Mişcarea, septembrie 1912 (Anul 4, nr. 193-216)

1912-09-01 / nr. 193

ANUL IV No. 198 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an..................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/0 Suntem din nou în plină criză politică. Frămîntările din partidul conservator au ajuns de astă data aproape de soluţia dacă nu defi­nitiva, dar cel puţin de soluţia ca­re va limpezi Încurcăturile actua­lei situaţiuni politice. Cum se va tranşa procesul acestor frâmîntări­­, tot nu se poate prevedea şi cu cit situaţia se apropie de soluţia ce va trebui s’o lămurească, cu atît mai puţin se poate prevede care va fi acea soluţie. In orice caz, două fapte rămîn pe deplin stabi­lite­: guvernul Maiorescu va tre­bui ca in cel mai scurt timp să se retragă şi în locul acestui gu­vern, în nici un caz, nu va pu­tea veni o formaţiune cu domnii Carp şi Marghiloman. Intr’atât situaţia se poate con­­­sidera ca definitiv lămurită. De aici încolo nu se poate prevedea ni­mic, nu se poate preciza nimic Partidul conservator-democrat continuă­ a-şi păstra linia de con­duită ce și-a impus-o de la che­marea domnului Carp la putere In schimb, in lagărul guverna­mental se petrec ătitea frămintări s’au format atitea curente care se ciocnesc și se desfășoară atitea lupte intestine, in cit despre gru­parea domnului Carp se poate spu­ne un singur lucru : o în plină dezagregare. Guvernul Maiorescu are o situ­aţie mai mult de­cât ridicolă. Te­rorizat de primarul Capitalei în chestia tramvailor, terorizat de membrii fostului cabinet în chestia concentrând , guvernul Maiores­cu a ajuns o ficţiune caraghioasă, fără nici o iniţiativă şi fără nici o autoritate in dezlegarea crizei po­litice prin care trece partidul con­servator. Dar lupta cea mare se dă în culisele partidului de sub şefia domnului Carp, între cele două curente ce s’au format, unul po­trivnic şi celălat favorabil concen­trărei. Pornirea pătimaşă de răzbunare împotriva domnului Tach­e Iones­­cu,ambiţiunile personale­ ale unor fruntaşi cari s’ar vedea reduşi in cazul unei ton­centrări, ruşinea d a capitula tocmai In chestia tram­vaiului cu ajutorul căreia carpişti visau sa distrugă pe alţii, şefa domnului Carp pusă la carantină excitarea ambiţiunilor de şefie ale domnului Nicu Filipescu— toate a­cestea au creat în partidul dom­nului Carp o atmosferă atite de în­curcată, în­cit ne putem aştepta în curînd, la mari prefaceri în or­ganizaţia internă a acestui partid Pentru moment insă, nimeni nu­­ştie cum se va rezolvi procesu­lrămtuturilor violente din gruparea carp­is­tă care, după cum spuneam se găseşte astăzi în plină dezagre­gare. In ori­ce caz prognosticurile ce se fac şi eventualităţile ce se a­­şteaptă, nu pot fi de­cit defavo­rabile grupărei domnului Carp, ca­re a avut nebunia să crează că va putea sfida cele două partide de opoziţie, că va micşora pe­li­nul şi distruge pe celălalt, că va putea teroriza Coroana şi molesta opinia publică a ţărei. Se va face sau nu se va face concentrarea ? In această întrebare se condensea­ză toată dificultatea şi criza actu­alei situaţiuni politice. Fie că se face, fie că nu se va face, parti­dul de sub şefia domnului Carp va înceta de a mai fi ceea ce a fost. Micşorat şi complect redus în rostul lui politic, va eşi in ca­zul cel mai norocos şi dacă va şti să ocolească prăpastia ce i-o pre­gătesc duşmanii concentrărei. E foarte posibil să iasă şi complect distrus. In ori­ce caz, se găseşte în pra­gul unui moment suprem, amci roata acestei nenorocite grupări po­litice se va decide pentru totdea­­una. Cu cit se va decide mai curînd cu atit va fi mai bine şi pentru ea şi pentru ţară, se Marghiloman nu se mai pot în­toarce acolo de unde au fost is­­goniţi. Dăunăzi „Evenimentul a publi­cat un articol de ameninţări pla­tonice, iar în numărul de aseară organul guvernamentalilor eşeni, pu­blică un al doilea articol în care ameninţă pur şi simplu cu revoluţia, în cazul când d. Carp nu va re­veni în fruntea guvernului. Să nu se joace fraţii Brâtianu cu răbda­rea noastră -- strigă furios zia­rul guvernamental de la Iaşi ! Noi înţelegem — şi odată cu noi toată lumea înţelege — că furiile or­ganului guvernamental, ca şi ame­ninţările lui, sunt pur şi simplu ridicole. Şi mai înţelegem iarăşi, că „răb­darea“ carpiştilor eşeni poate fi mai,­, succeptibilă de­cât a ce­lor lari guvernamentali, dar de vină sunt tocmai d-nui Carp şi Marghiloman, cari au asigurat grupărei­ lor un lung—şi poate un interminabil — şir de ani de „răbdare“. Car­pi­ştii sunt deprinşi să rabde. Sei se de­prindă şi guvernamentalii eşeni cu „răbdarea“. Dar să nu devie furioşi, căci sunt ridicoli. BLOCK-NOTES La Sinaia... Dl. Carp, ne anunţă ziarele, a plecat la Sinaia ca să asiste la consiliul de­­.miniş­tri care se va ţine acolo tot sub preşiden­­ţia d-lui Titu Maiorescu. Conu Petrach­e ţine să asiste la acest consiliu, pentru a supraveghea discuţiu­­nele între sfetnicii tronului... La ordinea zilei: Concentrarea şi cons­ternarea conservatoare! Vacanţa... Astăzi se încheia vacanţa sezonului mort şi a... guvernului idem. In consecinţă conu Petrache Carp va declara vacant locul de şef al partidului conservator, ca guvernul la rindul său să-şi poată prelungi vacanța la infinit. RaMarea „Ewimiei“ „Evenimentul“ e cel mai teribil ziar al grupărei care stă să-şi deie obştescul sfârşit in braţele d-lor Ma­ior­escu şi Teodor Roseti. In atitu­dinea specială a ziarului guverna­mentalilor eşeni, se oglindeşte toată dezesperarea nmpro-­itei grupări de sub şefia d-lui Carp. „Evenimentul“ e adversarul con­centrărei , şi e atât de pornit îm­potriva concentrărei, in­cât nu si a putut reţine de a declara făţiş, că in cazul când concentrarea s’ar re­aliza, guvernamentalii eşeni sunt decişi să facă disidenţa. Dar combativul ziar al conser­vatorilor eşeni) în faţa dezastrului ce ameninţă gruparea carpistă, îşi permite să deie avertismente şi să arunce, ameninţări partidului libe­ral, din cauza căruia d-nii Carp şi ás*­**«— - ‘f­ î si iiMeseriașii ieșeni Comunicatul inspectorului Dimitriu In cursul acestei săptămîni a sosit în localitate un domn Dimitriu, „in­spector“ al Casei centrale a meserii­lor. Numitul domn, cum a venit la Iași, a avut grija să anunţe că se va stabili în localitate pentru mai multă vreme, chit ca să facă o nwi­ruţioasă am . 1:1" pentru a constata neînţele­gerile ce există între reprezentanţii localnici ai casei meseriilor şi între meseriaşii de pe la diferite corpora­­ţiuni. Mai m­ult de­cît atîta, domnul inspector Dimitriu mai avea intenţi­­unea să facă şi o anchetă printre me­seriaşii ieşeni pentru a putea cunoa­şte cauzele cari i-au determinat să ridice glasul de atitea ori împotriva regei meseriilor,­să fie întruniri, cari de multe ori au fost zădărnicite, şi să adres­eze protestările lor la centru. Tot domnul Dimitriu mai avea in­­tenţiunea să cunoască cauzele cari au determinat pe meseriaşii din Iaşi să se grupeze laolaltă şi să înfiinţeze „Uniunea meseriaşilor". Domnul inspector, după o „minuţi­oasă ancheta­ cum ne asigură «Eveni­mentul" a şi stabilit toate cauzele cari au provocat conflictele şi neînţelege­rile pe cari le-ara relevat înainte ca să se împlinească nu luna, dar nici ma­­car o jumătate din săptămână «Mi­nuţioasa anchetă» n’a durat de cât câte­va ore, în care timp dl. inspector a putut culege cele mai amănunţite şi exacte informaţiuni de la... perso­nalul corporaţiuniiori şi „minuţioasa anchetă“ a şi fost terminată, iar re­­suitatul publicat sub formă de comu­nicat prin «Evenimentul». iată ce spune acest comunicat: . «S’a stabilit că aşa zisa „Uniune a meseriaşilor“ este compusă numai din 14 meseriaşi rom­îni, iuţi u­­nţi electo­ru di­­achişti, în frunte cu Arsenie, iar restul jidani. Asociaţia are un carac­ter personal şi este ridiculizată de meseriaşii ieşeni, cari aşteaptă cu in­credere modificările pe care dl. Reni­­ţescu, m­inistrul industr­iei şi comerţului a promis că va aduce acestei legi“. fişa sună comunicatul d-lui Dimi­triu care a terminat ancheta de ur­genţă, grăbindu-se a polemiza cu zia­rele de opoziţie, fără însă a-şi face datoria ce o avea, ca să aplaneze conflictele dintre meseriaşi şi corpo­­raţiuni. Dar însăşi comunicatul a d-lui Dimi­triu dovedeşte agitaţiunea ce dom­neşte printre meseriaşii ieşeni, atun­cea cinci cearcă să-i liniştească, anun­ţând modificarea legei meseriilor. SAMBATA 1 SEPTEMBRIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL ■gŢ~. SUB DIRECȚIUNEA COMITET,â . #PfiRE ZILINlC ' ' V,.^ ' sVt.yy __ 4^.'V^WQ^duiri comerciale limia în-ip­igina Il-a 1 leu. în pagina ■\ ■/. 'v llî-ă 60 . bani. In pagina IV-a 40 bani. v'O« s“-1»"*' C;a*— telefon 121 Meseriaşii ieşeni să ia act de ati­tudinea ostilă a inspectorului Dimitriu, care a terminat ancheta tăinuind a­­devărul şi să continue lupta dreaptă şi pacinică pe care au început-o, căci a lor va fi izbânda CHESTIUNI LOCALE vacanţei Astăzi se încheie marea vacanţă a­­nuală, care se resimte la Iaşi mai mult ca în orice altă parte a ţării. Lumea care a fost dusa in viligiatură s’a intors în cea mai mare parte, şi mai cu samă a­­ceia care trebuie să-şi reia activitatea cu începere de mine, 1 Septembrie. Dacă marea vacanţă este o necesitate absolută pentru aceia cari desfăşoară­ o incontinuă activitate în tot timpul anu­lui, nu e mai puţin adevărat că această vacanţă aicea la Iaşi, unde rulajul co­mercial este atît de restrins, însamnă o adevarată stagnaţiune. Iaşul nu este un oraş de industrie mare sau un centru comercial întins, cum a fost pe vremuri, după­ cum deasemenea nu este un oraş care sa se bucure de acele instanţe au­tentare superioare care atrage lumea streină. In cursul anului, cînd activitatea este neîntreruptă, încă se observă o stagnare în aceste direcţiuni, o lipsă de mare mişcare cum e în alte oraşe principale din ţară, — darmite in toiul sezonului mort! De aceia ziua de miine este aşteptată cu nerăbdare de multă lume care remasa aice a fost lipsita şi de ocupaţiunele ei cotidiane. In aceasta privinţă, pentru populaţiunea mare de care vorbim aici, data de 1 Septembrie este o dată în­semnată, căci cu ea încetează inactivita­tea şi stagnarea cam­ în comerţ şi in­dustrie sunt dăunătoare. Vacanţa terminată­­ îşi reiau toată ac­tivitatea autorităţile şcolare, judiciare şi administrative- ceia­ ce însamnă impli­cit că toată lumea trebuie sa iasă din starea de apatie ce domneşte în tot tim­pul sezonului mort. De aceea nici­odata Iaşul nu are un aspect atît de interesant ca acum, la sfirşitul vacanţei, cînd toată lumea se a­­duna în oraş, ca să se aşeze la trebu­rile ei. Niciodată mişcarea in Iaşi nu este atit de mare ca acum, prin faptul că deschiderea anului şcolar atrage o lume streina care vine să şi plaseze copii prin şcoli şi internate. Sezonul şcolar care în­cepe miine, are deci o deosebită insem­natate pentru oraşul nostru, atit de calm­ in tot timpul anului, şi apatic in timpul sezonului de vacanţa. Deschiderea anului judiciar nu este mai puţin interesant prin faptul că autorită­ţile judiciare işi reiau operaţiunele, ceia­­ce însamnă că avocaţii şi aceia cari au interese la curţi şi tribunale vor veni din nou prin sgomotoasa sală a paşilor pierduţi, atît de pustie in timpul vacanţei. In asemenea condiţiuni noul sezon care începe este de toata importanţa pentru un oraş liniştit ca al nostru —căruia­ îi dorim o incontinuă şi rodnică activitate in toate direcţiunele, îşi expiază crima în­tr'un penitenciar din Italia. D-na Annie Vivanţi a vizitat-o în te­oria ei, a interv­ievat-o, a pus-o să-i poves­tească viaţa, din care scriitoarea a facili un roman fantastic­ a cărei ero­ri, a cărei vic­timă (!) e sirena adulteră şi’­criminală. Annie Vivanţi s’a exaltat şi încearcă să ne exal­­teze şi pe noi faţă de frumoasa ei eroină, pe care ni-o zugrăveşte ca pe o biată vic­timă a societăţii, ale cărei fapte caută să se scuze prin misticism şi hipnotism, să le explice prin „misterul inimei temeeşti„, şi să te justifice prin „perversitatea inerentă a sexului tare“, etc. Nişte biete capitole cu r atu en­te hiperbolice, emfatice şi stridente,­­ cu interjecţiuni şi sublinieri repeţite de cu-i vinde, caracteristica scriitorilor stîngaci. Şi ceea ce răneşte mai mult e conştiinţa ce o avem că eroina în chestiune exista, că o cunoşteam pe ea şi fratele ei, din dările de seamă aie unui proces recent şi răsunător. In „creaţiunea“ d-nei Vivanţi Insi, ni re­găsim nici unui din adevărurile pe care ni le-a revelat acest proces. Am tris mult şi totuşi am simţit un fel de jena, cetind fantastica povestirea scriitoarei nea­poli­tane. Neadevărul şi inexactităţile psi­hologice au întotdeauna darul de a insufla cetitorului un bun simţ, o jenă penibilă. Cu to­a­t acestea, cite biete femei naive nu se vor fi exaltâid cetind această Îngrămădire de bombastice aventuri! Cite nu vor fi vin­uind în urma acestei lecturi, la râsbunări teribile împotriva egoiştilor bărbaţi ! Cite nu-şi vor 11 creînd un cult faţă de fem­e­ia criminală din carcerile veneţiene! Astfel se povestesc imaginaţiile şi astăl se falsifică realitatea in unele minţi. Noroc că romanul e scris cu stîngâcie şi fără artă—căci dacă ar mai fi scris şi cu artă, ar poseda acea seducţiune primejdioasă nu numai pentru inteligenţele naive, dar şi pentru unele spi­­rite tari. PĂRERI Şl FAPTE imami îaiwsM — Ce impresie vă fac scriitorii cari îşi pan in minte sa existeze in lini şi crima, mai «Ies dud aceşti scriitori sunt de sex f mmm P E­r­imul încă aş trece cu vederea intenţia vinovată, chid aceşti autori sau au­toare ar avea mult talent ; dar a încerca să susţii o teza aşa de ignorată cu talent pu­ţin. Însemnează a te face ridicol, ceia ce constitue după mine, cel mai rău lucru care i se poate întîmpla unui literat. O astfel de încercare, urmată de un astfel de rezultat o face în timpul de faţă scrii­toarea italiană Annie Vivanti, care publică tntr’un mare cotidian parizian un fel de ro­man constituit din memoriile­ Măriei­ Tara­nowska faimoasa sirenă rusa, condamnată acum un ani și mai bine de tribunalul din Veneția, pentru a fi înarmat mina amantului ei N­an­­mow, ca sâ’l ucidă pe contele Ko­­marowska, un nit amant al ei. Crima a fost comisă intră un mare hotel din oraşul gon­dolelor şi victima a expirat în urma gloan­ţelor pe care le-a primit. In momentele de faţă, Maria Tarnotvaka Literatura si Societatea de G. Ibrăileanu Dealiu in­Urelea, fiecare dintre noi nu ct.Lini oare, in volumul lui Emini­seu, pe Eminescul nostru individual ? Nu se- 1 inclara ceiace răspunde sufletul nostru in deoseb ? Nu-i colorăm versuril , fie­care i altfel, cu propriul nostru fond sufletesc ? Aceasta e aşa de adevărat, incit pare o banalitate. Şi dacă voiţi, vinar şi soarta d lui Macedonski se explica tot, prin selecţie. D-sa este, fără îndoială, un nedreptăţit, căci, cu toate că a avut talent, n’a fost apreciat, a fost un învins. Şi n’a fost apreciat, pentru că n’a putut corespunde sufletului acelora care dădeau tonul pe atunci. Dealtmintrelea, nu ştim epocă, în care acest sriitor ar fi putut să fie reprezentativ la noi. Iar faptul că n’a fost selectat, l-a dăunat şi talentului . Lipsit de atmosfera caldă a publicului, a acelui public care, cînd iţi câştigă sim­patia, colaborează cu tine, te controlea­ză şi te conduce, — d. Macedonski, din­­tr’un sentiment de ciudă şi de mincin­e, dintr’un fel de Îndărătnicie foarte natu­rală, s’a tot singularizat, a abundat me­reu In sensul său, şi-a exagerat defec­tele. Acest lucru se’ntinplă totdeauna in asemenea cazuri. Dar nu numai soarta creatorilor a­­tirnă de aceste variaţii ale psicologiei publicului, ci şi soarta gridoiorilor. Aşa de pilda, in vremea idealismului umani­tar, pe la sfirşitul veacului trecut, d­i Gherea a fost poate cea mai populară figură a literaturii, mult mai populară decit i-ar fi dat dreptul articolele sale, mai ales că cele mai bune, acele care se pot ceti şi azi cu folos, slot ultimele, — şi au cele începătoare, care i-au fă­urit gloria. Dar prin articolele sale, d. Gherea a exprimat sufletul unei genera­­raţii, care şi-a găsit idealurile în opera criticului. Pe vremea aceia d. Maiorescu era socotit ca un „Învins“, lată insă, că de vre­ o zece ani încoace, d. Gherea în­cepe să fie uitat, iar steaua d-lui Maio­­rescu se ridică poate mai sus decît ori­­ciad, fără ca, d. Maiorescu să mai fi scris ceva care să-i ridice, ori d. Ghe­rea să mai fi publicat ceva care sâ-l scoboare. Ba am putea spune că, de cînd a tipărit articolul său despre Coș*­buc, d. Gherea este mai „mare“ decît acel Gherea de mai lonainte, care ajun­sese idolul tinerinței.­­ Pentruce d. Gherea a rămas în umbră și­­pentru ce d. Maieu eseu a fost din nou se'iectat . Pentru faptul foarte simplu că locul u*­manitarismului de la 1890 l*a luat traţ­i­onalismul tradiţionalist de la 1900 în­coace. Generaţia trecută găsea că d. Gherea e critic adevărat. Generaţia ac*

Next