Mişcarea, noiembrie 1913 (Anul 5, nr. 249-272)
1913-11-01 / nr. 249
ANUL V, No. 249 ABOS ABI ESTE In ţară pe un an . . . 20 Iei In streinătate pe un an 40 „ Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de SO'7, v ieii».*ţlaţi rali • IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, In localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANI VINERI 1 NOEMBRIE 1918 ZIARNATIONAL -LIBERAL Expropierea Expropierea a stârnit o serie de discuţii interesante şi a determinat un puternic curent în favoarea ei. Este vorba de o reformă radicală, care va schimba bazele actualei întocmiri economice şi va crea o nouă situaţie socială păturei ţărăneşti. Dar se observă un fenomen foarte semnificativ: până acum cel puţin, expropierea nu are duşmani ireductibili cari să pară hotărîţi să se opună la realizarea ei. Marii proprietari liberali, conştienţi de necesitatea imperioasă a acestei reforme şi animaţi de cel mai înălţător simţ patriotic, au declarat solemn că vor lupta pentru realizarea cât mai grabnică şi mai complectă a expropierei. E foarte semnificativă însă atitudinea marilor proprietari conservatori. Nici unul nu are curajul să se pronunţe făţiş şi hotărât împotriva expropierei, până şi d-nul Nicu Filipescu a recurs la o formulă cabalistică prin care consacră principiul expropierei. In 1907, când era vorba de maximum şi minimum sau de sancţiunea obligativităţei în acordarea islazurilor, marii proprietari conservatori ameninţau cu «revoluţia de sus în jos». Astăzi însă nimeni nu mai îndrăzneşte să vorbească de aşa ceva. Toţi simt că, într’o formă sau alta, expropierea va trebui realizată şi că orice împotrivire va fi zadarnică. Este un fapt care denotă că problema a ajuns în faza de maturitate, cînd nimeni nu se mai poate împotrivi la realizarea ei. In materie de legislaţie agrară s’a făcut o experienţă nenorocită în 1907, când s’a lăsat la buna voinţa proprietarilor acordarea de islazuri la ţărani şi nu s’a pus în lege sancţiunea obligativităţei. Partidul conservator a cerut partidului liberal să nu pună în legea agrară mijloace de constrîngere în potriva celor ce n’ar vinde pământ de islaz comunelor. A zis că ar însemna a-i compromite pe propietari în faţa ţăranilor, făcându-i a crede c’a fost nevoe de constrîngere ca să facă jertfele ce, se legaseră a face în toiul revoluţiei din 1907. Partidul liberal a primit să facă şi această experienţă, deşi mulţi se aşteptau la rezultatele ce s-au învederat acuma. Deasemenea mulţi au prevăzut că legea agrară nu va da rezultatele aşteptate şi că proprietarii vor mânui arma exploatărei în regie şi vor zădărnici măsurile de ocrotire, maximul şi minimul. Dar în 1907 nu era vreme să se modifice Constituţia şi, de altfel era de văzut, dacă nenorocirea naţională din 1907, nu va fi fost lecţie îndestulătoare şi nu va fi deschis ochii tuturor celor în drept. Tot astfel şi starea ţăranilor noştri nu s’ar putea îmbunătăţi destul de răpede, câtă vreme această ar fi lăsată la buna-voinţa şi priceperea proprietarilor. O minoritate din această clasă va zădărnici bună-voinţa majorităţei, silindu-i din pricina concurenţei şi pe cei buni a urma pilda celor încăpăţînaţi. In chestia islazului, ca şi în chestia vânzărei moşiilor sau părţilor de moşii prin Casa rurală, s’a dovedit, ceea ce se ştie de mult, că o măsură de îmbunătăţire a soartei unei clase sociale, nu se poate aplica destul de răpede şi în proporţiile trebuitoare, dacă o lăsăm la bunăvoinţa celor interesaţi. Aşa a fost cu asigurările muncitorilor, încercarea de a le lasa la bună-voinţa patronilor sau la a lucrătorilor n’a reuşit. Un număr de patroni au făcut jertfe, dar s’au găsit totdeauna destui, cari să nu voească a înţelege de vorbă şi aceştia au zădărnicit şi jertfele celorlalţi. Deasemenea, lipsa de prevedere la muncitori a făcut ca toate înlesnirile ce statul în Italia, în Belgia şi în Anglia, a dat celor ce se asigurau prin ei înşişi, a zădărnicit şi această măsură socială. Iată de ce în toate ţările civilizate s’a ajuns la asigurările obligatorii, impuse atât patronilor cât şi lucrătorilor, întrucât e vorba de faptul asigurării, de coaliţie etc. BLOCK-NOTES Compromisuri D. Take Ionescu este omul compromisurilor. După ce a compromis țara cu tratativele diplomatice de la Londra, după ce a reuşit să compromită existenţa guvernului de colaborare prin matrapazlâcurile partizanilor săi, telegramele din străinătate ne aduc știrea că pacea între Grecia şi Turcia a fost încheiată în urma unui compromis al ministrului nostru de interne. Numai de n’ar fi compromis şi această chestie, căci ar însemna să compromită guvernul din care face parte, ar însemna să compromită ţara... ------------------------------------ Teamă boemă —Conservatorii şi colegiul unic— In numărul de asară .Evenimentul" se ocupă de reformele anunţate de partidul naţional-liberal, şi in mod special de reforma colegiului unic. Nu pentru că In cuprinsul acestui articol ar fi intr’adevăr vre-o teorie sau vreun principiu eminamente conservator facem această relevare, ci pentru a arăta odată mai mult lipsa de argumente, reaua credinţă şi în acelaş timp tonul şi stilul cu care ziarulboierilor" ieşeni discută reforme sociale de importanţa celora enunţate in congresul nostru, reforme care au preocupat şi preocupă pe cei mai mari oameni politici din toate ţările înaintate. Abstracţie făcând de faptul că „Evenimentul" cu un aer de oficialitate s-a declarat cândva partizanul celor mai înaintate reforme, constatăm că organulboierilor"roşani se ridică împotriva colegiului unic, pentru a menţine privilegiul censului cari a dat alegătorilor un drept cu mult mai mare faţă de acel al ştiutorilor de carte. Prin colegiul unic acest privilegiu, — censul — cade, ceiace nu poate fi pe placul conservatorilor, cari nu vor să se vadă pe acelaş picior de egalitate in ceiace priveşte exercitarea dreptului cetăţenesc. Autorul articolului din .Evenimentul" vrând să facă distincţie de clasă, vorbeşte intr’un ton dispreţuitor de I acei cetăţeni cari nu au cultura pro-f Fesorului universitar şi al marelui proprietar , — cu alte cuvinte alegătorul cu mai puţină cultură n’ar avea dreptul să se bucure de aceleaşi drepturi cetăţeneşti, şi de aceia „Evenimentul" combate reforma colegiului unic. Ceea ce e extrem de interesant in articolul „Evenimentului" e faptul că Autorul prevede greutatea ce ar avea-o acei «corifei» politici cari la o alegere ar fi silişi să recurgă la „poporimea alegătoare“ pentru care de pe acuma manifestă un dispreţ vădit. De ceiace se îngrijesc şi vor să scape insă „boierii" iaşani, nu vor putea scăpa ! Răspunsul „Uniunei“ D-l dr. Stern, preşedintele „Uniunei evreilor pământeni" a trimis un răspuns preşedintelui comitetului central al Ligei Culturale in chestia evreiască. Nu ne ocupăm aci de tonul acestui răspuns şi de ameninţările la care se dedă preşedintele .Uniunei evreilor pământeni". Găsim în acest răspuns un alt fapt pe care credem util a-l releva. Iată ce scrie d. dr. Stern: «Sântem la dispoziţia dv. pentru a vă face dovada că, imediat după mobilizare, s’a început în contra noastră şi în contra întregii populaţiuni evreepământene o campanie de violenţe şi de invective care a mers până la ameninţări. Ne mulţumim pentru astăzi a supune la cunoştinţa d-lor M. Wachtel, Nelken şi jurist din Iaşi, această afirmaţiune a d-lui dr. Stern. Aceşti trei fruntaşi evreieşeni, în timpul mobilizărei şi după mobilizare, au participat în localul Primăriei la lucrările comitetului instituit pentru ajutorarea celor mobilizaţi şi s-au convins, desigur, de buna voinţa cu care acest comitet a distribuit ajutoare la familiile mobilizaţilor români, ca şi la familiile mobilizaţilor evrei. Şi atunci întrebăm: subscriu d-nii Wachtel, Nelken şi jurist afirmaţiunea calomnioasă a d-lui dr. Stern, care pretinde că se poate pune la dispoziţia oricui pentru a face dovada că imediat după mobilizare s’a început împotriva evreilor o campanie de invective, violenţe şi ameninţări ? Daca d-rul Stern vorbeşte în numele întregei populaţiuni evreeşti din ţară, d-na Wachtel, Nelken şi turist au datoria să se lămurească. Cărţile şcolare — Incura de la ministerul instrucţiunei — Am atras din vreme atenţiunea ministerului de instrucţie, că ar fi nemerit să se publice din vreme listele de cărţi, pentru a nu se mai provoca,prin aceasta o nouă întirziere a deschiderei cursurilor şcolare. Cum anul acesta din cauza epidemiei de holeră, cursurile şcoalelor s’au deschis aproape cu doua luni mai tirziu, ar fi fost nemerit ca listele să se publice din timp, pentru ca atît librarii, cit şi elevii să aibă posibilitatea a şi le procura din timp. Apelul nostru na avut nici un răsunet, iar astăzi asistăm la o stare de lucruri deplorabilă. Intr’adevăr, cursurile şcoalelor s’au început in ziua de 21 Octombrie, iar listele de cărţi s’au afişat in aceiaşi zi, ba chiar şi mai tirziu. Ori, ce se întimplă ? Librarii abia în ziua de 21 Octombrie au început să facă comenzile şi cum editura cărţilor de şcoală a fost monopolizată de cîţiva favoriţi ai regimului din Bucureşti, executarea acestor comenzi, fiind vorba de toată ţara, este foarte anevoioasă. Consecinţa este, că librarii nu pot satisface cererile, iar elevii îşi pierd vremea în zadar aşteptind sosirea cărţilor din Bucureşti. Nici faimoasa placă a d-lui Victor Munteanu nu se găseşte la librării, căci acest ingenios şobolan a aşteptat mai întâi comenzile din toată ţara şi pe urmă a dispus fabricarea cartoanelor înegrite, pentru ca nu cumva să rămînă plăci nevindute. Cu chipul acesta cursurile regulate ale şcoalelor nu vor putea incepe înainte de 15 Noembrie. Iată consecinţele anarhiei introduse de către „obositul“ de la ministerul instrucţiunei. Din cauza unei indolenţe neertate, anul şcolar a fost redus la citeva luni. Unind socoteală de vacanțe și sărbători. Un monument vii Dimitrie Cantemir Domnitorul Moldovei Cunoscutul etnograf dl. T. T. Burada care a luat iniţiativa de a se ridica un monument în Iaşi lui Dimitrie Cantemir-Vodă, ne trimite spre publicare următorul apel : Dimitrie Cantemir Domnitorul Moldovei, este una din figurele cele mai măreţe ale Istoriei şi a trecutului nostru cultural. Dar gloria marii lui personalităţi trece cu mult peste hotarele ţării noastre. El stăpâneşte cu strălucirea învăţăturei lui, întreaga epocă în care a trăit. Este bine a nu se da uitării oamenii trecutului ale căror merite Istoria adevărată a avut timpul să le statornicească. Dimitrie Cantemir este dintre aceştia, şi sântem vinovaţi de a fi lăsat prea multa vreme nedreptatea să apese memoria lui. Timpul îşi face întotdeauna opera sa, nedreptăţile se repară şi se vor repara încetul cu încetul. Pentru a curma această nedreptate ce se face memoriei marelui învaţat Domnitor al Moldovei, mi-am propus să iau iniţiativa a-i ridica un monument, şi nu ne îndoim că publicul nostru cult care a dat nenumărate dovezi că ştie să cinstească marile figuri a culturii noastre, va imbrăţoşa şi cum se cuvine şi această iniţiativă a noastră. Teodor T. Burada (N. R.) Rugăm ziarele din capitală şi de oriunde, a reproduce acest apel). PARERI ŞI FAPTE In „Viaţa Românească“ de pe Septembrie găsim următoarele „maxime“ semnate Alcest, din care reproducem 0 parte pentru astăzi. — Oare de ce ne-şiu sfătuit filozofii să ne glndim mereu la moarte? Gândul morţii nu ne face mai buni; el este cel mai tare corrodent al idealurilor şi ideologiilor vieţei noastre omeneşti... — Oameni neciopliţi au scris că politeţa cavalereasca taţi de femei este o gniire pentru ele, fiindcare coboară la nivelul unor obiecte de lux şi de plăcere. Dar originea adâncă a acestei politeţe e alta; femeia, stând în afara de lupta pentru existenţă, a ramas depozitara sentimentelor de solidaritate umana: bărbatul reprezintă voinţa şi inteligenţa, femeia sentimentul; femeia, chiar când nu ne învalţa viaţa, măcar ne-o înfrumuseţează, — căci cel puţin idealismul estetic 11 are intotdeauna. Am citit doua zeci de ani literatură și cred că nici una din operele ei Însemnate nu mi-a scăpat; n’am Întâlnit însă nicâiri, — nici in Goethe, — o atât de sinceră și adâncă Iubire de oameni ca In romanele scriitoarei George Eliot. De ait-fel, rolul precumpănitor pe care-1 joacă Madonna la toate popoarele creştine vorbeşte îndeajuns. — Dacă, după vorba lui Taine, „plebeul trufeşte de scepticism“, pricina este că la dlusul instinctele trupeşti sunt puternice, sufletul insă e încă prea slab ca să se poată avinta durabil în lumea spirituala... Uneori gâscă trece tot satul la zbor, cu strigăte ascuţite (se mira ea Însăşi de atâta avânt...), dar la urmă tot cade greu la pământ şi se întoarce la grăunţe... — Eminescu, unul din marile genii ale omenirei, a fost crud pedepsit tn toată viaţa lui, pentru ideia cam ciudată pe care a avut-o de a se naşte In ţara românească,— unde nici astăzi nu-i priceput şi preţuit In destul. Pe nici una din pieţele Bucureştiului n’am văzut o uriaşă statuie în bronz, care să-l reprezinte !... — Omul civilizat e mai prefăcut, dar nu mai bun de cât cel barbar — şi prefer pe cel barbar ! Oţetul, cât ar fi de acru, nu mâncare-i bun , dar cu oţet şi miere, doar gargară să faci — şi încă şi atunci îţi vine să verşi... Vom continua mâine. Cetiți în corpul ziarului ultimele ştiri telegrafice şi telefonice. ^TELEFON No. 121 A mineiuri conmerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV & I AS COTIDIAS SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul naţional-liberal Un număr 5 BANI 1 leu ISO b. IO b. DE-ALE VITICULTUREI RECOLTA NOUA Am încheiat în fine, iarăşi un an de mutică şi plin de desamăgiri. Continuare nefastă a anului 1912, anul care s’a sfârşit a fost In mare parte defavorabil viticulturei. In tot decursul acestui an am avut de indurat aproape toate calamităţile, începând din primăvară şi sfârşind acum in toamnă. Ploi necurmate, mană, oidium, cochylis, grindină, putreziciunea strugurilor, toate la un loc au complectat opera de distrugere a recoltei curente. Rezultatul final a fost că aproape în toate podgoriile recolta a fost submediocră. Excepţiuni fără îndoială că s’au întâlnit, uneori in aceaiaşi podgorie s’a cules într’o vie de 5 ori mai mult de cât In via vecina, deasemenea podgoriile în complexul lor au variat ca producţie. Drăgâşanu a fost cu mult superior celorlalte podgorii şi in anul acesta ca şi in anul trecut . In genere nimeni nu a fost mulţumit cu cât a cules. Totuşi, in privinţa calitatei am fost mai favorizaţi ca In anul trecut. In genere avem o calitate mediocră, prin unele podgorii, unde podgorenii au aşteptat cu culesul, avem o calitate bună, iar pe alocuri găsim calităţi excelente. Caracteristica anului trecut este, după cum am arătat mai sus, enormul contrast ce intâlnim între diferitele vii ale aceleaşi podgorii şi intre diferite podgorii. Vizitând întreaga ţară am rămas surprins de rezultatele parţiale ce ana văzut, tot o vie bine îngrijită, bine tratată, dar ţară rod, colo o vie mai rău îngrijită, cu rod mulţumitor, alta rău îngrijită complect devastată alături de una bine îngrijită, bogată în rod. Sub aceleaşi condiţiuni climaterice, sub aceleaşi ploi perzistente în Iulie şi August, sub aceleaşi atacuri de mana, şi mai târziu de putreziciune a strugurilor, rezultatele au fost foarte variate. Şi nu se poate măcar spune că una şi aceiaşi varietate s’a comportat In aceiaşi podgorie în aceiaş fel. Intr’un loc a meiat o anumită varietate, intr’alt loc nu ; via cutăruia a mânat că nu a mai rămas frunză; via vecinului este verde şi rodită ; alături acum spre toamnă strugurii au putrezit, pe când in alta vie au rezistat destul de bine putreziciunei, etc. Generalităţi se Întâlnesc pretutindeni la unele varietăţi. In toată podgoria Iaşilor, crâmpoşia, coarna a meiat complect, grasa de Cotnari a putrezit în toate podgoriile cu desăvârşire înainte de cules şi aşa mai departe. Tabloul final al recoltei trecute este deci foarte variat, începând cu 50 decalitri la hectar şi sfârşind cu 500 decalitri la regiunile de deal, ajungând chiar 1000 de decalitri la viile de şesuri. Calitativ este cam aceiaşi deosebire. Cei mai mulţi au cules mult prea devreme sub presiunea vremei ploioase de la începutul lui Septembrie; ei s-au mulţumit cu vinuri puţin desvoltate şi buchetate, vinuri roşii slab colorate, având toate un coeficent de alcool ce nu depăşeşte 8—9 grade. Cei mai puţini netemându-se de putreziciunea strugurilor, au aşteptat vremea mai bună, care a venit şi având o lună de vreme bună de toamnă, au recoltat deşi mai puţin, totuşi strugurii bine copii, care au dat un vin complect, bine desvoltat, aromat, frumos la culoare şi bogat ca alcool, ajungând până la 12—13 grade. In fruntea podgoriilor, stau Drăgăşanii, cari au cules şi mult şi bun. Fără frica de vreme, care In genere le este totdeauna favorabilă, au inceput culesul In Octombrie şi il continuă şi acum. După Drâgăşani vine Dealul Mare, care a cules in mediu 3.400 decalitri la hectar, calitate destul de bună. Mână in mână vin Buzăul cu regiunile de vii din Argeş şi Muscel, cu o recoltă medie de maximul trei sute de decalitri la hectar. Judeţele Putna, Râmnicu-Sarat, Tecuci, au cules puţin faţă cu anul trecut. Unele vii de şesuri nu au dat aproape nimic, mânând cu desăvârşire , altele au dat destul de bine. În genere mana şi putreziciunea strugurilor a prăpădit mult rod şi l-a depreciat, astfel că deşi pe alocuri este cantitate, media calităţei însă este inferioară, Iaşul şi Cotnarul au eșit cel mai rău.