Mişcarea, martie 1913 (Anul 5, nr. 48-73)

1913-03-01 / nr. 48

ANUL V No. 48 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an...................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/p tru reforma electorala In seria de articole ce am reprodus din «Viaţa Romînească» sub titlul «învăţăminte din războiul balcanic» cetitorii noştri au putut găsi sinteza cea mai judicioasă şi mai clară a problemelor mari pe care momentele actuale le impun atenţiunei şi preocupărei oamenilor noştri de stat. Toată opera de propăşire şi de asigurare a viitorului nostru ca stat, e condiţionată de Înfăptuirea cit mai grabnică a unor reforme, menite a regenera întreaga noastră viaţă publică şi socială. Una din aceste reforme şi care figurează în fruntea programului partidului naţional-liberal, este acea a unei radicale schimbări a regimului electoral prin acordarea dreptului de vot direct la toţi cetăţenii români ştiutori de carte într-un singur colegiu şi reprezentarea minorităţilor. Asupra acestei reforme, domnul G. D. Creangă fostul secretar general al ministerului de industrie şi comerţ, într’o recentă lucrare,în care se ocupă despre mijloacele de regenerare a vieţei noastre publice, face citeva interesante constatări. «In sinul populaţiunei romîneşti, în sinul ţăranilor noştri găsim tezaure de virtuţi şi talente, cari n’au nevoie de cit să fie cioplite pentru ca ele să strălucească cu toată puterea în dezvoltarea măreaţă a acestei ţări. Aş fi dorit să văd ministrul care în lipsa lărgirei votului şi faţă de organizaţiunea noastră socială egoistă, să fi luat măsura ca în fie-care an, 2 sau 8 din cei mai buni absolvenţi din fie-care comună rurală, să fie ajutaţi prin un mijloc sau altul de a apărea la lumină şi de a fi aduşi cu timpul în situaţiile cari permit a lua parte la conducerea ţărei şi de a lucra rodnic la dezvoltarea ei. Ce forţe s’ar fi pus astfel în serviciul ţărei şi cite talente din cauza organizaţiei noastre sociale defectuoase şi a dezinteresului nostru, nu s-au pierdut şi nu se pierd în mod inutil pentru ţară ! E de sperat că lărgirea votului va fi îmbrăţişată de astă-dată dacă nu de voie, dar cel puţin de frica unei prăbuşiri, de toate partidele politice, pentru ca talentele şi virtuţile din massa poporului să iasă la iveală. De altfel cea mai necesară şi mai indispensabilă măsură de regenerarea noastră nu e alta decit înlesnirea elementelor capabile, de a lua parte la afacerile publice. Am fost multă vreme contra lărgirei votului, căci mă temeam că va provoca anarhie. Cind am vizitat însă Bulgaria şi am văzut, că pe lingă anarhie votul universal contribuie şi la dezvoltarea temeinică şi solidă a ţărei, mi-am schimbat părerile. Cind cineva la o societate pe acţiuni are o acţiune sau mai multe, desigur că se interesează mai mult decit dacă nu are, şi iarăşi cinduce parte din consiliul de administraţie interesul devine dublu. Este acelaş lucru şi cu viaţa publică. Cei cari n’au drept de vot, nici perspectiva de a ajunge ceva, nu se interesează nici de stat, nici de ţară. Din contră, dacă am avea votul universal sau colegiul unic, atunci fiecare îşi va da seama că însemnează ceva, individualitatea lui creşte tot aşa ca şi interesul lui pentru lucrurile ce-l înconjoară, pentru întreaga viaţă de stat, iar când vede că şi timpul îi este deschis, îşi oţeleşte şi mai mult forţele. In modul acesta se făuresc energiile şi se dezvoltă conştiinţele unui popor !» DIM ȘAGĂ Apostrofări celebre... Socialiștii francezi au apostrofat astfel in Cameră, pe ministrul de răsboi,când acesta a cetit proectul de lege pentru prelungirea serviciului militar la trei ani: Edouard Vaillant.—Protestăm contra unu act criminal. Jaurés.—E o nebunie! Dolly.—Jos reacțiunea. Vailiant.—E o lovitură de moarte dată Republicei. Jaurés.—E o crimă contra Republicei contra Franței! Extrema stângă.—Jos răsboiul! Colly.—Jos reacțiunea / Jos provocatorii Jaurés.—Jos imperiul! Colly.—Trăiască Republica / Jos reacțunea! Președintele.—Nu sub forma aceasta s protestează. (întreruperi, zgomot la extrem stângă). Extrema stângă.—Trăiască Republica! Emile Dumas.—Jos Imperiul/ Jos răsboiu Ministrul de războiu.—O să obosiţi înaintea mea, Dolly.—Războiu războiului! Emile Dumas.—Răsboiu reformaţilor ! I scutiţilor! I Extrema stângă.—Reacţiune ! Reacţiune I Dreapta.—Tradare! Tradare! I Emile Dumas.— Să ducem războiu conţi burghezilor cari nu sunt niciodată soldaţi Jos dispensaţii! Jos reformaţii! Etienne Rognon.—Jos Imperiul! Vailiant.—Jos guvernul! Jos războiul! „Sforțările" sale n’au fost, se pare, destul de mari, iar întocmirea bugetelor mai laborioasă chiar decât credea d-sa... Dacă această întârziere, în orice caz prejudiciabilă unei serioase studieri a cugetului, ar fi pricinuită numai de silințele ca să se escludă cheltuelile inutile, tot ar fi ceva. După informaţiunile noastre însă, cu toate declaraţiunile de principiu făcute tot de d. Marghiloman în Cameră, că guvernul, cunoscând nevoile cărei nu va veni cu cheltueli inutile, se pare că bugetul nu e tocmai în acest spirit. E de nădăjduit că cel puţin la sfârşitul acestei săptămâni „sforţările" d-lui Marghiloman vor fi încoronate de succes, şi vom avea în sfârşit proiectul de buget general al statului, pe exerciţiul viitor. BLOCK-NOTES Cuvîntul.... Din sorginte conservator-grecenistă s-a anunţat ieri că domnul Virgil Arion a primit ...cuvînt de la „centru“ ca să nu se puie în fruntea mişcărei conservatorilor nemulţumiţi de la Iaşi. Primind acest ...cuvînt domnul Virgil Arion, în consecinţă, a părăsit, înainte de apariţie „Cuvîntul“ Iaşan. Validare Domnul Pascal Toncescu s’a prezintat ieri la Cameră, ca ales al Tecuciului. Cu prilejul contestaţiei ce s’a rădicat în jurul validărei acestei alegeri, d-l Scorţescu, dintr'un sentiment de generositate, a cerut să se dea cuvîntul „acuzatului“ Toncescu ca să se apere. „Acuzatul s’a apărat — și alegerea s’a validat. Chestiunea budgetelor In actualele împrejurări externe chestiunea budgetelor capătă o importanţă deosebită. Ele trebuesc alcătuite cu cea mai mare prevedere şi de aceia guvernului îi incumbă datoria de a le depune cât mai din timp pe biuroul parlamentului, pentru a fi supuse unei larg discuţiuni. In acest scop, într’o şedinţă anterioară a Camerei, d. Vintilă Brătianu în calitate de membru al comisiunei bugetare, a rugat pe d. ministru de finanţe să răspundă, dacă nu crede că budgetele trebuesc aduse în desbaterea parlamentului cât mai neîntârziat. D. ministru de finanţe în răspunsul său a recunoscut legitimitatea cererei d lui Brătianu şi a făgăduit că va face cele mai serioase sforţări pentru a aduce bugetele chiar în cursul săptămânei ce urma. Săptămâna aceea s’a încheiat şi acum suntem la sfârşitul unei alte săptămâni, fără ca d. ministru de finanțe să-şi fi îndeplinit făgăduiala. Reorganizarea teatrelor - SISTEMUL ROTAŢIEI - Directorul general al teatrelor, dl. Alex. Davilla, abandonând proectul ce-l întocmise cu privire la reorganizarea teatrelor,—proect în care era vorba să se desfiinţeze societăţile dramatice din Iaşi şi Craiova, menţinînd numai societatea dramatică din Bucureşti cu denumirea „Teatrul Naţional"—lucrează acum la un nou proect de lege cu totul opus celuilalt, care se va baza pe un principiu într’adevăr salutar. E vorba—aşa după cum a transpirat până acum de la persoane bine informate—ca dl. Davila să-şi întocmească acest proect de lege cu o inovaţie şi anume : cu aplicarea sistemului rotaţiei artistice. Prin acest sistem, într-o stagiune teatrală complectă de şasă luni pe fiece an, cele trei teatre naţionale din Bucureşti, Iaşi şi Craiova şi-ar varia representaţiile în aşa fel încât toate elementele acestor teatre ar avea posibilitatea să fie cunoscute în ţară. Maimult decit atîta, aceste trei teatre naţionale ar avea posibilitatea să varieze spectacolele în cursul stagiunelor, căci putindu-se bucura de toate elementele artistice, şi-ar întocmi astfel repertorul în cit ar putea da, din două in două luni bunăoară, representaţii de comedie de salon, dramă, sau comedie bufă şi farsă. D-l Davilla—dacă se adevereşte această intenţiune — s’ar putea folosi mult de proiectul de lege pentru reorganisarea teatrelor ce l’a întocmit acum cîţiva ani artistul Pechea S. Alexandrescu, actual pensionar al teatrului naţional din Iaşi, care cel dintâi a preconizat atît perceperea taxei ce se încasează prin timbrul teatral, cîtşi ideia de a se aplica sistemul rotaţiei la care s’a oprit astăzi directorul general al teatrelor. Artistul P. S. Alexandrescu a prevăzut prin acel proiect un avantaj şi mai mare pentru progresul artei dramatice şi pentru asigurarea elementelor artistice, anexând la genurile de dramă şi comedie şi genul operetei. Cu toate aceste genuri teatrale s’ar putea educa publicul şi mai serios, întru cât ni s’ar putea da putinţa să poată cunoaşte în mod regulat şi variat toate elementele actorale ce avem prin ţară, precum şi toate genurile teatrele. Dacă d. Davilla a adoptat ca principiu fundamental sistemul rotaţiei pentru cele trei teatre naţionale, credem că noul d-sale proect va fi întimpinat cu mai multă mulţumire şi de public şi de actori, decât proectul pe care l’a abandonat. Dicnis — VINERI 1 MARTIE 1913 ZIAR NAȚIONAL LIBERAI SUB DIRECȚIUNEAjfvi UNUI COMITe r APARE ZlliHKto Anunciuri comercic t f • S ' ' m-Linia în m-a în pagina Il-a 1 leu. Ur pagina 60 bani. In pagina IY-a 40 bani. — TELEFON 121 — XriFŢ • Higiena laşului Cetăţenii Iaşului sunt cu drept cuvînt alarmaţi de halul de murdărie în care se află oraşul. Un strein vizitând acest oraş ar crede că nici nu există un serviciu de salubritate. Sunt străzi cari nu au fost măturate de un an de zile, prin curţi şi la răspântii gunoaiele stagnează în mormane enorme, cam odată cu ivirea primelor raze ale soarelui de primăvară, vor fi transformate în adevărate focare de infecţii. Canaturile degajează un miros pestilenţial şi pe lângă gurile lor nu se poate trece decât cu batista la nas. Apoi în legătură cu această deplorabilă stare de lucruri, specifică Iaşului, care şi-a câştigat faima de cel mai murdar oraş din ţară, citim cu groază buletinile serviciului sanitar care anunţă numărul mereu crescând al caşurilor de scarlatină, febră tifoidă, etc. Vor fi poate acestea caşuri sporadice, caşuri cari nu pot fi evitate chiar în oraşele cu o salubritate ideală, dar când terenul este atât de prielnic, când toate împrejurările sunt atât de favorabile pentru a înlesni întinderea unei epidemii, tind trebue să ne dea de gîndit. Şi în această privinţă ţinem să accentuăm că nu facem un cap de acuzare serviciului sanitar al oraşului care este excelent, şi’şi face toată datoria. Cauza acestei stări de lucruri este serviciul curăţirei străzilor, care e într’o complectă stare de desorgănisare. De existenţa acestui serviciu, nu se mai reaminteşte de cât doar elegantul echipagiu in care-şi plimbă figura- anostă şeful curăţirei străzilor. Acest echipagiu care vecinie staţionează în faţa berăriilor ar putea fi lesne desfiinţat şi înlocuit cu 2 ş căruţi cari ar putea face într adevăr un serviciu real comunei, întrebuinţăndu-le mai cu folos la transportul gunoaelor, decât la transportul pristavul de podari de la berărie acasă şi de acasă la berărie. Dacă d. Matei Cantacuzino a renunţat la trăsura ce i se pusese la dispoziţie în calitate de primar, şeful podarilor ar putea fi scutit de plăcerea de a se bucura de această favoare excepţională. De altfel credem că actuala administraţie comunală va acorda mai multă atenţie importantei chestiuni a higienei oraşului. Vir. In ceia ce priveşte Înţelesul ce ii dădea poetului acestui zâmbet, găsim următoarele citate: „Ce priveşti zimbind în unde ? Eşti frumoasă, se’nţelege“. Sau altul, în care trăieşte eterna nostalgie şi melancolie a poetului: „Ne-om răzima capetele-unul de-altul Şi surîzînd vom adormi sub înaltul Vechiul salcâm“. Şi-un alt citat: „Te duci şi ani de suferinţă ! N’or să te vadă ochi-mi trişti înamorat de-a ta fiinţă De cum zîmbeşti, de cum te mişti“. In cele mai cunoscute din poesiile poetului dl. N. Zaharia ne arată ce Înţelesuri adinei a dat Eminescu acestui zimbet, când duios, când melancolic, când plin de înţelepţiune. Chiar şi în proza poetului ne arată dl. Zaharia ce stări sufleteşti anumite exprimă Eminescu prin înţelesul ce-i dădea „zîmbetelor“ sale. Ironia amară şi desgustul îl ascunde Eminescu în aceiaşi expresie pe care o găsim în „Scrisoarea doua*: „Dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură Laudele lor de sigur m’ar mâhni peste măsură*. Intregul capitol consacrat „Zâmbetului lui Eminescu“ constitue partea cea mai interesantă din toate cercetările şi documentările ce le-a făcut dl. Zaharia relative la „viaţa şi opera“ genialului nostru poet. _____Araid :------------------------------ --------------------------------- PARE Iti ŞI FAPTE ,illetni M EminifiSiif Dintr’un studiu asupra vieţii şi operei lui Mihail Eminescu datorit d-lui N. Zaharia, reţinem ca o notă caracteristică bine pronunţată capitolul intitulat „Zimbetul lui Eminescu“ şi In care, cu dovezi din însuşi opera genialului poet şi prozator, autorul trage cîteva contururi originale. Intr’adevăr, cercetind şi analizînd tot ce s’a scris până astăzi despre Eminescu, dl. N. Zaharia ne dă în acest capitol o lăture sufletească a poetului care n’a mai fost relevată de ceilalţi cercetători ai acestei geniale opere. Abstracţie făcând de explicaţiile psihice ce le dă dl. N. Zaharia cuvântului „zâmbet“, remarcăm mai ales pătrunderea autorului atuncea când a urmărit surâsul marelui nostru poet. Dl. Zaharia ne face se simţim şi să pricepem acest zâmbet, pe care-l presintăm peste douăzeci din poesiile lui Eminescu. lată unele din poesiile citate de dr. N. Zaharia : „Iar cînd te văd zimbind copilăreşte Se stinge atunci o viaţă de dureri, Privirea-mi arde, sufletul meu creşte“. Sau alt terţet dintr’un sonet: „Cobori încet... aproape, mai aproape Te pleacă iar zimbind peste-a mea faţă A ta iubire c’un suspin aratu". Şi un altul: Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi C’un zimbet faci gîndirea’mi să se’mbete Fă un sfârşit durerii, viu la sinu-mi“. Bulgaria de eri şi de mâine de Ioan S. Floru. La cercetările ce se fac acum pentru a cunoaşte mai de aproape statele balcanice se adaugă lucrarea geologului francez L. de Launay intitulată «Bulgaria de ieri şi de mine» şi în care autorul a studiat terenul bulgar timp de doi ani, între 1905-1906. Autorul declară că are simpatii pentru Bulgari, însă îi priveşte cu superioritatea sa de francez. De înţepătura ascuţită a ironiei sale nu scapă căruţele, drumurile, mobilierul caselor, găteala femeilor, danţurile tinerilor, mîncăriie, lăudăroşenia unora,murdăria altora. Deseori îi vine sub condeiu comparaţiuni cu Mongolii, cu omul preistoric, cu pieile roşii. Despre noi, cînd vorbeşte, deşi ne crede mai moleşiţi, mai puţin muncitori, mai puţin economi, mai mulţi oameni de vorbă şi de aparenţă, nu-şi poate ascunde însă o simpatie par’că nevoită. â£Ufl exemplu. Suntem pe graniţa Dobrogei, in satul Alaftar: „o blondină taica, răpitoare de 3 ori 4 ani, ne priveşte mereu cu nişte ochi aşa de fini, la început aşa de speriaţi, mai apoi aşa de curioşi, că o cuprinde somnul şi, ca o pasere, ce-şi pune capul sub aripă alunecă încet cu mina pe ochi, se înclină pe dulapul pe care sta şi adoarme; tatăl cu trăsuri fine, cu ochi limpezi, cu căciula albă (nu neagră ca de obiceiu) trădează origina românească, vine cu îngrijiri de mamă, ca să oacopere cu dulama lui.„ Altul: doi ciobănaşi călări «cu ochii negri frumoşi, cu gura mică, tipuri latine ca şi fetiţa de adineauri, ne vestesc că graniţa românească e aproape.“ Casele pe partea noastră sunt albe şi curăţele, cu un colţ de grădină şi cu flori. Asemenea caracterizări nu găseşte autorul pentru Bulgari, care-i impun prin seriositate, prineconomie, prin străduinţă, prin muncă, prin spiritul răsboinic, prin grandomanie. Faţă de cîţiva Bulgari culţi jişi exprimă regretul că Bulgarii continuă să scrie cu alfabetul chilia şi le cita exemplul Germanilor, cari in operele ştiinţifice întrebuinţează literele latine. Ii priveau indignaţi: „noi... suntem 200 de milioane de Slavi... dacă cineva îşi va schimba alfabetul, spre a ajunge la unitate, vor fi Latinii, veţi fi voi“. Vede în Bulgarul de azi tipul finomongol originar din Altai, cu umerii obrazului ieşiţi, cu capul larg la bază, cu falca de jos lată, deseori cu ochii prea apropiaţi şi infundaţi sub frunte, ca la Turci, consângenii lor. Femeea este greoaie, fără eleganţă, se impodobeşte atârnându şi în păr flori enorme cu colori tari : flori de mac, floarea soarelui, crăci de liliac. Este însă mai occidentală decât femeea greacă, care „abia se arată, spre a aduce tava cu rachiu, sau cu duh ceaţă, apoi serveşte la masă fără să steaşi ea, pe când femeea bulgară intră in convorbire cu bărbatul ei“. Bulgaria este o ţară de ţărani. Bur-