Mişcarea, mai 1912 (Anul 4, nr. 96-118)

1912-05-01 / nr. 96

ES „AŞ fi d­orit ca tu să fi văzut această splendidă zi de iarnă, cu condiţiunea ca să nu fi fost expusă a suferi conse­cinţele strimterei de judecată, ale laşită­­ţei şi caracterului invidios pe care le în­tâlneşti la Norvegienii noştri. Spiritul strâmt, reacţionar, care dom­neşte în Norvegia, păşeşte graniţele pe care aproape nici nu mi le închipuiam. Trebuie ca să se muncească neîntrerupt pentru a face să răsară o altă stare de lucruri. Ori­ce artist care seamănă frumuseţe şi veselie în opera lui contribue la a­­ceasta. Noi suntem datori ca să dăm căldură şi lumină contimporanilor noştri, şi de a stărui ca această claritate să împrăştie stratul de pulbere format în cursul atâ­tor secole fie de materialism, fie de pie­tism“. Ceia ce el recomandă mai mult ca ori­ce este întărirea voinţei. Dar „a voi cu adevărat un lucru oare­care şi a-şi conforma cineva viaţa cu voinţa lui, aceasta l’ar costa prea mult în această lume, mai ales în Norvegia“. Pentru că acel care a căutat să dove­dească această tărie în viaţa de toate zilele, trebue să se împace cu ideia „că pănă la moarte va fi privit de cel pu­ţin trei părţi din compatrioţi ca un om de trist“. In anumite locuri el lasă să se strecoare şi câte o picătură de amără­ciune. „Odinioară aveam încredere în toţi oa­menii, astăzi sufletul meu sângerează de sute de răni produse de decepţiuni“. Şi mai departe «Cea mai mare parte a oamenilor nu merită ca să aibă cu noi decât relaţiuni de politeţă. O Bergliot, n-aş fi crezut că voi fi în stare să scriu vre­odată asemenea frază, şi sunt cu totul mişcat că am scris-o“. In aceste clipe tulbure, optimismul lui superior ca zborul către culmi înnalte, şi-l face să creadă că bate la uşă alte timpuri mai bune. Compatrioţii lui sunt seci, nepătrunşi, sufletul lor este aseme­nea unei voci de cântăreţ neformată în­că de o muncă serioasă, şi care ese din gât mai mult forţată, dar ea va dispare în momentul când va triumfa o concep­ţie despre viaţă cu totul depărtată de sensualismul grosolan şi de o credinţă religioasă bolnavă, care învaţă că tot ce­­a­ ce doreşti aici pe pământ, poartă pe­cetea păcatului. * Părerile pe care le au oamenii despre operele literare, sunt totdeauna conforme cu natura lor, scrie Bjornson într’o scri­soare de la 1888. Preocupat înainte de toate de ideia de a pune condeiul lui în serviciul cauzelor bune, el nu ascunde neplăcerea ce o are pentru teoria „artă pentru artă“. Lecturile pe care Bjorson le prefera la această epocă sunt Istoria revoluţiu­­nei franceze, de Thomas Carlyle şi ori­­ginele speciilor de Darwin, lucrare a că­rei apari­ţi­une a constituit un moment în­semnat în istoria lumei. Când fiica sa îi trimise pe la 1840 lucrările lui Victor Hugo, se născu în el dorinţa de a scrie versuri. Vîrsta nu-i stingea într’u nimic acest entuziasm. La vârsta de 60 de ani, el îşi anunţa fiica, că timp de câţi­va ani voeşte să scrie numai poezii. Optsprezece ani mai târziu, la cea din urmă pagină a unei scrisori, el scria în­tre altele : Am rostit în public unul din cele mai bune discursuri ale mele. Eram bine dispus şi însufleţit în acelaş timp. La Aulestad timpul este frumos, sunt fericit ! Nici­odată n’am văzut o primă­vară mai surâzătoare. I. 1517 și în Ungaria 1600 volume pe an. Evident că aceste date nu sunt abso­lut exacte deși sunt luate din statisticele oficiale. Mai multă încredere inspiră datele re­feritoare la diferitele categorii ale litera­turii. La francezi preponderează beletris­tica (romanele, poeziile, teatrul) cu 21.4 la sută, în Anglia cu 20 la sută, în Sta­tele­ Unite cu 18.8 la sută din întreaga producţie literară, pe când în Germania aceste categorii nu reprezintă decât 6.2 la sută. Franţa întrece Germania în istorie şi medicină (15,8 la sută şi 12 la sută faţă de 4.7 la sută şi 9 la sută), în schimb germanii întrec pe francezi în geografie, jurisprudenţă, teologie şi filosofie. Producţia beletristică a celor două state e aproape egală : 1860 volume germane, faţă de 1930 volume franceze. Dacă producţia Franţei pe terenul ro­manelor este mai mare ca aceia a Ger­maniei, cu toate că populaţia Franţei este mai redusă, aceasta se explică prin fap­tul că romanele franceze nu se citesc nu­mai în Franţa, ci poate mai mult în stră­inătate. La un singur roman german, care a trecut frontiera, revin 1000 din cunos­cutele volume galbene ale editorilor ro­manelor franceze. Romanele germane se citesc în mare parte numai de germani, pe când romanele franceze sunt citite în toate statele civilizate. DIN SBORUL VREMEA O statistică a literaturii mondiale Francezii se plâng că numărul citito­rilor scade mereu şi că industria cărţilor e în descreştere. Aceste plângeri sunt întru câtva justificate prin faptul că zi­arele publică zilnic atâtea ştiri şi articole interesante, în­cât o parte a publicului nici nu mai cere altă hrană intelectuală. Voind a se convinge despre temeinicia acestor plângeri, scriitorul Eugene Morel, care se ocupă de mult cu această ches­tiune, a întreprins o anchetă asupra pro­ducţiei literare a Franţei în comparaţie cu producţia celorlalte state. Din datele culese de d. Morel rezultă că Franţa n’a dat înapoi, dar nici n’a progresat din acest punct de vedere. Mo­rel a constatat că în Franţa se tipăresc în fiecare an peste 5000 volume nouă, la cari se mai adaugă încă vre-o 5000 ediţii nouă ale publicaţiilor mai vechi. Din statisticile ce se publică în această privinţă de guvernele diferitelor state ar rezulta că Japonia tipăreşte mai mult ca ori­care alt stat. (36.000 volume pe an). Aceste statistice însă nu sunt absolut e­­xacte, pentru simplu motiv că în unele state sunt socotite ca volume şi publica­­ţiunile periodice. După Japonia ar urma Germania cu 30,000 volume, Rusia cu 24,000 şi An­glia cu 10,000 volume pe an. Datele re­feritoare la Rusia sunt de­sigur exagerate. In Statele­ Unite se tipăresc anual 10 mii, în Franţa 9000, în Elveţia 8000, în Italia 7000, în Austria 1465, în Boemia Mişcaea Literară şi Artistică spre­­liniă este titlul unui frumos ro­man al lui Alfredo Baccelli, apărut în traducere românească în editura librăriei Socec, cu o notiţă asupra autorului de Benedetto de Luca. Preţul unui exemplar 2 lei 50, apărut No. 3 vol. XII din „Noua Revistă Română“, # Serbarea Societă­ţei de Gimnastică Sâmbăte 29 April a avut loc în vas­tele saloane ale Societăţei de Gimnastică mult aşteptata serată muzicala­ literară. In adevăr pentru prima dată putem zice că Societatea de Gimnastică a atins cu prisosinţă unul din scopurile ce şi le are propuse. Am putut vedea cum un număr de diletanţi membri ai Societăţei s’au produs ca adevaraţi artişti. Ocaziunea aceasta ne-a fost dată mul­ţumită în general comitetului, dar în spe­cial d-lui Mihail Viorescu Vice-Preşedin­te, care cu un devotament deosebit a condus lucrările pentru instalaţiunea nei şi a decorurilor cât şi a d-lui Th. Jellea al doilea vice-Preşedinte care pu­­nându-şi în gând de a face ca secţia mu­zicală să-şi afirme existenţa ei, a fost de un neîntrecut zel, căci de 2 luni a făcut ca din puţinii diletanţi ce formează „Co­rul Societăţii“ să apară în faţa publicu­lui cu demnitate şi pentru aceasta a or­­ganisat această serbare în care cei dori­tori de tot ce e bun şi frumos au plecat cu impresiunea că în adevăr au petrecut o seară frumoasă. D-nii Viorescu şi Th. Jellea cum şi pe d-nii Osvald G. Racoviţă, Th. Stihi şi Th. Berescu, care au secondat cu multă bună-voinţă pe cei doi iniţiatori. De altfel ar fi poate lipsă de atenţie dacă n’am spune că o parte din reuşita serbărei o au şi d-nele din Comitet. Dar să discutăm puţin programul. Cortina se rădică în sunetele armoni­oase ale prea frumosului marş al Socie­tăţei «Să trăiască sportul» alcătuit în co­laborare de d-nii Enrico Mezzetti partea muzicală şi Th. Jelea cuvintele, marş care atât­ prin compoziţie cât şi execuţie în urma furtun­oaselor aplauze a fost re­petat dese­ori. In Rămas bun“ codrului“ de Mendelsohn s’a remarcat vocea splendidă a d-lui Jacint Silvestru, iar bucata „Hai în Horă“ de G. Dima a dovedit încă odată că Românului de­şi îi place să asculte şi să interprete bu­căţi muzicale străine totuşi, ariile naţio­nale nu le neglijează. Domnişoara Anette Antoniu a ferme­cat asistenţa prin modul de execuţie la piano „IA Alouette de M. Balakirev cât şi „Ciocârlia“ dl. I. Sibianu. Drăgălaşa D-r. Cecilia Artenie o so­prană a Conservatorului Iaşi a stârnit un adevarat uragan de aplauze din partea publicului care inundase sala. Dl. G. Dimitriu-Păuşeşti simpaticul a­­vocat al baroului local reamintindu-şi din tinereţe a ţinut cu tot dinadinsul ca de la rampă să întreţină asistenţa într’un chip plăcut, căci prin anecdotele alese şi pline de vervă şi humor ne-a ţinut în­tr’un adevărat leşin de râs. Dar de o­dată o tăcere şi atenţie deo­sebită se face când virtuosul violonist dl. profesor N. Teodorescu de la Con­servator execută cu o măestrie şi o di­băcie vrednică de admiraţie splendidele bucăţi muzicale „Spinnlied“ de Popper „Melancolie“ de Enrico Mezzetti şi mai ales „Mennuetto“ de d. W. Goens, acom­paniat fiind de dl. E. Mezzetti. Ar fi cred de prisos să încerc a releva talentul și meritul d-lui Theodorescu, domnia-sa a mai avut ocaziunea să apară MIŞCAREA în faţa publicului eşan care îl cunosc şi-i apreciază meritele muzicale. In partea a Il-a a programului corul bărbătesc executând „Somnoroasă Păsăre­le“ de Flondor am avut ocaziunea să re­marc talentul d-lui D. Păuşeşti care e un bun tenor. In toate celelalte bucăţi muzicale cân­tate de corul societăţei, cât mai ales în Doina d-lui Enrico Mezzetti „Plângerea Ţarei“ s’a distins vocea clară şi dulce de solist tenor a d-lui Th. Jellea; de alt­fel cei cunoscători în ale muzicei l’au cu­noscut şi apreciat de aproape de câte­ ori au avut ocaziune să vin în contact cu d-sa în diferitele serate ale Societăţei de Gimnastică, înainte ca şi corul să intoneze ultimele bucăţi din program. „Pe-o vrea Puica“ „Am un Pom“ d. Dim. Nagâtz ne-a dat prilejul să-l admirăm în câte­va anecdo­te şi mai ales în „Naufragiul“ de Tine. Curând după aceasta şi înainte ca pe­­rechele dansatoare să lunece pe parche­tul lucios al sălei. Domnişoarelor Cecilia Artenie şi Antoniu li s’au oferit de că­tre d. Th. Jellea Vice-Preşedinte din par­tea comitetului, câte o splendidă jerbă de flori naturale ca o atenţie pentru oste­neal şi amabilitate ce au arătat-o dând concursul acestei audiţii Muzicale. Apoi d. Athanasie Ath. Gheorghiu în calitate de Preşedinte al secţiei Muzicale a rostit o prea frumoasă şi bine simţită cuvântare, mulţumind d-lui En. Mezzetti pentru dragostea şi devotamentul sincer şi dezinteresat ce l-a arătat în conduce­rea corului societăţei care a dat roadele pe care publicul le-a apreciat atunci; în acelaşi timp d-sa îi oferă din partea so­cietăţei ca omagiu pentru osteneală, un prea frumos bust al lui Beethoven. In asistenţă am observat lumea care înţelege şi gustă ast­fel de petreceri, nu aceia ce populează cinematografele ci cu­noscători şi apreciatori de Muzică şi lite­ratură, ar fi greu să citez tote persoane­le care au luat parte şi care într’o ani­maţie şi armonie de nedescris au petre­cut până la orele 5 dimineaţă, când în su­netele orchestrei s’au îndreptat spre case­le lor, totuși remarc : Doamnele: Artemisa Theodoreanu, E­­milia Jellea, Ortansa Vrabie, Gemma Me­­zetti, d-na Tuffli, Maria Lefter, Iulia Ma­jor Mihailescu, Sofie Scafers (Belgia) Ma­rie Kirilă, dr. Vereanu, Elena Bucovi­­neanu, d-na Lucasievici, Protopopescu, Apothecher, d-na Dimitriu-Păuşeşti, dr­. Căpăţină, Burghele, d. Strat­an, d-na Ri­valei, Major Antoniu, Marie Stihi, Lolian d-na A­dace,, Rothbard, Aritonovici, Va­­siliu, Bejan, Nagâtz, Cardaş, Gheorghi­­escu etc. etc. Domnişoarele: Cecilia Artenie, Anette Antoniu, Miza Apostolide, Constance Je­llea, Puinţu Catana, Anette Botez, Pro­topopescu, Apothecher, dr. Vereanu, d-rele Burghele, Eufrosina Alexandrescu, Came­lia Aritonovici, Nebuneli, Virginia şi Eu­genia Popescu, d-rele Georgescu, Jolan­da şi Dacia Mezetti, d-ra Aritonovici, O. Constantinescu etc. etc. Domnii: Vasile Theodoreanu, Th. Jel­lea, Ath. Ath. Gheorghiu, dr. Ţăranu, M. Viorescu, Enrico Mezetti, Major Do­­briceanu, Major Lache Mihailescu, Jean Bucovineanu, Gh. D. Șerban, prof. dr. Petru Mihăileanu, M. Carp, Simion Ha­lija, prof. N. Theodorescu, Neagoe Popea, Petru Gh. Şerban, Inginer Protopopescu, Gr. Scor­pan, Th. Berescu, Th. Stihi, I. Rothbard, Institutor N. lonescu, N. An­­driescu, Major Vereanu, căpitan loan Po­­povici (Bacău), prof. C. lonescu, Loco­tenent Voinea (neobositul dansator), lo­cot. Carp, locot. Popovici, fraţii locot. Capşa, Fănică Georgescu, Titi Verner, Osvald G. Racoviţa, G. Dimitriu-Pău­şeşti, Paul Lucasievici (şeful vămei), I. Kirilă, Victor Vrabie, Nicu Racovitză, dr. Căpăţină, Justin Adace, Jacint Silvestru Inginer Nicolaescu, I. Bejan, Claudiu Ri­valei, Râzuş, Cataide, sublocot. Ferder­­ber, subl­. Gâdineanu, subl­. Lefter, sub­locot. Popovici (Vaslui), Agapescu, Na­gâtz, dr. C. Bazaly, Badiu Vizireanu, Victor Iamandi, Stefan Gheorghiade, E­­mil Th. Jellea, Gh. Marinescu, Dimi­­trie Marinescu, Buzdugan, Aritonovici, Pavelescu, C. Faur, Lunescu, Gh­eţu, Graur, Ionel Pârvulescu, Lupaşcu, Cos­­tin etc. etc. Em. Ch. J. Baletul Rus la Iaşi In astă seară va avea loc prima repre­­sentaţie a Baletului Rus de la teatrele din Petersburg şi Moscova. Publicul se va putea convinge că genul acesta artis­tic este într’adevăr un gen cart pentru noi şi că corespunde cu cele ce s’au scris pănă azi despre acest ansamblu care ofe­ră piese întregi interpretate prin dans şi musică. Prima representaţie ne va face să cu­noaştem următoarele piese de balet: 1) Cavaleria în quartir, piesă în care se vor dansa: „Le rendz-vous„Scene de jalousie et de coquetterie“ „Mazorea“ „Val­­se Viennoise“ şi Toboso (Danse de hus­sar­ds). II) Visul artistului, balet fantastic. III) Lagărul Tătarilor, piesă de balet în care se vor dansa: „Danse orientale“ „Danse de filles Tatares“ Danse de Pri­­sonieres“ „Dans nationale tatare“ „Dan­se de Zuleika“. Biletele la agenţia teatrului „Carmen Sylva“ (Librăria Iliescu, Piaţa Unirei). Prim-balerina Men­ta Bauersachs — In dansul aquatic „Poisson d'or“ — Creditul Fonciar Urban Român din Iaşi LISTA Scrisurilor eşite la sorţi în tragerea 61a din 9 şi 10 Mai st. n. 1912 pentru lei 360000. Scrisurile se vor plăti de la 1 Iulie 1912 st. n. al pari, în Iaşi la Cassa Societăţei şi în Bucureşti la Banca Naţională. Ele tre­bue să aibă cuponul de Ianuarie 1913 nedetașat. DIRECȚIUNEA.

Next