvat de cupiditatea unor in­teresaţi de peste Prut şi mai cu seamă a Zemstvoului Ba­sarabean în frunte cu Furiș­­chievici. Vom reveni. Demisia d-lui Greceanu Demisia d-lui Greceanu din demnitatea de primar al laşului este astăzi un fapt îndeplinit şi poate în momentul când scrim aceste rânduri ea a şi fost primită de că­tre ministrul de interne. Guvernamentalii au încercat să acredi­teze svonul că primând laşului a demi­sionat pentru a se ţine de cuvântul dat d-lui Gh. Botez că-i va ceda load imediat după.... serbările jubilare ale Universi­tăţii. Dacă aşa înţelege d. Greceanu să-şi în­deplinească angajamentele, atunci nu-l fe­licităm. Fapt e că demisia d-lui Greceanu es­te o manifestaţie a nemulţumirei sale că nu a fost acceptat de actualul guvern la departamentul instrucţiei. D. Greceanu care datorită unei împre­jurări cu toţii fericite a fost câte­va luni ministru, crede că într’adevăr d-sa are toate însuşirile pentru a fi ministru şi în­că dacă se poate perpetu. I s’a dat a înţelege însă că se înşală a­­supra valorei d-sale şi că un accident cu cel din anul 1906 nu i se va mai întâm­pla. Că acesta este adevăratul motiv al demisiei d-lui Greceanu, o confirmă chiar d. Dr. Cosmovici, primul său ajutor, care a declarat eri într un cerc în care se a­­flau şi căţi­va ziarişti, că d. Greceanu demisionează pentru că nu înţelege să fie primar sub­tin guvern Maiorescu şi având, ministru de interne pe d. Arion fratele d-lui Virgil Arion pentru care a făcut chestie personală dacă nu intră în minis­ter şi prin urmare a manifestat făţiş im­­potriva d-lui Greceanu care avea aceleaşi veleităţi. Pentru ieșeni această demisie nu este de­cât un eveniment fericit. D. Greceanu ca primar na făcut ni­mic pentru oraş şi a dat dovezi de o de­­sinteresare condamnabilă. Luni întregi piciorul d-lui Greceanu na calcat în primărie care a fost lasată la dispoziţia nervosului domn Cosmovici şi a intelectualului Iancu Stamatiu, prin urmare din punctul de vedere al intere­selor edilităţii, demisia d-lui Greceanu es­te bine-venită. Din punctul de vedere politic efectul este tot atât de nul, căci d. Greceanu na însemnat, nu însamna și nu va însemna nimic în asamblul politicei generale al par­tidului conservator. Citiţi în corpul ziarului ul­timele ştiri telefonice şi tele­grafice. WTxwj Consistoriul bisericesc Clerul de mir Pe ziua de mâne sunt convocaţi mem­brii consistoriului superior bisericesc în sesiune de primăvara. Este o instituţiune care are cea mai frumoasă misiune pentru ridicarea mo­rală şi materială a clerului, de aceea de la acest consistoriu, trebue să se aştepte sesizarea tuturor rălelor de care sufere clerul şi enunţarea tuturor măsurilor ce ar fi de luat pentru îmbunătăţirea situa­ţiunei precare a unei părţi a clerului nostru. In actuala organizaţie a clerului, sunt multe anomalii şi nedreptăţi, care lovesc, în special, în situaţiunea clerului de mir. Clerul de mir este, în primul loc, prost retribuit. In toate serviciile s’au făcut sporiri de salarii, numai clerul a rămas în afară de sfera acestor îmbunătăţiri. In actuala organizare a clerului mirean sunt 14 categorii de preoţi, retribuiţi cu mai multe feluri de salarii. Sunt preoţi la oraşe care nu sunt salariaţi de­cât cu 60 lei lunar, iar la sate sunt preoţi re­tribuiţi cu 40 lei lunar. Va recunoaşte ori­cine că cu un asemenea salar nu nu­mai că nu se poate menţine demnitatea unui slujbaş al altarului, dar preotul e lipsit de mijloacele elementare de vieţuire. Clerul de mir îşi are misiunea lui mo­rală şi socială bine definită, de aceea el are dreptul la o viaţă mai demnă şi mai omenească. Este de datoria consistoriului superior să-şi îndrepte privirile şi preocuparea spre situaţiunea precară a clerului de mir. O îmbunătăţire radicală trebue adusă fără întârziere, în situaţiunea clerului mi­rean, şi Scrisorile lui Björnson către fiica lui Scrisorile pe care Björnson i le scria ficei mai în vârstă, şi pe care aceasta le-a publicat de curând, sunt pline de farmec. Ele arată pe celebrul scriitor în viaţa lui privată, blând cu ai săi ; în a­­celaş timp ele cuprind consideraţiuni es­tetice şi morale, de cel mai mare interes. Optimismul viguros şi surâzător care îi dădea lui Björnson o mare influenţă a­­supra celor cari î l înconjurau şi a făcut din el un puternic educator al poporului stăpâneşte aproape în întregime toate a­­cele pagini, în care poetul naţional al Nor­vegiei le semna „amicul tău papa“. Aceste scrisori datează din anul 1887, când d-şoara Bergh­ot Björnson, care se căsători ceva mai târziu cu fiul Henri Ibsen, locuia la Paris, unde studia mu­zica. Cea mai mare parte sunt trimise de la proprietatea Aulestad, din Norvegia, pe care Björnson o moştenise, şi pe care căuta să o mărească ori de câte ori îi permiteau mijloacele lui băneşti. Scrise fără întorsături de stil, fără a fi preocu­pat de compunere, ele poartă totuşi pe­cetea unui mare scriitor, graţie avântu­lui poetic care le însufleţeşte. Un lucru de nimic îl face să se bu­cure, deşteptând în acelaşi timp şi plă­cerea de a munci. Zăpada albă, o zi cu soare, prima eşire a vitelor la păşune primăvara, culoarea proaspătă a florilor şi erburilor, cântecul păsărilor . „Mă gă­sesc într’o bună dispoziţie sufletească, scria el în primăvara anului 1888. Aş dori să fac atâtea lucruri şi totuşi mă simt în stare de a face mult mai multe.“ Dar, el este izbit alte ori de severitatea naturei: „Ne aflăm într’o stare teribilă. Câmpurile sunt cenuşii, pădurea de brazi este întunecoasă şi sinistră, o ploae rece cade într’una. Tot aşa de reci sunt şi cărţile cari apar, ca şi critica pe care o publică jurnalele. Politica, atât cea internă cât şi cea externă, este dezolantă. Totul se resimte de mediocritatea generală“. Acest muncitor fără preget care era cârmuitorul literaturei, al agitaţiunei po­litice şi sociale, avea numeroşi adversari în Norvegia. El trecea în ochii lor drept un element turbător, pentru că el lupta pentru ideile noui, şi căuta să sădească în inimele tinerimei un ideal înalt. Iată în ce fel se plânge fiicei lui, de ostilita­tea care i se punea peste tot locul în cale:

Next