Mişcarea, mai 1912 (Anul 4, nr. 96-118)
1912-05-01 / nr. 96
ANUL IT No. 96 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an.....................20 lei In străinătate pe un an . . 40 „ Preoţi şi învăţătorii rurali . 50 °/ MARŢI 1 MAI 1912 ZIAR NATIONAL LIBERAL SUB direcţiunea UNUI COMITET APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale I 5 ^Pia în pagina Il-a 1 leu. In pagina itt-a 50 bani. In pagina IV-a40bani - telefon 121 „DEMOCRATISM” BOERESCI In ziua în care dl. Neniţescu dădea comunicatul perfid şi radios, prin care denunţa «instigaţiile» opoziţiei printre meseriaşi, prin care anunţa încasarea frumoasei sume de 400 mii lei din cotizaţiile pentru asigurări în 26 de zile şi prin care vestea că la Iaşi a început să funcţioneze casa de ajutoare a muncitorilor,—muncitorimea Iaşului mai liniştită şi mai umilită decât în oricare altă parte—era adunată la prefectura de poliţie unde protesta împotriva spoliaţiunei asigurărilor, ameninţând cu greva generală în caşul când organele publice vor încerca să aplice legea d-lui Neniţescu. Era cel mai eloquent şi mai drastic răspuns ce se trimitea rodomontadelor ministrului de industrie. Patru sute de mii de lei în 26 de zile—strigă triumfător comunicatul ministrului de industrie! Apoi asta e causa agitaţiilor muncitoreşti; acesta e motivul pentru care legea d-lui Neniţescu nu se va putea aplica decât cu puterea baionetelor. Aceşti patru sute de mii de lei mărturisesc fiscalitatea asigurărilor şi spoliaţiunea muncitorimei, care a plătit această sumă, lipsindu-se de hrană poate, fără a i se da ceva în schimb. Legislaţia muncitorească a d-lui Neniţescu are toate pacatele unei legislaţii pripite, în dezacord cu realitatea situaţiunei economice a ţărei şi în conflict cu situaţiunea economică specială a muncitorimei noastre. In articolul nostru precedent arătam, în liniamente generale, pentru ce legea d-lui Neniţescu nu se poate aplica şi pentru ce, în actualele imprejurări, ea constitue o povoară, tocmai pentru acei în folosul cărora a fost făcută. Dar în legea d-lui Neniţescu, înainte de a găsi principiul larg democratic al asigurărilor muncitoreşti, se oglindeşte «democratismul» specific al conservatorilor noştri, care se căznesc, cu un succes atât de ilariant, să imite opera de legislaţie socială, începută de partidul naţional-liberal. Conservatorii noştri au înţeles că trebue să-şi deie oarecare lustru democratic şi atunci au adoptat un sistem foarte comod. Voiţi democratism ţărănesc ? Nimic mai simplu: scutesc de imposit fonciar—câţiva lei pe an— pământurile mai mai mici de 5 hectare. Voiţi ridicarea morală şi materială a ţărănimei ? In loc de şcoli, în loc de educaţie cetăţenească, în loc de reglementare a muncei agricole, conservatorii au găsit un leac mult mai ingenios : câteva spitale la ţară şi «democratismul» e dovedit! Voiţi democratism uvrier ? Lucrul e şi mai simplu: asigurările muncitoreşti. Ei, dar aici democratismului boeresc i s’a cam înfundat: muncitorii resping pomana democratică. Se căznesc d-nii Miile şi Cocea, alianţii „fireşti“ ai democratismului boeresc, să convingă pe muncitori că legea asigurărilor e făcută în interesul lor, dar muncitorii cari sunt spoliaţii, ei cari trebue să-şi rupă păinea de la gură pentru a putea plăti luxul democratismului boeresc, ei nu se pot lăsa convinşi, pentru că ei simt realitatea şi pentru că nu se pot hrăni din farmecul vorbelor goale. Acesta e democratismul boeresc. In chestia ţărănească au oroare de fondul problemei. N’au nici curajul să facă un pas înainte, n’au nici îndrăzneală să se atingă de ceea ce a făcut partidul liberal. Pomană fac, pentru că boerii ştiu să fie şi generoşi pe... punga statului! Acelaşi lucru şi cu problema muncitorească. Nu se ating de fondul problemei, nu se ocupă de ocrotirea persoanei lucrătorului, de angajarea braţelor lui, de mărginirea orelor de lucru, de reglementarea muncei lui; dimpotrivă, legea d-lui Neniţescu conţine, în această privinţă, dispoziţiuni de un reacţionarism medieval. In schimb, legea d-lui Neniţescu creează asigurările pentru caz de boală şi bătrâneţă, asigurări care, prin fiscalitatea lor, constitue o spoliare a muncitorimei. In actuala situaţiune economică a muncitorimei noastre, o singură problemă se impune: contractul muncei, pe care partidul liberal voia s’o rezolve în ultima lui guvernare. In rezolvirea democratică a acestei probleme stă ridicarea morală și materială a muncitorimei. Dar „democratismul“ boeresc face salturi: a trecut peste contractul muncei, pentru a realiza o operă de oprimare și spoliare a muncitorimei. „Democratismul“ boeresc s’a demascat şi a dat cel mai fraudulos faliment, după cum era şi natural să se întâmple, suflet, ca pentru amintirea unui mort iubit; căci deocamdată, deşi neînchizând speranţele noastre într’un drept viitor, Bucovina şi Basarabia sunt două fiice moarte ale pământului românesc şi serbătorirea acelor date fatale trebuie să fie udată cu lacrimi de durere pe mormintele în care sunt îngropate“. Ajunge să străbaţi o singură dată pământul Basarabiei, ca să vezi şi să simţi că ţinutul acesta este trup şi suflet din ţara noastră. In toată atmosfera Basarabiei pluteşte încă toată suflarea moldovanului nostru, şi numai visitănd satele de peste Prut poţi avea adevarata convingere că fraţii noştri nu s’au rusificat, cu tot amarul de vreme care a curs de când s’au despărţit de noi. Prin studiul ce-l dă astăzi la iveală d. Xenopol, avem un istoric complect al condiţiunelor în cari a fost desmembrat ţinutul Basarabiei. Acum, când dincolo se fac pregătiri pentru serbarea centenarului, recomandăm cu tot interesul acest studiu din care cetitorul va putea cunoaşte toate împrejurările în cari ni s’a răpit scumpa noastră surioară de peste Prut. DIN ŞAGĂ Găvănescu şi State Aseară, dornici de emoţii fine, d-nii Găvănescu şi State Dragomir au asistat la şezătoarea simbolistă. Se ştie că ambii lucrează versuri, care pănă acum nu se înţelegea cărei şcoli aparţin. Acum de abea se dă deplina explicare enigmei. Domnul Găvănescu nu e simbolist în „Ursita“ D-sale, iar d-nul Dragomir în „Cântarea Luminii“ ? Ne pare rău că aceşti doi simbolişti — cei mai talentaţi din şcoala D-lor — nu şi-au citit din producţiile lor la şezătoarea de eri. „Centenarul răpirea Basarabiei“ — Studiul d-lui A. D. Xenopol — Va fi urmărit, desigur, cu tot interesul ce-l poate deştepta serbarea centenarului răpirei Basarabiei, studiul pe care-l publică în revista „Viaţa Românească“ istoricul nostru d. A. D. Xenopol, de la care a pornit ideia patriotică de a preîntimpina această serbătoare ce se pregăteşte în Rusia pentru ziua de 26 Mai a.c. Vorbind de această serbare, care pentru noi are însemnătatea unei mari dureri naţionale, d. Xenopol spune în studiul d-sale: „Şi noi trebuie să serbătorim această aniversare, însă să o facem cu durere in Chestia moşiilor S-tului Spiridon din Basarabia Drepturile Casei Sft. Spiridon. — Bazele tratativelor. — Un raport al foastei Epitropii.—Datoria guvernului. Se svoneşte că guvernul rusesc vroeşte sâ cumpere moşiile casei S-tului Spiridon, situate în Basarabia şi că oferă 8 milioane lei, iar Epitropia în înţelegere cu guvernul, cere zece milioane. Atât preţul oferit, cât şi cel cerut, sunt cu mult mai prejos de valoarea reală actuală a moşiilor şi vînzarea, cu aceste condiţiuni, ar fi un dezastru pentru Casa Sft. Spiridon. Opt milioane oferite ar da un venit, socotit de 4 la sută în efecte de ale statului, de 320.000, iar zece milioane un venit de 400.000 lei, ceea ce înseamnă un minus de 280.000 sau 200.000 lei faţă de arenzile ce se încasează actualmente de epitropie graţie administraţiei liberale din anii 907—910. Valoarea actuală a moşiilor, după venitul de 600.000 lei ce-l dau, este de cincisprezece milioane. Nici preţuirea valorei fondului, nici venitul de 600.000 lei, nu sunt exagerate, deoarece arenzile moşiilor nu sunt mai mari de 40 până la 55 lei falcea, pe când azi preţul ordinar de arendă este de 60 lei de falie, fapt recunoscut de însuşi guvernatorul Basarabiei într'o convorbire ce a avut cu unul dintre foştii Epitropi liberali. * Faţă de aceste cifre, ce nu se pot tăgădui, atât Epitropia casei S Sft. Spiridon, cît şi statul, sunt datori, valorificând drepturile Epitropiei, să nu cedeze din preţul real al acestor moşii. Sub guvernul liberal chestia moşiilor din Basarabia era pe punctul de a se resolvi în mod favorabil şi dacă nu au căpătat o soluţiune definitivă, este că guvernul liberal s’a retras de la cârma ţării. La ministerul de externe există un dosar anume în această afacere şi unde se află şi raportul epitropiei din anii 1907—910 prin care se stabilesc drepturile casei Sft. Spiridon şi care constituea baza tratativelor guvernului român cu cel rusesc asupra moşiilor din Basarabia. Actualul guvern ca şi Epitropia, să-şi facă datoria ca şi guvernele şi Epitropiile de la 1872 şi până la 1910 şi atunci drepturile casei sft. Spiridon nu vor putea fi ştirbite şi astfel patrimoniul ei va fi salvat de cupiditatea unor interesaţi de peste Prut şi mai cu seamă a Zemstvoului Basarabean în frunte cu Furișchievici. Vom reveni. Demisia d-lui Greceanu Demisia d-lui Greceanu din demnitatea de primar al laşului este astăzi un fapt îndeplinit şi poate în momentul când scrim aceste rânduri ea a şi fost primită de către ministrul de interne. Guvernamentalii au încercat să acrediteze svonul că primând laşului a demisionat pentru a se ţine de cuvântul dat d-lui Gh. Botez că-i va ceda load imediat după.... serbările jubilare ale Universităţii. Dacă aşa înţelege d. Greceanu să-şi îndeplinească angajamentele, atunci nu-l felicităm. Fapt e că demisia d-lui Greceanu este o manifestaţie a nemulţumirei sale că nu a fost acceptat de actualul guvern la departamentul instrucţiei. D. Greceanu care datorită unei împrejurări cu toţii fericite a fost câteva luni ministru, crede că într’adevăr d-sa are toate însuşirile pentru a fi ministru şi încă dacă se poate perpetu. I s’a dat a înţelege însă că se înşală asupra valorei d-sale şi că un accident cu cel din anul 1906 nu i se va mai întâmpla. Că acesta este adevăratul motiv al demisiei d-lui Greceanu, o confirmă chiar d. Dr. Cosmovici, primul său ajutor, care a declarat eri într un cerc în care se aflau şi căţiva ziarişti, că d. Greceanu demisionează pentru că nu înţelege să fie primar subtin guvern Maiorescu şi având, ministru de interne pe d. Arion fratele d-lui Virgil Arion pentru care a făcut chestie personală dacă nu intră în minister şi prin urmare a manifestat făţiş impotriva d-lui Greceanu care avea aceleaşi veleităţi. Pentru ieșeni această demisie nu este decât un eveniment fericit. D. Greceanu ca primar na făcut nimic pentru oraş şi a dat dovezi de o desinteresare condamnabilă. Luni întregi piciorul d-lui Greceanu na calcat în primărie care a fost lasată la dispoziţia nervosului domn Cosmovici şi a intelectualului Iancu Stamatiu, prin urmare din punctul de vedere al intereselor edilităţii, demisia d-lui Greceanu este bine-venită. Din punctul de vedere politic efectul este tot atât de nul, căci d. Greceanu na însemnat, nu însamna și nu va însemna nimic în asamblul politicei generale al partidului conservator. Citiţi în corpul ziarului ultimele ştiri telefonice şi telegrafice. WTxwj Consistoriul bisericesc Clerul de mir Pe ziua de mâne sunt convocaţi membrii consistoriului superior bisericesc în sesiune de primăvara. Este o instituţiune care are cea mai frumoasă misiune pentru ridicarea morală şi materială a clerului, de aceea de la acest consistoriu, trebue să se aştepte sesizarea tuturor rălelor de care sufere clerul şi enunţarea tuturor măsurilor ce ar fi de luat pentru îmbunătăţirea situaţiunei precare a unei părţi a clerului nostru. In actuala organizaţie a clerului, sunt multe anomalii şi nedreptăţi, care lovesc, în special, în situaţiunea clerului de mir. Clerul de mir este, în primul loc, prost retribuit. In toate serviciile s’au făcut sporiri de salarii, numai clerul a rămas în afară de sfera acestor îmbunătăţiri. In actuala organizare a clerului mirean sunt 14 categorii de preoţi, retribuiţi cu mai multe feluri de salarii. Sunt preoţi la oraşe care nu sunt salariaţi decât cu 60 lei lunar, iar la sate sunt preoţi retribuiţi cu 40 lei lunar. Va recunoaşte oricine că cu un asemenea salar nu numai că nu se poate menţine demnitatea unui slujbaş al altarului, dar preotul e lipsit de mijloacele elementare de vieţuire. Clerul de mir îşi are misiunea lui morală şi socială bine definită, de aceea el are dreptul la o viaţă mai demnă şi mai omenească. Este de datoria consistoriului superior să-şi îndrepte privirile şi preocuparea spre situaţiunea precară a clerului de mir. O îmbunătăţire radicală trebue adusă fără întârziere, în situaţiunea clerului mirean, şi Scrisorile lui Björnson către fiica lui Scrisorile pe care Björnson i le scria ficei mai în vârstă, şi pe care aceasta le-a publicat de curând, sunt pline de farmec. Ele arată pe celebrul scriitor în viaţa lui privată, blând cu ai săi ; în acelaş timp ele cuprind consideraţiuni estetice şi morale, de cel mai mare interes. Optimismul viguros şi surâzător care îi dădea lui Björnson o mare influenţă asupra celor cari î l înconjurau şi a făcut din el un puternic educator al poporului stăpâneşte aproape în întregime toate acele pagini, în care poetul naţional al Norvegiei le semna „amicul tău papa“. Aceste scrisori datează din anul 1887, când d-şoara Berghot Björnson, care se căsători ceva mai târziu cu fiul Henri Ibsen, locuia la Paris, unde studia muzica. Cea mai mare parte sunt trimise de la proprietatea Aulestad, din Norvegia, pe care Björnson o moştenise, şi pe care căuta să o mărească ori de câte ori îi permiteau mijloacele lui băneşti. Scrise fără întorsături de stil, fără a fi preocupat de compunere, ele poartă totuşi pecetea unui mare scriitor, graţie avântului poetic care le însufleţeşte. Un lucru de nimic îl face să se bucure, deşteptând în acelaşi timp şi plăcerea de a munci. Zăpada albă, o zi cu soare, prima eşire a vitelor la păşune primăvara, culoarea proaspătă a florilor şi erburilor, cântecul păsărilor . „Mă găsesc într’o bună dispoziţie sufletească, scria el în primăvara anului 1888. Aş dori să fac atâtea lucruri şi totuşi mă simt în stare de a face mult mai multe.“ Dar, el este izbit alte ori de severitatea naturei: „Ne aflăm într’o stare teribilă. Câmpurile sunt cenuşii, pădurea de brazi este întunecoasă şi sinistră, o ploae rece cade într’una. Tot aşa de reci sunt şi cărţile cari apar, ca şi critica pe care o publică jurnalele. Politica, atât cea internă cât şi cea externă, este dezolantă. Totul se resimte de mediocritatea generală“. Acest muncitor fără preget care era cârmuitorul literaturei, al agitaţiunei politice şi sociale, avea numeroşi adversari în Norvegia. El trecea în ochii lor drept un element turbător, pentru că el lupta pentru ideile noui, şi căuta să sădească în inimele tinerimei un ideal înalt. Iată în ce fel se plânge fiicei lui, de ostilitatea care i se punea peste tot locul în cale: