Mişcarea, iunie 1913 (Anul 5, nr. 119-144)

1913-06-11 / nr. 126

Laboratorul de Analize Medicale şi Industriale Doctor A- Ratianu Chimist diplomat de la Universitatea din Geneva IAŞI -STRADA CUZA-VODA (GOLIA) 46 — IAŞI Execută cele mai complecte analize de urină din punct de ve­dere chimic şi microscopic, Analize chimice şi microbiologice de lapte de la doici; Analize bacteriologice de spute asupra bacilului tuberculozei; Analize de secreţiuni uretrale asupra Gonococilor Neiser ; Analize alimentare de vinuri, lapte, făinuri etc. Analize de stofe din punct de vedere a composiţiei şi a conţinutului în lină, bumbac sau m­atasă, etc. etc. Cereți instrucțiuni pentru ori­ce analiză. prin gura Domnitorului Cuza astfel grăi: «Sătenilor! Îndelunga voastră aşteptare, marea îngăduinţă dată voită de Înaltele Puteri ale Europei prin art. 46 al Convenţiei, interesul patriei, asigurarea proprietă­ţi fonciare şi dorinţa mea cea mai­­vie ,s’a îndeplinit. De astăzi noi, devenind proprietari liberi pe locurile supuse stă­­pînirei noastre, în întinderea hotărîtâ prin legile in fiinţă, şi d­aca în curînd nu va mai fi de­cît in aducerea noas­tră aminte“. Reforma in întregime, cu toate greu­tăţile de tot felul ce se iveau la fie­ca­­re pas, a fost complect aplicată la 23 April 1865. De aci înainte fiii boerilor, mînă în mină cu fii foştilor clăcaşi înfruntă a­­celeaşi primejdii şi împărţesc deopotri­vă laurii victorii. Improprietăriţii lui Kogălniceanu de la 1864 înscriu strălucita izbîndă în războiul pentru independenţă, sub co­manda gloriosului nostru rege Carol I. Şi dacă neamul nostru a înscris o victorie mai mult, aceasta se datoreşte acestei mari reforme a lui Kogălniceanu. Kogălniceanu a pus în valoare pro­prietatea emancipată şi astfel a însutit avutul ţarei. Reforma lui Kogălniceanu a fost cri­ticată ca pripită, necomplectă şi ne­stu­diată. Este lesne, acum, când pe urma mun­­cei lui Kogălniceanu, în tihnă critici a­­ceastă operă. Dar de te-ai găsi în aceleaşi grele împrejurări In care s’a găsit dân­sul, ţi-ar da mâna să critici? Mulţi voinici s’au arătat şi se arată după răsboiu. Dar toţi aceşti voinici nici nu suflă când alţii se luptă. Un lucru este necontestat: Reforma lui Kogălniceanu este tipul reformelor cari au venit în urmă. Diplomat iscusit, Kogălniceanu îşi le­gă numele numele nu numai de refor­mele cari şi astăzi formează temelia Sta­tului, dar de astădată, Sfetnic al Măriei Sale Domnitorului Carol I, nu puţin îl ajută la proclamarea independenţei şi la participarea ţărei la răsboiul de peste Dunăre. El subscrie convenţia cu ruşii în care se prevedea integritatea teritoriului nostru. Independenţa se proclamă. Kogălni­ceanu, în calitate de Ministru de Exter­ne, chemat prin încrederea Domnitoru­lui, de a-i da sprijin în grele împrejurări prin care trecea ţara, iată cum aducea el la cunoştinţa cabinetelor europene a­­cest mare act: »Independenţa absolută a României a fost proclamată de toate glasurile au­torizate ale ţarei. Suveran şi popor au luat ferma hotărâre de a apăra cu ar­mele în mîini, precum şi integritatea te­ritoriului nostru“. învingători la Plevna, Rahova şi Smîr­­dan, aceasta n’a împedecat pe acei pe cari i-am apărat de primejdia petrei să ne răpească trup din trupul nostru. Con­flictul era gata. Pe când gloriosul Domnitor lua mă­suri de rezistenţă in contr­a răpitorilor, Kogălniceanu, nelipsit de la postul său, deschide una din acele campanii diplo­matice care rar se întâlnesc în istoria unei ţări. «In acele momente grele, zice d.­­1). A. Sturdza, Kogălniceanu fu nu numai la înălţimea datoriei lui câtre ţară şi către neam,­dar el se ridică la o măr­­tuna istoriei, care va creşte cu rât ne depărtăm mai mult de timpuri­e congre­sului din Berlin“. In durer­oasa campanie ce s’a dus cu privire la răpirea Basarabiei, între alte ameninţări cu scop de a se intimida. Ministerul de externe al Rusiei, scria : ,Când dorinţa de răsbunare se inspi­ra unei naţiuni vecine şi puternice, u­­nei naţiuni care i se datoreşte mult din trecut şi care nu e nevoe a­ se teme în viitor, fiindcă este îndestul de mare pen­tru a nu nutri gânduri cuceritoare şi în destul de tare pentru a nu umbla după despăgubiri, se comite o mare greşala, căci se pierde un amic şi se naşte un inimic.“ Diplomatul nostru fără ezitare repli­că: ...„Care este răspla care ne aşteaptă? Când a fost vorba de a combate indivi­dualitatea României şi poziţia ei de na­ţiune aliată nu a fost puse la îndoială. Insă îndată ce chestiunea păcei a venit la ordinea zilei, de­odată încetăm de a fi Stat şi aliaţi şi picăm din nou la ran­gul de o provincie incapabilă de acte internaţionale. ...România a fost corectă din capul locului. Ea doreşte şi voeşte să rămână corectă până la capăt. Cu toate acestea dacă a refuza de a ceda pământ româ­nesc, dacă a nu se supune cu mulţumire şi cu uşurinţă la nişte sacrificii la care nu s’ar supune nici o naţiune şi nici un guvern ce se respecta, dacă aceste toa­te se pot iumai duplicitate, atunci măr­turisesc, recunosc şi proclam că acuza­­ţiunea e dreaptă şi că ţinem cu inima şi cu onoarea noastră să o merităm. ...Rusia e tare şi România e slabă. Prin forţă Rusia poate lua mai mult de­cât Basarabia, ea poate răpi întreaga ţară. Dar mai presus de forţa este legea justiţiei eterne şi a moralei eterne şi in acest domeniu, din care nimeni nu se poate expropia, noi la rândul nostru devenim tari...“ Prin astfel de cuvinte usturătoare, răs­pundea diplomatul unei ţări mici diplo­matului colosului de la nord. El ducea lupta fără ezitare, fără frică, condus nu­mai de credinţa că in faţa lumei apără o cauză dreaptă. Mai târziu, la Berlin, înaintea aeropa­­gului Europei, chemat a consfinţi pacea dintre ruşi şi turci, trimis al ţarei, de­şi ştia că cauza era deja prejudecată, Kogălniceanu exclamă : ...„România nu-şi uită Istoria. Ea îşi aduce aminte şi de toate acele sacrificii, pe care şi le-a impus pentru mărirea, isbânda şi gloria Rusiei. ...Ea ţine minte că la 1812 a perdut in folosul Rusiei jumătate din Moldova, adică Basarabia din Prut şi până în Nistru.“ Dar crima s’a consumat. Cuvintele i­­lustrului Kogălniceanu însă şi astăzi ră­sună în sala Congresului care a pecet­luit această crimă. Murise Napoleon al III. Cavour dispă­ruse. Nu mai era cine să ne susţie. Eram chiar în pericol să perdem şi indepen-* denţa pe care o dobândisem cu sânge.­ Abia într’un colţ al sălei s’a auzit glasul slăbit al reprezentantului Repu­­blicei Franceze, ca în schimbul ţărei care ni se răpea, să ne dea şi Silistra. Ziarist, literat, profesor şi istoric, pe toate căile, se vede strălucirea talentu­lui lui Kogălniceanu. Precum Şincai ne-a lăsat ca moşte­nire Cronicile, el ne-a lăsat Letopisiţile. Ca profesor de Istorie la Academia Mihăileanu din Iaşi, Kogălniceanu des­chide cursul prelegerilor sale la 24 No­­embrie 1843, prelegeri cari imediat au fost închise din ordinul înaltei Stăpâniri, cu cuvântul Introductiv la Curs de Is­torie Naţională. La fiecare pas, în această cuvântare, care a rămas clasică scânteiază focul patriotismului şi a nemărginitei iubiri de neam şi de ţară. Iată omul. Sa-i perpetuăm memoria. Iar genera­ţiile viitoare pururea să aibă drept pildă marile lui acte. DIN ZBORUL VREM­EI .Lozinca morţii împărăteasa Maria Theresa era bol­navă grea încă din a­nul 1776 şi văzînd că i se face tot mai­ rău, ea rugă pe medicul sâu, doctorul Stork, să-i promită că îndată ce, după convingerea lui, se va apropia ora morţii, să-i dea un semn ne­înţeles de ceilalţi, pentru ca să fie pre­venită de momentul fatal. După multe refuzuri, în cele din urmă doctorul se’nvoi. Semnul convenit, înţe­les numai de el şi de îm­părăteasă, era să fie întrebarea, dacă, Majestatea Sa do­reşte o limonadă. La 29 Noembrie augusta pacientă, de­şi chinuită de dureri mari, petrecu în cer­cul favoriţilor săi: Sul său Iosif, bătrîna camerista Grenier şi cîte­va dame de curte. Maria Theresa ordonă, să se servească vin tuturor. Du­pă ce se făcu aceasta, suverana aruncă o privire de jale asupra medicului său şi zise: „Ia spune, doctore, dacă pot să gust şi eu cîte­va picături ?“ Augusta damă, întinse mîna’i vechiului şi credinciosului său amic şi fără a’şi pierde cîtuşi de puţin cumpătul, puse s’o transporte în ia­­tacul ei unde, după cîteva momente, îşi î­nchise ocinii pentru vecie. MIŞCAREA Fabrica de indigenate Destăinuirile ziarului „Alarma“.— Intervenţia „O­­piniei“.—O somaţie.—Mă se facă lumină. Cititorii îşi amintesc de scandalurile fără precedent la care a dat loc vota­rea indigenatelor în trecuta sesiune par­lamentară. In legatura cu acele scandaluri, cre­dem interesant a reproduce destăinirile ce le face ziarul „Alarma“ în jurul tra­ficurilor ce se fac cu indigenatele. Iată ce scrie acest ziar sub titlul „ Fa­brica de indigenate“ : „Am avut tot timpul ultimei seziuni și avem şi azi în vederea viitoarei se­ziuni parlamentare extraordinare în mij­locul Capitalei chiar, organizat, şi tre­­bue să recunoaştem bine organizat, un adevărat birou, o mare agenţie de afa­­ceri cu indigenatele. Nu ştim ce poate fi, lipsă de curaj, o rămăşiţă de pudoa­re, că agenţia despre care e vorba n’a înregistrat firma la tribunal. Noi care cunoaştem bine şeful întreprinderii, ne dăm cu părerea că numai sgârcenia de a­­ nu fi supus la vre­o patentă, l’a împe­­dicat să facă şi acest pas“. „Birourile agenţiei sunt luxos insta­late în unul din cele mai mari hoteluri ale Capitalei. In mai toate oraşele ţărei agenţia are agenţi achiziţionări ce pun mâna pe vic­time... pardon, clienţi. Afacerile au mers şi merg strună. In capul întreprinderi tronează ca ş­f un cunoscut deputat din Moldova. De altfel e un personaj politic ce năzueşte să joace roluri de primul rang. Se bucură nu numai de simpatia unui vestit mi­nistru de celebritatea cărui voeşte in­tr­eaga Moldovă. Dacă dăm deocamdată aceste amănunte, e şi dorinţa de a face o reclamă agenţiei. Intre cei mai neobosiţi agenţi ai a­­cestei întreprinderi curat naţională, stră­luceşte şi o încântătoare Doamnă, in strânse legături cu şeful — dacă zic în strânse legături să nu se creadă că e vorba de ceva imoral, din contra, e cea mai legitimă legătură — care desfăşură, cu cea mai feme­ină graţie, o prodigi­oasă activitate. Toţi clienţii, până să dea ochii cu şeful, trebue — sine qua non — să treacă pe sub furcile caudine ale graţioasei doamne.“ Cum se opera „Veţi bănui poate, că afacerile de in­digenare se fac în mod tainic, misterios, că şeful e insesizabil, că agenţii sunt mascaţi, că Doamna în chestiune e vo­alată. Vă înşelaţi. Tratările se fac în plin public, la lumina zilei, fără nici o jenă. Ceva mai mult agenţia garantează şi succesul. Plătesc doritorii de cetăţenie, dar nu mai au emoţii, sunt liniştiţi. Asupra strălucitelor afaceri ale agen­ţiei avem adunat un imens material, ce trebue numai clasat şi pe care, rând pe rând, îl vom da publicitasei". Veniturile Agenţiei „Asupra veniturilor pe care agenţia de indigenare le are din ticăloasele o­­peratiuni la care se deda, sunt destul de importante Un tarif unic nu există. Victimele, solicitatorii, clienţii, sunt împărţiţi pe categorii. Pentru fiecare caz in parte se angajează tratative. Elementul evre­­esc e mai greu impus. Grecii vin în al 2-lea rîi.d. , In mijlociu cam de la 2000—lOOOp lei se încasează de la cei nerăbdători. Cunoaştem cazuri cînd şi peste acest maxim* s’a trecut. Publicul necunoscător al iţelor, sta perplex faţă de intervertirile de ordine de zi, de escamotările de voturi şi toa­te turpitudinile ce se petrec în parla­mentul ţarei. Vom face noi lumina deplină, vom demasca pe toţi netrebnicii, întreprin­dem aci o adevarată operă pe higiena sociala, scormonind fără milă şi fără re­­pulsiune imensul cancer, hidos la înfăţi­şare, cocoloşit­ă cu îngrijire de marea presă mercantilă şi vândută politiciani­­lor. Dăm asigurarea că va fi grozav deşi nu frumos şi avem nădejdea că cel pu­ţin istorica sesiune parlamentară ce va fi chemată să ratifice executarea com­pensaţiilor ce ni se acordă de bulgari, va fi scutită de ruşinea funcţionărei fa­­bricei de indigenare“. Dar ceea ce devine şi fiv e faptul că aceste mai semnifica­­destăinuiri au obligat „Opinia“ să intervie în chestie sub forma unei som­aţiuni adresată zia­rului „Alarma“. Somaţia „Opiniei“ e foarte interesan­tă prin ceea ce lasă a se înţelege prin­tre rânduri. Iată acea somaţie: „Un ziar din Bucureşti întitulat «A­­­larma» de existenţa căruia nu am a­­­flat decât astăzi, fiindu ne procurat de „un prieten, publică în numărul de eri „fantastice destăinuiri cu privire la o „pretinsă agenţie de împământeniri, cu “sediul la un mare hotel din capitală şi „condusă de un deputat, din Moldova. „Nu ne-am fi ocupat de neînchipuite­­„ie destăinuiri ale necunoscutului ziar, „dacă în dorinţa lui de a face lumină în „cauzâ-i-după cum pretinde—ar fi pre­cizat fapte şi nume pentru ca să se „ştie în public cine conduce asemenea „birouri clandestine şi care anume per­­­soane trafică cu Indigenatele. „In aceste condiţiuni persoanele vi­­­zate ar fi avut destule mijloace să tra­­­gă la răspundere pe calomniatori şi să spulbere toate învinuirile aduse asupra lor. „In orice caz ştia lumea de cine e vorba. „Cum se procedează însă, de a se ge­neraliza, atribuindu-se această operaţie întregului parlament, este o neomenie „care merită înfierată. Şi este cu atâta mai mult de blamat cu cât pe acestă temă menţionatul ziar, relatând faptele „face răspunzători pe fruntaşii partidului „pentru că nu iau măsurile cuvenite. «Mai întâi noi contestăm în totul rea­­­litatea faptelor ce Ie descrie cu cea mai «bogată putere de imaginaţie. „Dar ne punem în ipoteză că în parte ar fi adevărat. Cum s’ar putea învinui „parlamentul întreg de un fapt, care ar „privi în mod special pe unul sau „altul! «De unde sistemul acesta de a se face «răspunzător un întreg partid cu şeful şi «fruntaşii lui, de unele cazuri rare de «altfel, cu totul izolate ? „In partid sunt parlamentari corecţi „cari nu vor mai tolera să se generali­zeze învinuiri de incorectitudini. „Să facă bine ziarele ce pretind că vor „să facă operă socială prin destăinuirele lor, să preciseze şi să facă lumină în cauză dacă au de făcut, căci noi nu avem nici o teamă de această destăi­nuire. „Aşa procedează o presă cinstită şi „demnă." In modul cum e redactată această so­maţie, «Opinia» pare a şti cum­ sunt „persoanele“ vizate de «Alarma» şi „ca­zurile izolate“ pentru care se învinovă­ţeşte un întreg parlament. In ori­ce caz, şi «Alarma» şi «Opinia» au datoria de a face lumină în chestia traficului cu indigenatele, în fiinţa în curând, îşi va avea reşedinţa la Silistra. „ Inspectoratul general al învăţămîn­­tului primar din str. Lozonschi, cât şi inspectoratul primar ce se afla instalat în localul şcolii primare „Gh. Asachi“, au fost mutate în fundul străzii Păcurari. Lăsând la o par­te inconvenientul ce-l prezintă, căci aceste inspectorate care trebue să fie la îndemâna tuturor, au fost mutate din centrul oraşului la o extremitate a lui, la mijloc însă nu e decât o mică învârteala politică. Aceste inspectorate împreună cu şcoa­la medie — care are 3 elevi şi 5 pro­fesori (!) nu au avut alt rost când au fost mutate în localul de astăzi, de cât să aducă un bun beneficiu d-lui C. Chi­­rilă, deputat. In adevăr, casele unde sunt instalate, sunt proprietatea d-lui C. Chi­­rilă, și cum pe ele nu se putea lua mai mult de 1500 lei anual, s’a aranjat a­­ceastă mică afacere, inchiriindu-le mi­nisterului de instrucţie pe un preţ de 5000 lei anual. Am zis că această mutare nu este de­cât o învârteală politică, de căpătuire a partizanilor, şi menţinem punctul de ve­dere, căci este inadmisibil să se creadă că inspectoratele au fost mutate cu sco­pul de a aduce o economie statului, când prin această mutare din contra se aduce o pagubă statului de 5000 lei a­­nual. In adevăr inspectoratul general, avea local gratis In clădirea auxiliară a se­minarului „Veniamin Costache“ putând sâ i se puie la dispoziție ori câte odăi ar fi cerut,­ de asemenea inspectoratul primar, care avea local gratis la şcoala „Gh. Asachi“ şi pentru instalarea căruia s-au făcut amenajări de aproape 1500 lei. De ce s’a pus atunci statul în cheltu­ială, când şi şcoala medie putea să func­ţioneze în unul din cele două locale ? Cei 5000 de lei ce se vor da anual d-lui C. Chirilă, desigur c’ar putea să fie întrebuinţaţi mai cu folos în altă di­recţie, mai ales că învăţământul nostru primar sufere de atâtea lipsuri. Rep ■ Bri dimineaţă s’a făcut inaugurarea nouilor pavilioane de la Institutul Gre­gorian. Au participat representanţii autorităţi­lor locale, epitropii Casei Sft. Spiridon, şi un pulic numeros. Serviciul divin a fost oficiat de arhie­reul Antim Petrescu după care au rostit cuvîntări d-nii dr. Rigler şi dr. Bejan.­­ Începând de la 1 iunie, bi­rourile şi casieria „Bancei Iaşi­lor" vor fi închise Sâmbăta şi în ajun de sărbătoare la oarele 12 a. m. Informaţii­ l D-lui Hahn, inginer şi actual şef al atelierelor de aplicaţie ale şcoalei supe­rioare de arte şi meserii din Iaşi şi pro­fesor de orga maşini, i s-a încredinţat de către ministerul cultelor şi instruc­ţiunii publice suplinirea catedrei de elec­­tro­technică de la sus numita şcoală.­­ Batalionul 10 vânători, ce se va PRIMARIA COMUNEI IAŞI In ziua de 6 Iulie a. c. ora 11 a. m. se va ţine în localul Primăriei licitaţie publică orală cu respectarea dispoziţiu­­nilor art. 72 — 83 din legea asupra con­­tabilitaţei publice pentru vinderea par­celelor No. 2, 3, 4, 5 şi 6 din str. Au­rora între grădina publică de la Copou şi căzărmile. Garanţie 100 lei în numerar sau efec­te garantate de stat pentru fiecare par­celă. Condiţiunile de licitaţie precum şi pla­nul parcelelor se pot vedea în fie­care zi de lucru la serviciul administrativ. No. 11487. Teatrul Cinema-Modern—[ireama Cuza-Mă ® Cinema-Modem. —­ In grădina sau mai bine zis : Parcul Cuza- Vodă, din oraşul nostru unde [în fie­care seară la orele 9 ş’un sfert au loc representa­­ţiile cinematografului «Modern», astă­zi Luni spectacolul promite a fi unul din cele mai interesante, in noul program urmând a rula două din piesele ce fac parte din seriile de aur, şi în care două din forţele artistice mondiale susţin rol­­­urile principale. Celebrul Alberto Capozzi, o somitate a scenei Italiene interpretează rolul principal din senzaţionala dramă de a­­venturi: Furtul pecetei imperiale sau principele cerşetor; iar ilustra tragedi­ană Asta Nielsen escelează în sublima ei creaţiune : Fluture de noapte. Afară de aceste cape d’opere, mai ru­lează un program şi alte piese, comice, sportive şi documentare, totul nou şi de o valoare artistică incontestabilă. Cu această ocazie, aducem la cunoş­tinţă, că Muzica Regimentului 13 Şte­fan cel Mare de sub conducerea simpa­ticului maistru căpitan Vlăduţă, va cânta la parcul Cuza-Vodă la cinematograful nostru de 4 ori pe săptâmînă şi anu­me : Lunea, Mercurea, Vinerea şi Sâm­băta, iar în celelalte zile spectacolele vor fi acompaniate de o excelentă or­chestră. Grădina are un bufet—restau­rant, unde atît ziua cit şi noaptea se servesc cu preţuri foarte moderate con­sumaţii răcoritoare, dejunuri precum şi dineuri după comandă. O c §-3 pM • •1 -w (fi epo civi

Next