Mişcarea, mai 1912 (Anul 4, nr. 96-118)
1912-05-01 / nr. 96
ES „AŞ fi dorit ca tu să fi văzut această splendidă zi de iarnă, cu condiţiunea ca să nu fi fost expusă a suferi consecinţele strimterei de judecată, ale laşităţei şi caracterului invidios pe care le întâlneşti la Norvegienii noştri. Spiritul strâmt, reacţionar, care domneşte în Norvegia, păşeşte graniţele pe care aproape nici nu mi le închipuiam. Trebuie ca să se muncească neîntrerupt pentru a face să răsară o altă stare de lucruri. Orice artist care seamănă frumuseţe şi veselie în opera lui contribue la aceasta. Noi suntem datori ca să dăm căldură şi lumină contimporanilor noştri, şi de a stărui ca această claritate să împrăştie stratul de pulbere format în cursul atâtor secole fie de materialism, fie de pietism“. Ceia ce el recomandă mai mult ca orice este întărirea voinţei. Dar „a voi cu adevărat un lucru oarecare şi a-şi conforma cineva viaţa cu voinţa lui, aceasta l’ar costa prea mult în această lume, mai ales în Norvegia“. Pentru că acel care a căutat să dovedească această tărie în viaţa de toate zilele, trebue să se împace cu ideia „că pănă la moarte va fi privit de cel puţin trei părţi din compatrioţi ca un om de trist“. In anumite locuri el lasă să se strecoare şi câte o picătură de amărăciune. „Odinioară aveam încredere în toţi oamenii, astăzi sufletul meu sângerează de sute de răni produse de decepţiuni“. Şi mai departe «Cea mai mare parte a oamenilor nu merită ca să aibă cu noi decât relaţiuni de politeţă. O Bergliot, n-aş fi crezut că voi fi în stare să scriu vreodată asemenea frază, şi sunt cu totul mişcat că am scris-o“. In aceste clipe tulbure, optimismul lui superior ca zborul către culmi înnalte, şi-l face să creadă că bate la uşă alte timpuri mai bune. Compatrioţii lui sunt seci, nepătrunşi, sufletul lor este asemenea unei voci de cântăreţ neformată încă de o muncă serioasă, şi care ese din gât mai mult forţată, dar ea va dispare în momentul când va triumfa o concepţie despre viaţă cu totul depărtată de sensualismul grosolan şi de o credinţă religioasă bolnavă, care învaţă că tot cea ce doreşti aici pe pământ, poartă pecetea păcatului. * Părerile pe care le au oamenii despre operele literare, sunt totdeauna conforme cu natura lor, scrie Bjornson într’o scrisoare de la 1888. Preocupat înainte de toate de ideia de a pune condeiul lui în serviciul cauzelor bune, el nu ascunde neplăcerea ce o are pentru teoria „artă pentru artă“. Lecturile pe care Bjorson le prefera la această epocă sunt Istoria revoluţiunei franceze, de Thomas Carlyle şi originele speciilor de Darwin, lucrare a cărei apariţiune a constituit un moment însemnat în istoria lumei. Când fiica sa îi trimise pe la 1840 lucrările lui Victor Hugo, se născu în el dorinţa de a scrie versuri. Vîrsta nu-i stingea într’u nimic acest entuziasm. La vârsta de 60 de ani, el îşi anunţa fiica, că timp de câţiva ani voeşte să scrie numai poezii. Optsprezece ani mai târziu, la cea din urmă pagină a unei scrisori, el scria între altele : Am rostit în public unul din cele mai bune discursuri ale mele. Eram bine dispus şi însufleţit în acelaş timp. La Aulestad timpul este frumos, sunt fericit ! Niciodată n’am văzut o primăvară mai surâzătoare. I. 1517 și în Ungaria 1600 volume pe an. Evident că aceste date nu sunt absolut exacte deși sunt luate din statisticele oficiale. Mai multă încredere inspiră datele referitoare la diferitele categorii ale literaturii. La francezi preponderează beletristica (romanele, poeziile, teatrul) cu 21.4 la sută, în Anglia cu 20 la sută, în Statele Unite cu 18.8 la sută din întreaga producţie literară, pe când în Germania aceste categorii nu reprezintă decât 6.2 la sută. Franţa întrece Germania în istorie şi medicină (15,8 la sută şi 12 la sută faţă de 4.7 la sută şi 9 la sută), în schimb germanii întrec pe francezi în geografie, jurisprudenţă, teologie şi filosofie. Producţia beletristică a celor două state e aproape egală : 1860 volume germane, faţă de 1930 volume franceze. Dacă producţia Franţei pe terenul romanelor este mai mare ca aceia a Germaniei, cu toate că populaţia Franţei este mai redusă, aceasta se explică prin faptul că romanele franceze nu se citesc numai în Franţa, ci poate mai mult în străinătate. La un singur roman german, care a trecut frontiera, revin 1000 din cunoscutele volume galbene ale editorilor romanelor franceze. Romanele germane se citesc în mare parte numai de germani, pe când romanele franceze sunt citite în toate statele civilizate. DIN SBORUL VREMEA O statistică a literaturii mondiale Francezii se plâng că numărul cititorilor scade mereu şi că industria cărţilor e în descreştere. Aceste plângeri sunt întru câtva justificate prin faptul că ziarele publică zilnic atâtea ştiri şi articole interesante, încât o parte a publicului nici nu mai cere altă hrană intelectuală. Voind a se convinge despre temeinicia acestor plângeri, scriitorul Eugene Morel, care se ocupă de mult cu această chestiune, a întreprins o anchetă asupra producţiei literare a Franţei în comparaţie cu producţia celorlalte state. Din datele culese de d. Morel rezultă că Franţa n’a dat înapoi, dar nici n’a progresat din acest punct de vedere. Morel a constatat că în Franţa se tipăresc în fiecare an peste 5000 volume nouă, la cari se mai adaugă încă vre-o 5000 ediţii nouă ale publicaţiilor mai vechi. Din statisticile ce se publică în această privinţă de guvernele diferitelor state ar rezulta că Japonia tipăreşte mai mult ca oricare alt stat. (36.000 volume pe an). Aceste statistice însă nu sunt absolut exacte, pentru simplu motiv că în unele state sunt socotite ca volume şi publicaţiunile periodice. După Japonia ar urma Germania cu 30,000 volume, Rusia cu 24,000 şi Anglia cu 10,000 volume pe an. Datele referitoare la Rusia sunt desigur exagerate. In Statele Unite se tipăresc anual 10 mii, în Franţa 9000, în Elveţia 8000, în Italia 7000, în Austria 1465, în Boemia Mişcaea Literară şi Artistică spreliniă este titlul unui frumos roman al lui Alfredo Baccelli, apărut în traducere românească în editura librăriei Socec, cu o notiţă asupra autorului de Benedetto de Luca. Preţul unui exemplar 2 lei 50, apărut No. 3 vol. XII din „Noua Revistă Română“, # Serbarea Societăţei de Gimnastică Sâmbăte 29 April a avut loc în vastele saloane ale Societăţei de Gimnastică mult aşteptata serată muzicala literară. In adevăr pentru prima dată putem zice că Societatea de Gimnastică a atins cu prisosinţă unul din scopurile ce şi le are propuse. Am putut vedea cum un număr de diletanţi membri ai Societăţei s’au produs ca adevaraţi artişti. Ocaziunea aceasta ne-a fost dată mulţumită în general comitetului, dar în special d-lui Mihail Viorescu Vice-Preşedinte, care cu un devotament deosebit a condus lucrările pentru instalaţiunea nei şi a decorurilor cât şi a d-lui Th. Jellea al doilea vice-Preşedinte care punându-şi în gând de a face ca secţia muzicală să-şi afirme existenţa ei, a fost de un neîntrecut zel, căci de 2 luni a făcut ca din puţinii diletanţi ce formează „Corul Societăţii“ să apară în faţa publicului cu demnitate şi pentru aceasta a organisat această serbare în care cei doritori de tot ce e bun şi frumos au plecat cu impresiunea că în adevăr au petrecut o seară frumoasă. D-nii Viorescu şi Th. Jellea cum şi pe d-nii Osvald G. Racoviţă, Th. Stihi şi Th. Berescu, care au secondat cu multă bună-voinţă pe cei doi iniţiatori. De altfel ar fi poate lipsă de atenţie dacă n’am spune că o parte din reuşita serbărei o au şi d-nele din Comitet. Dar să discutăm puţin programul. Cortina se rădică în sunetele armonioase ale prea frumosului marş al Societăţei «Să trăiască sportul» alcătuit în colaborare de d-nii Enrico Mezzetti partea muzicală şi Th. Jelea cuvintele, marş care atât prin compoziţie cât şi execuţie în urma furtunoaselor aplauze a fost repetat deseori. In Rămas bun“ codrului“ de Mendelsohn s’a remarcat vocea splendidă a d-lui Jacint Silvestru, iar bucata „Hai în Horă“ de G. Dima a dovedit încă odată că Românului deşi îi place să asculte şi să interprete bucăţi muzicale străine totuşi, ariile naţionale nu le neglijează. Domnişoara Anette Antoniu a fermecat asistenţa prin modul de execuţie la piano „IA Alouette de M. Balakirev cât şi „Ciocârlia“ dl. I. Sibianu. Drăgălaşa D-r. Cecilia Artenie o soprană a Conservatorului Iaşi a stârnit un adevarat uragan de aplauze din partea publicului care inundase sala. Dl. G. Dimitriu-Păuşeşti simpaticul avocat al baroului local reamintindu-şi din tinereţe a ţinut cu tot dinadinsul ca de la rampă să întreţină asistenţa într’un chip plăcut, căci prin anecdotele alese şi pline de vervă şi humor ne-a ţinut într’un adevărat leşin de râs. Dar de odată o tăcere şi atenţie deosebită se face când virtuosul violonist dl. profesor N. Teodorescu de la Conservator execută cu o măestrie şi o dibăcie vrednică de admiraţie splendidele bucăţi muzicale „Spinnlied“ de Popper „Melancolie“ de Enrico Mezzetti şi mai ales „Mennuetto“ de d. W. Goens, acompaniat fiind de dl. E. Mezzetti. Ar fi cred de prisos să încerc a releva talentul și meritul d-lui Theodorescu, domnia-sa a mai avut ocaziunea să apară MIŞCAREA în faţa publicului eşan care îl cunosc şi-i apreciază meritele muzicale. In partea a Il-a a programului corul bărbătesc executând „Somnoroasă Păsărele“ de Flondor am avut ocaziunea să remarc talentul d-lui D. Păuşeşti care e un bun tenor. In toate celelalte bucăţi muzicale cântate de corul societăţei, cât mai ales în Doina d-lui Enrico Mezzetti „Plângerea Ţarei“ s’a distins vocea clară şi dulce de solist tenor a d-lui Th. Jellea; de altfel cei cunoscători în ale muzicei l’au cunoscut şi apreciat de aproape de câte ori au avut ocaziune să vin în contact cu d-sa în diferitele serate ale Societăţei de Gimnastică, înainte ca şi corul să intoneze ultimele bucăţi din program. „Pe-o vrea Puica“ „Am un Pom“ d. Dim. Nagâtz ne-a dat prilejul să-l admirăm în câteva anecdote şi mai ales în „Naufragiul“ de Tine. Curând după aceasta şi înainte ca perechele dansatoare să lunece pe parchetul lucios al sălei. Domnişoarelor Cecilia Artenie şi Antoniu li s’au oferit de către d. Th. Jellea Vice-Preşedinte din partea comitetului, câte o splendidă jerbă de flori naturale ca o atenţie pentru osteneal şi amabilitate ce au arătat-o dând concursul acestei audiţii Muzicale. Apoi d. Athanasie Ath. Gheorghiu în calitate de Preşedinte al secţiei Muzicale a rostit o prea frumoasă şi bine simţită cuvântare, mulţumind d-lui En. Mezzetti pentru dragostea şi devotamentul sincer şi dezinteresat ce l-a arătat în conducerea corului societăţei care a dat roadele pe care publicul le-a apreciat atunci; în acelaşi timp d-sa îi oferă din partea societăţei ca omagiu pentru osteneală, un prea frumos bust al lui Beethoven. In asistenţă am observat lumea care înţelege şi gustă astfel de petreceri, nu aceia ce populează cinematografele ci cunoscători şi apreciatori de Muzică şi literatură, ar fi greu să citez tote persoanele care au luat parte şi care într’o animaţie şi armonie de nedescris au petrecut până la orele 5 dimineaţă, când în sunetele orchestrei s’au îndreptat spre casele lor, totuși remarc : Doamnele: Artemisa Theodoreanu, Emilia Jellea, Ortansa Vrabie, Gemma Mezetti, d-na Tuffli, Maria Lefter, Iulia Major Mihailescu, Sofie Scafers (Belgia) Marie Kirilă, dr. Vereanu, Elena Bucovineanu, d-na Lucasievici, Protopopescu, Apothecher, d-na Dimitriu-Păuşeşti, dr. Căpăţină, Burghele, d. Stratan, d-na Rivalei, Major Antoniu, Marie Stihi, Lolian d-na Adace,, Rothbard, Aritonovici, Vasiliu, Bejan, Nagâtz, Cardaş, Gheorghiescu etc. etc. Domnişoarele: Cecilia Artenie, Anette Antoniu, Miza Apostolide, Constance Jellea, Puinţu Catana, Anette Botez, Protopopescu, Apothecher, dr. Vereanu, d-rele Burghele, Eufrosina Alexandrescu, Camelia Aritonovici, Nebuneli, Virginia şi Eugenia Popescu, d-rele Georgescu, Jolanda şi Dacia Mezetti, d-ra Aritonovici, O. Constantinescu etc. etc. Domnii: Vasile Theodoreanu, Th. Jellea, Ath. Ath. Gheorghiu, dr. Ţăranu, M. Viorescu, Enrico Mezetti, Major Dobriceanu, Major Lache Mihailescu, Jean Bucovineanu, Gh. D. Șerban, prof. dr. Petru Mihăileanu, M. Carp, Simion Halija, prof. N. Theodorescu, Neagoe Popea, Petru Gh. Şerban, Inginer Protopopescu, Gr. Scorpan, Th. Berescu, Th. Stihi, I. Rothbard, Institutor N. lonescu, N. Andriescu, Major Vereanu, căpitan loan Popovici (Bacău), prof. C. lonescu, Locotenent Voinea (neobositul dansator), locot. Carp, locot. Popovici, fraţii locot. Capşa, Fănică Georgescu, Titi Verner, Osvald G. Racoviţa, G. Dimitriu-Păuşeşti, Paul Lucasievici (şeful vămei), I. Kirilă, Victor Vrabie, Nicu Racovitză, dr. Căpăţină, Justin Adace, Jacint Silvestru Inginer Nicolaescu, I. Bejan, Claudiu Rivalei, Râzuş, Cataide, sublocot. Ferderber, subl. Gâdineanu, subl. Lefter, sublocot. Popovici (Vaslui), Agapescu, Nagâtz, dr. C. Bazaly, Badiu Vizireanu, Victor Iamandi, Stefan Gheorghiade, Emil Th. Jellea, Gh. Marinescu, Dimitrie Marinescu, Buzdugan, Aritonovici, Pavelescu, C. Faur, Lunescu, Gheţu, Graur, Ionel Pârvulescu, Lupaşcu, Costin etc. etc. Em. Ch. J. Baletul Rus la Iaşi In astă seară va avea loc prima representaţie a Baletului Rus de la teatrele din Petersburg şi Moscova. Publicul se va putea convinge că genul acesta artistic este într’adevăr un gen cart pentru noi şi că corespunde cu cele ce s’au scris pănă azi despre acest ansamblu care oferă piese întregi interpretate prin dans şi musică. Prima representaţie ne va face să cunoaştem următoarele piese de balet: 1) Cavaleria în quartir, piesă în care se vor dansa: „Le rendz-vous„Scene de jalousie et de coquetterie“ „Mazorea“ „Valse Viennoise“ şi Toboso (Danse de hussards). II) Visul artistului, balet fantastic. III) Lagărul Tătarilor, piesă de balet în care se vor dansa: „Danse orientale“ „Danse de filles Tatares“ Danse de Prisonieres“ „Dans nationale tatare“ „Danse de Zuleika“. Biletele la agenţia teatrului „Carmen Sylva“ (Librăria Iliescu, Piaţa Unirei). Prim-balerina Menta Bauersachs — In dansul aquatic „Poisson d'or“ — Creditul Fonciar Urban Român din Iaşi LISTA Scrisurilor eşite la sorţi în tragerea 61a din 9 şi 10 Mai st. n. 1912 pentru lei 360000. Scrisurile se vor plăti de la 1 Iulie 1912 st. n. al pari, în Iaşi la Cassa Societăţei şi în Bucureşti la Banca Naţională. Ele trebue să aibă cuponul de Ianuarie 1913 nedetașat. DIRECȚIUNEA.