Mişcarea, noiembrie 1913 (Anul 5, nr. 249-272)

1913-11-01 / nr. 249

ANUL V, No. 249 ABOS A­BI ESTE In ţară pe un an . . . 20 Iei In streinătate pe un an 40 „ Pentru preoţi şi învăţători ru­rali se face o reducere de SO'7, v ieii».*ţla­ţi rali • IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, In localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANI VINERI 1 NOEMBRIE 1918 ZIAR­­NATIONAL -LIBERAL Expropierea Expropierea a stârnit o serie de discuţii interesante şi a determinat un puternic curent în favoarea ei. Este vorba de o reformă radica­lă, care va schimba bazele actualei întocmiri economice şi va crea o nouă situaţie socială păturei ţără­neşti. Dar se observă un fenomen foar­te semnificativ: până acum cel pu­ţin, expropierea nu are duşmani ire­ductibili cari să pară hotărîţi să se opună la realizarea ei. Marii proprietari liberali, conşti­enţi de necesitatea imperioasă a a­­cestei reforme şi animaţi de cel mai înălţător simţ patriotic, au declarat solemn că vor lupta pentru realiza­rea cât mai grabnică şi mai com­plectă a expropierei. E foarte semnificativă însă atitu­dinea marilor proprietari conserva­tori. Nici unul nu are curajul să se pronunţe făţiş şi hotărât împotriva expropierei, până şi d-nul Nicu Fi­­lipescu a recurs la o formulă caba­listică prin care consacră­­ principiul expropierei. In 1907, când era vorba de maxi­mum şi minimum sau de sancţiunea obligativităţei în acordarea islazuri­lor, marii proprietari conservatori a­­meninţau cu «revoluţia de sus în jos». Astăzi însă nimeni nu mai îndrăz­neşte să vorbească de aşa ceva. Toţi simt că, într’o formă sau alta, expropierea va trebui realizată şi că ori­ce împotrivire va fi zadarnică. Este un fapt care denotă că pro­blema a ajuns în faza de maturita­te, cînd nimeni nu se mai poate îm­potrivi la realizarea ei. In materie de legislaţie agrară s’a făcut o experienţă nenorocită în 1907, când s’a lăsat la buna voinţa pro­prietarilor acordarea de islazuri la ţărani şi nu s’a pus în lege sancţiu­nea obligativităţei. Partidul conservator a cerut par­tidului liberal să nu pună în legea agrară mijloace de constrîngere în potriva celor ce n’ar vinde pământ de islaz comunelor. A zis că ar însemna a-i compro­mite pe propietari în faţa ţăranilor, făcându-i a crede c’a fost nevoe de constrîngere ca să facă jertfele ce, se legaseră a face în toiul revoluţiei din 1907. Partidul liberal a primit să facă şi această experienţă, deşi mulţi se a­­şteptau la rezultatele ce s-au înve­derat acuma. Deasemenea mulţi au prevăzut că legea agrară nu va da rezultatele aşteptate şi că proprieta­rii vor mânui arma exploatărei în regie şi vor zădărnici măsurile de o­­crotire, maximul şi minimul. Dar în 1907 nu era vreme să se modifice Constituţia şi, de altfel era de văzut, dacă nenorocirea naţională din 1907, nu va fi fost lecţie îndes­tulătoare şi nu va fi deschis ochii tuturor celor în drept. Tot ast­fel şi starea ţăranilor no­ştri nu s’ar putea îmbunătăţi destul de răpede, câtă vreme această ar fi lăsată la buna-voinţa şi priceperea proprietarilor. O minoritate din a­­ceastă clasă va zădărnici bună-voin­­ţa majorităţei, silindu-i din pricina concurenţei şi pe cei buni a urma pilda celor încăpăţînaţi. In chestia islazului, ca şi în ches­tia vânzărei moşiilor sau părţilor de moşii prin Casa rurală, s’a dovedit, ceea ce se ştie de mult, că o mă­sură de îmbunătăţire a soartei unei clase sociale, nu se­ poate aplica destul de răpede şi în proporţiile trebuitoare, dacă o lăsăm la bună­voinţa celor interesaţi. Aşa a fost cu asigurările munci­torilor, încercarea de a le lasa la bună-voinţa patronilor sau la a lu­crătorilor n’a reuşit. Un număr de patroni au făcut jertfe, dar s’au gă­sit totdeauna destui, cari să nu vo­­ească a înţelege de vorbă şi aceştia au zădărnicit şi jertfele celorlalţi. Deasemenea, lipsa de prevedere la muncitori a făcut ca toate înlesni­­rile ce statul în Italia, în Belgia şi în Anglia, a dat celor ce se asigu­rau prin ei înşişi, a zădărnicit şi a­­ceastă măsură socială. Iată de ce în toate ţările civilizate s’a ajuns la asigurările obligatorii, impuse atât patronilor cât şi lucrătorilor, întru­cât e vorba de faptul asigurării, de coaliţie etc. BLOCK-NOTES Compromisuri D. Take Ionescu este omul compromi­surilor. După ce a compromis țara cu tratati­vele diplomatice de la Londra, după ce a reuşit să compromită existenţa guvernu­lui de colaborare prin matrapazlâcurile partizanilor săi, telegramele din străină­tate ne aduc știrea că pacea între Grecia şi Turcia a fost încheiată în urma unui compromis al ministrului nostru de in­terne. Numai de n’ar fi compromis şi această chestie, căci ar însemna să compromită guvernul din care face parte, ar însemna să compromită ţara... ------------------------------------­ Teamă boemă —Conservatorii şi colegiul unic— In numărul de asară .Evenimentul" se ocupă de reformele anunţate de partidul naţional-liberal, şi in mod spe­cial de reforma colegiului unic. Nu pentru că In cuprinsul acestui articol ar fi intr’adevăr vre-o teorie sau vre­un principiu eminamente con­servator facem această relevare, ci pen­tru a arăta odată mai mult lipsa de argumente, reaua credinţă şi în ace­­laş timp tonul şi stilul cu care ziarul­­boierilor" ieşeni discută reforme so­ciale de importanţa celora enunţate in congresul nostru,­­ reforme care au preocupat şi preocupă pe cei mai mari oameni politici din toate ţările înaintate. Abstracţie făcând de faptul că „E­­venimentul" cu un aer de oficialitate s-a declarat cândva partizanul celor mai înaintate reforme, constatăm că organul­­boierilor"­roşani se ridică împotriva colegiului unic, pentru a menţine privilegiul censului cari a dat alegătorilor un drept cu mult mai mare faţă de acel al ştiutorilor de carte. Prin colegiul unic acest privilegiu, — censul — cade, ceiace nu poate fi pe placul conservatorilor, cari nu vor să se vadă pe acelaş picior de egalitate in ceiace priveşte exercita­rea dreptului cetăţenesc. Autorul articolului din .Evenimen­tul" vrând să facă distincţie de clasă, vorbeşte intr’un ton dispreţuitor de I acei cetăţeni cari nu au cultura pro-f Fesorului universitar şi al marelui pro­prietar , — cu alte cuvinte alegătorul cu mai puţină cultură n’ar avea drep­tul să se bucure de aceleaşi drepturi cetăţeneşti, şi de aceia „Evenimentul" combate reforma colegiului unic. Ceea ce e extrem de interesant in articolul „Evenimentului" e faptul că Autorul prevede greutatea ce ar a­­vea-o acei «corifei» politici cari la o alegere ar fi silişi să recurgă la „po­­porimea alegătoare“ pentru care de pe acuma manifestă un dispreţ vădit. De ceiace se îngrijesc şi vor să sca­pe insă „boierii" iaşani, nu vor putea scăpa ! Răspunsul „Uniunei“ D-l dr. Stern, preşedintele „Uniunei evreilor pământeni" a trimis un răspuns preşedintelui comitetului central al Ligei Culturale in chestia evreiască. Nu ne ocupăm aci de tonul acestui răspuns şi de ameninţările la care se dedă preşedintele .Uniunei evreilor pă­mânteni". Găsim în acest răspuns un alt fapt pe care credem util a-l releva. Iată ce scrie d. dr. Stern: «Sântem la dispoziţia dv. pentru a vă face dovada că, imediat după mo­bilizare, s’a început în contra noastră şi în contra întregii populaţiuni evree­­pământene o campanie de violenţe şi de invective care a mers până la a­­meninţări­. Ne mulţumim pentru astăzi a supune la cunoştinţa d-lor M. Wachtel, Nelken şi jurist din Iaşi, această afirmaţiune a d-lui dr. Stern. Aceşti trei fruntaşi evrei­eşeni, în timpul mobilizărei şi după mobilizare, au participat în localul Primăriei la lucră­rile comitetului instituit pentru ajutora­rea celor mobilizaţi şi s-au convins, de­sigur, de buna voinţa cu care acest co­mitet a distribuit ajutoare la familiile mobilizaţilor români, ca şi la familiile mobilizaţilor evrei. Şi atunci întrebăm: subscriu d-nii Wachtel, Nelken şi jurist afirmaţiunea calomnioasă a d-lui dr. Stern, care pre­tinde că se poate pune la dispoziţia ori­cui pentru a face dovada că imediat după mobilizare s’a început împotriva e­­vreilor o campanie de invective­, violenţe şi ameninţări ? Daca d-rul Stern vorbeşte în numele întregei populaţiuni evreeşti din ţară, d-na Wachtel, Nelken şi turist au da­toria să se lămurească. Cărţile şcolare — Incur­a de la minis­terul instrucţiunei — Am atras din vreme atenţiunea mi­nisterului de instrucţie, că ar fi nemerit să se publice din vreme listele de cărţi, pentru a nu se mai provoca,pr­in aceasta o nouă întirziere a deschiderei cursuri­lor şcolare. Cum anul acesta din cauza epidemiei de holeră, cursurile şcoalelor s’au des­chis aproape cu doua luni mai tirziu, ar fi fost nemerit ca listele să se pu­blice din timp, pentru ca atît librarii, cit şi elevii să aibă posibilitatea a şi le procura din timp. Apelul nostru na avut nici un răsu­net, iar astăzi asistăm la o stare de lu­cruri deplorabilă. Intr’adevăr, cursurile şcoalelor s’au început in ziua de 21 Octombrie, iar listele de cărţi s’au afişat in aceiaşi zi, ba chiar şi mai tirziu. Ori, ce se întimplă ? Librarii abia în ziua de 21 Octombrie au început să facă comenzile şi cum editura cărţilor de şcoală a fost monop­olizată de cîţi­va favoriţi ai regimului din Bucureşti, exe­cutarea acestor comenzi, fiind vorba de toată ţara, este foarte anevoioasă. Consecinţa este, că librarii nu pot sa­tisface cererile, iar elevii îşi pierd vre­mea în zadar aşteptind sosirea cărţilor din Bucureşti. Nici faimoasa placă a d-lui Victor Munteanu nu se găseşte la librării, căci acest ingenios şobolan a aşteptat mai întâi comenzile din toată ţara şi pe urmă a dispus fabricarea cartoanelor înegrite, pentru ca nu cum­va să ră­­mînă plăci nevindute. Cu chipul acesta cursurile regulate ale şcoalelor nu vor putea incepe îna­inte de 15 Noembrie. Iată consecinţele anarhiei introduse de către „obositul“ de la minister­ul instruc­­ţiunei. Din cauza unei indolenţe neertate, a­­nul şcolar a fost redus la cite­va luni. Unind socoteală de vacanțe și sărbători. Un monument vii Dimitrie Cantemir Domnitorul Moldovei Cunoscutul etnograf dl. T. T. Burada care a luat iniţiativa de a se ridica un monument în Iaşi lui Dimitrie Cante­mir-Vodă, ne trimite spre publicare ur­mătorul apel : Dimitrie Cantemir Domnitorul Moldo­vei, este una din figurele cele mai mă­reţe ale Istoriei şi a trecutului nostru cultural. Dar gloria marii lui personali­tăţi trece cu mult peste hotarele ţării noastre. El stăpâneşte cu strălucirea în­­văţăturei lui, întreaga epocă în care a trăit. Este bine a nu se da uitării oamenii trecutului ale căror merite Istoria adevă­rată a avut timpul să le statornicească. Dimitrie Cantemir este dintre aceştia, şi sântem vinovaţi de a fi lăsat prea multa vreme nedreptatea să apese memoria lui. Timpul îşi face întotdeauna opera sa, nedreptăţile se repară şi se vor repara încetul cu încetul. Pentru a curma această nedreptate ce se face memoriei marelui învaţat Dom­nitor al Moldovei, mi-am propus să iau iniţiativa a-i ridica un monument, şi nu ne îndoim că publicul nostru cult care a dat nenumărate dovezi că ştie să cins­tească marile figuri a culturii noastre, va imbrăţoşa şi cum se cuvine şi această iniţiativă a noastră. Teodor T. Burada (N. R.) Rugăm ziarele din capitală şi de ori­unde, a reproduce acest apel). PARE­R­I Ş­I F­AP­T­E In „Viaţa Românească“ de pe Septem­brie găsim următoarele „maxime“ semnate Alcest, din care reproducem 0 parte pentru astăzi. — Oare de ce ne-şiu sfătuit filozofii să ne glndim mereu la moarte? Gândul morţii nu ne face mai buni; el este cel mai tare cor­rodent al idealurilor şi ideologiilor vieţei noastre omeneşti... — Oameni neciopliţi au scris că politeţa cavalereasca taţi de fe­mei este o­­ gniire pentru ele, fiind­ca­re coboară la nivelul u­­nor obiecte de lux şi de plăcere. Dar ori­ginea adâncă a acestei politeţe e alta; fe­meia, stând în afara de lupta pentru exis­tenţă, a ramas depozitara sentimentelor de solidaritate umana: bărbatul reprezintă vo­inţa şi inteligenţa, femeia sentimentul; fe­meia, chiar când nu ne învalţa viaţa, mă­car ne-o înfrumuseţează, — căci cel puţin idealismul estetic 11 are in­totdeauna. Am citit doua­ zeci de ani literatură și cred că nici una din operele ei Însemnate nu mi-a scăpat; n’am­ Întâlnit însă nicâiri, — nici in Goethe, — o atât de sinceră și adâncă Iu­bire de oameni ca In romanele scriitoarei George Eliot. De ait-fel, rolul precumpăni­tor pe care-1 joacă Madonna la toate popoa­rele creştine vorbeşte îndeajuns. — Dacă, după vorba lui Taine, „plebeul tru­­feşte de scepticism“, pricina este că la dlu­­sul instinctele trupeşti sunt puternice, su­fletul insă e încă prea slab ca să se poată avinta durabil în lumea spirituala... Une­ori gâscă trece tot satul la zbor, cu strigăte ascuţite (se mira ea Însăşi de atâ­ta avânt...), dar la urmă tot cade greu la pământ şi se întoarce la grăunţe... — Eminescu, unul din marile genii ale o­­menirei, a fost crud pedepsit tn toată viaţa lui, pentru ideia cam ciudată pe care a a­­vut-o de a se naşte In ţara românească,— unde nici astă­zi nu-i priceput şi preţuit In destul. Pe nici una din pieţele Bucureştiu­­lui n’am văzut o uriaşă statuie în bronz, care să-l reprezinte !... — Omul civilizat e mai prefăcut, dar nu mai bun de cât cel barbar — şi prefer pe cel barbar ! Oţetul, cât ar fi de acru, nu mâncare-i bun , dar cu oţet şi miere, doar gargară să faci — şi încă şi atunci îţi vine să verşi... Vom continua mâine. Cetiți în corpul ziaru­lui ultimele ştiri telegra­fice şi telefonice. ^TELEFON No. 121 A minei­uri conmerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV & I A­S COTIDIAS SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul naţional-liberal Un număr 5 BANI 1 leu ISO b. IO b. DE-ALE VITICULTUREI RECOLTA NOUA Am încheiat în fine, iarăşi un an de mutică şi plin de desamăgiri. Continuare nefastă a anului 1912, anul care s’a sfârşit a fost In mare parte defavorabil viticulturei. In tot decursul acestui an am­ avut de indurat aproape toate calamităţile, începând din primăvară şi sfârşind a­­cum in toamnă. Ploi necurmate, mană, oidium, cochylis, grindină, putreziciunea strugurilor, toate la un loc au complec­tat opera de distrugere a recoltei cu­rente. Rezultatul final a fost că aproape în toate podgoriile recolta a fost subme­diocră. Excepţiuni fără îndoială că s’au întâlnit, uneori in aceaiaşi podgorie s’a cules într’o vie de 5 ori mai mult de cât In via vecina, deasemenea podgori­ile în complexul lor au variat ca pro­ducţie. Drăgâşanu­ a fost cu mult supe­rior celorlalte podgorii şi in anul acesta ca şi in anul trecut . In genere nimeni nu a fost mulţumit cu cât a cules. To­tuşi, in privinţa calitatei am fost mai favorizaţi ca In anul trecut. In genere avem o calitate mediocră, prin unele podgorii, unde podgorenii au aşteptat cu culesul, avem o calitate bună, iar pe alocuri găsim calităţi excelente. Caracteristica anului trecut este, după cum am arătat mai sus, enormul con­trast ce intâlnim între diferitele vii ale aceleaşi podgorii şi intre diferite pod­gorii. Vizitând întreaga ţară am rămas sur­prins de rezultatele parţiale ce ana vă­zut, tot o vie bine îngrijită, bine tratată, dar ţară rod, colo o vie mai rău îngri­jită, cu rod mulţumitor, alta rău îngri­jită complect devastată alături de una bine îngrijită, bogată în rod. Sub aceleaşi condiţiuni climaterice, sub aceleaşi ploi perzistente în Iulie şi August, sub aceleaşi atacuri de mana, şi mai târziu de putreziciune a strugu­rilor, rezultatele au fost foarte variate. Şi nu se poate măcar spune că una şi aceiaşi varietate s’a comportat In ace­iaşi podgorie în aceiaş fel. Intr’un loc a meiat o anumită varietate, intr’alt loc nu ; via cutăruia a mânat că nu a mai rămas frunză; via vecinului este verde şi rodită ; alături acum spre toamnă stru­gurii au putrezit, pe când in alta vie au rezistat destul de bine putreziciunei, etc. Generalităţi se Întâlnesc pretutindeni la unele varietăţi. In toată podgoria Ia­şilor, crâmpoşia, coarna a meiat com­plect, grasa de Cotnari a putrezit în toa­te podgoriile cu desăvârşire înainte de cules şi aşa mai departe. Tabloul final al recoltei trecute este deci foarte variat, începând cu 50 de­­calitri la hectar şi sfârşind cu 500 de­­calitri la regiunile de deal, ajungând chiar 1000 de de­calitri la viile de şe­­suri. Calitativ este cam aceiaşi deosebire. Cei mai mulţi au cules mult prea de­vreme sub presiunea vremei ploioase de la începutul lui Septembrie; ei s-au mulţumit cu vinuri puţin desvoltate şi buchetate, vinuri roşii slab colorate, a­­vând toate un coeficent de alcool ce nu depăşeşte 8—9 grade. Cei mai puţini netemându-se de pu­­treziciunea strugurilor, au aşteptat vre­mea mai bună, care a venit şi având o lună de vreme bună de toamnă, au re­coltat deşi mai puţin, totuşi strugurii bine copii, care au dat un vin complect, bine desvoltat, aromat, frumos la cu­loare şi bogat ca alcool, ajungând până la 12—13 grade. In fruntea podgoriilor, stau Drăgăşa­­nii, cari au cules şi mult şi bun. Fără frica de vreme, care In genere le este totdeauna favorabilă, au inceput culesul In Octombrie şi il continuă şi acum. După Drâgăşani vine Dealul Mare, care a cules in mediu 3.400 decalitri la hectar, calitate destul de bună. Mână in mână vin Buzăul cu regiuni­le de vii din Argeş şi Muscel, cu o re­coltă medie de maximul trei sute de decalitri la hectar. Judeţele Putna, Râm­­nicu-Sarat­, Tecuci, au cules puţin faţă cu anul trecut. Unele vii de şesuri nu au dat aproa­pe nimic, mânând cu desăvârşire , altele au dat destul de bine. În genere mana şi putreziciunea strugurilor a prăpădit mult rod şi l-a depreciat, astfel că deşi pe alocuri este cantitate, media calită­­ţei însă este inferioară, Iaşul şi Cotnarul au eșit cel mai rău.

Next