Mişcarea, septembrie 1912 (Anul 4, nr. 193-216)
1912-09-01 / nr. 193
ANUL IV No. 198 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an..................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/0 Suntem din nou în plină criză politică. Frămîntările din partidul conservator au ajuns de astă data aproape de soluţia dacă nu definitiva, dar cel puţin de soluţia care va limpezi Încurcăturile actualei situaţiuni politice. Cum se va tranşa procesul acestor frâmîntări, tot nu se poate prevedea şi cu cit situaţia se apropie de soluţia ce va trebui s’o lămurească, cu atît mai puţin se poate prevede care va fi acea soluţie. In orice caz, două fapte rămîn pe deplin stabilite: guvernul Maiorescu va trebui ca in cel mai scurt timp să se retragă şi în locul acestui guvern, în nici un caz, nu va putea veni o formaţiune cu domnii Carp şi Marghiloman. Intr’atât situaţia se poate considera ca definitiv lămurită. De aici încolo nu se poate prevedea nimic, nu se poate preciza nimic Partidul conservator-democrat continuă a-şi păstra linia de conduită ce și-a impus-o de la chemarea domnului Carp la putere In schimb, in lagărul guvernamental se petrec ătitea frămintări s’au format atitea curente care se ciocnesc și se desfășoară atitea lupte intestine, in cit despre gruparea domnului Carp se poate spune un singur lucru : o în plină dezagregare. Guvernul Maiorescu are o situaţie mai mult decât ridicolă. Terorizat de primarul Capitalei în chestia tramvailor, terorizat de membrii fostului cabinet în chestia concentrând , guvernul Maiorescu a ajuns o ficţiune caraghioasă, fără nici o iniţiativă şi fără nici o autoritate in dezlegarea crizei politice prin care trece partidul conservator. Dar lupta cea mare se dă în culisele partidului de sub şefia domnului Carp, între cele două curente ce s’au format, unul potrivnic şi celălat favorabil concentrărei. Pornirea pătimaşă de răzbunare împotriva domnului Tache Ionescu,ambiţiunile personale ale unor fruntaşi cari s’ar vedea reduşi in cazul unei toncentrări, ruşinea d a capitula tocmai In chestia tramvaiului cu ajutorul căreia carpişti visau sa distrugă pe alţii, şefa domnului Carp pusă la carantină excitarea ambiţiunilor de şefie ale domnului Nicu Filipescu— toate acestea au creat în partidul domnului Carp o atmosferă atite de încurcată, încit ne putem aştepta în curînd, la mari prefaceri în organizaţia internă a acestui partid Pentru moment insă, nimeni nuştie cum se va rezolvi procesulrămtuturilor violente din gruparea carpistă care, după cum spuneam se găseşte astăzi în plină dezagregare. In orice caz prognosticurile ce se fac şi eventualităţile ce se aşteaptă, nu pot fi decit defavorabile grupărei domnului Carp, care a avut nebunia să crează că va putea sfida cele două partide de opoziţie, că va micşora pelinul şi distruge pe celălalt, că va putea teroriza Coroana şi molesta opinia publică a ţărei. Se va face sau nu se va face concentrarea ? In această întrebare se condensează toată dificultatea şi criza actualei situaţiuni politice. Fie că se face, fie că nu se va face, partidul de sub şefia domnului Carp va înceta de a mai fi ceea ce a fost. Micşorat şi complect redus în rostul lui politic, va eşi in cazul cel mai norocos şi dacă va şti să ocolească prăpastia ce i-o pregătesc duşmanii concentrărei. E foarte posibil să iasă şi complect distrus. In orice caz, se găseşte în pragul unui moment suprem, amci roata acestei nenorocite grupări politice se va decide pentru totdeauna. Cu cit se va decide mai curînd cu atit va fi mai bine şi pentru ea şi pentru ţară, se Marghiloman nu se mai pot întoarce acolo de unde au fost isgoniţi. Dăunăzi „Evenimentul a publicat un articol de ameninţări platonice, iar în numărul de aseară organul guvernamentalilor eşeni, publică un al doilea articol în care ameninţă pur şi simplu cu revoluţia, în cazul când d. Carp nu va reveni în fruntea guvernului. Să nu se joace fraţii Brâtianu cu răbdarea noastră -- strigă furios ziarul guvernamental de la Iaşi ! Noi înţelegem — şi odată cu noi toată lumea înţelege — că furiile organului guvernamental, ca şi ameninţările lui, sunt pur şi simplu ridicole. Şi mai înţelegem iarăşi, că „răbdarea“ carpiştilor eşeni poate fi mai,, succeptibilă decât a celor lari guvernamentali, dar de vină sunt tocmai d-nui Carp şi Marghiloman, cari au asigurat grupărei lor un lung—şi poate un interminabil — şir de ani de „răbdare“. Carpiştii sunt deprinşi să rabde. Sei se deprindă şi guvernamentalii eşeni cu „răbdarea“. Dar să nu devie furioşi, căci sunt ridicoli. BLOCK-NOTES La Sinaia... Dl. Carp, ne anunţă ziarele, a plecat la Sinaia ca să asiste la consiliul de.miniştri care se va ţine acolo tot sub preşidenţia d-lui Titu Maiorescu. Conu Petrache ţine să asiste la acest consiliu, pentru a supraveghea discuţiunele între sfetnicii tronului... La ordinea zilei: Concentrarea şi consternarea conservatoare! Vacanţa... Astăzi se încheia vacanţa sezonului mort şi a... guvernului idem. In consecinţă conu Petrache Carp va declara vacant locul de şef al partidului conservator, ca guvernul la rindul său să-şi poată prelungi vacanța la infinit. RaMarea „Ewimiei“ „Evenimentul“ e cel mai teribil ziar al grupărei care stă să-şi deie obştescul sfârşit in braţele d-lor Maiorescu şi Teodor Roseti. In atitudinea specială a ziarului guvernamentalilor eşeni, se oglindeşte toată dezesperarea nmpro-itei grupări de sub şefia d-lui Carp. „Evenimentul“ e adversarul concentrărei , şi e atât de pornit împotriva concentrărei, incât nu si a putut reţine de a declara făţiş, că in cazul când concentrarea s’ar realiza, guvernamentalii eşeni sunt decişi să facă disidenţa. Dar combativul ziar al conservatorilor eşeni) în faţa dezastrului ce ameninţă gruparea carpistă, îşi permite să deie avertismente şi să arunce, ameninţări partidului liberal, din cauza căruia d-nii Carp şi ás***«— - ‘f î si iiMeseriașii ieșeni Comunicatul inspectorului Dimitriu In cursul acestei săptămîni a sosit în localitate un domn Dimitriu, „inspector“ al Casei centrale a meseriilor. Numitul domn, cum a venit la Iași, a avut grija să anunţe că se va stabili în localitate pentru mai multă vreme, chit ca să facă o nwiruţioasă am . 1:1" pentru a constata neînţelegerile ce există între reprezentanţii localnici ai casei meseriilor şi între meseriaşii de pe la diferite corporaţiuni. Mai mult decît atîta, domnul inspector Dimitriu mai avea intenţiunea să facă şi o anchetă printre meseriaşii ieşeni pentru a putea cunoaşte cauzele cari i-au determinat să ridice glasul de atitea ori împotriva regei meseriilor,să fie întruniri, cari de multe ori au fost zădărnicite, şi să adreseze protestările lor la centru. Tot domnul Dimitriu mai avea intenţiunea să cunoască cauzele cari au determinat pe meseriaşii din Iaşi să se grupeze laolaltă şi să înfiinţeze „Uniunea meseriaşilor". Domnul inspector, după o „minuţioasă ancheta cum ne asigură «Evenimentul" a şi stabilit toate cauzele cari au provocat conflictele şi neînţelegerile pe cari le-ara relevat înainte ca să se împlinească nu luna, dar nici macar o jumătate din săptămână «Minuţioasa anchetă» n’a durat de cât câteva ore, în care timp dl. inspector a putut culege cele mai amănunţite şi exacte informaţiuni de la... personalul corporaţiuniiori şi „minuţioasa anchetă“ a şi fost terminată, iar resuitatul publicat sub formă de comunicat prin «Evenimentul». iată ce spune acest comunicat: . «S’a stabilit că aşa zisa „Uniune a meseriaşilor“ este compusă numai din 14 meseriaşi romîni, iuţi unţi electoru diachişti, în frunte cu Arsenie, iar restul jidani. Asociaţia are un caracter personal şi este ridiculizată de meseriaşii ieşeni, cari aşteaptă cu incredere modificările pe care dl. Reniţescu, ministrul industriei şi comerţului a promis că va aduce acestei legi“. fişa sună comunicatul d-lui Dimitriu care a terminat ancheta de urgenţă, grăbindu-se a polemiza cu ziarele de opoziţie, fără însă a-şi face datoria ce o avea, ca să aplaneze conflictele dintre meseriaşi şi corporaţiuni. Dar însăşi comunicatul a d-lui Dimitriu dovedeşte agitaţiunea ce domneşte printre meseriaşii ieşeni, atuncea cinci cearcă să-i liniştească, anunţând modificarea legei meseriilor. SAMBATA 1 SEPTEMBRIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL ■gŢ~. SUB DIRECȚIUNEA COMITET,â . #PfiRE ZILINlC ' ' V,.^ ' sVt.yy __ 4^.'V^WQ^duiri comerciale limia în-ipigina Il-a 1 leu. în pagina ■\ ■/. 'v llî-ă 60 . bani. In pagina IV-a 40 bani. v'O« s“-1»"*' C;a*— telefon 121 Meseriaşii ieşeni să ia act de atitudinea ostilă a inspectorului Dimitriu, care a terminat ancheta tăinuind adevărul şi să continue lupta dreaptă şi pacinică pe care au început-o, căci a lor va fi izbânda CHESTIUNI LOCALE vacanţei Astăzi se încheie marea vacanţă anuală, care se resimte la Iaşi mai mult ca în orice altă parte a ţării. Lumea care a fost dusa in viligiatură s’a intors în cea mai mare parte, şi mai cu samă aceia care trebuie să-şi reia activitatea cu începere de mine, 1 Septembrie. Dacă marea vacanţă este o necesitate absolută pentru aceia cari desfăşoară o incontinuă activitate în tot timpul anului, nu e mai puţin adevărat că această vacanţă aicea la Iaşi, unde rulajul comercial este atît de restrins, însamnă o adevarată stagnaţiune. Iaşul nu este un oraş de industrie mare sau un centru comercial întins, cum a fost pe vremuri, după cum deasemenea nu este un oraş care sa se bucure de acele instanţe autentare superioare care atrage lumea streină. In cursul anului, cînd activitatea este neîntreruptă, încă se observă o stagnare în aceste direcţiuni, o lipsă de mare mişcare cum e în alte oraşe principale din ţară, — darmite in toiul sezonului mort! De aceia ziua de miine este aşteptată cu nerăbdare de multă lume care remasa aice a fost lipsita şi de ocupaţiunele ei cotidiane. In aceasta privinţă, pentru populaţiunea mare de care vorbim aici, data de 1 Septembrie este o dată însemnată, căci cu ea încetează inactivitatea şi stagnarea cam în comerţ şi industrie sunt dăunătoare. Vacanţa terminată îşi reiau toată activitatea autorităţile şcolare, judiciare şi administrative- ceia ce însamnă implicit că toată lumea trebuie sa iasă din starea de apatie ce domneşte în tot timpul sezonului mort. De aceea niciodata Iaşul nu are un aspect atît de interesant ca acum, la sfirşitul vacanţei, cînd toată lumea se aduna în oraş, ca să se aşeze la treburile ei. Niciodată mişcarea in Iaşi nu este atit de mare ca acum, prin faptul că deschiderea anului şcolar atrage o lume streina care vine să şi plaseze copii prin şcoli şi internate. Sezonul şcolar care începe miine, are deci o deosebită insemnatate pentru oraşul nostru, atit de calm in tot timpul anului, şi apatic in timpul sezonului de vacanţa. Deschiderea anului judiciar nu este mai puţin interesant prin faptul că autorităţile judiciare işi reiau operaţiunele, ceiace însamnă că avocaţii şi aceia cari au interese la curţi şi tribunale vor veni din nou prin sgomotoasa sală a paşilor pierduţi, atît de pustie in timpul vacanţei. In asemenea condiţiuni noul sezon care începe este de toata importanţa pentru un oraş liniştit ca al nostru —căruia îi dorim o incontinuă şi rodnică activitate in toate direcţiunele, îşi expiază crima într'un penitenciar din Italia. D-na Annie Vivanţi a vizitat-o în teoria ei, a intervievat-o, a pus-o să-i povestească viaţa, din care scriitoarea a facili un roman fantastic a cărei erori, a cărei victimă (!) e sirena adulteră şi’criminală. Annie Vivanţi s’a exaltat şi încearcă să ne exalteze şi pe noi faţă de frumoasa ei eroină, pe care ni-o zugrăveşte ca pe o biată victimă a societăţii, ale cărei fapte caută să se scuze prin misticism şi hipnotism, să le explice prin „misterul inimei temeeşti„, şi să te justifice prin „perversitatea inerentă a sexului tare“, etc. Nişte biete capitole cu r atu ente hiperbolice, emfatice şi stridente, cu interjecţiuni şi sublinieri repeţite de cu-i vinde, caracteristica scriitorilor stîngaci. Şi ceea ce răneşte mai mult e conştiinţa ce o avem că eroina în chestiune exista, că o cunoşteam pe ea şi fratele ei, din dările de seamă aie unui proces recent şi răsunător. In „creaţiunea“ d-nei Vivanţi Insi, ni regăsim nici unui din adevărurile pe care ni le-a revelat acest proces. Am tris mult şi totuşi am simţit un fel de jena, cetind fantastica povestirea scriitoarei neapolitane. Neadevărul şi inexactităţile psihologice au întotdeauna darul de a insufla cetitorului un bun simţ, o jenă penibilă. Cu toat acestea, cite biete femei naive nu se vor fi exaltâid cetind această Îngrămădire de bombastice aventuri! Cite nu vor fi vinuind în urma acestei lecturi, la râsbunări teribile împotriva egoiştilor bărbaţi ! Cite nu-şi vor 11 creînd un cult faţă de femeia criminală din carcerile veneţiene! Astfel se povestesc imaginaţiile şi astăl se falsifică realitatea in unele minţi. Noroc că romanul e scris cu stîngâcie şi fără artă—căci dacă ar mai fi scris şi cu artă, ar poseda acea seducţiune primejdioasă nu numai pentru inteligenţele naive, dar şi pentru unele spirite tari. PĂRERI Şl FAPTE imami îaiwsM — Ce impresie vă fac scriitorii cari îşi pan in minte sa existeze in lini şi crima, mai «Ies dud aceşti scriitori sunt de sex f mmm P Erimul încă aş trece cu vederea intenţia vinovată, chid aceşti autori sau autoare ar avea mult talent ; dar a încerca să susţii o teza aşa de ignorată cu talent puţin. Însemnează a te face ridicol, ceia ce constitue după mine, cel mai rău lucru care i se poate întîmpla unui literat. O astfel de încercare, urmată de un astfel de rezultat o face în timpul de faţă scriitoarea italiană Annie Vivanti, care publică tntr’un mare cotidian parizian un fel de roman constituit din memoriile Măriei Taranowska faimoasa sirenă rusa, condamnată acum un ani și mai bine de tribunalul din Veneția, pentru a fi înarmat mina amantului ei Nanmow, ca sâ’l ucidă pe contele Komarowska, un nit amant al ei. Crima a fost comisă intră un mare hotel din oraşul gondolelor şi victima a expirat în urma gloanţelor pe care le-a primit. In momentele de faţă, Maria Tarnotvaka Literatura si Societatea de G. Ibrăileanu Dealiu inUrelea, fiecare dintre noi nu ct.Lini oare, in volumul lui Eminiseu, pe Eminescul nostru individual ? Nu se- 1 inclara ceiace răspunde sufletul nostru in deoseb ? Nu-i colorăm versuril , fiecare i altfel, cu propriul nostru fond sufletesc ? Aceasta e aşa de adevărat, incit pare o banalitate. Şi dacă voiţi, vinar şi soarta d lui Macedonski se explica tot, prin selecţie. D-sa este, fără îndoială, un nedreptăţit, căci, cu toate că a avut talent, n’a fost apreciat, a fost un învins. Şi n’a fost apreciat, pentru că n’a putut corespunde sufletului acelora care dădeau tonul pe atunci. Dealtmintrelea, nu ştim epocă, în care acest sriitor ar fi putut să fie reprezentativ la noi. Iar faptul că n’a fost selectat, l-a dăunat şi talentului . Lipsit de atmosfera caldă a publicului, a acelui public care, cînd iţi câştigă simpatia, colaborează cu tine, te controlează şi te conduce, — d. Macedonski, dintr’un sentiment de ciudă şi de mincine, dintr’un fel de Îndărătnicie foarte naturală, s’a tot singularizat, a abundat mereu In sensul său, şi-a exagerat defectele. Acest lucru se’ntinplă totdeauna in asemenea cazuri. Dar nu numai soarta creatorilor atirnă de aceste variaţii ale psicologiei publicului, ci şi soarta gridoiorilor. Aşa de pilda, in vremea idealismului umanitar, pe la sfirşitul veacului trecut, di Gherea a fost poate cea mai populară figură a literaturii, mult mai populară decit i-ar fi dat dreptul articolele sale, mai ales că cele mai bune, acele care se pot ceti şi azi cu folos, slot ultimele, — şi au cele începătoare, care i-au făurit gloria. Dar prin articolele sale, d. Gherea a exprimat sufletul unei generaraţii, care şi-a găsit idealurile în opera criticului. Pe vremea aceia d. Maiorescu era socotit ca un „Învins“, lată insă, că de vre o zece ani încoace, d. Gherea începe să fie uitat, iar steaua d-lui Maiorescu se ridică poate mai sus decît oriciad, fără ca, d. Maiorescu să mai fi scris ceva care să-i ridice, ori d. Gherea să mai fi publicat ceva care sâ-l scoboare. Ba am putea spune că, de cînd a tipărit articolul său despre Coș*buc, d. Gherea este mai „mare“ decît acel Gherea de mai lonainte, care ajunsese idolul tinerinței. Pentruce d. Gherea a rămas în umbră șipentru ce d. Maieu eseu a fost din nou se'iectat . Pentru faptul foarte simplu că locul u*manitarismului de la 1890 l*a luat traţionalismul tradiţionalist de la 1900 încoace. Generaţia trecută găsea că d. Gherea e critic adevărat. Generaţia ac*