Mişcarea, octombrie 1912 (Anul 4, nr. 217-241)

1912-10-02 / nr. 217

ANUL IV No. 1 17 Redacţia şi Administraţia* Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In («ră pe un an.................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi Învăţătorii rurali . . 50’/« .II.»*.“?. 1 I. Cind vor apare aceste rînduri, proba­bil, tunul va fi bubuit în Balcani. “In momentul de faţă, cel puţin, pare că mult lăudatul «concert european», ori­­cît de impunător i-ar urla tromboanele şi ori­cit de duios i-ar răsuna vioarele şi flautul, dă greş şi nu mai poate îm­piedica isbucnirea conflictului armat la graniţele noastre. Oricum se vor desfăşura evenimentele în zilele apropiate, acest conflict nu va putea rămînea fără înrîurire asupra des­tinelor noastre. Trecem poate prin clipe, în care se hotăreşte soarta pentru întreg colţul acesta al Europei. Totuşi opinia noastră publică dă dovadă de un straniu quietism, de apatie îngrijitoare. De ani de idle clişeul „vulcanului bal­canic“ împestriţează* paginile ziarelor, de ani de zile se vesteşte‘cu solemnitate „misiunea noastră istorică la gop­ ile Du- A ‘de ani de zile ne proslăvim că suntem­ «un post de avangardă, al civili­­za­ţiunii apusene». Şi iată: «vulcanul» e în ajunul erupţiunii, dar «postul de a­­vangard­ă»» pare adormit, iar «misiunea is­torică» redusă la proporţiile unui războiu intre...­ tramvae şi autobuse... Şi’ar părea că nu cunoaştem nici ter­menii problemei, nici antecedentele ei, că ignorăm forţele în luptă ,şi perspectivele istorice, pe ’ Care ca lte 'deschide.­­ Dar nu putem spune că timpul ne a lipsit'şi că'amărea dreptul de ăi* fi sur­prinşi ! ■Vutcândf hiifaegă'dbi lubgi decenii, m­igurare ori'clocotul mi groaznic a duit’ cointinentul, iar mai bine de un an, de la deslânţuirea războiului italo-turc, pentru orice­ observator atent, se gramă­­diafr semitele prevestitoare 'ale' cataclis­­mu­i.’ Voiu încerca se rezumez aici, pentru cetitorii „Vieţii­ Romîneşti“, in esenţă, toată chestiunea Orientului. Ea se^preaintă sub două aspecte, foarte deosebite, deci intim legate între ele : primin',­ pur local, relativ la4'formaţiunile politice din Balcani, răsărite din descom­­puneitU „Omului bolnav-altul, privește deaproape msăși istoria mo^dială. P,rnbldba,'locală­, concretizată mai cu seama în chestia Maced­oniei, e relativ recentă, i-a dăl­aştera Thitatul de Ber­lin din 187­9, care, dacă a­ lăsat sub su­veranitatea' Turciei o însemnată popu­laţi­une creştină, nu a părăsit-o, în voia soartei, ci ‘ a căutat să-i’ asigure condi­­ţiuni'mai prielnice de viaţă prin vestitul «articol 23». Acest articol a fost de atî­­tea ori invocat de­ Bulgari şi de Macedo­neni, şi, desigur, va mai fi incă de atîtea ori invocat şi comentat până, la rezolvi­­rea conflictului, înctt pentru ca cetitorii socotim util să-l reproducem aici în in­tregime: „Art. 28. Innalta Poartă se obligă de a aplica cu stricteţă in insula Creta Re­gulamentul Organic din 1878. Introduced modificările ce s’ar recunoaşte juste. „Regulamente analoage, adaptate la trebuinţele locale, exceptcîndmse insă scu­tirea de impozite dăruită Cretei, se vor introduce de asemenea în alte părţi ale Turciei europene, pentru care o organi­zaţie deosebită nu e prevăzută în trata­tul de faţă. „înalta Poartă va încredinţa unor co­­misiuni speciale, în care elementul local va fi­ larg reprezentat, elaborarea în de­taliu a acestor regulamente pentru fie­care provincie. «Proectele de organizaţie, izvorî­te din aceste lucrări, vor­­fi supuse socotinţei Innaltei Porţi, care înnainte de promul­­garea actelor menite a le aplica, va cere avizul Comisiunii europene stabilite pen­tru Rumelia orientală». „Regulamentul Cretan“ garanta pentru populaţia creştină din Balcani, şi în spe­cial din Macedonia, unde ea formează o massă­­mai compactă, cel­­ puţin egalita­tea tuturor confesiunilor, autonomia mu­nicipală şi stăvilirea arbitrarului admi­nistrativ­ Dacă „art. 23“ s’ar fi adus la îndeplinire cinstit şi fără şovăire, Mace­donenii, încă multă vreme cel puţin, nu prea ar fi avut motive de a se plînge, şi In orice caz toată evoluţia lor politică s’ar fi îndrumat pe alte căi. Dar realizarea de cătră Turcia a clau­zelor tratatului de Berlin o garantau toate puterile semnatare împreună, şi deci­, nici una. Turcii au înţeles acest lucru de minune; formal, ei nici nu au intirziat să execute voinţa Europei Întrupată în tratat, chiar în toamna anului 1880 Co­­misiunea pentru Rumelia orientală a pu­tut avea mulţumirea să sancţioneze o minunată «Lege pentru vilaetele Turciei europene», întocmită în spiritul cel mai liberal, stabilind toate garanţiile şi pre- pâzind toate reformele pe cari le-ar fi putut dori raiaua din Macedonia. Dar odată cu sancţionarea acestei legi a încetat rolul europei, prevăzută în tra­tatul de Berlin. Aplicarea ei a rămas în sarcina excluzivă a guvernului otoman, care a depus frumos actul, ornamentat de toate iscăliturile şi pe­ceţiile reprezen­tanţilor Europei, într’un colţ al arhivelor statului, şi... a trecut la ordinea zilei... In realitate situaţia raialei macedonene a ajuns şi mai intolerabilă de cum era înnainte de războiul ruso româno-turc , pe spinarea ei Turcia şi a răzbunat toate infringerile şi toate umilinţile. Băna la 1885 Macedonia a răbdat in tăcere, dar atunci Bulgaria, anexînd Rumelia Orien­tală, parcă î-a arătat calea ce trebue ur­mată pentru „a asigura respectul trata­tului de Berlin". Deatunci, se poate spune, fermentaţia revoluţionara na mai înce­tat, mai cu seamă printre Bulgarii ma­cedoneni. Lind mai­ tăinuită, ciud izbuc­nind în incărările sîngeroase aie „ Corni­­­tagiilor* şi provocând represiuni şi mai sângeroase, aceasta fementaţiune a deş­teptat de mai multe ori «concertul euro­pean», care invoca spectrul „articolului 23“ ; de mai multe ori şi guvernul Oto­man, spre a linişti acest spectru, a pro­mulgat decrete foarte energice pentru a­­plicarea strictă şi imediata a faimoasei „Legi de, organizare a vilaetelor din Tur­cia europeană, din 23 August 1880“, sancţionată de comisiunea europeană, dar aceste decrete, toate pe, rând, şi-au găsit un adăpost ticnit alături de însăşi legea, în arhivele statului. C. Stere. * '"--V Războiul din Balcani și atitudinea României PĂRERI ŞI FAPTE Repre In­eipini Spicuim dintr’o revistă următoarele pi­cante amănunte despre eroicul rege al Mun­tenegrului, care preocupă acum lentă lumea europeană : Regele Muntenegrului e actualmente u­­nul dintre factorii cei mai cu greutate ai echilibrului european. El a isbit cel dintâi balanţa „Statu­lui quo“ din Balcaui şi acum planeteie­i se mişca r­ehotărîte, căutlnd za­darnic vechiul repaos. Regele Muntenegrului are multe trăsături de rege de operetă, pentru cât­e un anacro­nism în viaţă, uitat, parecă de pe vremea eroilor Iliadei, pina în secolul nostru de a­­utom­obilism­ şi aviaţiune. Poporul Muntenegrului e puţin deprins cu coarnele plugului; puşca şi bita, pentru a­­părat şi tîrmuit turmele pe munţi, li sunt tovarăşe nedespărţite şi indemînatece. D)e aceea şi regele e un rege rustic şi puţin încorsetat la protocol. Un ziarist german s’a dus mai zilele tre­cute sâ-i ia un „foterview“. Regele i-a fixat audienţa pentru a doua zi la 11 a. m. Dar cînd ziaristul s’a pre­zintă­t la conac la ora fixată, regele era ab­sent şi atunci ziaristul, ca să-şi treacă vre­mea, începe să se preumble prin curtea pa­latului regal, aşteptind sâ se întoarcă re­gele acasă. După un ceas zări în sfîrşit că se apropie un moşneag virii­ic, Iu, costum nraţional­ cu fes şi cu şalvari: — era Re­­jjd­ej cu doi tovarăşi dintre nobilii­ ţării. Nu departe de conac era un puţ. Regele se opri la puţ, scoase o găleata da apă — ca fiind cel mai voinic — îşi potoli setea din găleată, tot aşa făcură şi tovarăşii — şi în­ fine dădu cu ochii­ de ziarist. 11 strigă Îndată pe nume şi i Se redresă astfel: — Te rog să mă ierţi că am cam Intîr* ziat de a­casă. Dar să vezi ce am păţit. Am pus nişte păcătoşi de lucrători să-m­i lucreze la o vie şi m­i-au încurcat aşa de-al dracu­lui treaba,Dâ’mi venea să-i omor, ti­căloşi îndrăciţi ce sunt! După ce-şi mai potoli necazul, regele îl pofti pe ziarist un conac şi conversaţia tre­­cu repede la chestiunile de politică externă, în care regele arăta că are multe amintiri despre Bismark, pe care îl trata cu multă familiaritate. Bâtrîn­ul părinte a două re­gine — cel mai fericit socru din Europa - avea concepţii rustice, dar foarte solide a­­supra politicei mondiale. Bătrinul Rege n’a putut adapta nimic din formele europeneşti. Cunoscuse el în­tr’o vreme un fel de Camera şi acordase ui­ fel de Constituţiune, dar cum şi in unia şi in cealaltă a văzut in urmă numai nişte încurcă­turi, a desfiinţat frumos constitu­ţionatismul şi i-a trimis pe deputaţi pe ,la casele lor. De atunci guvernul a rămas despotic, dar acest patriarch e atît de înţelept ist cît ni­meni nu suferă de pe urma „despotismu­lui“ său. Regele Muntenegrului e uri buri rege­ de operetă. Atragem atenţiunea cititorilor asu­pra interesantului articol pe care l în­cepem a publica în revista noastră de astăzi, cu privire la „i­ezboiti» dhi ăfcaK­aess şt msih miinia Kuun­wier“. Acest articol apărut acum în.„Viaţa Romînească“ aparţina domnului C. STERE şi el va trezi interesul tuturor acelora cari se interesează de soarta noastră, acum cînd situațiunea state­lor balcanice este atît de complicată. In Balcani Situaţia din Balcani e tot ne­­h­otărită. Atîta se ştie : guvernele din Bel­grad, Soha şi Atena, după lungi negociaţiuni— probabil h­ezitari — au hotarit să respingă demersul de pace al Puterilor. Poarta, la nudul ei, e şi mai hotarită sa nu admită controlul Europei, in ce priveşte aplicarea reformelor în Macedonia. Aşa­dar, după judecata omenea­scă, putem să ne aşteptăm la În­ceperea ostilităţilor. Dar probabil că nu va fi încă aşa. De zece zile de cind durează încordarea în Balcani, n’a interve­nit nimic decisiv. Tărăgăneala se explică poate prin faptul că nici unul din viito­rii beligeranţi n’au isprăvit cu mo­bilizările. Dar tărăgăneala poate avea o cauză şi mai gr­avă. Iar secretul cancelariilor euro­pene pare a ţese ceva, nedesluşit Încă, dar care se anunţă alarmant. Un mare ziar belinez afirmă că intre Austria şi Rusia e rupt ori­ce acord In ce priveşte Balcanul, fie­care dorind să lucreze pe so­coteala şi in interesul ei. Aci stă toată gravitatea situaţi­­unei die peninsula balcanică. Pină azi pregătirile pentru răz­boiul în spre are un ceva de ope­retă. Dar opereta poate deveni o tra­gedie, şi-au scumptat portofoliile, au astă­zi termenul de plată pentru încasarea e­fectelor scomptate; casele de bancă care şi-au întrerupt operaţiunele toc­mai în vederea acestui „ultima“ a­,­şteaptă acum rezultatul acestor aco­periri, pentru a putea avea astfel un tablou real al situaţiunei în care ne aflăm. In cursul săptămînei s’au ţinut ci­te­va consfătuiri de cătră directorii de bancă, cari au căutat să găsiasca mij­loace eficace de a preîntâmpina criza financiară, care, dacă ar mai urma astfel cît­va timp, ar putea provoca un adevărat dezastru. Conducătorii caselor de bancă au înţeles că, tocmai acum este momen­tul cînd instituţiile financiare trebuie să-şi arate raţiunea existenţei lor, şi astfel s’a hotârit în principiu menţi­nerea creditului şi continuarea opera­­ţiuneior. Numai astfel se va putea e­­vita dezastrul financiar care amenin­ţă întreaga noastră piaţă comercială şi financiară. Prin urmare astăzi vom putea con­stata şi noi măsurile hotărite de că­­tre directorii de bancă. Vom putea face această constatare dacă vom ur­mări tabloul poliţelor protestate, sau cererile de declarare în stare de fali­ment. Protestele şi declarările în stare de faliment la această epocă critică, dar totuşi trecătoare, ar fi, o măsură prea puţin raţională, căci s’ar lovi enorm de mult în comerţul Iaşului, care şi aşa e destul de critic. Singura măsu­ră raţională ar fi să se acorda acum toate înlesnirile acceptanţilor sau gi­ranţilor, căci de­şi suntem în criză fi­nanciară, totuşi ea este trecătoare şi, cum vom vedea în articolul viitor, nu va trece multă vreme ca totul să re­intre în starea normală. I- estic SiSa­: Grnie financiară Ziua de astă­zi este privită cu toată atenţia de toată lumea comercială şi financiară ca o zi decizivă pentru si­tuaţia financiară în care ne aflăm. Astăzi este „ultimul“ adică termenul cân­d expiră efectele comerciale care au fost puse în circulaţie acum cite­­va luni, cînd nimeni nu putea preve­dea precara situaţie de acum a rula­jului financiar obicinuit. Acceptanţii direcţi ca şi giranţii cari ••• MARȚI 2 OCTOMBRIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL "T­ . SUB DIRECȚIUNEA ■XJ'bî Uî C O iJl IT E T .8 _-. . . . APARE ZILINIC Anunciurî comerciale I,i«ia în.',pagina Il-a 1 leu. în "silî-îa £.Q*bani. In pagina IV-a TELEFON 121 -ci 1.3. i. bani. Aşa, de cind a isbucnit răsboiul italo-turc, informatorii străinătăţii­­ de la noi au reuşit să creeze o at-­­ mosferă de antipatie împotriva Ha­itiei, ca şi cînd acesta ar fi fost a-i devoratul sentiment al populaţiei noastre.­­ De asemeni din momentul isbuc­­­­nirei conflictului balcani, aceiaşi­­ corespondenţi publică tot felul de­­ inexactităţi şi conjecturi asupra a- I titudinei noastre, cari se reîntorc , sub formă telegrafică de unde au I pornit. De aceia citim zilnic tele­gra­­­­me cu rezumatul a diferite cores- I pondenţe din Bucureşti cu privire I la atitudinea României.­­ Credem că datoria guvernului este, fi ca prin intermediul Agenţiei Ro­mâne să risipească impresia ştiri­lor tendenţioase cu care aceşti co­respondenţi mistifică ziarele străine. DIN ȘAGĂ La conservator — Domnule, ce­­în­sea­mnăr: concert eu­ropean? — .Domnișoară, e un concert care are par­ticularitatea aceasta că, în momentul cind încetează el, începe moaita. La cafenea. — Renta franceză e l­i89.95 lei, zise un consumator. — Cînd mă gînd­se, zise patronul, că eu am cunoscut-o. L c. 103,104.. — Și ea , dar nu intim. D­I­N ;■ S B­O­R­LI L V­R­E M 1 1 j armata bulgariei. Ia mom­entdle acestea, cînd se vorbeşte atîta tie războiul provocat de bulgari, credem că interesează pe toată lumea sâ cunoască forţa de car­e dispune statul bulgar. lată, dupa date oficiale, absolut autentice, cum e organizată armata bul­gară . Cadrele permanente dispun in timp de pace de : Ofiţeri din diferite ar­ile, 5216; funcţionari militari superiori 427 ; sub­ofiţeri şi reangajaţi 5085; soldaţi sub drapel 52.8*73. .Acest total se distribue astfel pe di­feritele arme : Infanterie : 36 regimente, 72 batalioane, 288 companii, 16­ companii de grăniceri, 1371 ofiţeri şi 35.217 soldaţi. Cavalerie: 11 regimente, 37 escadroane, 257 ofiţeri şi 5660 soldaţi. Artilerie: de cimp: 9 regimente; de munte: 3 regimente ; de cetate : 3 batalioane. In total 75 de ba­terii şi grupe cu 410 ofiţer­i şi 7960 sol­daţi. Geniu : 18 companii de pioneri, 5 companii de­ cale ferată, 4 companii de telegrafie, 5 companii de pontonieri, 1 secţie de aviatică, 1 secţie de automo­­bilişti, 1 secţie de protecţii electrice, 1 secţie de radiotelegrafia , adecă un total de 165 ofiţeri şi 3900 soldaţi. Flota : dispune de : 43 funcţionari şi 879 sol-Statul major se compune din 76 ofi­ţeri. Intendenţa este constituită din 22 I ofiţeri, 57 funcţionari şi 1540 soldaţi. I Justiţia militară este împărţită de 23 o- I­­iţeri, l1 funcţionari şi 108 soldaţi. Sei- I viciul sanitar se compune din 150 o­fi­­­fţeri şi 677 soldaţi. Şcoalele militare: 71 ofiţeri, 21 funcţionari, 451 iunkeri şi e­­levi, 324 soldaţi elevi şi 356 soldaţi. ne-am mai ocupat într’un articol precedent de modul cum este infor­mată străinătatea despre noi, mai cu samă in ceia ce priveşte chesti­uni de ordin politic şi economic. Marele ziare străine îşi recru­tează de obicei corespondenţii din­tre redactorii unei anumite gazete din Bucureşti cari cunosc limba... germană. Fără îndoială că coresponden­ţele ce ies din oficina acestui ziar cu destinaţia de a informa străină­tatea asupra diferitelor chestiuni de la noi, sunt alcătuite potrivit cu at­mosfera ce domneşte în redacţia nu­mitului ziar. După câteva zile aceste­ corespon­denţe sunt transmise, pe cale tele­grafică aceluiaşi ziar din oficina căruia au ieşit, sub titlul de „stră­inătatea despre noi“. Cu chipul acesta politica noas­tră externă, precum şi toate ches­tiunile cari ne interesează în cel mai înalt grad, sunt pu­s­e­ la cale de către acești mimuilon ai... "lim­­­­bei germane,, cari pun la, cale „si­tuația Rominiei" la o masă de ca­fenea, sau intre doua halbe de bere... Muciic de emisiune din statele balcanice Odinioară alte calităţi şi alte arme îi trebuiau războinicului de­cit acum. Zeul Mărite şi-a lepădat armura şi a svîrlit în şanţ greu­ scut; s’a strecurat după­ ghi­şeul caselor de scont şi azi e director de bancă. Ţara, care are in vistieria ei mai mult aur, va învinge pe cimpul de luptă. Foarte nimerită e deci socoteala ziarului Le Fi­garo. Găsim un articol intitulat: «Băn­cile de emisiune ale statelor balcanice», in­ care e vorba de situaţia financiară a Bulgariei, Greciei, României şi Serbiei. „Banca naţională a României — ţară care pică acum a stat in rezervă faţă de conflict—la sfirşitul primului semes­tru lo 1912, avea în casă cea mai mare avere metalică : 156 milioane da iei din care aproape tot, 155 milioane lei, în aur“. . ?• Bulgaria avea aproape 60 milioane lei, din care 40 milioane in aur,şi restul în argint. In al treilea rînd se punea Banca naţională a Sobiei cu o avere metalică da 47 milioane şi jumătate; din acestea 49 milioane sunt in aur şi 7 în argint. In sfîrşit, Banca naţională a Greciei posedă 15 milioane, compuse nu se ştia cum. Să vedem acum ce deposit aveau ţările acestea in străinătate, la 30 iunie 1912.

Next