Mişcarea, mai 1913 (Anul 5, nr. 95-118)

1913-05-01 / nr. 95

ANUL V No. 95 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Piaţa Unirei No. 5. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an...................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/0 Moţiunea de încredere După şedinţa de la clubul con­servator, guvernul a simţit nece­sitatea unui vot de încredere a parlamentului. In şedinţa de cri a Camerei guvernul a obţinut moţiu­nea de încredere de care avea ne­­voe. Dar în ce condiţiuni şi sub ce formă a obţinut guvernul această moţiune ? Provocîndu-se singur, prin in­terpelarea d-lui Paul Greceanu, şe­ful guvernului pentru a putea răs­punde discursului rostit de d. Carp la club, s’a văzut nevoit să facă teoria rostului cluburilor politice şi a şefilor de partid. D-nul Maio­­rescu tăgădueşte organizaţiilor de partid dreptul de a se amesteca în opera de guvernare şi contestă u­­tilitatea şefilor de partid. In defi­nitiv, teoriile de ocazie ale d-lui Maiorescu nu pot prezintă nici un fel de interes, mai cu seamă în ac­­tualele împrejurări, pentru viaţa noastră publică. Răspunsul primu­­lui-ministru interesează din alt punct de vedere, din acel al nivelului la care s’a scoborît parlamentarismul și prestigiul băncei ministeriale sub guvernul de colaborare. D-nul Ma­­iorescu a crezut că e demn și u­­til să aducă la desbaterile parla­mentului procesul penibil al can­canurilor de club şi al certurilor intestine din sînul partidului con­servator. Suprimând existenţa organizaţiei de partid din viaţa noastră consti­tuţională şi îmbrăcîndu-se în lniina pretenţioasă a celui mai pur par­lamentarism, d-nul Maiorescu a fă­cut operă de... clubist, ridicînd la tribuna parlamentului şi a băncei ministeriale «problema» certurilor din clubul şi partidul conservator. Pe temeiul acestor certuri şi can­canuri, guvernul a reuşit să obţi­nă moţiunea de încredere a par­lamentului. Ce valoare politică poate avea această moţiune, obţinută în ase­­menea împrejurări ? Una singură : parlamentul înţelege, ca în proce­sul deschis între cei patru miniştri conservatori şi d-nul Carp, să se solidarizeze cu banca ministerială împotriva şefului partidului con­servator. Dar ce valoare morală poate a­vea această moţiune ! Nici una. Guvernul nu a expus parlamentu­lui modul cum s-a desfăşurat ac­ţiunea diplomatică şi rezultatul la care a condus această acţiune. Şi asta e singura problemă care in­teresează, care se impunea a fi co­municată parlamentului şi care ar fi putut legitima o moţiune de în­credere sau de neîncredere în gu­vern. Chestia externă singură pu­tea forma obiectul unei asemenea moţiuni. Guvernul n’a pus chestia, dar a obţinut moţiunea... Parlamentarismul atît de ortodox al primului-ministru, trebuie să se simtă foarte măgulit de docilitatea externă a actualului parlament... In ori­ce caz, un fapt trebuie reţinut din şedinţa de ieri a Ca­merei : cînd ţara arde de nerăb­dare şi de teama periclitării celor mai vitale interese ale ei, guver­nul discută în parlament certurile de club şi obţine moţiuni de în­credere ! E cel mai penibil spectacol ce l-a oferit vre­odată regimul nostru constituțional. DIN SAGA Două­ scrisori In „Opinia“ de ori găsim două scrisori nos­time : una a unui student şi alta de un elev. Primul, învinovăţit, într’o familie sau pe stradă, de-un neprieten că ar fi fluerat, la Teatru, „Paiajenul“, protestează prin ziar Împotriva acelor zvonuri. Se’nţelege imediat ridicolul obscurului student, care, prin publicitate, vrea să în­lăture nişte acuzaţii de colţ de uliţă. Celălalt—elevul—spune că n’a fost pus la cale de uimeai să fluere, ci sufletul lui ne­vinovat i-a pus sirena In gură, din care i-a luat doica, deabea„ biberonul. El spune că „de un şir de ani* vede cum slnt ponegriţi actorii noştri de cătră Bucu­­reşteni şi că, departe de a fi montat de d. Dragomir, nici nu-l cunoaşte de­cît de pe scenă, cînd i-a priceput „taina artei* sale. Taina artei d-lui Dragomir!!... Care a aceia ? Arta d-lui Dragomir are—e drept—o taină, însă nu la ea s’a gîndit elevul; dar acea taină numai d-lui Dragomir îi e necunoscută. tatea din Bucureşti. Cu acest prilej d-nii doctori M. Manicatide şi E­u, Puşcariu de la facultatea de medicină şi d. pro­fesor P. Bujor, de la facultatea de şti­inţe, şi alţii, au acordat intervievuri unui ziar din Bucureşti, în care au ară­tat toate lipsurile de care de atîţia ani sufere facultăţile noastre de medicină şi ştiinţe—fără a mai vorbi de cea de li­tere— enumerînd toate insuficienţele labo­ratoarelor respective, ceia­ ce punea,, şi pune încă, universitatea noastră pe pi­cior de inferioritate faţă de universita­tea din Bucureşti. Se făcuse cu acest prilej o comparaţie a cifrelor bugetare prevăzute pentru ambele universităţi ca să se constate că cifra prevăzută pentru Iaşi este cu totul infimă faţă de cifra prevăzută pentru Bucureşti. Această enormă diferenţă de budget explică alarma de astăzi a d-lui dr. Slătineanu, alarmă făcută tocmai în scopul de a atrage atenţiunea celor în drept asupra marilor neajunsuri cari se resimt la universitatea noastră şi cari se resfrîng atît asupra profesorilor cari nu au putinţa de a-şi ţinea cursurile, cît şi asupra studenţilor cari la rîndul lor nu au posibilitatea de a-şi face studiile aşa cum şi le pot face colegii lo­r din Bucureşti. Toate aceste stări de lucruri au fost comunicate de cătră d-nul rector al u­­niversităţei atît guvernului cît şi miniş­trilor, după care s’a putut obţine o sumă însemnată pentru crearea laboratoarelor şi complectată lipsurilor existente. Facultatea noastră de medicină Noul profesor de bacteriologie al fa­cultăţii noastre de medicină, dl dr. A. Slătineanu, publică in recentul număr al « Vie­ţei Romîneşti» o cronică medicală consacrată „ facultăţii de medicină“ care, nu ne îndoim, va avea un puternic ecou. D-rul Slătineanu, vădit surprins de multiplele neajunsuri şi lipsuri ale fa­cultăţii de medicină din Iaşi, făcând o situaţie sumară a acestor neajunsuri, în primul loc dăunătoare ştiinţei propriu zise, se întreabă la un moment dat: cum se face că se mai găsesc studenţi care să urmeze la facilitatea de medicină din Iaşi—atât sunt de capitale lipsurile şi această facultate. Alarma d-lui dr. Slătineanu­ este jus­tificată, căci ea vine de la unul din cei mai no­ui profesori ai facultăţii noastre de medicină, care a rămas surprins de lipsa de laborator­ii şi de atâtea alte mari neajunsuri cari n ar trebui, nu pot să fie inir’o ramură de înalte studii ştiin­ţifice, cum e medicina. Ceia­ ce face acum d. dr. Slătineanu, pe cale de publicitate, au făcut-o şi mulţi dintre vechii profesori ai facultăţei noa­stre de medicină, cari prin numeroase rapoarte adresate instanţelor superioare au cerut complectarea acestor lipsuri, aşa cum le doreşte acum noul profesor de bacteriologie. Ba lucrul acesta a fost făcut chiar prin publicitate, acum un an şi mai bine, cu prilejul proectului de lege al reformei universitare adus de fostul ministru de instrucţie, d. C. C. Arion. Atuncea, cînd profesorii universităţii noastre au fost consultaţi în privinţa a­­cestei reforme, s’a pus în discuţie ega­­larea universităţii noastre cu uni­versi­ —--------—- -----------— - BLOCK-NOTES Socialiştii bulgari II facem atent pe d. Racorvsky asupra delegaţiei socialiştilor bulgari, care,­­ pre­­zentându-se primului ministru, a pretins declararea răsboiului contra Serbiei. Mâne socialiştii bulgari vor cere războiu cu România—şi nu-i învinovăţim—, dar dr. Raco­vsky, când armatele bulgare vor păşi cu baionetele la armă pe pământul românesc, va cere ostaşilor noştri să de­­pue armele, că „om cu om e păcat să se omoare“. Partid şi guvern S-au despărţit definitiv parlamentarii conservatori de partidul lor. Eri la C­ame­­ră d. Maiorescu a susţinut o teorie poli­tică interesantă. „Partidele au comitete executive, cari­­ conduc orientarea politică a partidului.­­ Cluburile, într'un cerc mai larg, au în­semnătate mai cu seamă la alegeri, căci se infiltrează in masele electorale ideile partidului. Dar odată ce un guvern e cons­tituit, și partidul e reprezentat, în mod i legal prin parlament, cluburile nu mai au nici o autoritate.“ Cu alte cuvinte cluburile sânt bune la alegeri, după aceia guvernul e totul. VIVAT ITALIA! Principele Carol al României întreprin­de o călătorie de studii în Italia. Tână­rul principe s’a dus în ţara artei şi a frumosului pentru a’şi îmbogăţi cunoştin­ţele şi a’şi încălzi sufletul la focul celei mai desăvârşite civilizaţii. Prinţului român i s’a făcut o strălu­cită primire oficială, manifestaţia sinceră şi entusiastă pe care i-a făcut-o poporul italian în toate oraşele, dovedeşte încă odată legătura indisolubilă de rasă ce u­­neşte cele două naţiuni. Primirea oficială ce i s’a făcut la Ro­ma Prinţului Carol, a fost o cinste de care toţi românii se simt adânc pătrunşi. In entusiasmul sincer al populaţiunei italiene, care a însoţit primirea oficială, vedem dovada legăturilor de sânge ce u­­nesc pe cele două popoare. Entusiasmul cu care a fost primit în Cetatea Eternă Prinţul venit din provin­cia lui Traian, afecţiunea ce i s’a arătat de către toate persoanele marcante cu care a venit în contact, ne dovedeşte că există un geniu al raselor care uneşte cu legături indiscutabile pe aceia cari au o mi­­nună origină şi aceiaşi strămoşi şi că lin­gă diplomaţia rece, alături de oficialitatea severă, stă sufletul acela cald, stau im­boldurile inimei, cari fac reala unire din­tre popoare. Poporul italian, sincer şi entusiast, no­bil prin origina lui, nobil prin selecta a­­preciere a tot ce e frumos, primind pe Principele Carol al României cu pompă, cu iubire şi entusiasm, ne-a dovedit că ne iubeşte şi că sferile înalte împreună cu poporul de jos, se unesc în acelaş gând şi într’o unică simţire pentru a îm­brăţişa pe Prinţul care vine din Româ­nia la Roma. Gestul nobil al nobilei Italii, este eloc­vent. El este o chezăşie a armoniei in­disolubile ce leagă pe urmaşii vechilor colonişti ai lui Traian de Cetatea Eter­nă, de pământul latinităţii care ne-a creat. De aceia la manifestaţia de la Roma, ecoul din România soră răspunde: Vivat Italia! Protocolul de la St-Petersburg După cum anunţă ziarele, protoco­lul de la St.-Petersburg relativ la di­ferendul româno-bulgar a fost semnat Vineri de ambasadori. Textul acestui document nu a fost încă oficial comunicat guvernului nos­tru, care-l cunoaşte încă de mult timp, din sursă oficioasă, conţinutul. Aflăm din izvor ministerial că, con­trar celor spuse de un ziar de dimi­neaţă, guvernul român n’a dat până acum aderare deciziunilor luate de ambasadori. Această aderare nu va fi dată—un caz când se va da—de cât după ce Parlamentul va fi pus în curent —, şi cu asentimentul corpurilor noastre legiui­toare. Nu tot aşa e cu Bulgaria, care, con­siderând deciziunile ambasadorilor ca un arbitragiu, va trebui să se supue obligator acestor deciziuni. Sântem asiguraţi, pe de altă parte, din sursă pozitivă, că e absolut­­ne­­exact că protocolul de la St.­­Peters­burg a interzis României de a ridica fortificaţii la Silistra şi pe frontie­ra sa. Nu credem că sântem departe de adevăr adăugând că Bulgariei i s-a pus această condiţie. MERCURI 1 MAI 1913 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECȚIUNEA Tjrb­UX COMITET APARE ZILINIC Anunciuri comerciale Linia ţn pagina Il-a 1 leu. In pagina IIT-* 50 bani. In pagina IV-a 40 banL ' - TELEFON 121 — simbolică din versul alb al „Acordurilor de vioară* în care cetim strofe nerimate ca a­­ceste: Şi-ascult cum plînge simfonia nopţei Prin bălăriile ce cresc nebune Cum glasuri dezolante se ridică Din gramofoane­ ascunse’n parcuri moarte.. .Gramofoane ascunse in parcuri moarte ?“ Nu este o notă falsă în această simbolizare, in afară de disonanţa în sine a comparaţiei . Care e sensul simbolic, şi care e frumuseţa in sine din versul acesta alb, care, mai tir­­ziu, incepe să curgă rimat într’un ritm mai măsurat ?... Poemele întitulate „Prin binoclul întors“, după­ cum vedem din însuşi emblema lor, ne presintă impresionismul poetului. Cea mai reuşită dintre aceste e poema „Pension“ scrisa în versuri corecte, de multe ori ele­­gante, într’un ritm muzical distinctiv, de­şi nu mai puţin wagnerian ca celelalte poeţii instrumentale: Ah şcoalele froebeliane ascunse în funduri de grădini înconjurate cu grilajuri metalice, ca de cavouri... Clădiri cu zidurile­ albastre pe care braţele de pini le ’utind crispate ca şi norii pe vesperalele tablouri... întreaga poemă curge în acest vers fluid, pe o limbă armonioasă, de­şi stilizată în mod tendenţios pentru a servi unor anumite scopuri estetice şi ea ne face să cunoaştem talentul poetului atuncea cînd vrea să fie impresionist. In general poesiile d-lui Raşcu se cetesc cu plăcere şi din întreaga lor amploare, din pitorescul şi manierismul lor, din Întreaga lor orchestrare în care se resimte dragnea­rismul inerent poesiilor simbolice, avem im­presia că autorul lor este unul din tinerii de talent, și deci un valoros representant al poesiei simboliste. Araid PĂRERI ŞI FAPTE DE CUPOLE DE VIS“ îi In afară de „poemele“ pe cari le-am a­­mintit ieri, în care dl. Raşcu a atins clapele sensitivve, mai remarcăm în această cate­gorie poesiile : „Balada Cantonierului“ „Ca­ietele“ „Albumuri“ şi poesia care caracteri­zează nuanţa generală a temperamentului poetului, întitulată „In oraşul gotic* care sună într’un ritm precis şi limpede şi care începe astfel: Trăiesc în vis? Nu ştiu, dar iarăşi pe străzi pătate de-agonia Crepusculelor violete, pe străzi în fiare poezia Cernită­ a toamnelor bolnave pluteşte—mantie divină Sunt pelerinul desnădejdei, setos de veşnică lumină. Şi strofa finală care nu e mai puţin plas­tică, şi care încheagă întregul avînt poetic,­ însăşi partea simbolică: Rămin pe treptele­ unui templu, sdrobit de-o magică durere,­­ Cu ochii umeziţi de vise, etern rătăcitori prin sfere,­­ Şi’n noaptea de vedenii negre ce lin în sufletu-mii pătrund, Ascult, nebun, cum toamna-şi plînge paloarea ei de muribund. Partea mai puţin isbutită, şi poate aceea în care poetul ar fi vrut să isbutiască mai mult, sunt poemele întitulate „Eros cîntă“, scrise „pentru ea“. Ori­cît a fost convins poetul că „ea* îi va pătrunde toate subtilităţile poetice, şi toate acordurile simbolice, pen­tru cetitor, şi chiar pentru acel cetitor care e oare­cum familiarizat cu rafinamentul poe­ziei „nouă“, un vers în care ni se spune că „... florile dorm triste, scăldate’n cloroform nu poate împrăştia parfumul unei pure poezii de iubire, cum vrea să fie mica poemă „Cînd ochii plîng“. In poema „Acorduri de vioară“ în care dl. Raşcu incearcă poesia ervinistă, adică un amestec de proză şi vers—poezie pe care o cunoaştem din volumul de poeme... în proză „Limanuri albe“ — găsim unele inonauţe care strcă impresia bună ce ar putea-o face poema în sine. Care e simbo­lul, şi dacă este, atuncea care e frumuseţa ■ -------­ -----------■ » ai» »M --------— Hevedere Tu minunată poezie, Uitatul meu ostrov de fiori, îmi mai deschizi tu poarta mie, Cînd mă întorc din pribegie, Străin cu paşi rătăcitori ?.. îmi tremură sfiala ’n gene, Cum calc pe vechiul drum bătut... — Sărmane crînguri şi poene, Vă năpădiră buruiene De cînd noi nu ne-am mai văzut... Ca un drumeţ din altă ţară In cale mă opresc s’ascult: Cat în grădina solitară Un glas să-mi reînvie iară Din praznicele de demult. Dar val de neguri mă’mpresoară, Furtuni au bîntuit pe-aici, Nu-s stelele de-odinoară, Pe urma lor abia mai zboară Un roi plăpînd de licurici. Printre cărări dărăpănate Cresc spini,—iar flori de-mi mai răsar, Se’nclină toate ’nrourate Cu lacrimile adunate In drum de bietul grădinar... a agent f flaret al Rominiei.... Protocolul definitiv acordă României Silistra fără drept de a o iritări, cu da­toria insă de a despăgubi pe Bulgarii cari ar voi să părăsească ţinutul cedat. Plus, am mai căpatat şi 3 kilometri la Mare şi ceva drepturi pentru românii macedoneni! Analizat de aproape acest rezultat, în­­samnă că n’am căpătat mai nimica. Pentru că: S'a dat cheia Dobrogei pe care o ceream cu atta insistenţă, dar cu condiţia a nu ne servi de ea! S’a cedat teritoriul, dar să-l răscum­­părăm­ de la particularii bulgari, cari n’ar voi dominaţiunea românească. După cit cunoaşteţi acest vinios şi mîndru popor — care bulgar are să pri­mească să rămîie sub dominaţiunea ro­mânească ? Vă asigur nici unul! Aşa că, răscumpărînd aproape tot, în ultima analiză însamnă că ne vind teri­toriile cedate! Teritoriile cedate pe care domnul Carp a atras atenţia că nu-s nici jum. din moşia dumisale Ţi­băneşti. Teritoriile cedate pe care domnul Fili­­pescu le-a cîntărit perfect zicind că s­­ un petec de pămînt suficient însă pentru a îngropa in­ele demnitatea României­!■ Nici drepturi largi pentru fraţii romini­­macedoneni n’am capatat!

Next